Sunteți pe pagina 1din 24

1.

Filosofia - concepie despre lume i modalitate de gndire. Corelaia dintre filosofie i alte forme de cultur:
mitologie, religie, tiin. Filosofia i tiina economic.
Filosofia este une din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria despre lume si om in
unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileo-dragoste si sophos-intelepciune, ce
inseamna iubire de intelepciune. Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de viziuni
,evaluari,norme ce determina atitudinea omului fata de lumea inconjuratoare ,si intr-o masura oarecare reglementeaza
comportamentul acestuia. Filosofia,apare ca o conceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista.Conceptia filosofica
despre lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama principii,dar le demonstreaza ,le deduce in mod logic.Filosofia este
o conceptie despre lume formulata in termeni conceptuali si organizati intr-un sistem,potrivit unor reguli metodologice.
Ea este un mod spiritual-practic de asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta
realitatea prin frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta. Filosofia generalizeaza cunosinte din diferite domenii ale
activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina specifica. Ea nu se
orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia despre
lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este totalitatea de cunostinte despre
natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta.
Mitologia- este cea mai veche forma a culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea
contine in sine diferite legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea apare pe
baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale Stiinta- un sistem de cunoastere
obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a
culturii- deosebita si contrara mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o
gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si demonstratiilor logice. Filosofie si
stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu o specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umanevalori utilitare. A 2-a particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de satisfacere
printr-o activitate economica rentabila.
2. Obiectul de studiu i problema fundamental a filosofiei.
Conceptia filosofica are obiectul sau nu atit lumea ca atare , cit sensul existentei omului in lume. Obiectul filosofiei contine
acele cunostinte care omul le foloseste pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere al Adevarului,
Frumusetii, Binelui si Echitatii. In obiectul filosofiei intra nu tot generalul din existenta materiala, dar acel general care este legat
de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Problema fundamentala a filosofiei- determina raportul dintre gindire, constiinta ,
spirit, ideie pe de o paret si materie, natura, univers, existenta pe de alta parte. Determinarea raportului lumea spirituala, ideala si
cea materiala au 2 laturi: 1) latura existentiala (ontologica)- ce exista (primordial) constiinta, lumea ideala sau lumea materiala. Se
impart in doua categorii Materialistii si Idealistii. 2) latura cognoscibilitatii- daca e posibila sau nu cunoasterea lumii, cunoasterea
esentei lucrurilor ce ne inconjoara. Se impart in 3 categorii: -optimistii-cunostintele noastre corespund realitatii; -agnosticii-nu , ei
spun ca omul nu poate cunoaste, el cunoaste doar aparenta, exteriorul); -scepticii- pun la indoiala, nu stiu si nu pot fi siguri
nicicind, ca ceea ce eu stiu este asa cum eu stiu.
Filosofia studiaza concepte generale precum existenta,bunatatea,cunoasterea sau frumusetea.Pune intrebari precumCe este
existenta?,Este posibila cunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al exteriorului si interiorului in plus
fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte.
Problema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura ontologica/existentiala(consta in raspunsul la intrebarea:ce este
primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care tine de cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea :este oare
posibila cunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor?
3. Domeniile principale ale refleciei filosofice. Funciile i metodele de cunoatere ale filosofiei.
Fiindca filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea ea indeplineste mai multe functii :
ontologica, gnosiologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica, estetica, axiologica, praxiologica. Adica ea: sintetizeaza cunostintele si creaza tabloul unic ce ar corespunde nivelului de dezvoltare al stiintei, culturii si experientei istorice;
-Fundamenteaza, justifica si analizeaza conceptia despre lume; -Formuleaza o metodologie generala a cunoasterii si activitatii
omului in lumea inconjuratoare.
Ontologia- teorie generala a existentei- studiaza fundamentele existentei.
Gnosiologia-teorie generala a cunoasterii
Logica- stiinta despre formele si legile gindirii corecte
Antropologia-stiinta despre om
Metodologia- se ocupa cu analiza metodelor de cunoastere.
Axiologia- teoria generala a valorii
Etica- teorie despre morala
Estetica- teorie artei, studiaza categoriile frumosului.
Maeutica- socratica este dialogul
Dialectica- metoda de expunerea a lumii in miscare
Metafizica- abordeaza obiectele si procele in mod izolat
Functiile:
f. cognitiv-interpretativ viziunea de ansmablu specific filosofiei se formeaz printr-o totalizare caracteristic
cunoaterii filosofice, construit concomitent pe datele complementare ale cunoaterii discursive, pe de o parte i experiena trit i
aciunea uman pe de alt parte. F. cognitiv-interpretativ este dependent de selecia direciilor de meditaie i a soluiilor, de
complexitatea necesitilor i intereselor individuale i sociale ale creatorului de filosofie. n viziunea lui Kant filosofia este tiina
despre raportul oricrei cunoateri f de scopurile eseniale ale raiunii omeneti. Cunoaterea i interpretarea filosofic nu
constituie un scop n sine. Cunotinele obinute, n opinia lui Kant, servesc drept instrumente pt promovarea scopurilor eseniale ale
raiunii care nu sunt altele dect cele ce au drept dinaitate menirea ntreag a omului, fericirea.

f. axiologic - propune anumite criterii valorice menite s cluzeasc alegerea unor posibiliti viitoare de aciune, trasnd o
cale spre ceea ce trebuie s tind omul i lumea lui uman, propunnd un ideal care l va ajuta pe om s se depeasc nencetat pe
sine.
f. metodologic traseaz cile generale de cunoatere i de aciune, constituind fundamentul teoretic al metodelor utilizate
n tiina modern, sprijinindu-se, n acest scop, pe logic i gnoseologie, pe cunotinele dobndite de tiinele particulare, pe ntreaga
experien social-uman.
f. praxiologic indic rolul social pe care l are filosofia n ciuda caracterului ei abstract. Praxiologia este teoria aciunii
eficiente. Ea studiaz structura general a aciunilor, condiiile organizrii i distribuirii lor, pt a-i atinge scopurile, pt a le eficientiza.
F.conceptuala-formeaza o conceptie integra despre lume si lichideaza barierile unei specializari inguste.
F.gnoseologica-explica esenta adevarului deosebirea lui de eroare si minciuna si indica metodele de obtinere a cunostintelor
adevarate
F.constructiv critica-studiaza mai multe sisteme,scolli,orientari si le selecteaza pe cele mai progresiste.
Metoda n filosofie
Prin metod se nelege n general, un drum, o cale sau un procedeu de nfptuire a unei aciuni, de atingere a unui scop.
nsi etimologia termenului vine din grecescul methodos care nseamn drum, cale. n domeniul filosofiei, metoda este cale pe
calea pe care o urmeaz gndirea n perpetua sa micare spre adevr. n istoria filosofiei au fost propuse metode multiple i
diferite. Acestea pot fi ns grupate n metode dialectice i metafizice. Cele dialectice propun nelegerea realitii ca fiind ntr-o
continu devenire, micare. Devenirea este determinat de nsi tensiunile interioare ale realitii. Prin metoda dialectic
micarea este de fapt o automicare i nu o for imprimat din transcendent, din afara realitii. Metafizica dimpotriv propune
nelegerea realitii ntr-un mod static, fragmentar, lipsit de posibilitatea aflrii sursei micrii n interiorul realitii. Dialectica i
metafizica sunt dou metode raionale. Aceasta este i trstura ce definete filosofia spre deosebire de religie. Religia ca i
filosofia se ambiioneaz s ofere o imagine asupra realitii. Metodele lor sunt ns diferite. n timp ce religia face apel la
credin (afectivitate), filosofia se construiete pe cale raional.
Metoda dialectica
Precautarea tuturor lucrurilor si domeniilor aflate in permanenta miscare
Cauza acestei permanente miscari o constituie lupta contrariilor
Toate lucrurile si fenomenele trebuie precautate multiaspectual si nu unilateral intr-un sistem de
interactiune si interdependenta legaturii cu alte fenomene
Metafizica opuse dialecticii deoarece:
Cerceteaza lucrurile in stagnare
Ea nu recunoaste contrariile
Cerceteaza lucrurile si fenomenele izolat,unilateral
Nu recunoaste aceasta miscare, are loc miscarea ciclara
Hermeneutica-consta in interpretarea si explicarea textelor:religioase,filosofice,artistice,literare,stiintifice.
4. Filosofia antic oriental: colile, reprezentanii, problematica.
Filozofia antic care apare n Egiptul, China, India i Grecia antic n sec.VII VI .e.n. i a existat pn n sec. VI a e.n. Ea avea
un caracter cosmocentric i se baza ca regul pe tiin.Filozofia antic coincide cronologic cu societatea sclavagist. Filozofia n India
antic apare n primul mileniu .e.n. Societatea indian foarte timpuriu se difereniaz n caste i grupuri sociale: brahmani, catrii,
vaii i udri.primele idei filozofice gsim n literatura religioas Vede (cunotine sacre). Vedele au aprut n sec.XV .e.n. i conin
diferite imnuri i cunotine religioase.Ele se mpart n samhite, brahmane, araniachi i upaniade. Ultimile i conin cunotine
filozofice, comentarii la Vede.Deosebim dou grupe de coli: ortodoxale (care recunosc autoritatea Vedelor) i neortodoxale (ce nu
recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt ortodoxale i religioase (colile vedanta, mimansa, yoga, vaieica, nyaya,
samkhya). Mai progresive snt colile neortodoxale jainism, buddhism, lokayata (carvaka).
Jainismul a aprut n sec. VI .e.n. ca concepie etic care indica calea salvrii sufletului de supunerea ei pasiunilor. Scopul
filozofiei jainiste sacralitatea, modul de comportare specific ce duce la realizarea salvrii.
Buddhismul apare n sec. VI V .e.n. i era orientat contra brahmanismului, sacerdoilor. Ideile principale snt sistematizate
n Tripitaca (trei corzine). Buddhismul este rspndit n India, China, Birma, Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este religia
supueniei. Coninutul ei snt patru adevruri sfinte. Existena omului este legat de suferine. Cauza suferinelor este c omul are prea
multe dorine. Lichidarea suferinelor trebuie s fie n lichidarea dorinelor. Calea spre lichidarea suferinelor trece prin cele opt ci
nobile ideile drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea dreapt, viaa dreapt, efortul drept, atenia dreapt i meditaia
dreapt. Viaa dreapt cost n respectarea moralitii, a nu duna fiinelor vii, a se reine de la contactele sexsuale interzise, a nu fura,
a nu folosi buturi alcoolice. Scopul cunoaterii de a elibera omul de suferine nu i viaa de apoi, ci viaa actual. ntreruperea i
lichidarea suferinelor se numete nirvana o linite netulbutat, o abinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune
capt lanului de venice rencarnri, guvernate de sansara i karma. Morala buddhist predic compasiunea i asceza, pasivitatea i
nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale buddhismului hinayana i mahayana.
Locayata (cearvaka) este o coal materialist care apare n sec. VIII VII .e.n. Ei negau existena oricrei alte
lumin afar de cea material. Credina n existena lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii de apoi este fals.La baza existenei
stau elementele primare materiale. Ei considerau c lumea este compus din patru elemente primordiale: apa, aerul, focul i
pmntul. Dup moarte organismul (inclusiv i sufletul) se descompun n elemente primordiale. Etica acestei coli afirm, c
omul retriete i plceri i suferine, lichidarea lor complet este imposibil.
In Filosofia Chinei Antice se evidentiaza citeva scoli principale,printre acestea: confucianismul(confucius);
legista; moista(modi); daosista(dao).
Filosofia China problema ei spun ca lumea este vesnica si prezinta un tot unitar. In centrul ei sta problema corelatiei dintre om si
societate, cetatean si stat, problema functionarilor statului. Compus din 5 elemente: foc, apa, pamint, lemn, metal. Filosofia din
china- incearca de a lamuri lumea prin ea insasi fara a apela la fortele supranaturale. Cauza miscarii interactiunea dintre fortele
contrare Yang si Yin caracteristica materiei.
Daosismul- totul se supune Dao (legii). Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie sa traiasca in conformitate cu natura.

Confucianismul- problema functionarii statului ( ca in familie) cu reprezentantul Con Fu-dzi


