Imunitatea adaptativa

Antigen
Antigenul este definibil drept orice substanta recunoscuta ca non-self de un organism dupa
trecerea ei prin barierele naturale si care este capabila sa induca un raspuns imun. Nu orice
substanta care e recunoscuta este si capabila sa declanseze raspuns imun. Antigenele dupa
origine:
- Poate sa fie un compus anorganic
- Poate sa fie un compus organic
- Poate sa fie un organism viu de tip virus, bacterie sau parazit (si toxinele acestora).
- Poate sa fie o celula proprie a unui organism care suporta modificari
- Poate sa fie un fragment dintr-o celula proprie rezultat in urma unei agresiuni
- Poate fi o celula tumorala
- Celule proprii invadate de microorganisme
Recunoasterea substantei respective: se face pe alte clase de receptori numiti receptorii
imunitatii adaptative. Acesti receptori pentru a fi cat mai bine functionali sunt:
- receptori ficsi, receptori membranari: receptorii TCR si BCR
- receptori mobili, solubili: Ig sau Ac
Un Ag ca sa declanseze raspuns imun trebuie sa treaca pe o clasa de receptori ficsi, cel
putin.
O substanta care este recunoscuta ca Ag la o specie poate sa fie ignorata la alta specie.
Proprietatea de Ag nu e imuabila, tine de specia care recunoaste.
O structura poate sa fie recunoscuta ca non-self pe receptori specifici dar sa fie incapabila sa
declanseze un raspuns imun. In aceste conditii structura se numeste haptena. Posibilitatiile
de evolutie a unei haptene:
1. Sa fie opsonizata dupa recunoastere si fagocitata: la aceasta posibilitate intervine doar
imunitatea innascuta.
2. Sa se combine cu o molecula mai mare. Cel mai frecvent aceasta molecula e proteica, dar
poate fi si lipoproteica si lipopolizaharidica. In aceste situatii cele trei substante poarta numele
de carrier si haptena devine antigen complet (imunogen). Adica poate sa declanseze raspuns
imun umoral, celular sau ambele.
3. Haptena sa fie depozitata in celulele sistemului reticuloendotelial si aceste celule sa o tina
acolo ca pe un corp strain. (ex: cerneala din tatuaje)
Orice molecula chiar daca e non-self care nu poate fi recunoscuta de receptori, va fi ignorata
imunologic.
Antigen complet (imunogen): cel care e si recunoscut si da si raspuns imun; va fi intotdeauna
reductibil la doua componente:
- o haptena
- un carrier
Nu inseamna ca imunogenul a fost facut initial doar dintr-o parte (haptena sau carrier), ci ca
se poate imparti in aceste doua componente.
Raspuns imun umoral fata de antigenele complete: anticorpii cand sunt sintetizati, sunt
sintetizati si fata de haptena si fata de carrier. Orice RIU fata de un antigen complet
presupune sinteza de anticorpi si fata de haptena si fata de carrier.
Caracteristici despre haptena:
- este o componenta mica moleculara care se leaga prin legaturi puternice de carrier, legaturi
covalente
- este cea care e recunoscuta pe receptori specifici. Haptena este cea care da specificitatea
recunoasterii antigenului.

