Sunteți pe pagina 1din 5

Rujeol

Rujeola (Pojar; morbilli; rujeola de 9 zile; measles sau rubeola dup terminologia anglosaxon
veche; N.B.: rubeol n limba romn se traduce n englez Rubella sau German measles) este o
infecie viral acut, extrem de contagioas, caracterizat prin febr, tuse, rinoree, conjunctivit,
enantem (semnul Koplik) pe mucoasele bucale sau labial i o erupie cutanat maculopapular
generalizat.
Etiologie i patogenie
Rujeola este produs de un paramixovirus. Rujeola (ca i varicela) este extrem de
contagioas i se rspndete n principal prin mici picturi eliberate din nasul, gtul i gura unei
persoane aflate n stadiul prodromal sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de picturi
transmii aerian. Rspndirea indirect prin persoane neinfectate sau prin obiecte este rar.
Perioada de contagiune a bolii ncepe cu 2-4 zile naintea apariiei erupiei i dureaz pn la 2-5
zile dup debut. Virusul dispare din secreiile nazale sau faringiene n momentul n care iritaia
ncepe s se reduc. Persoanele care prezint descuamare uoar dup iritaie nu mai sunt
contagioase.
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav in sange, in secretiile
nazofaringiene si respiratorii, in elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneste la persone
sanatoase, deoarece nu exista purtatori de virus rujeolic.
Izolarea virusului rujeolic s-a facut pe culturi de tesuturi ( rinichi uman, sau de maimuta ),
utilizand sange, sau spalaturile faringiene de la bolnavii de rujeola.
Morfologie- virusul rujeolic este o particula sferica de 120- 128m in diametru, cu mici
proiectii aciculare de suprafata. Structural, contine o nucleocapsida, cu A.R.N si un invelis
exterior constituit din lipide, glicoproteine si polipeptide. Infectivitatea este legata de acest
invelis ca si de proprietatile de hemaglutinare si hemoliza. Antigenul pentru reactia de fixare a
complementului este prezent in nucleocapsida, iar anumite specificitati sunt date de invelis. Spre
deosebire de alte virusuri inrudite, virusul rujeolic nu poseda neuraminidaza. Exista un singur tip
antigenic.
Rezistenta in mediu extern si la factorii fizici- virusul rujeolic este putin rezistent in
mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezista cateva saptamani la frigider si mai multe
luni in stare inghetata la 150 sau- 790 C. La 370C isi pierde jumatate din infectiozitate in 2 ore.
La temperatura camerei si la umiditate scazuta, rezista mai bine dar, pierde 50-70% din
infectiozitate, in conditii de umiditate crescuta. Este distrus repede de ultraviolete. Actiunea
formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea completa a
infectiozitatii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.
Dupa patrunderea prin mucoasa virusul ajunge in tesuturile linfoide, unde se multiplica
( perioada de incubatie ). Virusul a putut fi izolat din sange, in aceasta perioada, la maimute.
Cand s-a realizat o multiplicare maxima a virusului, acesta invadeaza sangele si organele,
provocand primele manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izoleaza in aceasta perioada din
sange, din secretii nazofaringiene si din urina. In sange, virusul rujeolic este localizat indeosebi
in leucocite, in care se si multiplica ( ceea ce ar explica leucopenia si modificarile cromozonice
fregvente din rujeola ).In rujeola, se produc si alte modificari imunologice si metabolice. Astfel,

in formele severe de rujeola s-a constatat o imunosupresie inportanta ( mai ales a imunitatii
celulare ), demonstreaza printr-o scadere a numarului de linfocite T, si scaderea rezistentei la
infectii bacteriene.
Sindromul rujeolei atipice apare de obicei la persoane vaccinate anterior cu vaccinurile
vechi cu virus rujeolic omort, care nu mai sunt disponibile. Se pare c vaccinrile cu virus
rujeolic inactivat nu previn infecia cu virusul slbatic i pot sensibiliza pacienii astfel nct
expresia afeciunii este semnificativ alterat. Cu toate acestea, sindromul rujeolei atipice poate s
urmeze i vaccinrii cu virus rujeolic viu, atenuat, probabil rezultnd dintr-o inactivare
insuficient datorat depozitrii inadecvate.
Epidemiologie
Anterior rspndirii pe scar larg a vaccinrii, epidemiile de rujeol se produceau la fiecare
2-3 ani, cu endemii minore n intervalul dintre ele. n ultimii ani n SUA endemiile au aprut mai
des la adolescenii vaccinai anterior i la adulii tineri i uneori la precolarii neimunizai. Un
sugar a crui mam a avut rujeol dobndete transplacentar imunitate pasiv care dureaz
aproape tot primul an de via, apoi susceptibilitatea este mare. Un episod de rujeol confer
imunitate pe via.
Incubatia in medii este de 10 zile (cu variatii intre 8 si 11 zile), fiind una din perioadele de
incubatie cele mai fixe. Poate fi prelungita pana la 21-28 de zile, daca in cursul acestei perioade
s-a administrat gammaglobulina.
Simptome i semne