Legista- omul este rau de firea lui, nicicind nu poate fi educat, trebuie impus prin lege sa respecte cu reprezentantul Han
Fei Zi
Daoismul (taoismul) apare in sec VI i.e.n, fondatorul ei este Lao Zi
Moista. Cu fondatorul Mo Zi
In China antic se evideniaz coala lui Confucius (Cung Fu-dzi , 551 479), creatorul unui sistem original
filozofic, etic i social-politic. El afirma, c cerul ca realitate suprem dicteaz omului voina sa, c viaa oamenilor depinde
de soart, iar bogia i nobilitatea depind de cer. In centru filozofiei lui Confucius st problema educaiei. El afirm c
oamenii snt apropriai i seamn unii cu alii dup natura sa, iar se deosebesc dup educaie. Educaia omului trebuie s fie
n spiritul atitudunii cu stim i respect fa de mediu i societate. In alt loc Confucius afirm, c pentru a cunoate noul e
necesar de a cunoate vachiul. Invtura fr gndire este inutil, iar gndirea fr invtur este oarb. Etica lui Confucius
concepe omul in relaii cu funcia lui social, el este personalitate nu pentru sine, ci pentru societate, iar educaia este
formarea comportamentului omului pentru executarea cuvenit a acestei funcii. Relaiile sociale trebuie s se formeze dup
analogie cu relaiile familiale crmuitor i supus, sudaltern i ef, aa ca i relaiile dintre fecior i tat, fratelui mai mic ctre
cel mai mare. Pentru respectarea subordonrii i ordinii Confucius formuleaz principiul echitii, punctualitii i
contiinciozitii. Omul trebuie s procedeza aa cum cere ordinea i situaia. Comportamentul punctual este comportament
cu respectarea ordinii i umanitii.
Legism, un curent filosofic, doctrin social i o practic a dreptului reprezentat de doi mari gnditori: Han Feizi i Li Si,
Shang Yang suveranitatea legilor in conducerea statului. Examina problemele de ordin etico-politic, de dirijare a activitatii omului,
statului si societatii in ansamblu. Legismul s-a incadrat in lupta impotriva confucianismului timpuriu. Se pronunta impotriva
dominatiei aristocreatiei, priveau scaptic ritualurile si traditiile menite sa reglementeze conduita omului. Pledind pt un stat puternic
legistii considerau ca el poate fi condos numai datorita legii, acesta fiind unicul factor efficient si necesar in stare de a asigura existenta
sociala.
Daosismul (taoismul) apare n sec. VI .e.n., fondatorul ei este Lao-dzi. n centrul acestei concepii se gsete natura,
cosmosul, omul. Lumea material se gsete ntr-o micare natural legic. Totul se supune DAO (cale, lege) i Dao este izvorul
tuturor. Omul trebuie s se contopiasc cu natura, s triasc n conformitate cu legile ei. Rul i nefericirea n viaa oamenilor apare
de aceea, c oamenii se implic n mersul natural al lucrurilor i ncalc legea DAO
5. Problema temeiului ultim n filosofia cosmologic a Greciei Antice
Pentru perioada cosmologica ( sec. VI i.e.n.- 430 i.e.n.) este caracteristica studierea cosmosului. Pentru filosofii din aceasta
perioada este primordiala problema temeiului ultim. Ei cauta raspuns la intrebarile: ce este universul? Din ce este constituit? De unde
a aparut? Scoala din Milet-Thales este acel care promoveaza problema temeiului ultim, a substantei primordiale, ce sta la baza
universului.
Thales- la baza universului se afla apa, tot ce exista contine in sine apa, nimic nu poate exista fara apa ( spune asa, hrana
tuturor vietuitoarelor si insasi caldura se iveste din apa- conditionata de mitologia egipteana.
Alt reprzentant al scolii din Milet Anaximandru- temei ultim (principiu)- apeironul- este unic se afla in miscare si este
nedeterminat. Reprezinta cauza oricarei nasteri si pierii, totul se naste si piere in el. Apeironul este vesnic, infinit.
Al treilea reprezentant al sc. din Milet. Anaximene- temei ultim aerul= cu apeironul aerul este principiul de baza,
inceputul intregii existente, Focul , norii, apa, pamint, pietrele- sunt in sine diverse stari ale aerului. Aer- divinitate.
Pythagora- temei ultim numerele-sunt esenta si substanta tuturor lucrurilor, este o intruchipare a finitului si infinitului.
Heraclit- temei ultim- focul. Tot ce exista este un foc , totul se naste din foc si se transforma in foc. Lumea este un foc
vesnic.
Pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema esenei lumii de catre
reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit principiu material. Aa principiu
Thales socotea apa, Anaximene aerul, Anaximandros apeironul. Ei ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea i
fenomenele ei, aa orientare poate fi caracterizat ca naturfilozofie.
Anaxagora a fost preocupat de originea lucrurilor i de geneza universului.Anaxagoras este i iniiatorul viziunii atomiste prin
formularea ideii, c lumea este alctuit din acele "semine" (prticele sasu corpusculi de pmnt, foc, aur, carne, snge etc.
denumite ulterior homoiomerii), amestecate n proporii diferite n fiecare lucru. Universul este alcatuit din mici particule
eterne,angrenate intr-o miscare haotica.In viziunea sa aceste elemente primordiale se aflau la inceput in neorinduiala. Impulsul
micrii, principiul motor care a ordonat toate aceste particule printr-un proces centrifug, n urma cruia a luat natere universul, a fost
denumit de Anaxagora nous (raiune, spirit).El a negat existenta zeilor, considera soarele ca o masa de metal incandescent,astrii sunt
asemenea pamintului
Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza atomii in miscarea lor cu o
necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 .e.n.) din Abdera, elementele principale ale lumii, ireductibile, necompuse i deci de
nedescompus, sunt atomii, care se deosebesc ntre ei doar prin form, ordine i poziie. Cei de form sferic, "foarte mobili i foarte
subtili" alctuiesc "sufletul" omului, singurul capabil s dea via trupului. Att senzaiile, ct i gndirea sunt explicate prin anumite
prefaceri ale corpului.
6. Problema omului in filosofia antica greaca(sofistii,Socrate,Platon,Aristotel,Epicur,stoicii s.a).
Filosofia Sofistilor:Sofistii erau considerati profesori de intelepciuneNu erau organizati in scoli ci activau independent,predind
urmatoarele discipline:constitutia si administratia statului,arta militara,etica si oratoria.Cei mai renumiti sofisti
erau:Protagoros,Gorgios,Prodicos.Prodagoros se indoieste de posibilitatea cunoasterii absolute si obiective a realitatii..Sursa intregii
cunoasteri se afla in senzatii.Oamenii foarte diferit pecep lumea inconjuratoare in dependenta de starea atit a obiectului cit si a
subiectului cunoasterii in fiecare moment concret.De aceea obiectul este asa si nu altfel,adica anume asa cum il percepem noi la
momentul dat.Nu poate exista nici o stiinta unica,pot exista numai opinii diverse despre unul si acelasi lucru,la fel de justificate pt.
toti. In opinia sa omul este masura tuturor lucrurilor.Gorghias si-a fondat sistema filosofica pe teza eleatilor:Fiinta exista iar neantul
nu exista Gorghias preface aceasta teza in urmatorul enunt:Nu exista nici fiinta,nu exista nici neantul.Adica nu exista nimic.
Socrate:Socrate muta cerul de gravitate al cercetailor filosofice di lumea externa in cea interna,de la cosmos la om.Caci mai de prt
decit natura era pentru el omul.Cunoastete pe tine insutiCelebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi,devenise si maxima lui

Socrate.Intorcindu-si fiecare privirile asupra lui insusi,cercetinduse pe sine,va afla ce stie si ce nu stie,ce poate si ce nu poate,precum
si ce trebuie sa faca.Numai omul care si-a supus analizei propriile sale actiuni isi poate cunoaste adevarata esenta.In discursurile sale
Socrate invata ca omul nu trebuie sa tinda sa acumuleze un anumit volum de cunostinte,ci sa tinda spre intelepciune,care poate fi
atinsa cu ajutorul filosofiei.Anume filosofia il indeamna si il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine,sasi descifreze potentialul propriului
suflet. _-Cunoastete pe tine insuti- omul trebuie sa se cunosac pe sine si numai atunci cunoscindu-se pe sine numai atunci se poate
atribui pe sine societatii- cunoscindu-si propria valoare. Omul este centrul universului, omul se invesniceste prin ratiunea si sufletul
sau.
Platon:Considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi:cea sensibila sic ea
inteligibila.Lumea sensibila este accesibila experientei,cunoasterii prin simturi,iar lumea inteligibila poate fi studiata doar de
ratiune.La baza cunoasterii Platon plaseaza principiul lui Socrate .Cunoastete pe tine insuti.Este necesar,afirma el,de a te scufunda in
lumea spiritual proprie si de a te determina in gindurile tale.In dialogul Omul de statPlaton precizeaza ca politica-arta regala-este o
stiinta teoretica,directa care elucideaza esenta conducerii oamenilor.Oamenii,afirma el,pot fi condusi atit prin convingere cit si prin
violenta. - Sufletul conform conceptiei lui Platon este vesnic si nemuritor, dupa moartea corpului sufletul nimereste in lumea ideilor
pure , apoi se reincarneaza in alt corp. Sufletul este compus din 3 parti: ratiune (filosofii), vointa (ofiterii, soldatii) , sensibilitate
(reprezentantii muncii fizice)
Aristotel:In ceea ce priveste stiinta omului Aristotel defineste in cartea sa Despre suflet,sufletul ca o entelechie(act) al
corpului.Omul este un animal,dar un animal rational.Sufletul are regiuni deosebite:cea inferioara-este cea vegetative(comuna plantelor
si animalelor),si in fine cea rationala,rezervata omului.Spiritul uman se naste ca o tabula rasa in care se imprima experienta
cistigata,acest intelect este deci pasiv,dar exista si un intellect active;acesta este nemuritor,vesnic,este parte ape care o avem comuna
cu zeii. Omul dupa parerea lui este o fiinta sociala ( animal rational si ca animal politic) omul este unica fiinta care gindeste.
Epicur:Considera ca sarcina filosofiei este de a crea stiinta despre comportare ce ar face omul fericit.Criteriul fericirii consta in
eliberarea sufletului de tot cei intimplator,de tot ce sta in calea placerii:tulburari sufletesti.neliniste si frica de :zei,moarte ,viata de
apoi.Cine stie sa se debaraseze de teama fata de imprejurarile exterioare este mai fericit.Omul trebuie sa contribuie la sanatatea
corpului si tihna sufletului,anume aceasta dupa Epicur si este criteriul unei vieti fericite.
Stoicii: Omul trebuie sa se supuna ordinii cosmice, el nu trebuie sa doreasca ceea ce nu e in puterea lui. Il orienteaza pe om spre
lumea interioara, spunind ca doar ei se poate gasi principalul si unicul sprijin.
7. Ontologia si gnosiologia in conceptia filosofica a lui Platon.Invatatura despre lumea ideilor si lumea lucrurilor
sensoriale.
Dupa Platon ,lumea se imparte in doua:in lumea ideilor ,numita lumea adevaratei infiintari si lumea lucrurilor senzoriale.Lumea
ideilor-idei vesnice,neschimbatoare,lumea primara,care nu dispar.Ideile sint interpretate ca niste chipuri ideale-modele pt lumea
lucrurilor senzoriale .Lumea ideilor impartatie divina in care sufletul nemuritor al omului se afla pina la nasterea sa.Lumea lucrurilor
senzoriale-se nas si dispar ,sunt schimbatoare,sunt umbre a ideilor.Pt filosofia naturii a lui Platon ,tot asa ca pt pitagorieni,e
caracteristica legatura ei cu simbolica numerelor,care e tratata drept conducatoare a lumii datelor senzoriale.
Materia este numita de catre Platon inexistenta ,iar obiectele sensibile iita ideile ca pe niste modele.Din aceasta invatatura despre
idei decurge si teoria cunoasterii lui Platon.El considera ca cunoasterea propriu-zisa este intoarcerea in lumea ideilor,o cunoastere ca o
amintire,sufletul nemuritor al omului isi aminteste despre contemplarile ideilor de pina la intruchiparea sa in om.In asa fel se obtin
cunostinte adevarate care sint straine lumii senzoriale ,deci cunoasterea se bazeaza pe amintire.Forma logica a cunoasterii
suprasenzoriale este dupa Platon dialectica ca arta de a pune intrebari si de a raspunde la ele. Paradigma ontologica se refera la
intelegerea lumii si existentei. In explicarea realitatii Platon reiese din recunoasterea lumii ideilor si lumii lucrurilor. Adevarata lume,
existenta este lumea ideilor si lumii lucrurilor este numai umbra, copia imperfecta a lumii ideilor. Lucrurile senzoriale permanent apar
si dispar, se schimba si se misca, in ele nu-I nimic stabil si adevarat. Ideile sunt vesnice, infinite
Specific este paradigma gnoseologic la Platon. El face o deosebire clar ntre cunotine i prere, cunoatere raional i
senzorial. Obiectul cunoaterii senzoriale este lumea vizibil, lumea lucrurilor. Cunoaterea senzorial ne dea nu cunotine, ci prere
(doxa). Adevpata cunoatere este cunoaterea raional care are obiectul su lumea ideelor, aceasta este cunoaterea nemijlocit
intuitiv care are labaza sa teoria reamintirii (anamnezis). Sufletul, conform concepiei lui Platon, este venic i nemuritor, dup
moartea corpului (nchisoarea sufletului) sufletul nimerete n lumea ideelor pure, le privete, iar apoi se rencarneaz n alt corp.
Deatta cunoaterea este reamintirea a ceea ce sufletul a privit n lumea ideelor pure. Formele superioare a cunoaterii tiinifice sunt
matematica i dialectica. Adevrata cunoatere nu-i accesibil tuturor i nu poate fi exprimat n scris, n noiuni. Ea este accesibil
filozofilor i nu-i altceva dect perceperea ntregului n unitatea armonioas a prilor sale, sinteza mistic a gndurilor, sentimentelor
mitului i logosului, este tinderea sufletului spre lumea ideelor. Cunoaterea este necesar pentru educare i modul de trai corect.
8. Caracteristica generala a filosofiei lui Aristotel .Invatatura despre materie si forma.
Aristotel (384-322 i.hr)se naste pe malul Marii Egee.
In 335 Aristotel fondeaza la Atena o scoala pe care o numeste Licheon(liceu).
Aristotel stabileste in fata cunoasterii denumirile de baza ale existentei si notiunile logice principale ,care sint legate de denumirile
existentei.Aristotel studiaza categoriile ,adica,notiunile stiintifice despre cele mai supreme genuri de existenta.Aristotel destingea
existenta a 10 categorii,la fiecare categorie el da o intrebare:1.esenta(ce?);2.calitatea(de care?);3.cantitatea(cit?);4.relatia(la ce ? )
5.locul(unde?)6.timpul(cind?);7.situatia(stam sau sedi ?);8.apartinerea(are?);9.actiunea(facem?);10.suferinta(pateste?
Dupa Aristotel materia e pasiva,contine posibilitatea aparitiei varietatii reale a lucrurilor, este un concept, referitor la
substratul comun tuturor lucrurilor, la ceea ce exist n ele ca posibilitate (potent) i care se transform n realitate (n act) sub
aciunea formei (esen). Pt ca materia sa se transforme in realitate,materiei trebuie sai fie imprimata forma corespunzatoare.
Dupa Aristotel anume forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerata esenta primara. Forma are acelai
neles de concept, ce exprim generalul, esena, totalitatea nsuirilor de structur i funcionale, ce confer specificitate obiectului sau
clasei din care acesta face parte. Anume forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerate esenta primara. Este
factorul activ,creativ.
9. Caracteristica generala a filosofiei medievale:etapele dezvoltarii si problemele principale.
n spaiul european, ncepnd cu secolele IV-V, evul mediu filosofic este pregtit, chiar dac numai n parte, de dou mari
momente, cu puternic coloratur teologic: Apologetica i Patristica. . Amndou legitimeaz i sistematizeaz n mod doctrinar
cretinismul, printr-o argumentare, menit s-i asigure superioritatea deplin ca religie, filosofie i moral.
Filosofia medievala contine urmatoarele perioade:

