Sunteți pe pagina 1din 3

Comentariu literar

,,Biografie de Lucian Blaga


nscriindu-se n cea de-a doua etap a creaiei blagiene, acea v rst simbolic marcat de
ruptura ontologic ntre eu i cosmos, pierderea dimensiunii para-disiace i sentimentul
nstrinrii.
Tema poeziei o reprezint: universul, destinul omului, cunoaterea i necunoscutul.
Cunoaterea i necunoaterea (lumina i umbra), iadul i raiul (muntele cu crini), toate
acestea snt marcate de contradiciile universului eului liric.
Poezia dat poate fi inclus n curentul literar expresionismul, deoarece este un apel
de salvare a omului, a spiritului, a valorilor sufleteti. Se observ ntoarcerea spre etern. Se pune
accent pe detaarea de trup i contopirea lui cu natura. Este vizibil preferina pentru
transcendent (dincolo de lumea real) i escaladarea universului ceresc (trecerea spre absolut) .
Titlul textului ne poate duce n eroare, dei poezia se ntituleaz Biografie, ceea ce
sugereaz consemnarea amnuntelor bine tiute, textul insist asupra necunoscutului din viata sa
(Unde i cnd m-am ivit n lumin, nu tiu/ din umbr m ispitesc singur s cred/ c lumea este o
cntare / Strin zmbind, vrjit suind/ n mijlocul ei m-mplinesc cu mirare).
Biografie e un poem orfic despre cntreul care nsufletete lucrurile cu glasul, lira, cuvntul su.
Ivit din umbr, din ntunericul i tcerea iniial, poetul mirat de sine nsui i de lume , ,,strin ,
,,vrjit , pete n aceast cntare i lumin care este i lumea, pentru a rosti cuvntul su poetic.
n vraja luminii cosmice i a cntecului universal, eul strbate calea ascensional a desvririi ca
eu orfic. Fiin atemporal, el vine dintr-un netiut trm al adncului: Unde i cnd m-am ivit n
lumin nu tiu, / din umbr m ispitesc singur s cred / c lumea e o cntare. Lumea - lumin spre
care suie vrjit e totui trmul n care chemarea orfic nlesnete ntlnirea cntrii i a cuvintelor
stinse n magia poeziei. Aici mplinindu-se, tentnd ctre dezmrginire, cntreul i cerceteaz
puterile orfice: Cteodat spun vorbe cari nu m cuprind, / cteodat iubesc lucruri cari nu-mi
rspund.
Paralelismul Sintactic
Instana intermediar ntre coperiele iadului i muntele cu crini, ntre vinovie i
neprihnire, pune acent pe faptul c poetul aduce cu sine povara destinului omenesc,
accesul la taine fiindu-i deschis: nchis n cercul aceleiai vetre / fac schimb de taine cu
strmoii, / norodul splat de ape subt pietre. Matricea, sensul primordial al iniierii n
lume e mplinit n gestul magic al rostirii muzicale. Tainele i Povetile sngelui uitat de
mult sunt energiile sale secrete; timpul povetilor e privilegiul fiinei pure, paradisiace, n
ipostaza cruia se afla eul poetic.
Chiar din primele doua versuri, eul liric a folosit ca mijloc de exprimare antonimia dintre
lumin i umbr. n acest context lumina este semnul mplinirii, al cunoaterii poetice, iar umbra
simbolizeaz destinul uman, misterios, limitele cunoaterii raionale, necunoscutul. Prin
contrdiciile universului, eului liric se dedubleaza (strin zmbind, ma-mplinesc). Aici sensul
implinirii este cunoaterea poetic a lumii prin proiectarea ideilor eului.