Petele Koplik
Exantemul.
Rujeola tipic ncepe dup o perioad de incubaie de 7-14 zile cu febr prodromal, rinoree,
tuse chinuitoare i conjunctivit. Petele (semnul) Koplik patognomonice apar dup 2 pn la 4
zile, de obicei pe mucoasa bucal n dreptul molarilor superiori 1 i 2. Aceste pete seamn cu
granulele fine de nisip alb nconjurate de areola inflamatorie. Dac snt numeroase, ntregul cmp
de fond poate s fie un eritem pestri. Apar faringita i inflamaia mucoasei laringiene i
traheobronice. Secreiile nazale, mucoasa faringian i, adesea, sedimentul urinar conin celulele
gigante multinucleate caracteristice. Iritaia caracteristica apare la 3-5 zile de la debutul
simptomelor, de obicei la 1-2 zile dup apariia semnului Koplik. Erupia debuteaz n faa sau n
spatele urechilor i laterocervical sub forma unor macule neregulate care devin rapid
maculopapulare i se extind rapid (n 24 pn la 48 ore) pe trunchi i pe extremiti n timp ce
ncep s pleasc de pe fa. Dac iritaia este deosebit de severa, apar peteiile sau echimozele.

n perioada de vrf a bolii, temperatura poate depi 40 C (104 F), cu edem periorbital,
conjunctivit, fotofobie, tuse chinuitoare, iritaie extensiva i prurit blnd; n general, pacientul
are un aspect bolnav. Leucopenia cu limfocitoza relativ este frecvent. Simptomele i semnele
generale evolueaz n paralel cu severitatea erupiei i variaz de la o epidemie la alta. Dup 3
pn la 5 zile, febra scade, starea pacientului se amelioreaz i iritaia ncepe s pleasc rapid,
lsnd n urm o decolorare bronz-maronie, urmat de descuamare.
Sindromul rujeolei atipice poate debuta brusc, cu febr ridicat, toxicitate, cefalee, durere
abdominal i tuse. Iritatia poate s apar dup 1-2 zile, debutnd adesea pe extremiti i poate
s fie maculopapular, vezicular, urticarian sau purpuric. Poate s apar edemul palmo-plantar.
Pneumonia i adenopatia hilar snt frecvente, iar opacitile nodulare din plmni pot persista
12 sptmni. Anomalii moderate pn la severe ale raportului ventilaie/perfuzie pulmonar pot
produce hipoxemie semnificativ.
Complicaii
1.Suprainfeciile bacteriene se produc frecvent (consecutiv implicrii tipice a tractului
respirator n timpul rujeolei), ducnd la pneumonie, otit medie i alte infecii supurative. Rujeola
produce o suprimare tranzitorie a hipersensibilitii ntrziate, conducnd la o inversare tranzitorie
a testelor cutanate la tuberculin i histoplasmin, anterior pozitive, i agravnd uneori o TBC
activ sau reactivnd o TBC latent. O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la
leocopenie la leucocitoz, alterarea strii generale, durerea i prostraia sugereaz o complicaie
infecioas bacterian.
2.Pacienii imunodeprimai pot dezvolta o pneumonie sever, progresiv, cu celule
gigante, nensoit de iritaie.
3. Purpura trombocitopenic acut, uneori cu manifestri hemoragice severe, poate
complica faza acut a rujeolei. Encefalita apare n proporie de un caz la 1000 pn la 2000 de
cazuri de rujeol, de obicei la 2 zile pn la 3 sptmni dup debutul iritaiei, adesea debutnd cu
febr ridicat, convulsii i com. n majoritatea cazurilor, numrul de limfocite din LCR se
situeaz ntre 50-500/l, iar nivelul proteinelor este uor crescut.
4.LCR normal n momentul simptomelor iniiale nu exclude encefalita. Evoluia poate s
fie scurt, cu recuperare n aproximativ 1 sptmn, sau se poate prelungi, ducnd la afectare
grav a SNC sau la deces.
5. Panencefalita sclerozant subacut (PESS) se asociaz adesea cu virusul rujeolei i
este discutat mai jos.
6. Pneumonia si bronchopneumonia prin suprainfectie bacteriana (stafilococ,
pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter
trenant, probabil din cauza componentei virale subdiacente; cel mai adesea sunt pneumonii
mixte.
7. Abcesul pulmonar si pleurezia purulenta pot sa apara uneori.
8. Bronsita capilara (catarul sufocant), manifestate cu dispnee, cianoza si evoluand
de obicei spre moarte, apare la copii mici.
9.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfectie bacteriana.