Sec. I-III care se numeste apologetica - Sistem(adesea nentemeiat) de aprare sau de justificare a unei idei, doctrine etc.
Parte a teologiei care are ca scop aprarea religiei crestine.
Sec. IV-VIII patristica- adica lucrarile asa numitor parinti ai bisericii in care se apara bazele filozofice ale crestinismului;
Este doctrin teologic-filozofic prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin , completnd Biblia si studiind
viata, opera si conceptia printilor Bisericii.
Sec. VIII-XIV scolastica. prezinta filozofia care se preda in scoli iar mai tirziu in universitati.
Principala problem n filozofia medieval a fost raportul dintre credin i raiune, religie i tiin, filozofie i teologie. Ea
s-a rezolvat foarte original prin formularea teoriei adevrului dublu: sunt adevruri ale raiunii, filozofiei i adevruri ale credinei,
religiei, ceea ce este adevrat n una poate fi neadevr n alta i invers. Asta a fost un fel de compromis, mpcare ntre religie i
tiin, dac iniial religia persecuta i ignora tiina, atunci cu acumularea cunotinelor religia a fost nevoit s o recunoasc. Dar
dei se recunotea existena adevrurilor raiunii, adevrurile credinei erau mai presus. tiina se ocup cu mruniuri, cu lucruri
trectoare, pe cnd religia se ocup cu valori venice, sacre.Ceea ce omul nu poate nelege cu raiunea sa el atinge prin credin.
10. Filosofia renanscentista:umanismul,filosofia naturii,filosofia social-politica.
Umanism problema omului si locul lui in lume , unitatea lui fizica si spirituala. Cu aceasta problema se ocupau scriitorii,
pictorii, poetii Dante Aligheri, Francesco Petrarea, Djovani Boccacio. Umanistii dezvolta idei despre libertatea si demnitatea omului
, despre valoarea vietii pamintesti. Societatea trebuie sa formeze un om mare capabil la un comportament binevoitor. Umanismul este
conceptia conform careea omul este valoarea suprema si trebuie de creat conditii umane pentru dezvoltarea multilaterala si armonioasa
a fiecarei personalitati. Omul este zeificat, maximal se apropie de D-zeu. El este creatur de el insusi,. In sens restrins umanismul este
o miscare ideologica continutul careia este studierea si popularizarea limitilor, literaturii, artei si culturii antice.Este concepia coform
crei omul este valoarea suprem i trebuie de creat condiii umane pentru dezvoltarea multilateral i armonioas a fiecrei
personaliti. Dac n epoca medieval omul se asemna cu Dumnezeu, era creat de el dup chipul i nfiarea lui, atunci in filozofia
Renaterei omul este zeificat, maximal se apropie de Dumnezeu dup activitatea sa creatoare. Dumnezeu i-a dat omului libertatea
voinei iar mai departe el singur i rezolv soarta sa. Omul este nu numai ofiin natural, ci i creatorul de sine nsi i stpn asupra
ntregii naturi. n sens ngust umanism nseamn o micare ideologic coninutul crei este studierea i popularizarea limbilor,
literaturii, artei i culturii antice.
Filosofia naturii- J. Bruno, G. Galilei . Studierea naturii era in strinsa legatura cu dezvoltare a modului de productie, navigatiei
marine, noile descoperiri geografice. Scopul filosofiei in conceptie reprezentantilor consta in cunoasterea naturii reale , nu in cu
noasterea lui D-zeu. Cazanus il apropie pe D-zeu de natura, atribuindu-I naturii calitati divine. Coperne- formuleaza conceptia
heliocentrica conform careia pamintul se roteste in jurul axei sale ( zi, noapte); se roteste in jurul soarelui. J. Bruno sistemul mostru
solar este numai unul din multiplele sisteme asemanatoare. In univers exista infinit de sori, paminturi care se rotesc in jurul planetelor.
Galilei considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintilor. Cartea naturii- este scrisul in limba matematicii.
Problema naturfilozofic n epoca Renaterei avea un caravter panteist. Crearea unui nou tablou al lumii i studierea naturii
erau n strns legtur cu dezvoltarea modului de producie, navigaiei maritime, noile descoperiri geografice. B.Telezio deschide n
Neapole academia studierii experimentale a naturii. Scopul filizofiei, consider el, const nu n cunoaterea lui Dumnezeu, ci
cercetarea naturii reale. Telezio neag apelul la autoriti i socoate c concluziile tiinifice i filozofice trebuie s se bazeze pe
perceperea nemijlocit i experien, pe raiunea proprie. N.Cuzanus este preocupat de problema tradiional pentru acea vreme a
raportului lui Dumnezeu i lumea, o rezov original. El l apropie pe Dumnezeu cu natura, atribuindui naturii calitile divine. n
Dumnezeu coincid finitul i infinitul, centrul i periferia. Dumnezeu este un maximum infinit, iar lumea, natura maximum limitat.
De aceea universul nu poate fi considerat nici finit, nici infinit. Contopirea divinului i umanului se realizeaz n Christos. N.Cuzanus
formuleaz un ir de idei dialectice n nelegerea naturii unitatea contrariilor, unicul i multiplul, posibilitate i realitate, finit i
infinit. n teoria cunoaterii N.Cuzanus fundamenteaz noiunea de metod tiinific, abordeaz problema creaiei, posibilitile
nelimitate a omului. El formuleaz noiunea de ignoran contient (docta ignorania), care este contientizarea disproporiei ntre
raiunea uman limitat i infinitatea in care omul este inclus i spre care tinde. Raiunea limitat se apropie de infinit, de Dumnezeu,
concepndul ca unitatea contrariilor. Lucrurile finite trebuiesc privite ca legate cu ntregul, cu infinitatea. Fiecare lucru, inclusiv i
omul, se przint ca coninnd n sine o lume n mod restrns, ca un microcosm. Cunoaterea lumii se realizeaz pe fonul
incognoscibilitii lui Dumnezeu. Problema cunoaterii lumii se concretizeaz le N.Cuzanus ca problema credinei i raiunii. Credina
el o pune mai sus dect raiunea. De la credin se ncepe orice nelegere. Raiunea se orienteaz prin credin, iar credina se
desfoar prin raiune.
Problema sociologic se refer la crearea teoriilor despre societate i relaii sociale, politic i relaii politice, stat si formele de
guvernare. N. Machiaveli, Martin Luther, J. Bodin. Machiaveli neaga conceptia religioasa conform careia statul depinde de biserica ca
putere suprema. Numai un stat puternic poate sa faca ordine in societate. Pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune.
J. Bodin- Interesele statului el le pune mai presus de religie. Statul rezolva problemele familiei. Monarhul este unirea si absoluta sursa
a dreptului.Printre ideile sociologice merit un interes deosebit concepia lui N.Machiavelli despre statul centralizat. El neag
concepia religioas conform crei statul depinde de biseric ca puterea suprem pe pmnt. Biserica a destabilizat temelia statului
ncercnd de a lua n minile sale puterea laic i spiritual. Fiindc forele motrice a activitii oamenilor sunt egoismul i interesele
materiale reese c numai un stat puternic i centralizat poate s fac regul n societate, s formeze o concepie juridic la oameni.
N.Machiavelli se ocup i cu problemele politice i relaiilor politice, interaciunea politicii i moralei. El ajunge la concluzia c pentru
a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune, c scopul scuz mijloacele.
Ideea unui stat puternic este dezvoltat i de Jean Bodin. Interesele statului el le pune mai presus dect religia i biserica. Statul rezolv
problemele familiei, menine inegalitatea patrimonial ce apare pe baza proprietii private. Monarhul este unica i absoluta surs a
dreptului.
11. Filosofia moderna.Problema metodei cunoasterii stiintifice.Sensualismul,empirismul,rationalismul-principalele
curente gnosiologice.
Filosofia moderna isi are inceputurile in sec. 17 in Europa , in acea perioada se produc schimbari importante economice si
politice,apar relatii capitaliste,se dezvolta si se internationalizeaza comertul,incep sa dispara monarhiile absolute.
Filosofia din sec.17-lea are un sporit caracter gnosiologic in legatura cu posibilitatile cunoasterii,metodele cunoasterii in cadrul
filosofiei se dezvolta 3 curente si anume:1.empirismul,2.rationalismul,3.sensualismul.

Un reprezentant de baza al curentului empirism este F.Bacon,filozof englez,ce considera ca principala metoda a cunoasterii
este metoda inductiva punind accent mare pe experiment.
Cunoasterea empirica presupune obtinerea cunoastintelor in procesul activitatii practice a omului.Studierea lumii insa este
impiedicata,considera ca Bacon de 4 fantome sau idoli,care sint:1.idolii pesterii/speciei sint prejudecatile legate de partikularitatile
individuale,de dispozitie,ereditate,educatie;2.idolii teatrului-bacon considera ca in acest caz oamenii se bazeaza pe autoritatea cuiva si
pt a demonstra ceva nu apeleaza la argumente ci la operele altor savanti faara a se controla;3.idolii pietii-este o neconcordanta a
limbajului cu viata reala;4.idolii tribului-acest idol tine de erorile simtului ,de intelectul ,si omul deseori interpreteaza antromorfic
lucrurile.
Bacon considera ca oamenii trebuie sa descopere prin metoda inductiva cauzele fenomenelor folosind analiza,comparatia,observatia si
experimentului.
Rationalismul este un curent filosofic,in cadrul caruia se pune accent pe ratiune ca mijloc principal de obtinerea a
cunostintelor.Unul dintre reprezentatii acestui curent:R.Descartes,filosof frabcez,care are o privire mecanicista asupra producerii
fenomenelor naturii.La fel ca si Bacon,Descartes considera ca primul pas in a cunoaste este de a pune la indoiala toate cunoastintele
noastre,de aici si mazima ma indoiesc deci cuget,cuget deci exist.Pt a determina adevarul si obiectivitatea cunostintelor stiintifice
trebuie sa le supunem indoielilor.Invatatura lui Descartes despre cunoastere este o invatatura rationalista deoarece toate cunostintele
stiintifice considera el ca sint de origine teoretica,iar stiinta experimentala nu poate sa raspunda la toate intrebarile noastre.
Sensualismul.Un reprezentant de baza al sensualismului este J.Locke.El considera ca in afara simturilor noastre nu exista
cunostinte veridice.El inainteaza urmatoarea idee:in ratiune nu exista nimic ce nar fi existat initial in simturi.Astfel ,el considera ca
in afara simturilor cunostintele nu exista,iar ratiunea poate doar sa sistematizeze cunostintele.
12. Problema substantei in filosofia moderna-dualismul,monismul,pluralismul.
Monismul - conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substant unic fie ea materiale ori spiritual. n istorie a existat
monism materialist si idealist. Monismul caut izvoarele actiunii tot nuntrul lumii, n fantezia omeneasc.
Dualism conceptie ce afirm 2 substante egale, 2 nceputuri n explicarea lumii material si spiritual. Reprezentanti: Platon,
R. Descartes.
Pluralism - teorie ce admite o multitudine de nceputuri ori tipuri de existent. Ex.: conceptiile lui Democrit, Empedocle,
Anaxagora. Descartes si Spinoza ntelegeau substanta ca ultima instant a existentei. Pluralismul este o conceptie filosofic idealist
care neag unitatea material a lumii, sustinnd c tot ceea ce exist const dintr-o multitudine de entitti izolate, independente una de
alta.
13. Filosofia iluminista europeana:omul,societatea,ratiunea.
n multe ri europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci n care s-a pus
accentul pe dezvoltare i rspndirea cunotinelor culturale, pe ideea luminrii maselor.
Iluminismul cunoscut si ca ,,Epoca Luminilor este o miscare ideologic si cultural manifestat n sec. al XVIII-lea n mai multe
tri europene, care pune accentul pe ideea luminrii maselor. A evoluat mai nti n trile care s-au dezvoltat mai rapid si mai trziu
n sud-estul Europei. Punctul de plecare a iluminismului poate fi considerat votarea de ctre parlamentul englez a Declaratiei
drepturilor omului primul act legislativ care consfinteste suveranitatea poporului, libertatea de gndire si de actiune a omului .
Principalele directii a iluminismului european sunt: combate irationalitatea gndirii si ornduirea feudal; militeaz gndirea rational si
egalitatea natural a oamenilor; actioneaz pentru iluminarea maselor prin cultur si educatie; sustine libertatea individului.
Reprezentanti: Kant, Goethe- Germania; Locke, Hume Anglia; Lomonosov Rusia. Ideile iluministe privind metodele
pedagogice pentru instruirea si educatia tinerei generatii au fost ilustrate de Rousseau n lucrarea, devenit celebr, Emile sau despre
educatieIluminismul sau luminismul este un curent de gndire, cu multiple consecine pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa
emancipeze omul din poziia rigid n care l fixase filozofia tradiional, pentru a-l face obiectul propriei sale activiti: prin munc i
cultur, omul este perfectibil, ca i societatea pe care el o construiete. nlocuind concepia static despre om cu una dinamic,
iluminismul e susinut de ideologii claselor dinamice ale societii, de burghezie n primul rnd. De aceea, a aprut n rile n care
burghezia a aprut mai repede ( Anglia i Frana ) i s-a configurat mai trziu acolo unde forele feudale erau mai puternice ( de ex. n
S-E-ul Europei ). Lupta de emancipare a acestei clase revoluionare s-a sprijinit pe un numr de idei orientate n ntregime pe o
direcie antifeudal. nc din 1688, n cadrul Revoluiei burgheze din Anglia, ncepe s fie pus sub semnul ntrebrii tot ceea ce era
specific epocii feudale. Treptat, se cristalizeaz o ideologie iluminist care va pregti Marea Revoluie Francez din 1789.
Iluminismul a avut cteva trsturi specifice:
- caracter antifeudal si antidespotic. Toate instituiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absolut, bazat pe
ideea dreptului divin, biserica, justiia, coala. Gnditorii iluminiti cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului i
acordarea de liberti sociale i politice ntregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicri se bazau pe principiile de
egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural i a contractului social, conform crora oamenii se nasc cu
aceste drepturi i triesc pe baza unei nelegeri cu monarhul, pe care pot s nu-l mai accepte dac nu este un om luminat.
- spiritul raionalist, materialist i laic. n secolul XVIII s-a afirmat raiunea, fenomenele vieii au cunoscut o interpretare
materialist, iar problemele culturii i ale tiinei au nceput s se separe de cele ale religiei, combtnd fanatismul i misticismul.
Declinul autoritii ecleziastice asupra vieii publice nu a atras i revalorificarea mentalitii magice. Practicile oculte nu au mai fost
satanizate ( i condamnate juridic ), ci au nceput s fie depreciate raional ( i luate n derdere). Magul nu mai este vzut ca un
pactant cu diavolul, ci ca un arlatan abuznd de credulitatea publicului.
- militeaz pentru emanciparea poporului prin cultur;
- ncurajeaz tratarea problemelor sociale in literatur.
- genereaz o literatur cu caracter moralist.
n calitate de curent ideologic i cultural, iluminismul se definete prin: promovarea raionalismului, caracter laic, antireligios,
anticlerical, combaterea fanatismului i a dogmelor, rspndirea culturii n popor, literatura preocupat de problemele sociale i
morale; teme i motive literare promovate de literatura iluminist: monarhul luminat , contractul social , emanciparea poporului
prin cultur; Genuri i specii: liric, epic ( povestire, nuvel, roman ), dramatic ( tragedie, comedie )
14. Filosofia clasica germana-teoria cunoasterii ca expresie a activitatii constiintei.
Fillosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr-o parte i anul
1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltrii gndirii filosifice din acea
perioad. La sfritul sec. XVIII lichidnd rmnerea n urm economic i politic, Germania se apropia de revoluia burghez, la fel

ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din veacul XIX revoluia filosofic a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic
german a fost ca o teorie german a revoluiei franceze.
Pentru ea este caracteristic:
Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.
Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.
Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema omului, trecerea de la cultul
omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric.
Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.
nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.
Formularea dialecticii ca concepie integral.
Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n filosofia sovietic
concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ nou n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac
s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori ntocmai se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect
finalizarea ei.
15. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana(de la Kant,Hegel).
Dialectica- notiune filozofic, care la origine n antichitate nseamn arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discutie.
Prima bres n conceptia metafizic despre lume au fcut-o reprezentantii filosofiei clasice germane sec.XVIII-XIX. Kant prin teoria
sa cosmologic si evidentierea contradictiilor ratiunii pure. Hegel, generaliznd si sistematiznd ideile filosofice precedente el a
elaborat un sistem dialectic armonios ce cuprinde toate sferele realittii.
Kant s-a dovedit un mare filosof al moralitatii, cel mai important dupa Aristotel si probabil, cel mai original. Performanta
nepieritoare a lui Kant, echivalenta cu o rasturnare revolutionara a stiintei despre demnitatea umana, consta in centrarea acesteia pe
libertate si pe deducerea ei din libertate. De la descoperirea libertatii ca definitorie pentru om si umanitate putem data adevaratul
inceput al constiintei umane de sine.
In cadrul dialecticii transcendentale, daca obiectul intelectului este sensibilitatea, obiectul ratiunii sunt cunostintele
intelectului; sintetizand, intelectul uneste fenomenele prin reguli iar ratiunea raporteaza aceste reguli la propriile ei principii. Ratiunea
este asadar o facultate a principiilor, a judecarii dupa principii; aceste principii raman intr-o pozitie transcendenta fata de fenomene,
fata de real. Dupa cum categoriile sunt concepte originare pure ale intelectului, conceptele rationale pure ale ratiunii devin Ideile.
Dialectica transcendentala delimiteaza aceste Idei si sistemul lor, supunand unei critici erorile disciplinelor care se ocupasera
de aceste Idei, pe care le-au presupus ca obiecte reale deci cognoscibile: "psihologia rationala", "cosmologia rationala" si "teologia
rationala". Potrivit conceptiei kantiene, cauzalitatea dupa legile naturii nu este singura cauzalitate a fenomenelor; mai trebuie admisa o
cauzalitate prin libertatea celui care gandeste. Apare astfel al doilea sens al libertatii, cel moral. Rezolvarea antinomiei dintre cele doua
cauzalitati este posibila prin distinctia dintre fenomen si noumen: intrarea in lumea libertatii obliga la eliberarea de sub legile
sensibilitatii din fenomenalitatea empirica in favoarea unei lumi inteligibile, a legiferarilor practice ale ratiunii. Noumenul nu poate fi
cunoscut, ci gandit si regandit, in intentia apropierii de absolutul pe care nu-l va putea atinge vreodata.
Filosofia lui Hegel are ca unul dintre fundamentele sale dialectica.Dialectica proclama dezvoltarea generala si la baza ei se
afla idea ca sursa oricarei dezvoltari este autodezvoltarea notiunii,adica dezvoltarea are natura spirituala .dialectica notiunilor
,determina dialectica lucrurilor.
La baza dezvoltarii in opinia lui Hegel se afla niste legi:1.Legea interdependentei dintre transformarile cantitative si
calitative si invers;2.Legea negarii negatiei-care presupune ca teza devine antiteza si pe urma are loc propriu-zic sinteza.
Invatatura lui Hegel constituie un sistem filosofic,el fiind idealist,acceptind dialectica ca metoda ,dar recunoscind natura ca o lume
incremenita si moarta.
16. Filosofia lui K.Marx.Crearea dialecticii materialiste si a conceptiei materialiste despre istorie.
K. Marx pune la baza dezvoltrii realitatea material. n filosofia marxist dialectica e nteleas si ca teorie a cunoasterii si ca
logic. n marxism se abordeaz un sir de probleme extrem de importante referitor la existent, constiint, legittile dezvoltrii si
functionrii constiintei. Dezvoltarea societtii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas si contradictiile modului de
productie. Lupta de clas duce la lichidarea societtii cu clase antagoniste si respectiv lichidarea exploatrii. Marxismul a influentat
puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice si social-politice a sec.XX.
MARXISMUL este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial de Marx i Engels i dezvoltate
mai departe de ctre V.Lenin. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de importante referitor la existen, contiin,
legitile dezvoltrii i funcionrii societii. Pentru prima dat a fost dat interpretarea materialist a istoriei i societii, se
formuleaz dialectica materialist, ideea practicii. Apariia marxismului a fost condiionat de urmtoarele premise:
Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din Silezia, Lion, micarea ciartist).
Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoria evoluionist a lui Darvin.
Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasic german .
Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciilor modului de producie. Lupta de
clas duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea exploatrii, la eliberarea proletariatului. V.Lenin
completeaz marxismul cu ideea posibilitii revoluiilor socialiste n rile napoiate, predominant agrare. Ideile lui Lenin au stimulat
revoluiile i schimbrile sociale n rile subdezvoltate ca Rusia, China, Iugoslavia, democraiile populare .a. Marxismul a influenat
puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX.
Astzi exist o multitudine de preri referitor la esena i rolul marxismului i aceasta este condiionat de aceea, c marxismul nu-i
o concepie omogen, nu-i numai o construcie teoretic, ci i un sistem de idei conceptuale i abordri ideologice. Aici se refer
marxismul clasic, ideile formulate de K.Marx i F.Engels. Aici se refer i interpretarea i dezvoltarea marxismului de ctre Lenin i
aplicarea lui la realitatea rus. Tot aici se include i varianta totalitarist a lui Stalin. Mai exist varianta social-democratic a
marxismului precum i neomarxismul. Deci dac criticm marxismul, atunci trebuie s avem n vedere anumite idei concrete ce s-au
nvechit i nu corespund realitii.
17. Irationalismul,voluntarismul si problema omului in filosofia lui A.Schopenhouer si F.Nietzshe .
n conceptiile lui Schopenhauer, Nietzche apare scepticismul, o convingere c cunoasterea si procesul de cptare a adevrului
sunt acesibile nu fiecruiindivid. Schopenhauer subliniaz c principala si singura diferent dintre om si animal este aceea c: omul

gndeste prin concepte. Omul este caracterizat ca un element metafizic si instinctul metafizic, ce nelinisteste mintea omeneasc este
exprimat prin nevoia de a-si potoli mirarea.
Fondatorul filosofiei irationaliste este filosoful german Schopenhouer(1788-1860).In opera sa principala,luea ca vointa si
reprezentare,Schopenhauer inainteaza notiunea principala de lume,atribuindui un rol central,spre deosebire de sistemele clasice in care
centrale erau asha categorii ca:existenta,substanta,materia si altele.El considera ca lumea este ceea ce exista doar datorita
reprezentarilor omului despre ea,aceasta este lumea ca reprezentare si in al 2-lea rind,lumea este ceea ce exista independent de
reprezentarile omului despre ea,aceasta fiind lumea ca vointa.
Schopenhauer promoveaza idea ca la baza existentei se afla o forta,o energie irationala,inconstienta care determina existenta
si esenta lucrurilor.Pt Scopenhauer aceasta energie poarta nume de vointa,vointa este o substanta universala care nu cunoaste nici un
fel de limite in dorinta de a se realiza,tot ce exista in natura,in univers este o manifestare a acestei vointe,lucrurile,forta de gravitatie
,de respingere,magnetismul,sensibilitatea,toate acestea sint o realizare concreta a vointei.
In opinia lui Sch.lumea este o vointa si reprezentare.Conceptia lui Sch.a fost formulata sub influenta invataturii lui Kant
despre lumea fenomenelor si lumea lucrurilor in sine,dar influentate si de conceptia Budista despre nirvana.La fel ca si alte
lucruri,omul este o intruchipare a vointei universale si se manifesta prin vointa de a trai,el este determinat in primul rind nu prin
capacitatea sa de a gindi rational,de a cunoaste esenta lucrurilor si este condus anume de aceasta esenta irationala-vointa de a
trai.Aceasta nu depinde de intelectul omului,de educatia acestuia,de capacitatea omului de a cunoaste,ci este inascuta,are caracter
biologic,iar omul nu o poate ignora.
Nirvana budista este idealul existentei fiecarui om.Sch.considera ca dispozitia psihologica care reflecta importanta dorintei
omului de a schimba societatea nu gaseste sustinerea perfecta.
Nietzche dezvolt conceptul supraomului, care presupune ncrederea n progres. El spune c dup cum omul s-a dezvoltat din
speci inferioare, tot astfel se poate presupune c si din el se va naste o nou ntruchipare de viat care l va depsi. Construieste o
filosofie a vietii n centrul creia este omul, creator de cultur, ndeosebi geniul. La Nietzche omul nu etse cu adevrat om dac nu se
strduie s fie ceea ce nu poate fi.
Filosofia lui Sch.despre vointa si-a gasit dezvoltarea in opera filosofului german Nietzsche-el a fost preocupat in special de
problemele de etica, psihologie, si filosofie a culturii.N.se pronunta pt revezuirea valorilor nationale, respinge filosofia rationalista ,iar
pesimismul care domina filosofia lui Sch.este respinsa de el,vointa de a trai este inlocuita de vointa spre putere.Filosoful considera ca
pina la el omul a fost tratat in mod neadecvat naturii sale.N.considera ca teoriile precedente incercau sa identifice pe oameni sa
gaseasca ce este comun tuturor ,in realitate insa oamenii sint diferiti ,in primul rind sint deferiti de la natura.In opinia lui
N.,promovarea idei este egalitatea tuturor este daunatoare,religia promoveaza ideea de compatimire a acestui sclav,de ajutor dat
bolnavilor si de accea prin aceasta omul devine sclav,aceasta este cauzat si de morala care e bazata pe notiunile de bine si de rau. Pt ca
societatea sa prospere,N. Spune ca trebuie sa reeasa din urm.maxima:Dumnezeu este mort,prin aceasta justifica amoralismul si
considera ca civilizatia poate fi salvata doar prin aparitia unei fiinte superioare asupra omului dar si prin constituirea unei elite
riguroase care este libera de prejudecatile morale.
18. Filosofia sec.xx.Principalele curente filosofice contemporane.
Filosofia contemporan este conceput ca analiza logic a stiintei, a reflectiei asupra tririlor personale, ca imagine a lumii
obiective. Cu alte cuvinte filosofia contemporan prezint o multitudine de orientri, curente, sisteme ce interactioneaz si
nregistreaz mpreun o dinamic. n filosofia contemporan sunt puse un sir de probleme, care au un caracter general-uman: lumea
si locul omului n ea, esenta omului si menirea lui n lumea contemporan, individul si ominirea, soarta civilizatiei umane, problemele
globale.
Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai ales ca filosofii nu incearca
crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia contemporana este deseori dominata de irationalism,conform caruia
ratiunea nu este singurul mijloc de descoperire a adevarului ci adevarul poate fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare.
Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi:
A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca un mediu fundamental al
existenei, cunoaterei i aciunii.
Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s reconstruiasc ntregul tablou al
lumii pornind de la acest reper.
Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii.
Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnico-tiinifice).
Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin metafilosofie i s se
concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii cunotinelor i aciunilor.
Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i principiilor morale, care periodic au loc n
societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au cptat o larg rspndire teoria
psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a E.Blavatscaia, neocretinismul lui D.Merejcovschi, renaterea
spiritual a lui H.Keyserling.
Scientism i antiscientism.
Curentele principale ale filosofie contemporane sunt:
Neotomism anii 20 ai secolului nostru, reprezent.: Russel, Austine, Moore. Ei nlocuiesc filosofia cu analiza logic a
limbajului stiintei si consider stiintifice numai acele probleme care au o solutionare experimental, logic. Curentul dat a
avut influent asupra fizicienilor, logicieni etc.
Personalism curent religios n filosofia contemporan care recunoate personalitatea i valorile ei spirituale sensul suprem
al civilizaiei. A aprut n SUA la sfritul sec.XIX, reprezentanii sunt Bowne, Hocking, Brightman, Flewelling. n Frana
personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach.
Evoluionismul cretin (teilhardism) curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera c la baza
concepiei despre lume trebuie s fie evoluionismul filosofico-religios.

