Sunteți pe pagina 1din 7

SINDROMUL

PIRIFORMIS

Muschiul Piriform
Dupa cum se vede

in poza, muschiul
piriform are ca
origine osul
Sacrum, ca insertie
partea superioara a
femurului, pe
marele trohanter si
este foarte apropiat
de nervul sciatic.

Muschiul piriform face parte din muschii

pelvi-pertrohanterieni si este important


pentru realizarea miscarilor care implica
partea inferioara a corpului, deoarece
contribuie la stabilizarea articulatiei
soldului, abductie atunci cand coapsa este
in flexie de peste 60 si rotatie externa a
coapsei.
Acest muschi permite mersul normal,
trecerea greutatii corporale de pe un picior
pe altul si mentinerea echilibrului.

In mod normal,
nervul sciatic trece pe
dedesubtul acestuia,
dar in aproximativ 17%
din populatie nervul
sciatic sau parti ale
acestui nerv trec direct
prin muschiul piriform.
Indiferent de variatiile anatomice de mai sus,
atunci cand muschiul piriform este prea
tensionat el creaza o anumita presiune asupra
nervului sciatic.

Sindromul Piriformis
Sindromul Piriformis este o afectiune neuromusculara

rara, care consta in comprimarea nervului sciatic de catre


muschiul piriform.
Debuteaza cu dureri, senzatie de furnicaturi si amorteala
in zona feselor. Durerea poate fi severa si se poate
extinde de-a lungul nervului sciatic.
Se intalneste mai des la persoanele care stau in anumite
pozitii timp indelungat (cum ar fi stand pe scaun) sau care
alearga; la sportivi incidenta este crescuta.
Durerea poate fi declansata inclusiv de urcatul scarilor,
cand se aplica o presiune ferma, directa asupra
musculaturii muschiului piriform.

Diagnostic
Nu exista nici un test specific pentru

depistarea sindromului piriformis. In multe dintre cazuri,


relevant este istoricul care include leziuni ale zonei in care
este localizat muschiul piriform, actiuni repetitive energice
cum ar fi alergarea pe distante lungi sau statul prelungit in
pozitii fixe.
Diagnosticul de sindrom piriform se stabileste pe baza
simptomelor prezentate de pacient si in urma examenului
fizic, medicul solicitand pacientului sa faca diferite miscari
pentru a observa daca apar dureri in zona musculaturii
piriformis.

Tratament
Odihna, gheata si antiinflamatoarele (locale si pe

cale orala) pot ajuta la ameliorarea simptomelor.


In anumite cazuri ar putea fi recomandate injectii
cu corticosteroizi sau anestezic.
Alte terapii care ar putea fi folosite includ
ionoforeza, care foloseste un curent electric de
intensitate scazuta, precum si injectarea de
toxina botulinica.