Alte complicatii:
1. Complicatii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneeana, panoftalmie
2. Complicatii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriti, cu rezistenta scazuta): stomatita
(bacteriana, sau micotica), amigdalita.
3. Otita medie supurata. Apare in circa 10% din cazuri fiind urmata adesea de mastoidita.
4. Miocardita. Este exprimata prin modificari EKG,tranzitorii , care se constata in 0,5 33% din
cazuri.
5. Complicatii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizeaza
dezvoltarea unor infectii bacteriene , sau redesteptarea unei infectii dizinterice prezenta pana
atunci sub foma latenta sau ca stare de purtator ).
Rujeola si sarcina: rujeola, aparuta in primele trei luni de sarcina, poate provoca
malformatii congenitale la fat. Riscul de malformatii se apreciaza la 50% pentru rujeola aparuta
in prima luna de sarcina, scazand apoi in lunile urmatoare. Moartea fetala si nasterile premature
raman pe primul plan in lunile urmatoare.
Diagnostic
Rujeola tipic poate fi suspicionat la un pacient cu antecedente de expunere la rujeol, cu
coriz, fotofobie i semne de bronit, iar nainte de apariia iritaiei diagnosticul poate fi pus
numai prin identificarea semnului Koplik. n majoritatea cazurilor, diagnosticul este stabilit prin
prezena acestor pete, urmate de febr ridicat, alterarea strii generale i iritaie cu progresia sa
caracteristic craniocaudal. Cu toate c este rareori necesar, virusul poate fi depistat precoce
prin coloraia imunofluorescent rapid a celulelor epiteliale urinare i faringiene sau poate
crete pe culturi tisulare; virusul este mai uor de depistat, cu toate acestea, prin evidenierea unei
creteri a nivelului de anticorpi ntre serurile de faz acut i cea de convalescen. Diagnosticul
diferenial al rujeolei tipice include rubeola, scarlatina, iritaiile medicamentoase, boala serului,
roseola infantum, mononucleoza infecioas, infeciile cu adenovirusuri, cu echo- i
coxsackievirusuri. Trsturile distinctive ale rubeolei includ evoluia sa uoar cu simptome
generale minime sau absente, ganglioni mrii (i de obicei sensibili) n regiunea postauricular
i suboccipital, subfebr, formul leucocitar normal, absena uzual a unui prodrom
recognoscibil i durat redus. Scarlatina poate fi n primul rnd sugerat de faringit i de febr,
dar leucocitoza existent n scarlatin este absent n rujeol, iar morfologia iritaiei este
distinct. Erupiile medicamentoase (de exemplu, dup fenobarbital sau sulfamide) se aseamn
cu iritaia rujeolica, dar, din nou, lipsete prodromul tipic, tusea i progresiunea cranio-caudal a
iritaiei, iar palmele i plantele snt cel mai frecvent implicate. n aceast situaie, anamneza este
important. Roseola infantum poate produce o iritaie cutanata similara aceleia din rujeol, dar se
constat rareori la copiii > 3 ani. n general poate fi difereniat prin temperatura iniial
crescut, absena semnului Koplik i a strii generale alterate, iar iritaia apare simultan cu
defervescena.
Diagnosticul diferenial al sindromului rujeolei atipice este similar cu cel al rujeolei tipice; cu
toate acestea pleiomorfismul iritaiei i semnele generale severe care se constat uneori pot
sugera febra ptat a Munilor Stncoi, leptospiroza, varicela hemoragic sau infecie
meningococic; alte diagnostice difereniale includ anumite pneumonii bacteriene sau virale,

colagenoze, cum ar fi AR juvenil, i sindromul Kawasaki (sindrom ganglionar cutaneomucos).


Antecedentele de expunere la rujeol i administrarea anterioar a vaccinului cu virus inactivat
sugereaz diagnosticul, dar confirmarea diagnosticului poate s fac necesar izolarea virusului,
studii serologice sau ambele.
Tratament
Tratamentul este simptomatic si de sustinere. Nu exista nici un mijloc de tratament
specific. Infeciile bacteriene secundare necesit antimicrobiene adecvate.
Vitamina A reduce morbiditatea i mortalitatea la copiii malnutrii cu rujeol sever. La
copiii > 1 an trebuie administrat vitamina A 200 000 UI p.o. timp de dou zile (doza total 400
000 UI) dac exist semne oftalmologice de deficien de vitamina A, cu repetare dup 4
sptmni. Copiii fr semne oftalmologice de deficien de vitamina A primesc o doz unic de
200 000 UI. Copiii ntre 6 luni i 1 an trebuie s primeasc o doz de 100 000 UI.
Imunoglobulinele serice snt ineficiente n encefalit; tratamentul simptomatic reprezint
singurul tratament disponibil.
.
Gammaglobulinele au numai o valoare preventiva si nu curativa. Dupa unii
administrarea de gammaglobuline in stadiul prodromal ar scadea frecventa complicatiilor si
intrucatva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicata se trateaza la domiciliu (ingrijiri, igiena, dieta, medicatie cat mai
simpla); spitalizarea este indicata numai pentru formele severe complicate, sau in situatii de
necessitate. Repaosul la pat este indicat pentru toata perioada febrila si cateva zile dupa aceea.