Pozitivism reprezentantul curentului este Auguste Conte. Apare la mijlocul secolului trecut. Neag rolul filosofiei ca
conceptie generalizat despre lume si se limiteaz la stiintele concrete, confirmate de experient. Problemele filosofiei fr
sens.
Existentialism se ocup cu problema existentei, principala problem careia este antalogia. Existenta este ceva intern care
permanent trece n extern. Stucturalism- absolutizeaz metoda structural, el consider obiectele ca sisteme, ansambluri
organizate de elemente. O structur se reprezint ca un tip sau un model ideal.
19. Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in Moldova.
Gndirea filosofic din Moldova cunoate o cale lung de dezvoltare de la primele elemente ale realitii generalizate contient
pn n zilele noastre. Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii teoretice, nelepciunea popular reprezenta vechea noastr
filozofie.
n perioada iniial de dezvoltare gndirea filosofic din Moldova purta un caracter mitologico-religios i nu prezenta un tot
ntreg. Literatura, cronicile bisericeti i letopiseele au devenit purttorii concepiei despre lume din epoca feudalismului. Letopiseele
sau cronografia moldoveneasc include totalitatea cronicilor scrise n Moldova. n evoluia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima
etap este cronografia moldo-slavon din sec. XV XVI. Etapa a doua ine de sec.XVII i este reprezentat de letopiseele lui
G.Ureche i M Costin. A treie etap se refer la sec.XVIII i este reprezentat de letopiseele lui I.Neculce. Criteriul principal al
filosofiei medievale l constituie att categoriile religioase, ct i limba religioas.
Dezvoltarea gndirii social-filosofice din sec. XVII XVIII depinde de condiiile social-economice, politice i culturale.
Moldova n aceast perioad era un stat feudal n care domina gospodria natural. Gndirea progresiv a Moldovei din aceast
perioad era dominat de ideea general de lupt mpotriva Porii i frdelegilor feudalilor locali.reprezentanti:Milescu-Spataru
Nicolaie,D.Cantemir.
Creatia popular constituia baza gndirii teoretice. Legendele si folclorul reflect conceptie popular despre crearea universului,
a omului, lumii. Perioada initial de dezvoltare a gndirii filosofice din Moldova purta un caracter mitologico-religios. Literatura,
cronicile bisericesti, letopisetele au devenit purttorii conceptiei despre lume. Grigore Ureche- Letopisetul trii Moldovei istoria
joac un rol important. Miron Costin- De neamul moldovenilor originea neamului. Dimitrie Cantemir- conceptia lui despre lume
s-a format sub influenta teologiei ortodoxe, filosofiei stoicismului scolasticii medievale. A fost primul care a incercat de a formula o
termenologie filosofic romn. La baza lumii stau 4 elemente: apa, aerul, focul, pmntul.
Dezvoltarea economic a Moldovei din sec. XIX a constituit o premis obiectiv a studierii bogiilor naturale ale rii,
dezvoltrii tiinei i nvmntului, a pregtirii specialitilor din diferite domenii i mai ales pentru industrie i agricultur. Secolul
XIX n Moldova este secolul iluminismului. Reprezentanii lui luptau pentru instaurarea lumii raionale, societii bazate pe egalitate,
libertatea politic drepturilor civile. Din iluminiti fac parte Gh. Asachi, C.Stamati, C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu,
B.P Hadeu .a. n operele sale ei criticau neajunsurile societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V. Alecsandri, M
Eminescu, care luptau mpotriva feudalismului i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin idei social-politice i filosofice, gnduri
despre om, natur, locul i rolul lor n viaa societii, despre monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice
.a.
20. Ontologia ca parte componenta a filosofiei.Notiunea de existenta si materie ,formele lor.Obiectivitatea materiei si
obiectivitatea spiritului.
Ontologia este o parte componenta a filosofiei care are ca obiect trasaturile existentei.Termenul de ontologie provine de la
ontos-fiinta; logos-stiinta.In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de existenta cit si cea de nonexistenta.Se studiaza
fundamentele existentei,nivelurile si formele acesteia.
Ontologiile se clasifica dupa mai multe criterii:dupa nr.de elemente puse la baza lumii se disting:ontologii moniste,dualiste si
pluraliste.Ontologiile moniste pun la baza lumei un singur principiu fie materia,fie spiritul.Ontologiile moniste sint sau materialiste
sau idealiste.Ontologiile dualiste pun la baza lumii 2 principii:material si spiritual.
Existenta este tot ceea ce exista ,tot ceea ce este,indiferent de forma pe care o are:materiala sau ideala,indiferent de faptul cine
este purtatorul acestei forme.Existenta reprezinta insasi faptul de a fi,de a avea o realitate obiectiva.
Urmatoarea categorie a ontologiei este materia.Insa din antichitate au fost puse in discutie ce este materia? Este finita sau
subiectiva.Cerceteaza doua conceptii de interpretare a materiei:
Conceptie reductionista care consta in reducerea diversitatii lucrurilor la unul sau citeva pricipii (Thales apa;
Democrit-atomul).
Conceptie substantionalsta- care concepe materia ca o substanta ce consta din atomii si are urmatoarele insusiri:
masa,densitatea, volum,miscare,impenetrabilitate,corporabilitate. (Newton 1897-electronul Tomson, teoria relativitatii
Enstein, cimpul electromagnetic faraday).
Aceste descoperiri au determinat unii savanti ca materia nu mai exista fapte ce determina o precizare a materiei.
Materia este o categorie filosofica pentru desemnarea tuturor lucrurilor si fenomenelor care exista obiectiv (realitatea
obiectiva) independent de om dar care pot fi cunoscute de om.
Materia fiind o categorie nu poate exista independent de corpurile materiale concrete prin care ea se manifesta.
Insusirile materiei:
Caracterul obiectiv
Caracter absolut nu apare si nu dispare
Se afla in ermanenta miscare, nu exista materie fara miscare, nu exista miscare fara materie
Spatiul si timpul materie este finita in spatiu si eterna in timp
Reflectare capacitatea oricarui corp material de a pastra urmele in iteractiune cu alte corpuri
Caracterul sistematic structural al materiei fiecare corp material, reprezinta un sistem ce consta din anumite
elemente si raporturi, adica relatii ce determina structura
Structura materiei:
Sistemul materiei anorganice atomii, moleculele, corpurile macroscopice, galaxiile, metagalaxiile, sistemele de galaxie.
Materia organica sau vie ADN si ARN moleculele, celulele monocelulare si pluricelulare, organisme, speciile, populatiile,
biocenozele, biosfera

Materia social-organizata omul


Tipurile de materie:
Substanta toate corpurile macroscopice se caracterizeaza prin masa, volum
Cimpurile magnetice, electri, electromagnetic, radioactiv, gravitational.
Antimateria este substanta deoarece este o asa substanta compusa din antiparticola, antimolecula.
Rezulta ca materia nu se pierde.
21. Spatiul si timpul.Timpul si spatiul social.
Spaiul i timpul de asemenea sunt nite categorii eseniale ale ontologiei i proprieti indisolubile ale corpurilor materiale. n
istoria filosofiei i a tiinei au existat 2 teorii sau concepii n spaiu i timp:
Teoria Substanionalist, care considera c spaiul i timpul sunt nite esene, care exist de sinestttor, independent de
corpurile materiale. De ex. Democrit, Newton spaiu ca un dulap gol, timpul ca un fluviu care curge de la sine.
Teoria relaionist spaiul i timpul nu exist separat, nu pot exista autonom, ci sunt nite relaii, raporturi dintre
obiecte i procese. Aceast idee primul a expus-o Aristotel. Ulterior aceast teorie este corect i a fost expus de
Enstain.
Numim spaiu nsuirea care exprim dimensionalitatea lucrurilor, locul pe care l ocup, volumul, distana, fomra i
strucutra obiectului.
Timpul este categoria care exprim durata, succesiunea n timp, precum i ritmul. nsuirile i proprietile sunt propritile
generale:
Caracterul obiectiv nu depin de dorinele umane
Caracterul univerasl toate lucrurile exist n spaiu i timp
Caracterul contradictoriu ca unitate dintre finit si infinit, continuitate i discontinuitate.
Proprietatile pentru spaiu:Tridimensionalitatea, reversibilitatea, simetria
Pentru timp:Unidimensionalitatea - o singura directie trecut-prezent, Ireversibilitatea, Asimetria viitorul nu se aseamn cu
trecutul
Exist mai multe tipuri de spaiu i timp:
Spaiul si timpul cosmic sunt modaliti de existen ale universului fizic, ale cror componen depinde de densitatea,
cmpul gravitaional i vitez(teoria relativitii)
Spaiul i timpul biologic - spaiul biologic - spaiu de rspndire a fiecarei specii. Timpul bilogic reprezint periodicitatea,
ritmul i durata proceselor biologice(zi-noapte, peridiocitatea selenara-luna, perioada sezonier-metabolism, fotosinteza;
perioade anula)
Spaiul i timpul psihologic spaiul psihologic nseam sentimentele, cunotinele, valorile(un cadru al retririlor noastre).
Timp psihologic modalitatea subiectiv strict individual de a concepe timpul obiectiv prin intermediul a actelor
psihice(percepia, memoria, fantezia, voina), adic timpul psihologic este un timp umanizat i difer de cel obiectiv.
Timpul i spaiul social(economic) - spaiul social(economic) se refer la societate i preprezint ansamblul condiiilor de
loc unde se desfoar activitatea uman, procesele sociale, cum ar fi procesele economice de producie a
materialelor(fabrici, uzine, sere etc.), de asemenea viaa politic, viaa juridc, moral(mediul n care traiete societatea).
Timpul social(economic) - devenirea vieii sociale(istoria), durata i succesiunea fenomenelor vieii sociale: perindarea
epocilor istorice(nainte li dupa Christos). Timpul social, inclusiv i cel economic determin caracterul personalitii din
epoca data, deoarece personalitatea depinde de nivelul de dezvoltare a economiei, tiinei, aa dar timpul social n
manifestarea lui economic am putea s-l definim ca msura schimbrilor sau transformrilor sociale, ritmul acestor
schimbri care depind att n viteza ct i revoluia tehnico tiinific.
Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni,
structuralitate si interactiue. Are un caracter multidimensional.
Obiectivitate- un ansamblu de coordonate sau de repere care constituie un sistem mobil de reactii, atunci putem concluziona ca
simbolistica unui spatiu este o rezultanta directa si nemijlocita a felului in care stim sa modelam caracteristicile lui: coordonatele lui,
reperele lui, si timpul.
Multidimensionalitate- spre deosebire de timp, spatiul este multidimensional, avind 3 dimensiuni.Universalitate- spatiul are un
caracter general, universal.Intindere- spatiul are o suprafata. Neomogenitate- spatiul este neomogen, diferit in dependenta de intindere,
exprims forma, pozitia si distanta obiectelor coexistente in lumea reala. Reversibilitate- spre deosebire de timp, spatiul are caracter
reversibil.
Timpul are un sir de proprietati generale si specifice:
-ireversibilitate.Timpul este una dintre dimensiunile universului care ordoneaza evenimentele intr-o succesiune ireversibila
si este corelata cu notiunea de eveniment.
-unidimensionalitatea.Timpul are o singura dimensiune si se scurge intro singura directie.
-durata.Una dintre problemele majore ale timpului este problema trecerii.Ea presupune intelegerea asimetriei dintre trecut
si viitor.Aceasta asimetrie se numeste cite odata sageata timpului.
-omogenitate.Timpul n mecanica clasic este omogen, nu este influentat de obiectele sau fenomenele ce au loc si este
independent de spatiu.
Particularitatea unor norme, se incearca de a elucida corelatia dintre norme sociale in societate la etapa actuala si se demonstreaza
ca un imperative al timpului ce consta in utilizarea mai frecventa a traditiilor si normelor, obiceiurilor de convietuire sociala.
22. Miscarea si formele ei.Notiunea de progres si regres.
Micarea deasemenea este cercetat din antichitate, i miscarea este una din nsuirile indisolubile ale materiei. Micarea - este o
permanent aciune i interaciune oriice schimbare a lucrurilor i fenomenelor n ansamblu, nu exist materie fr micare i
invers. Ca i materia micarea are un ir de nsuiri:
caracter obiectiv
caracter absolut - micarea nu apare i nu dispare, ea se transform dintro form n alta.
repaosul este moment al micrii, micarea are caracter absolut, iar repaosul relativ.

a) Repausul este relativ deoarece nu poate fi corpul concomitant in repaus cu toate corpurile
b) Repausul este relativ deoarece, nu poate fi fata de toate formele de miscare a corpurilor
Micarea are urmtoarele forme:
a) micarea mecanic deplasarea in spatiu
b) micare fizic - electricitatea, cldura si lumina, magnetismul
c) micarea chimic- toate procesele chimice sint o miscare
d) micarea biologic - metabolism, schimbul de substante
e) micarea social- toate procesele sociale, simpozioane, de educatie, educatie spotiva
ntre aceste forme de micare exist urmtoare forma de relaie:
genetic - formele de micare superioare 4,5 , apar n baza formelor n baza formelor de micare inferioare 1,2,3.
Relaia structural, ceea ce nseamn n formele superioare 4,5, se conin cele inferiaore, daor c n limite strict
determinate
Prima forma care apare este biologica.
Miscarea se manifecta in mai multe forme , una fiind de dezvoltare.Aceste doua notiuni nu sint identice deoarece orice
dezvoltare este miscare dar nu miscarea este dezvoltare
Orice micare este dezvoltarea este micare, dar nu orice dezvoltare este micare. Dezvoltarea este procesul de micare care
are orientarea progresiv sau regresiv.
Progresul este dezvoltarea n forma ascendent de la inferior la superior, de la simplu la complex, astfel progresul social
semnific dezvoltarea ascendent a tuturor sferelor sociale: forele de producie a bunurilor materiale, tehnic, dezvoltarea
cunotinelor i nmntului, dezvoltare culturii, a moralei, artei, politicii, a ocrotirii sntii, ceea ce determin n ansamblu nivelul
general de dezvoltare al personalitii i societii.
Regres semnifica tocmai invers, dezvoltare descendent, de la superior la inferior, reprezenznd o criz, o decdere, o
rentoarcere la formele perimate, nvechite sau reacionare.
23. Esenta dialecticii si legile ei.
Dialectica (grec. dialegomai - ntrein o conversaie, disput) - noiune filosofic, care la origine n antichitate nseamna arta
dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discuie, prin descoperirea contrazicerilor n raionamentul oponentului. Dialectica
filosofilor greci din acea perioad purta caracter spontan. Cel mai mare dialectician al Greciei antice Heraclit afirma c totul exist i
concomutent nu exist, deoarece totul curge i se transform necontenit, apare i dispare. E bine cunoscut maxima lui Panta rei
(totul curge). Lumea, dup Heraclit, este constituit din contrarii, iar lupta dintre contrarii este cauza dezvoltrii. Socrate privea
dialectica ca miestria de afla adevrul prin ciocnirea prerilor contrare, modul de a duce o discuie tiinific. Platon numea dialectica
metod logic care cu ajutorul analizei i sintezei duce la cunoaterea adevratului existent ideilor. Aristotel nelegea dialectica ca
miestria demonstrrii i respingerii Lui Aristotel i aparine meritul de a defini i cerceta formele eseniale ale gndirii dialectice.
Dialectica n aceast perioad este nc foarte primitiv i simplist,deoarece filosofii greci antici mai mult atrgeau atenia
asupra micrii i a legturilor dintre lucruri, dect asupra a ceea ce se mic, se transform i se leag. Ei nu ajunseser la
descompunerea obiec-telor i fenomenelor naturii n prile componente i la analiza lor, fr de care este imposibil cunoaterea
profund i multilateral a lor.
Legile dialecticii sunt cele mai generale legi ale dezvoltrii naturii, societii i gndirii umane. Legea este reflectarea legturilor
i relailor dintre obiecte i fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenial.
Legea trecerii schimbrilor cantitative n calitative - una dintre legile fundamentale ale dialecticii, conform creea schimbarea
calitii obiectului are loc atunci, cnd acumulrile schimbrilor cantitative ating o anumit limit.Pentru medicin aceast lege are
importan n nelegerea proceselor patologice, diferenierea lor i determinarea tacticii tratamentului.
Legea unitii i luptei contrariilor - una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvluie sursa automicrii i dezvoltrii
obiectelor i fenomenelor. Ea exprim esena, nucleul dialecticii, deci reflect procesele din profunzime, de la nivelul esenei.
Izvorul dezvoltrii este contradicia dialectic. Orice obiect i fenomen prezint unitatea i lupta prilor contrare. Contrariile sunt
acele laturi i tendine ale obiectelor i fenomenelor ce se exclud i se condiioneaz reciproc. Ele au caracter obiectiv i universal i
interaciunea lor formeaz contradicia dialectic. Contradicia dialectic exist n toate obiectele i fenomenele, se schimb numai
strile lor, parametrii cantitativi, caracterul contradiciilor i semnificaia lor pentru sistem. Laturile ei sunt unitatea i identitatea
(armonia), deosebirea i contrariul (disarmonia), contradicia (conflictul, lupta). Contradicia dialectic acutizndu-se duce la conflict,
iar ultimul cu necesitate trebuie s fie rezolvat. n procesul rezolvrii contradiciilor se lichideaz numai acele momente care s-au
nvechit i frneaz dezvoltarea. Cu rezolvarea unor contradicii apar altele i asta are loc permanent.
Legea negrii negaiei - proces a dezvoltrii, conform cruia vechiul este negat de ctre nou, iar noul la rndul su este negat de
ceva i mai nou. Negarea dialectic este categoria filosofic care exprim momentul de legtur, succesiune a diferitor etape, stadii n
procesul de dezvoltare a realitii. Dezvoltarea este un proces de trecere de la o calitate la alta, de la vechi la nou, de la interior la
superior.
24. Determinismul si indeterminismul.Notiunea de lege.Clasificarea legilor.
Determinismul este una din principalele categorii ale ontologiei i desemneaz caracterul determinat al tuturor proceselor din
natur i din societate. Caracteristicile determinismului sunt:
Fenomenile i lucrurile au structur i se dezvolt ntr-o anumit lege
Toate lucrurile i fenomenele sunt cauzal determinate - au cauzele existenei i dezvoltrii lor i produc anumite efecte.
Toate lucrurile i fenomenele se afl ntr-o interaciune i interconeciune.
Principala expresie a determinismului reprezint sistemul de legiti.
Categoria opus determinismului indeterminism - este orientarea care neag caracterul universal al cauzalitii i neag
caracterul legic al dezvoltrii lucrurilor i fenomene.
Indeterminismul -Concepie antitiinific, idealist, care neag existena legilor obiective ale dezvoltrii, absolutizeaz
ntmplarea, ignornd necesitatea, contest principiul cauzalitii i afirm c mersul lucrurilor i activitatea oamenilor sunt expresia
unei abstracte liberti de voin.
Numim lege legtura sau raportul intern esenial i stabil dintre fenomenele sau elementele care determin dezvoltarea i
schimbarea obiectului dat. F=ma - nu o putem schimba.