n versul al aptelea (Cteodat spun vorbe cari m cuprind,/ cteodat iubesc lucruri cari
nu-mi rspund) tensiunea lirica se nate din negaie; apare mrturisirea nevoii de trasfigurare a
lumii.
Metafora din prima strofa( Lumea e o cantare) situeaz figura uman n dou sfere
diferite: n sfera Binelui i n cea a Rului. Sfera Binelui aparine paradisului, raiului,
muntelui cu crini, iar sfera Rului aparine unui plan opus Binelui i anume iadului(
coperiele iadului). Dar lumea este o cntare pentru c n diversitatea ei fascinan exist o
armonie unificatoare. Cntecul reprezint o prelungire n lumea tcerii originare fiindc
numai n el se regsete echilibrul i armonia.
Strofa a doua descrie universul interior al eului, ca unul nchis; meditativ incercnd s
sondeze necunoscutul( Seara se-ntampl mulcom s-ascult/ n mine cum se revars / povetile
sngelui uitat de mult). Seara se asociaza cu rentoarcerea spre sine i spre strmoi,
concentrnd spaiul ( n cercul aceleiai vetre) i timpul (o durat temporal este parcurs n
acest schimb de taine cu strmoi), iar ziua devine simbol al risipei pe sine (ziua triesc
mprtiat ca furtuna). Tot n aceast strof sunt i alte simboluri: pinea (ca simbol al hranei
spirituale ce reprezint amintirea originilor) i luna (simbol al trasformrii, al visului)(
Binecuvnt pnea i luna).
Pe parcursul poeziei putem desprinde o serie de motive literare. Spre exemplu n prima strof se
desprinde motivul luminii, a umbrei, a strinului, a mplinirii, a vorbelor, a vnturilor, a iadului, a
muntelui cu crini, motivul vetrei i cel a strmoilor.
In stofa a doua descoperim motivul norodului, a serii, a sngelui, a pinii, a lunii.
In strofa a treia snt aa motive ca : motivul cuvintelor, a cntecului, a tcerii, a somnului lumii i
motivul stelei.
Biografie de Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este
deplasat de la principiile tehnicii poetice la relaia poet-lume. Fiindc poemul are doar un plan
filozofic secundar, nu este o creaie filozofic. Eul liric abordnd problematica cunoaterii, poezia
poate deveni att pentru cel care o scrie, ct i pentru cel care o citete, o form de
autocunoatere.
Biografie prezinta reflexe ale expresionismului metafizic. Ea refacedestinul poetic intr^o
maniera originala surprinzand aspecte semnificative ale gandirii poetice de pana atunci si lasandule sa se clarifice sau sa se complice reciproc sub semnul unor suspendari, suisuri si coborasuri.
Titlul. Cuvantul biografie este folosit in mod evident la figurat, este o definire, o punere in-imagini
artistice a starilor, a framantarilor poetice in raport cu existenta si creatia.
Teme. Motive. Biografia poetica apare ca un loc de coincidenta a contrariilor, ea se deruleaza pe
fundalul unei lumi orfice {lumea e ocantare) impregnate de problematica relatiei intre adevar si
expresivitate intr-un moment in care eul liric se percepe ca dilematic, ca departat de lumea in care
fiinteaza. instrainarea ii produce un dezechilibru pe care incearca sa-l devanseze tot printr-o
cautare.
Structura - compozitie. Marcat de contradictiile universului, eul se dedubleaza (strain
zambind) sau se regaseste (ma-mplinesc) permanent, ca intr-o vraja. Sensul miscarii ascensionale
este dat de cunoasterea poetica a lumii prin proiectarea perceptiilor eului, descoperirea sinelui in
misterul lui. Tensiunea lirica se naste din negatie (nu ma cuprind, nu-mi raspund) si din
surprinderea aspectelor care nu pot fi prinse in cuvinte, si nevoia de sugerare a lor prin absenta.
in acest sens, poate fi vazuta si relatia dintre vinovatie si puritate, ca o complementaritate si o
continuitate a contrariilor surprinsa in relatia dintre iad si rai - coperisurile iadului, muntele cu

crini. Atat coperisul cat si muntele sunt simboluri ascensionale si poate tocmai aceasta face
legatura intre cei doi termeni antonimiei, reunindu-i intr-o semnificatie aparte, tipicblagiana. Poetul
vede intr-un fel dincolo de bine si de rau, varianta lui nu este una etica, ci principiala, legata de
fortele de naturi diferite care se atrag si se presupun reciproc. Apare si o sugestie cromatica
contrastanta indusa de cuvintele coperis si crini.
Aceste trasaturi contradictorii apar ca fiind comune fiintei umane ingenere - umblu ca
fiecare. Eul liric semnaleaza aceasta contradictie inpropria-i existenta, intre personalitatea sa
artistica care traieste in lumea imaginatiei, are legaturi cu iluminatul, cu ideile, cu visele si natura
sa umana de faptura ce umbla pe pamant la fel ca toti ceilalti oameni. El isi asuma aceasta dilema
existentiala la nivelul individual. Apare astfel fondul ontologic pe care se proiecteaza unicitatea
poetului, dar si incercarea continua de recuperare a sensului apartenentei si fiintarii in lumea in
cadrul careia se afla si care continua sa fie o vesnica mirare.
Autorul folosete metaforele relevatoare pentru a crea imagini artistice (mai ales vizuale)
memorabile: "srtin zmbind", "coperiele iadului", "muntele cu crini". "ngerii de cear",
"steaua ca o povar".
Totodat, ca prezen modernist pot aminti marea problem a cunoaterii ce implic
conexiuni cu filosofia i mitologia, dar i cultivarea temelor luminii, umbrii, efemeritii
vieii,, a vieii i a morii i motivul raiului i iadului. Singura prezen tradiionalist e tema
cultului naintailor.
"Biografie" de Lucian Blaga este o art poeti deoarece capt valoare emblematic pentru
viziunea asupra lumii.
Poetul (eul liric) vede lumea ca "o cntare" prin lumin spre umbr. Totodat eul liric simte
legtura cu naintaii, cu strmoii ntr-o manier magic, aproape de teoria rencarnrii din
religia budist ("Seara se-ntmpl molcom s-ascult / n mine cum se tot revars / povetile
sngelui uitat de mult").
Prin toate acestea am ncercat s demonstrez c poezia "Biografie" de Lucian Blaga este o
art poetic, definitorie pentru modelul orfic pe care autorul l propune n cadrul
modernismului autohton.