- cea mai mare cantitate de anticorpi care se sintetizeaza intr-un RIU sunt anticorpi anti
haptena.
Caracteristici despre carrier:
- este o molecula voluminoasa de obicei proteica, dar chiar daca e mare este slab
imunogena. Adica are putere mica de a initia un raspuns imun.
- intr-un RIU se sintetizeaza doar o mica proportie (concentratie) de anticorpi anti carrier.
Specificitatea: este o proprietate a recunoasterii antigenice. Intr-un RIU se dezvaluie ca
specificitatea are si ea po dubla valenta:
1. Receptorii ficsi membranari recunosc cu specificitate antigenul pe componenta haptenica
2. Ea se manifesta si pe receptorii mobili, pe Ac pe Ig. Si acesti anticorpi nu au voie sa
incurce Ag, trebuie sa se fixeze pe acelasi antigen.
Organismul se abate uneori de la o specificitate absoluta a recunoasterii antigenice. Un
anticorp poate sa recunoasca nu numai un singur antigen ci un grup restrans de antigene
apropiate structural. Aceasta recunoastere un pic mai larga confera aparare imediata
inmpotriva unor germeni care au fragmente structurale comune sau foarte apropiate.
Totalitatea limfocitelor care recunosc un anumit tip de antigen complet sau haptena constituie
o clona. Toate limfocitele care reusesc sa recunoasca un anumit tip de antigen. In conditii de
repaus o clona de limfocite are aproximativ 100 de membrii in tot organismul. Daca se
declanseaza raspunsul imun clona expansioneaza si de la 100 se ajunge la cateva sute de
mii de limfocite. Din aceasta cauza se maresc ganglionii, ficatul si splina.
Un antigen complet poate sa declanseze RIU sau RIC.
- RIU: sinteza de Ig; aceste Ig vor fixa imediat antigenul si se formeaza complexe imune. In
acelasi timp complexele imune se gasesc in doua situatii, au doua localizari simultane: pot sa
fie membranare - se fixeaza pe membranele non-self; circulante - vor fi preluate si
neutralizate. Antigenul este doar neutralizat.
- RIC: activarea unor limfocite: LT citotoxice, NK si limfocite killer. Toate acestea prin activare
secreta niste compusi citotoxici care vor distruge celula cu antigene, celula tinta. Antigenul se
distruge.
In momentul in care un Ag este format in organism sau patrunde se numeste antigen nativ,
are structura initiala. Raspunsurile imune nu sunt declansate niciodata fata de antigenul nativ
ci doar fata de anumite componente din acesta, anumite frgamente, care au numele de
determinanti antigenici (~epitopi). Un antigen nativ poate avea sute de epitopi. Nu toti epitopii
au aceeasi semnificatie imunologica. Antigenul vine cu o multime de informatii diferite, fiecare
epitop aduce un anumit mesaj. Acesti epitopi sunt situati intotdeauna in zone esentiale pentru
supravietuirea patogenilor. Orice epitop = haptena + carrier.
Dupa semnificatia imunologica se cunosc trei tipuri de epitopi:
a. epitopi efectori: declanseaza intotdeauna raspuns imun, fie RIU fie RIC. Daca vor fi
recunoscuti de LB, acesti epitopi se cheama de tip B si vor declansa invariabil RIU.
Recunoasterea pe Lb se va face pe LB. Daca epitopul e recunoscut de LT pe TCR se va
nnumi epitop de tip T. Acest epitop va face doua posibilitati:
- poate sa genereze RIU, daca LT care recunosc sunt LTh tip 2 (coopereaza cu LB)
- poate genera RIC: daca va fi recunoscut de LTh tip 1 care coopereaza cu LTc.
95% din epitopii din natura sunt recunoscuti de LT adica sunt epitopi T dependenti. Doar 5 %
din epitopi sunt recunoscuti doar de LB.
b. epitopi supresori: sunt recunoscuti pe receptori de pe LT dintr-o anumita categorie si
anume LT reglatorii care se numeau LT supresoare. Acesti epitopi sunt recunoscuti pe
receptori de pe aceste limfocite si raspunsul imun este generat dar se opreste imediat.
Epitopii acestia au doua posibilitati de actiune:

- pot sa actioneze la inceputul unui raspuns imun si antigenul din care provin va fi tolerat de
organism. Este un antigen tolerogen.
- pot sa actioneze la sfarsitul unui raspuns imun si actiunea este extrem de importanta
pentru ca raspunsul imun trebuie sa se opreasca la un moment dat. Nu se mai numeste
tolerogen, este actionat doar pentru oprire.
c. epitopi imunoreglatori: Controleaza raspunsul imun in diferite faze. Intotdeauna ei
actioneaza in raport cu prezenta predominanta a unui din cele doua tipuri de epitopi. Daca in
acel moment predomina epitopi efectori, acestia stimuleaza raspunsul imun. Daca in mediu
predomina epitopii supresori, imunoreglatorii conlucreaza cu primii si inhiba raspunsul imun.
Fiecare antigen nativ are aceste trei tipuri de epitopi.
Caracterizare structurala a epitopilor:
- eptopii genereaza anumite raspunsuri in organism in functie de structura. Cei mai multi sunt
fragmente oligopeptidice. Sunt din punct de vedere structural trei categorii de fragmente
oligopeptidice:
- fragmente cu mai putin de 8 AA: nu au semnificatie imunologica; chiar daca provin de la
un non-self nu se sesizeaza organismul
- fragmente cu 8-10 AA: acesti epitopi sunt incarcati pe molecule MHC. Dca sunt incarcati
pe molecule MHC1, la recunoasterea acestor epitopi vin LTh1 si fata de ei se genereaza RIC.
Daca epitopii sunt incarcati pe molecule MHC2, la recunoasterea lor vin LTh2 si fata de acesti
epitopi se declanseaza RIU.
- fragmente cu 15-20 AA: acesti epitopi sunt intotdeauna recunoscuti direct de LB si fata de
ei se declanseaza RIU.
Epitopii care vor da raspuns imun s-a observat ca au anumite caracteristici de catena, de
orientare, ca sunt de doua tipuri:
- epitopi liniari: insemna structura primara a aminoacidului. Acestia intra in categoria
epitopilor de tip T.
- epitopi conformationali: provin din regiuni diferite ale antigenului nativ. SUnt epitopi de tip B
(intre 15-20AA). Sunt AA care provin din structura tertiara si cuaternara a proteinei.
Recunoasterea epitopilor
Structuri recunoscatoare de epitopi:
1. fagocitele: celule efectorii in imunitatea innascuta: neutrofile, monocito-macrofage, celulele
dendritice.
2. opsoninele: pot sa recunoasca acesti epitopi numai daca ei sunt mobili, solubili, in
lichidele organismului
3. LB prin BCR
4. LT: LTc, LTreg, LTh
5. Celulele NK si K
6. Anticorpii (Ig)
Reculile de recunoastere a epitopilor:
1. O clona limfocitara recunoaste in general un singur tip de epitop. In natura sunt undeva
intre 10^14 si 10^16 tipuri de antigene. Ceea ce inseamna ca avem un numar direct
proportional de LT si LB. Multe dintre clonele limfocitare nu vor recunoaste niciodata, in timpul
vietii, antigenele pentru care au fost preprogramate. Cica e o tampenie, de fapt citirea se face
instantaneu, in functie de ce Ag vine ... stai linistit ca nu e chiar asa :)) Preluarea informatiei in
nulceu nu este doar biochimica ci si ondulatorie, adica electromagnetica.
2. Limfocitele T pot recunoaste numai epitopi prezentati de APC pe molecule MHC. Epitopii
prezentati pe MHC1 genereaza RIC; epitopii prezentati pe MHC2 genereaza RIU. Limfocitele

B nu au nevoie de prezentarea epitopilor pe molecule MHC. Ele pot sa recunoasca direct

avand doua posibilitati de evolutie:
- declanseaza direct RIU; daca epitopul facea parte din cele 5% antigene T independente
- se activeaza, se transforma in APC si coopereaza cu LTh2, generandu-se RIU. Asta este
valabil pentru cele 95% de antigene T dependente.
3. Ligarea (ocuparea) unui singur tip de receptor nu este suficienta pentru declansarea unui
tip de raspuns imun. Este necesara generarea de impulsuri informationale venite de la
coreceptori care sunt ligati de acelasi tip de epitop. Este o masura de precautie a celulelor
imune pentru a nu se activa inutil.