Exist mai multe tipuri de legi, ele se deosebesc dup gradul de generalizare i sfera de aciune.
a. Legi particulare sau specifice exprim legtura dintre nsuirle concrete a unui obiect sau fenomen.
b. Legi generale exprim relaiile dintre nsuirile universale ale corpurilor materiale(legea micrii)
Deasemenea deosebim legi dinamice sau legi statistice.
Legile dinamice exprim forma legturii cauzale precum i a legturii dintre stri cnd aceste legturi sau stri sunt
determinate univoc n toate etapele posterioare de existen a acestui fenomen i deci este posibil de a prezice cu precizie
modul de dezvoltare a acestui sistem.
Legile dinamice funcioneaz n toate sistemele relativ autonome i au un nr relativ redus
Forma legturii cauzale n cadrul creia starea respectiv a sistemului nu determin univoc strile lui posterioare ci doar cu o
anumit probabilitate. Aceste legi acioneaz n sistemele autonome, care depind n mare parte de factorii externi i sunt sisteme care
constau dintr-un numr foarte mare de elemente.
25. Notiunea de constiinta.Structura constiintei.Problema constiintei in filosofie si psihologie.
Contiina este cea mai nalt form de reflecare a realitii, proprie numai oamenilor, produs al activitii creerului uman ce a
aprult i sa dezvoltat n procesul sociogenezei. Contiina are caracter ideal, ns ea e determinat de urmtorii factori materiali:
Coninutul contiinei e determinat de reflecatarea realitii obiective
Contiina este rezultat al activitii creierului uman
Contiina este rezultat al vieii i activitii omului n societate
Apariia contiinei reprezint n rezultat a evoluiei formelor de realitate, deoarece toat realitate material, posed capacitatea de
reflectare:
Reflectarea n natura anorganic - deiferite aciune biochimice. Informaia pe care o poart aceste corpuri n rezulatul
interaciunii lor.
Reflectare n natura organic:
o excitabilitatea reacia la factorii externi
o sensabilitatea organile tactile, auditive, olfactive
o reflexele sau psihicul condiionate i necondiionate
constiina forma superioar de reflectare a realitii care se deosebete de psihicul, care nu este determinat doar de
necesitile biologice, deasemenea presupune o intenionalitate, creativitate, contiina nu poart un caracter pasiv.
Structura este un sistem foarte complicat care const din mai multe elemente i grafic am putea exprima
a. Primul sector - sectorul percepilor - const din 3 elemente, senzatii, perceptii, reprezentari senzaii obinute
b. Al 2 sector se numeste sector logic sau gindirea - const din 3 elemente. Gndirea cont : noiunea, judecata, raionamentul
c. Al 3 sector se numeste sectorul emotiv : afectele, emoiile, sentimentele
d. Al 4 sector sectorul valorico-motivaional: interesele noastre, motivaia activitii noastre, valorile(binele, adevrul,
cinstea)
26. Constiinta de sine :esenta,caracteristica,manifestarea.
Un element al contiinei este autocontiina sau contiina de sine care nseamn conceperea de ctre om a aciunilor sale, a
sentimentelor, gndurilor, motivelor de comportare i totodat aprecierea posibilitilor sale. Distingem urmtoarele forme i
manifestri ale contiinei de sine:
Perceperea de ctre om a propriului su corp n raport cu lumea nconjurtoare, dispoziia ta fa de lume.
Conceperea omului ca fiind un reprezenzant al unei anumite comuniti umane cum ar fi etnie, naiune, ar i al unei culturi,
grup naional.
Contientizarea propriului eu a identitii personale, adic a capacitii de a aciona din proprie dorin i iniiativ la libera
alegere i de a-i asuma responsabilitile pentru aciunile i deciziile sale. A-i controla i aprecia faptele sale i ale
celorlali.
Constiinta de sine este capacitatea individului de a se intelege si aprecia pe sine insasi ca subiect cunoscator, simtitor si activ,
reprezentind astfel prima etapa a dezvoltarii constiintei. Contiina de sine - capacitatea individului de a se nelege i aprecia pe sine
nsi ca subiect cunosctor, simitor i activ. Formarea contiinei ncepe de la reflectarea propriei sale existene corporal, psihic,
social. n dezvoltarea individului ea se ncepe a forma de la vrsta de 3 ani i presupune anumite etape de cunoatere pe sine nsi.
Deosebirea sa de alii se ncepe de la nsuirea numelui su, corporalitii sale, dispoziiei i strilor sufleteti, aciunilor sale i
calitilor personale. Urmtoarea etap este evidenierea sa din lumea nconjurtoare, orientarea i nelegerea locului su n aceast
lume, nelegerea sa ca reprezentant a anumitui grup social, colectiviti. Etapa superioar este legat de apariia eului ca personalitate
i se manifest nu numai prin distincia sa de alii i mediul nconjurtor, dar i aprecierea sa ce se manifest prin aa noiuni ca
ruinea, cinstea, demnitatea, datoria .a. Este important de a avea n vedere succesiunea dezvoltrii contiinei de sine i respectiv
personalitii pentru a nelege ordinea i complexitatea dezvoltrii procesului patologic. Aceea, ce n procesul filogenezei i
ontogenezei se formeaz n ultimul rnd, n caz de patologie se distruge primul. Spre exemplu, la bolnavi cu patologie psihic n
primul rnd se deregleaz aa caliti ca cinstea, demnitatea, ruinea, pe urm se tulbur orientarea n timp, spaiu i lumea
nconjurtoare, iar n ultimul rnd se deregleaz percepia la nivelul corporalitii.
27. Constientul si inconstientul.Invatatura lui S.Freud si neofreidismul.
Deosebim 2 categorii: contient i incontient care este numit psihicul uman.
Contientul este tot ceea ce e perceput clar de contiin i e aplicat n comportamentul omului(senzaiile, percepiile, ideile,
normele valorice, motivaia).
Incontientul este un domeniul al psihicului ce const din procese i stri ce nu sunt prezentate n contiin, omul nu e contient
de ele, dar ele exist(pasiune, deprinderi, motivaii, automatisme, complexele, instinctele). Incontientul a fost cercetat de Sigmont
Freud:
Super-ego
Eul ego
Sinele - idul
Freud consider c psihicul uman n ansamblul e determinat n prioritar de incontient.

Idul sinele este incontientul, acel strat intern, acea zon pulsionar a psihicului n care se adpostesc pasiunile incontiente ale
omului.
Ego este un intermediar ntre incontient i lumea extern i constituie o instan psihic ntre echilibrare, coordonare i
mpcare a sinelui cu super-ego.
Super-ego este ca un cenzor exigent care include interdiciile morale, socioculturale i istorice, adic super-ego include toate
normele societii. Super-ego mai puternic la baiei dect la fete.
Viaa psihic a omului reprezint o interaciune dintre aceste 3 componente, deoarece ego este presat din ambele pri, de
sine(instinctele, dorinele biologice cele mai importante dorine: Libido - instinctul plcerii, Tanato instinctul morii, Instincul
autoaprrii canibalismul, actele de omor) i de super-ego, numindu-l fiin nenorocit. Acele dorine, instincte, care nu pot fi
realizate, ele se refuleaz n incontient, sublimare(creare i substituia cu un instinct, sport, art, dansuri). Incontientul este
incaccesibil direct, ns ferestruice n el, avem visele. Freud interpretarea viselor, lapsele, actele ratate. Partea buna a investigaiilor
lui Freud sunt a atenionat asupra rolului incontientului. Partea negativ este c Freud a exagerat rolul incontientului, n special
libidoul, facndu-l dominant.
Neofreudism concepie ce ncearc de a revedea ideile lui S.Freud n direcia socializrii lor. Reprezentanii sunt A.Adler,
C.G.Jung, E.Fromm, C.Horni .a. Ei neag biologismul i determinismul sexual freudian, mai puin atenie atrag factorului
incontient n comportamentul individului, dar mai mult se ocup de rolul incontientului n elucidarea fenomenelor sociale.
Reprezenzanii Adler i Iung care au dezvoltat ideile lui Freud. Adler considera c principala cauz a nevrozilor nu este att
sexualitatea ct mai mult voina de putere, adic sentimentul de inferioritate, inferioritate fizic, adic omul se simte inferior. Iung
consider c incontienul nostru este determinat de aa numitul sufletul colectiv istoric poart urmele nu doar a conflictelor pe care
omul lea trit n propria sa copilrie, ci i ale conflictelor, angoaselor(frica n faa unei (legeri), ci tririle pe care lea trit omul n
decursul istoriei.
28. Constiinta si limba.Constiinta si memoria.Intelectul artificial si modelarea procesului de gindire.
Totalitatea elementelor sructurale ale constiintei apar si se dezvolta in procesul muncii. Ele se materializeaza mai intii de
toate in limba si vorbire. Limba este un sistem obiectiv deosebit in care se imprima experienta social-istorica, se acumuleaza
cunostintele, se imbogatesc personalitatea cu acele valori, care au fost elaborate pina la ea si pentru ea de toata omenirea. Fiind
insusita de om, limba devine purtatorul constiintei lui. Limba este tot asa de veche ca si constiinta. Ea nu este un vas gol, in care se
toarna, gindirea gata formata si nici invelisul exterior al constiintei, ci elementul ei structural prin intermediul caruia se prelucreaza, se
obiectivezeaza, se pastreaza si se exprima continutul gindirii constiintei intregi.
Limbajul indeplineste functiile:
ca invelis material al ideilor, limbajul indeplineste un rol constitutiv in raport cu cunostintele
este un mod de comunicare intre oameni, limbajul permite insusire cunostintelor
contribuie la formarea structurilor logice ale subiectului
ca mijloc intre gindire si obiect, cuvintul are o semnificatie cognitiva
prin limbaj comunica generatiile, transmitindu-si experienta si cunostintele
functia de verificare a cunostintelor
de transformare, prin diferitele modalitati lingvistice se obtin propozitii cu o valoare informativ noua
de argumentare, permite sustinerea unor teze si realizeaza critica altora.
Constiinta este memoria, fara de care nu am ajunge la identitatea de noi insine sau ne-am pierde-o. Memoria constituie un fel de
trasatura de unire intre ceea ce am fost si ceea ce suntem in prezent si spre ceea ce aspiram sa fim in viitor, este identitatea eului nostru
pe axa timpului. De aceea, Henri Bergson definea constiinta in primul rind ca memorie. Un om care si-a pierdut memoria si-a pierdut
in mare parte constiinta si deci identitatea de sine, daca nu i-a fost atins si mai grav centrul vorbirii, pentru ca astfel sa nu fie chiar
totul pierdut pentru a si le recupera. Literatura se ocupa cu predilectie de astfel de cazuri umane. Tot datorita constiintei, ne amintim
un eveniment placut sau trist din viata sau din istoria tarii noastre. Memoria trairilor anterioare si proiectia viitorului sunt laturi
complementare ale identitatii de sine a personalitatii umane. Aceste componente se refera si la comunitatile umane, nationale
indeosebi. Constiinta trecutului comun si increderea in viitorul propriu sunt definitorii pentru constiinta nationala a ficarui popor.
Cunoasterea, gindirea se manifesta ca un proces creator. Forta creatoare a spiritului uman este un privilegiu al omului, o
necesitate vitala a existentei lui. Gindirea creatoare presupune capacitatea omului de a-si formula probleme si de a le oferi solutie.
Rezultatele cunoasterii sunt supuse unor operatii, indeplinite de creier, care in totalitatea lor sunt definite, gindite. Gindirea se
exteriorizeaza, producind notiuni, judecati, rationamente. Procesul de gindire reflecta proprietatile, legaturile, relatiile esentiale ale
obiectelor si fenomenelor; evidentiaza o legatura dintre notiuni, prin care se afirma sau se neaga ceva.
Una din preocuparile stiintei moderne este crearea intelectului artificial, unui robot ce va contine o totalitate de principii,
reguli, algoritmuri cu ajutorul carora se realizeaza multitudinea formelor de gindire.Acest robot va putea concura cu creatorul sau, sau
omul.
29. Gnoseologia ca teorie a cunoasterii. Subiectul si obiectul cunoasterii.
Gnoseologia este teoria cunoasterii in general. Obiectul gnoseologiei cunoasterea umana, elementele si mecanismele acesteia,
legile si genurile cunoasterii. Gnoseologia se preocup de esena procesului de cunoatere, obiectul, subiectul, structura i mecanismul
acesteia.
Cunoasterea este procesul de dezvaluire a esentei obietului si fenomenelor de insusire,reproducere mentala a realitatii obiective
de catre subiectul cunoscator.Cunoasterea este o activitate individuala,teoretica a omului.Cunoasterea este reflectarea realitatii
obiective in cunostinta oamenilor si e unul dintre procesele definitorii ale spiritului uman.
Cunostintele sint rezultatul cunoasterii in care se fixeaza experienta umana si care constituie planul ideal al activitatii.
In procesul cunoasterii tot timpul exista un subiect cunoscator sau sau epistemic.Acesta este purtatorul activitatii practice,este
sursa activitatii de cunoastere.Subiect epistemic poate sa fie un individual cit si un grup de oameni.Obiectul cunoasterii este contrapus
subiectului epistemic ,spre el este orientata actiunea subiectului si in calitate de obiect epistemic pot fi natura,societatea,omul si
desigur ca gindirea umana.
Gnosiologia este practic a 2-a disciplin filosofic dup ontologie i const n cercetarea cunoaterii sau teoria cunoaterii.
Obiectul de studiu al gnosiologiei este:
esena cunoaterii

formele i tipurile de cunoatere


esena adevrului ca scop al cunoaterii
deosebirea dintre adevr, eroare, minciun
metodele de cunoatere ale adevrului

