Vis de iarna

Zpada alb i pufoas

Se-aeaz-n linite pe cas;
Totul n jur e uimitor,
Ptruns de-un tainic, sfnt fior.
Se las iar nserarea,
Natura parc-a adormit;
Doar luna-i mai arunc raze
Pe albul care-i nesfrit.
E frig i nimeni nu-i pe cale,
Pmntul parc-i amorit;
n cas, lng sob stam
i-ndat, uor am aipit
Visam c-n lume era pace
i numai oameni buni i sfini,
Era iubire-adevarat
ntre copii i-ntre prini.
n nea, jucam un joc,
Mai rar ntlnit,
Cel al iubirii sfinte
Ce nu are sfrit.
Ur nu exista, nici rutate,
Ci numai dragoste cu-adevarat,;
Totul era curat si simplu,
De-un alb imaculat.

Noapte de iarna
Astazi ziua-ntreaga
A tot nins si-a nins.
Parca mai aproape
Casele s-au strins.

A-nghetat de-acuma
Lacul cel verzuiLuna patineaza
Pe oglinda lui.

Dealul singuratic,
Desteptat de ger,
Numara in soapta
Stelele din cer.

Iara pomii poarta

Albul iernii strai
Si viseaza dulce
Florile de mai...