Sunteți pe pagina 1din 2

TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME INTR-O POEZIE

MODERNISTA/ARTA POETICA STUDIATA, APARTINAND LUI


ION BARBU
In viziunea lui Ion Barbu, poezia este un semn al mintii,
ea interferand cu matematica. Autorul opteaza pentru lirismul
pur, inteles ca o contemplare a lumii, ca o comunicare cu
universul, preferand astfel lirica intelectualizata.
Incadrata in etapa ermetica a liricii barbiene, pentru ca
limbajul ei este greu accesibil, iar detectarea semnificatiilor
presupune un effort intelectual deosebit, poezia este o arta
poetica, prezentand viziunea despre menirea creatorului si a
artei sale in univers.
Cele doua titluri ale poeziei sunt sugestive; metafora Din
ceas, dedus exprima abolirea timpului real in favoarea celui
imaginar, iar metafora Joc secund enunta ideea artei ca joc
aspiratie catre perfectiune, prin reflectarea imaginativa a realitatii
si propulsarea ei spre cer, catre absolut.
Arta poetica este compusa din doua secvente lirice grupate
in doua catrene, exprimand viziunea inedita a poetului in ceea ce
priveste creatia literara. Criticul literar G. Calinescu ofera o
interpretare sintetica a poeziei: Poezia (adancul acestei calme
creste) este o iesire (dedus) din contingent (din ceas) in pura
gratuitate (mantuit azur), joc secund ca imaginea cirezii in apa.
Cele doua secvente lirice au la baza mitul pesterii, enuntat
de Platon, conform caruia realitatea este o copie imperfecta a
lumii ideilor pure; poetul completeaza viziunea filosofica asupra
lumii prin gasirea unei cai spirituale de a purifica prin arta
contingentul. Arta reflecta idei impure catre modelul lor, tinzand
catre perfectiunea originara.
Metafora calma creasta, sustinuta de oximoron, adancul
acestei calme creste, face referire la conceptia barbiana conform
careia poezia este un semn al mintii, intelectul fiind cel care
este capabil sa o trimita spre perfectiune, purificand-o. Unind
contrariile, artistul pune arta in legatura cu lumea comuna, a

cirezilor agreste, a formelor rudimentare de organizare a


societatii.
A doua secventa lirica defineste poezia, imaginata ca
nadir latent, implicand antinomia cu zenitul, punct al stralucirii
solare, corespondent al realitatii. Simbolul nadirului delimiteaza
un spatiu spiritual, al imaginatiei pure, in care ideile poetice
converg catre un univers artistic unic. Poetul are menirea de
atransforma elementele componente ale realitatii in imagini
artistice, numite metaforic harfe resfirate. El le trimite spre
purificare in zbor invers, dinspre pamant spre cer, trudind la
transformarea lor in cantec. Ermetic si subtil, scapand
interpretarii umane superficiale, ascuns, mesajul artistic este
comparat cu imaginea meduzelor, componente palpabile ale
universului, dar care tind spre imaterialitate prin transparenta lor
inselatoare si dau farmec inestimabil valurilor marii.
In ceea ce priveste limbajul artistic, acesta se bazeaza pe
economia de cuvinte, care conduce la exprimarea unei multitudini
de semnificatii. La nivel stilistic, poezia se remarca prin metafore
dificil de descifrat, cum ar fi ceas, dedus, joc secund, calma
creasta, oglinda, nadir latent, harfe resfirate. Vocabularul
este inedit, utilizand terminologia stiintifica (insumarea, nadir)
intr-un context poetic, a carui receptare presupune effort
intelectual. Din punct de vedere prozodic, poezia este alcatuita
din doua catrene cu versuri lungi, cu masura de 13-14 silabe,
rima incrucisata.
Asadar, poezia Joc secund este o arta poetica modernista
reprezentativa pentru lirica barbiana, care pledeaza pentru
intelectualizarea lirismului.

S-ar putea să vă placă și