Procesul de cunoatere const din 2 componente:


subiectul cunoaterii
obiectul cunoaterii
n cazul gnosiologiei, subiect al cunoaterii sunt toate acele persoane care si propun s obin cunotine despre realitate
nconjurtoare, prin intermediul organelor de sim i al raiunii, iar obiectul cunoaterii l constituie ntreaga realitate obiectiv, care
este sau poate deveni accesibil cunoaterii. Interaciunea dintre obiectul cunoaterii i subiectul cunoaterii poate fi
nemijlocit(direct) sau mijlocit(prin intermediu diferitor aparataje, utilaje).
30. Cunoasterea stiintifica,specificul si structura ei.Epistemologia.Paradigma stiintifica.
Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor, esentelor, structurilor
profunde ale obiectului ei.Este specializata si utilizeaza un limbaj specific ca si aparatura tehnica adecvata. Are un character
systematic si metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme logice, autonome fata de obiect si avand continuturi cognitive
desubiectivizate cu o semnificatie precisa.Detine mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunandu-se unor
exigente logice si practic-experimentale de verificare.Creeaza obiecte si metodele abstracte al caror studiu duce la obtinerea unor
cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva.
Teoria stiintifica, forma tipica si complexa a cunoasteriii stiintifice este un ansamblu organizat de cunostinte, de propozitii
declarative cu o anumita valoare de adevar, strycturate intr-un sistem deductiv care explica si descrie unitare desfasurarea proceselor si
fenomenelor, dintre-un domeniu oarecare al realitatii.Principalele metode ake cunoasterii stiintifice cotemporane sunt: formalizarea,
axiomatizarea si modelarea.
Cunoasterea stiintific/teoretic - care const n obtinerea unor cunostinte profunde esentiale, n descoperirea legilor si a
cauzelor lucrurilor si fenomenelor. Cunoasterea stiintific are un caracter sistematic, ntrebuienteeaz metode stiintifice, utilizeaz
diferite mijloace tehnice de cercetare si este efectuat de oameni speciali pregtiti.
n rezultatul cunoasterii stiintifice se obtin ipoteze si teorii stiintifice, ns desigur ntre cunoasterea stiintific si cea comun este
o strns legtur. Cea stiintific se bazeaz pe cea comun, si cea stiintific persist n cea comun. Trsturile cunoasterii
stiinyifice ca cea mai superioar form de activitate stiintific:
antrenarea unor persoane cu studii si abtitudini speciale(savanti, specialisti)
se efectueaz cu ajutorul unor mijloace speciale(utilaje, aparate)
se utilizeaz un sistem binestebilit de metode si procedee de cercetare
dispune de un anumit limbaj stiintific, cu un nalt grad de exactitate si concizie, acest limbaj fiind monosemantic
are un caracter sistematizat, argumentat, adevrat.
Epistemologia: teoria cunoaterii tiinifice. Este o ramur a filozofiei care se ocup cu originile, natura i scopurile, metodele i
mijloacele cunoaterii de tip tiinific. Epistemologia are la baz dou ntrebri: Ce este cunoaterea tiinific?, Cum este posibil
cunoaterea tiinific?
Epistemologia este de asemenea un domeniu al filosofiei care provide din 2 cuvinte greceti: episteme(tiina) + logos(teorie),
fiind o doctrin ce studiaz esenta stiintei, istoria dezvoltrii si obiectul stiintei. Cerceteaz astfel de categorii cum ar fi: problema,
ipostez, progres, teoria, paradigm, revolutie stiintific, functiile stiintei. Epistemologia const din :
obiectul epistemologic este un obiect bine conturat, evidentiat prin ipoteze, pregti pentru cercetare(problema apariteie vietii
pe pmnt).
subiectul epistemologic - spre deosebire de subiectul gnosiologic, care poate fi oricare om, subiectul epistemologic l
constituie savantii, cercettorii, specialistii n domeniu dat.
Notiunea de paradigma a fost elaborata de catre filosoful T.Kuhn.
Paradigma este o constructie mentala larg acceptata care ofera unei comunitati sau unei societati pe peroada indelungata o baza
pentru crearea unei identitati de sine (a activitatii de cercetare de exemplu.) Si astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
31. Logica si metodologia cunoasterii stiintifice.Specificul cunoasterii economice.
Logica si metodologia cunoasterii stiintifice studiaza raportul dintre logica si metodologie.Logica stiintei reflecta logica
structurilor stiintifice, reprezinta teoria principiilor pe baza carora se organizeaza investigatia stiintifica.Logica stiintei abordeaza
problema metodelor si formelor cunoasterii stiintifice, natura descoperirelor stiintifice,dialectika traditiei si inovatiei in procesul
cunoasterii stiintifice.Logica stiintei analizeaza ansamblul bine ordonat de propozitii ale sintaxei logice ale limbajului.Logica stiintei
se ocupa cu analiza formala si confruntarea diferitor notiuni stiintifice intre ele cu scopul de a le evidentia sensul, corectitudinea
formala,legaturile si valoarea relative a adevarului.Problema fundamentala a logicii stiintei este cercetarea legaturii ce se stabileste
intre cunostintele data si cele noi, atat la etapa elaborarii ipotezelor cat si la etapa verificarii lor.Ca metodologie generala a cercetarilor
stiintifice logica stiintei cuprinde metodele utilizate in procesul descoperirii si sistematizarii cunostintelor.Printre acestea mentionam
analiza si sinteza, inductia si deductia,observatia,experimentul, ipoteza,modelarea,formalizarea, etc.De asemenea sunt studiate
procedeele:generalizarea,abstractizarea,analiza, sinteza, definitia, observatia, experimentul, preclucrarea datelor experimentale.
Unitatea logicii si metodologiei stiintei este observata de Aristotel, cugetatorul care in lucrarea Organonul analizeaza aspectul
logic ce instrument apriori in activitatea savantului.Logica este utilizata de Aristotel cu scopul de ai oferi stiintei forma
demonstrativa,iar opiniei forma argumentarii.
32. Problema adevarului in stiinta si filosofie.Obiectivitatea adevarului.Adevarul si credinta.
ns cea mai important problem a teoriei cunoaterei este problema adevrului. Toate problemele gnoseologiei se refer la
aceea ce este adevrul, cum poate fi el atins, cum exist el i ce caracter are. Adevrul se refer la problemele conceptuale i se gsete
ntr-un rnd cu aa noiuni, ca sensul vieii, echitate, dreptate, bine. n dependen de aceea cum se nelege adevrul i posibilitatea
atingerii lui va fi poziia civic a omului i activitatea lui.
Scopul oricrii cercetri stiintifice este obinerea adevrului. Exist cel putin 3 teorii ale adevrului:

teoria corespondentei adic adevrul exprim acele cunostinte care reflect adecvat obiectul cercetat, adic, ideile
corespun cu obiectul cercetat. Aceast teoria a fromulat-o nc Aristotel, care asa spunea ca Adevrul ceea ce este este - ceea
ce nu este, nu este (adevr corespondent).Caracteristici:
o obiectiv cunostintele reflect mai amplu sau mai superficeal, dar reflect nsusirile obiectului studiat
o adevrul corespondent reprezint o unitate dintre adevrul relativ (relativisti/cunostintele pot fi corectate,
completate, dezvoltate) si absolut(dogmatisti/n aceste sisteme sunt elemente, teze, teoreme, care au fost si vor fi
valabile totdeauna)
o adevrul este concret(cunostintele depind de conditiile n care au fost formulate)
teoria coerentei const n faptul c o propozitie sau o judecat este adevrat, dac ea este n corcondat cu propozitiile sau
judectile precedente, reiese logic din acestea sau nu contravine din punct de vedere logic sau gramatical(a=b, b=c, a=c).
teoria pragmatist(adevr utilitate) adeptii teoriei afirm c sunt adevrate acele cunostinte care sunt utile pentru subiect,
ceea ce nu este total corect, nu toate cunostintele utile sunt adevrate, si nu toate adevrate sunt utile.
Pentru a sti ce inseamna ca cineva spune adevarul, trebuie sa stim mai intai ce inseamna o propozitie adevarata. Ideea lui Aristotel
este deci ca o propozitie este adevarata daca ceea ce afirma ea se intampla in realitate si este falsa atunci cand nu exista o asemenea
corespondenta.Tot dupa Aristotel, cunoasterea se desfasoara prin opinii, care uneori sunt adevarate, alteori sunt false. Chiar si atunci
cand o opinie este adevarata, ea nu reprezinta inca cunoastere; pentru a deveni cunoastere ea trebuie motivate, justificata prin
argumente intemeiate. Adevrul pare atunci s se exprime n limb i s nu existe n afara ei ;astfel, s spunem despre ceva c este
adevrat nseamn s facem literalmente adevrul.Mijloacele de distingere ntre adevrat i fals i de a califica ceva ca fiind adevrat
sunt : raiunea (gndirea), nelegerea, legile logicii etc.n consecin putem propune urmtoarele distincii :adevarul material ,
adevarul formal ,adevarul metafizic, adevarul unei credinte sau a unei opinii.
Adevarul stiintific este altfel dect cel filosofiic Ortega y Gasset considerra ca exactitatea si rigoarea previziunilor stiintifice sunt
dobndite de stiinta experimentala cu pretul mentinerii sale ntr-un plan de probleme secundare. Ortega considera ca doar filosofia
ncearca sa dea raspuns ntrebarilor prime, decisive.
Adevarul filosofic va fi astfel suficient, dar inexact; adevarul stiintific este insuficient,dar exact.
Esentiala n cadrul viziunii sale asupra relatiei filosofie-stiinta, aceasta comparatie a adevarului stiintific cu cel filosofic are drept
consecinta o subordonare fundamentala a stiintei fata de filosofie: "Adevarul stiintific este un adevar exact, dar incomplet si
penultim, care se integreaza obligatoriu n altfel de adevar, ultim si complet, chiar daca inexact, pe care n-as vedea nici un
inconvenient sa-l numim "
Adevarul filosofic are calitatea de a fi mai radical, mai esential; atributul adevarului stiintific de a fi exact nu este un indiciu de
superioritaate al acesstuia ntruct fiind existenta certa a stiintei si relatia adevar filosofie-adevar stiintific, filosofia devine ea nsasi
necesara.
n masura n care se va dovedi existenta unui temei n virtutea caruia omul, fiind ceea ce este, sa fie harazit filosofiei, filosofia va
fi nu numai necesara, ci si inevitabila. Faptul ca filosofia este necesara stiintei nseamna ca i este necesar macar un individ care sa fi
creat adevarul filosofic; faptul ca filosofia este inevitabila, implica nsa faptul de a fi o necesitate esentiala filosofia pentru fiecare
individ uman n parte, necesitate ce izvoraste din fiinta nsasi si care nu-i survine n mod accidental din afara.
33. Societatea ca obiect de studiu al filosofiei.Structura societatii,elementele ei.
Societatea constituie o realitate complexa cu multiple dimensiuni, care poate fi abordata din perspective diferite.De exemplu
intr-o definitie uzuala putem intalni urmatoarea descriere a societatii:ansamblul organizat de indivizi uniti intre ei prin relatii de
interdependenta.In prim planul acestei definitii se afla indivizii considerati ca grupuri sau ansambluri de indivizi.Definitia nu este
incorecta pt ca evident nu pot exista societati fara indivizi.Dar la fel de imporatante in caracterizarea societatii sunt relatiile dintre
indivizi care au un carater determinat de realitatea existentei impreuna sunt numite generic relatii sociale iar protagonistii lor actori
sociali. Societatea cuprinde pe langa indivizi si relatiile lor,activitatile care o sustin de natura economica, politica, juridica, culturala
,valori, norme,institutii.Societatea in ansamblul ei poate fi privita ca o structura sociala, adika un ansamblul al institutiilor care
constituie fundalul dat pe care se cladesc actiunile sociale.Relatia dintre actiuni si structuri ne face sa intelegem ca sociatatile sunt
dinamice adika au o viata a lor , iar expresia viata sociala poate sa desemneze intre altele ansamblul proceselor ce asigura
mentinerea si dezvoltarea societatilor- procese numite mai tehnic reproducerea si respectiv producerea sociala.Dar mai inainte
de a fi un obiect de cunoscut societatea este pentru fiecare dintre noi o realitate traita.
Societatea desemneaza ansamblul in care este integrate viata a fiecarui om cu preocuparile, dorintele si actele sale. Societatea
este un complex unital, sistem integrat de relatii intre oameni. Kant afima ca omul se poate realize in cadrul societatii. Hegil afirma ca
omul are nevoie de semen pentru a fi recunoscut.
Structura societatii constituie: subectii sociale, relatii dintre oameni, institutiile sociale, activitatea umana.
Principalele sfere ale societatii sunt: sfera economica, sfera politica, sfera sociala, sfera spirituala.
34. Sistemul economic al societatii.Economia ca scop si mijloc de existenta a societatii.
Producerea bunurilor n scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibil n condiiile n care ntreprinztorii dispun de resurse
economice, combin i utilizeaz eficient factorii de producie. Abilitatea ntreprinztorilor permite alegerea celei mai favorabile
alternative a factorilor de producie, pe baza principiului raionalitii economice, al obinerii de rezultate maxim posibile cu resursele
de care dispun. Acestea definesc rolul ntreprinztorului modern i asigur fora concurenial a ntreprinderii.
Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea i diversificarea factorilor de producie. ns, n pofida acestui fapt, ei rmn
grupai n 4 categorii de factori, care sunt: 1) munca; 2) natura; 3) capitalul; 4) informaia. Aceste patru categorii de factori, n diferite
proporii i combinaii, se gsesc n orice activitate economic. Munca i natura sunt denumite factori primari. Capitalul este un factor
derivat, iar resursele informaionale sunt un neofactor.
Munca este o activitate uman contient, un efort fizic i intelectual, prin care oamenii, acionnd asupra naturii, obin bunurile
de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricrei activiti economice. Prin munc se combin i se utilizeaz ceilali
factori de producie. Exist o distincie ntre munc i fora de munc. Fora de munc constituie totalitatea aptitudinilor fizice i
intelectuale ale omului, potenialul lui de munc, pe care acesta l pune n valoare atunci cnd muncete. Munca poate fi: intelectual
sau fizic; calificat sau necalificat; de conducere sau de executare; de inovaie i de aplicare; individual i colectiv.
Factorul de producie munca poate fi analizat att din punct de vedere cantitativ, ct i calitativ. Dimensiunea cantitativ este
determinat de: durata sptmnii de lucru; numrul de lucrtori implicai n procesul de producie. Dimensiunea calitativ este

