Adevarul fiind spus fara ocolisuri, chiar era de mirare ca tanarul mai era capabil

sa judece limpede dupa tratamentele la care fusese supus. Si prin "tratamente" a

se traduce sadismul doctorilor care il solicitara pentru fel de fel de experimente:
de la tortura psihica pana la medicamente bagate pe gat cu forta. Kohl isi
formase propria lui teorie cat timp statuse inchis in acel sanatoriu si era destul de
curios sa descopere si el la randul sau, ca un savant in devenire, daca ipoteza lui
putea fi probata. Dar mai avea de asteptat putin. Inca putin. Spera sa nu o ia
razna pana atunci.
"Famam multi curant pauci conscienciam." rosti axiomatic in latina, cu o atitudine
imprumutata de filosof al tuturor timpurilor. Nu o fi el prea destept in comparatie
cu Roman, dar pana la urma purtase aproape sase ani de zile insigna celor de la
ochi-de-soimi. Desi nu o arata, tartacuta aceea a sa nu era tocmai goala si avea
din cand in cand sclipiri de inteligenta ce ar da pe oricine pe spate. In gluma,
intinse bratele spre fratele sau sa il prinda in cazul in care pica de pe scaun.
Spera sa nu-l adune cioburi cu asta ...
Se stramba cand auzi melodia vesela care se raspandea in sala si desi nu avea
niciun chef de a se pune in miscare, ritmul il fura si inainte de a-si da seama se
trezi ca bate masura cu talpa pantofului in podea, miscandu-si umerii si capul in
functie de cum corpul lui raspundea automat la stimulii auditivi din jur. Mima pe
buze versurile, pe care nu le cunostea dar incepea sa le prinda din refren,
sperand ca nu va fi singurul ciudat care facea asta si Roman i se va alatura. Nu?
Deloc? Bine.
Isi aminti o chestie legata de asta ...
"Mai obisnuiesti?" il intreba referitor la muzica si la cantatul in baruri, aratand cu
barbia spre un instrument dintr-un colt al incaperii.