determinat de caracterul specializrii rii respective, de structura populaiei ocupate pe ramuri i sectoare de activitate, de gradul de
calificare i de experiena de munc a fiecrui individ n parte.
Natura constituie totalitatea elementelor naturale, pe care omul le folosete pentru obinerea bunurilor i serviciilor. Elementele
ntrunite sub denumirea de factor de producie natura sunt: pmntul, resursele de minerale i de combustibil, resursele de ap,
pdurile, aerul, clima.
Capitalul constituie ansamblul bunurilor folosite pentru confecionarea altor bunuri, destinate vnzrii n scopul obinerii unui
profit. Dup natura sa, capitalul se mparte n: capital real, numit tehnic sau fizic, materializat n mijloace de producie, cum ar fi:
materia prim, utilajele, cldirile, instalaiile, drumurile etc.; capital financiar, sub forma activelor financiare: bani n numerar,
depozite bancare, obligaiuni, titluri comerciale etc.
35. Societatea si natura,corelatia lor.Probleme ecologice contemporane,biosfera si noosfera.
Notiunea de natura este una dintre cele mai largi, ingloband si lucrurile din natura-lumina stelelor indepartate, transformarile
reciproce ale particulilor elimentare, intinderile nemarginite ale oceanelor, raurilor si padurile, etc. Adica tot ce exista, universul si
este identica in acest sens cu notiunea de materie.Gandirea antica concepea natura ca pe un tot intreg ce se schimba iar omul era
interpretat ca o parte a ei.Viata ideala era considerata cea traita in armonie cu natura, iar de aici si problema cunoasterii stiintifice a
naturii.O alta interpretare a naturii s-a cristalizat in cultura crestina a epocii medievale cand natura se considera creata de Dumnezeu,
dar la un nivel mai inferior decat omul care a fost inzestrat cu scanteia dumnezeiasca-sufletul.In epoca renasterii
Printre conceptiile filosofiei ce se refera la problemele ecologice poate fi evidentiata conceptia russoista sau neorussoista.Adeptii ei
propaga ideea intoarcerii inapoi spre natura, in principiu ei pornsc de la idee justa a unitatii omului si naturii dar absolutizand aceasta
teza ei ignoreaza faptul ca omul devine si ramane om nu prin acomodarea pasiva la natura dar prin transformarea ei activa.Concluziile
lor sunt negative deoarece sunt patrunse de neincredere in om, in ratiune si fortele lui creatoare.Pe langa aceste conceptii pesimiste,
gresite exista si conceptii optimiste conform carora problema ecologica poate fi solutionata tinandu-se cont de faptul ca radacinile ei
se trag din interactiunea dintre societate si natura.
Probleme ecologice
a)nclzirea global este creterea continu a temperaturilor medii nregistrate ale atmosferei n imediata apropiere a solului, precum
i a apei oceanelor, constatat n ultimele decenii.Solutii: diminuarea emisiilor de gaze care cauzeaz efectul de ser, oprirea
defririlor iraionale de pdure etc.
b)Defrisarile de padure in masa.Solutii: impadurirea versantilor, gasirea unor alternative lemnului in diverse scopuri economice.
c) Poluarea solurilor, apelor, aerului.Solutii: solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane , sau tehnologice in cazul
reziduurilor industriale ; educatia cetateneasca in favoarea protectiei mediului
Noosfera este ansamblul al sistemelor de informatie, cunoastere si valorizare specifice fiintei umane. Inveli al Pmntului suprapus
biosferei, desemnnd omenirea ntruct este alctuit din fiine inteligente.
BIOSFR totalitatea fiinelor care triesc pe pmnt, n ap i n partea inferioar a atmosferei. nveli al Pmntului n care se
defoar viaa.
36. Sistemul social si politic al societatii.
In general prin sistem se nelege o mulime de obiecte care acioneaz ntre ele att de intens nct strile lor snt
interdependente, modificarea unuia ducnd la modificri determinate n toate celelalte. Prin natura sa, viaa social prezint
caracteristica de sistem la toate nivelele sale de organizare: grupul de munc, familia, ntreprinderea, localitatea, societatea global,
umanitatea. Unitatea cea mai simpl care prezint caracteristica de sistem a vieii social-umane este activitatea care reprezint
un sistem de comportamente, de aciuni, astfel organizat i orientat nct s realizeze o anumit finalitate.
Sistemul social este ansamblu unitar, sistem organizat de relatii ntre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice
si de schimb;
Sistemul politic reprezint un subsistem al sistemului social cuprinde relaiile politice, instituiile politice i concepiile politice,
sistemul care asigur organizarea i conducerea de ansamblu a societii , funcionalitatea ei. Diferitele comuniti umane, ajunse la o
anumit treapt de dezvoltare, nu mai pot exista i funciona fr s fie organizate ntr-un sistem politic, aceasta constituind o
necesitate, o lege general a progresului istoric.
Structura i funcionalitatea sistemului politic: relaiile politice; instituiile politice; concepiile politice;interaciunea dintre ele.
Sistemul politic:
Funcie: Distribuia puterii
Operaie comunicativ elementar: Decizie cu caracter obligatoriu colectiv
Mediu de comunicare simbolic generalizat: Putere
Cod: guvern/opoziie
Programare: Ideologii/programe de partid
37. Raportul dintre natural si social in om.Notiunile de individ,individualitate,om,personalitate.
Omul traieste si isi desfasoara activitatea intr-un mediu natural si social Societatea nu poate fi redusa la nici una din
componentele sale si nici nu constituie doar suma lor.Ea se prezinta ca un sistem nemarginit, hipercomplex, capabil nu numai de
autoreglare ci si de autoperfectionare.O asemenea tratare a societatii o gasim inka la Aristotel care mentiona ca omul este natural o
fiinta politica destinata a trai in societate si este astfel prin natura sa si prin efectul unor circumstante a nu face parte dintr-o cetate este
de a fi o natura degradata sau superioara omului.De aceea omul este o fiinta sociabila mai mult decat albinile chiar.Natura impinge
oamenii spre asociere.
Prin idivid (lat.: indivizibil) se nelege ceva singular n totalitatea sa cu toate caracteristicile, care sunt determinante pentru
individualitatea sa. Este vorba despre fiina singular sau lucrul singular n sens spaial i temporal.Conceptul de individ se folosete n
referire la oameni. n general, un individ este ceva, care poate gndi i mai ales: un lucru cu contiin.
Individualitate- totalitatea particularitilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o
persoan de alta. Persoan cu nsuiri morale sau intelectuale deosebite;Chiar daca multi cred ca notiunile de personalitate si
individualitate sunt sinonime, totusi este o oarecare diferenta intre ele.Individualitatea reprezint, n accepia sa, partea divin din om esena, Atman al brahmanilor, sau Christul interior (acela care "doarme n barc" i ateapt s fie trezit). Desigur c nu ne este nou
accesibil att de uor, dar nici nu trebuie s ne descurajm i s-L lsm "s doarm" la nesfrit. Putem ncerca s l trezim n fiecare
clip: prin gnduri ndreptate spre Divin, spre Iubire, spre Cunoatere, prin rugaciune, printr-o via trit n acord cu Legile divine.

Personalitatea, dimpotriv, reprezint ceea ce e trector n noi, "masca" de care am mai vorbit, sau "haina" pe care o mbrac
Sinele sau Esena atunci cnd se ntrupeaz. Ea nu ne este dat n ntregime de la natere, ci doar "un schelet"(determinat genetic i
spiritual), iar restul se construiete pe parcurs.
Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun. Majoritatea folosete cuvntul pentru a
se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul n care o persoan vede i acioneaz n lume - ceva asemntor unor
mbinri a proceselor de gndire i de comportament. n filosofie, el ar putea fi definit ca trsturile emoionale, cognitive i
comportamentale unice fiecrui individ, nvate i dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului
Oamenii (Homo sapiens sapiens) sunt fiine vii inteligente. Biologii consider c toi oamenii sunt membrii aceleiai specii
(Homo sapiens sapiens). Generic, oamenii sunt denumii rasa uman sau umanitatea i membrii si sunt cunoscui ca oameni sau fiine
umane Problema centrala a filosofiei o constituie intelegerea si explicarea conditiei umane.Maxima socratica ( Cunoaste-te pe tine
insuti!) si cele patru intrebari kantiene, care circumscriu domeniul filosofiei, indica faptul ca reflectia asupra umanului constituie
nucleul demersului filosofic si sustin centralitatea antropologiei in raport cu alte teme. Religia si stiintele particulare vizeaza omul
unilateral, fara sa releve sensul existentei umane, iar filosofia vizeaza noi trasaturi ale esentei umane, prin interogatiile asupra naturii
omului Astfel, Descartes considera ca trasatura esentiala a omului o reprezinta cugetarea, pentru Bergson omul este o fiinta care
fabrica obiecte artificiale, pentru Blaga creatia culturala constituie distinctia ontologica a omului, iar Pico della Mirandola sustine ca
omul nu are trasaturi definitorii. Karl Jaspers afirma ca " Demnitatea omului este de a fi reprezentantul nedefinitului
38. Obiectul si problematica antropologiei filosofice,notiunile ei de baza.Princapalele concepte filosofice despre om.
Antropologia filosofica este punctul de intersectie al tuturor cercetarilor referitoare la om si la raportul acestuia cu mediul.Ea
studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai generale prin sintetizarea datelor tuturor stiintelor particulare despre
om(biologic,psihologic,antropologic). Antropologia se ocup cu studiul tiinific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplin
holistic din dou puncte de vedere: se ocup de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile i trateaz toate dimensiunile umanitii.
n centrul antropologiei se afl ideea de cultur i noiunea c aceasta reprezint specia uman, c specia noastra i-a dezvoltat o
capacitate universal de a concepe lumea simbolic, de a preda i nva astfel de simboluri n mod social i de a transforma lumea (i
pe noi nine) pe baza acestor simboluri.
Antropologia a debutat ca tiin a istoriei. Inspirat de triumful metodei tiinifice n tiinele naturale, antropologii secolului al
XIX-lea considerau c fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi i principii care pot fi descoperite. Aceast convingere,
existent nc nainte ca tiinele sociale s-i formeze teorii i metode, era dublat de viziunea iluminist a umanitii - concomitent
ncreztoare n emanciparea socio-cultural a oamenilor i critic fa de ndeprtarea acestora de natura lor inocent. Aceast dubl
sensibilitate, fa de tradiiile culturale (tradiie) i fa de procesele schimbrii sociale (modernizare) va caracteriza ntotdeuna
discursul antropologiei.
Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl Marx
(determinismul social i evoluia umanitii ca lupt ntre clase), Morgan (periodizarea culturii i a etnicitii), Tylor (definirea
culturii).
n perioada de la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografic a cercetrii
vieii oamenilor prin locuirea pentru o perioad mpreun cu acetia i urmrirea lor ndeaproape.
Conceptia crestina despre om reiese din credinta ca omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile pamntesti, este
coroana creatiei.
Faptul ca omul a fost creat in urma celorlalte fapturi se explica prin ntelepciunea planului dumnezeiesc de creatie. Omul
fiind asezat ca stapn pe pamnt (Facerea 1,28) ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamnt, era si firesc ca sa se organizeze mai nti
pamntul ca loc de desfasurare a vietii omenesti. Omul este constituit din doua elemente deosebite, unul material si celalalt spiritual,
trup si suflet. Trupul omului este luat din pamnt, fiind compus din materie si, prin aceasta, in tot cursul vietii omul este legat de tot
ceea ce este pamntesc. Trupul este muritor, sufletul nemuritor
Conceptia omului in Taoism-natura umana era considerata ca avand un caracter dualist; omul fiind o fiinta compusa din
puterile cerului si ale pamantului.
Conceptia despre om in grecia antica- in religia greaca, omul este rezultatul unei creatii succesive, incepind cu ceea ca Zeii
din Olimp au creat o rasa de aur care a trait in timpul lui Cronos.
Dupa conceptia conservatoare despre om se considera ca omul este un amestec de bine si de rau.
39. Sensul si scopul vietii omului.Fenomenul alienarii.
Problema sensului vietii omului este esentiala pentru filosofie, exprimind justificarea si finalitatea ei. Sensul este constitutiv
constiintei si cunostintei noastre, ca parte a caracterului lor intentional. Daca este constitutiv constiinta, intentionalitatii sale si
judecatii ca fapt de cunoastere, sensul porneste de la constiinta spre lume. Sensul vietii este cel pe care i-l atribuim. Sensul se constitue
in interioritatea umana, fiind rezultatul interactiunii structurilor constituante si constitutive ale constiintei, ale dublei relatii cu lumea si
cu sine. Vom gasi atita sens in lume, cit vom pune noi insine prin calitatea noastra de subiect creator. Un prim aspect in abordarea
sensului vietii umane este acela de a pune problema in centrul constiintei, adica de a medita asupra ei, asupra urmatoarelor chestiuni:
are valoare viata?, merita ea sa fie traita? etc. Referitor la problemele care il framinta pe om, Albert Camus afirma ca sensul
vietii este cea mai presanta dintre chestiuni. Trebuie sa mentionam ca intrebarile sus- puse se refera la viata in genere, dar ele privesc
viata fiecarui om in parte. O prima idee ce a aparut din meditatia dintodeauna asupra vietii este cea de respect si pretuire pentru toate
fiintele vii, pentru oamenii care isi suporta destinul cu demnitate si curaj chiar in situatii dificile. Valorile dau sens vietii umane, ele
suporta semnifcatii, repere, criterii si numai in raport cu acestea, eforturile de individualizare capata sens. Totodata, viata insasi este
prima de valori si cea mai semnificativa, existenta vietii umane este un element indispensabil al genezei si afirmarii valorilor.Pentru un
om viata nu este numai un proces biologic, ci un fenomen cu mult mai complex, de natura sociala, cu multiple valente rationale,
afective, morale si etice. Viata are valoare daca e traita in conditii umane, daca e luminata de constiinta de sine a omului, daca
dobindeste un sens, dar viata poate dobindi un sens numai prin activitate umana.cind vorbim de sensul vietii, ne referim la capacitatea
individului de a trai viata in chip uman, conform dorintelor valorice. De aceea sensul vietii umane are o origine, o structura si o
modalitate de manifestare sociala.
In problema sensului vietii este necesar sa evitam limitatrea analizei numai la nivel spiritual. Sensul autentic al vietii este un
fenomen etico-social, care are atit o motivare psihologica, cit si motivare sociala. Sensul vietii este produs social, intrucit individul
insusi este on primul rind, un produs social si numai in societate poate oferi sens vietii sale.
40. Axiologia esena i noiunile de baz. Tipuri de valori i dialectica lor. Valori general umane.

Axiologia ,ca disciplina filosofica independenta,are un obiect propriu de studiu.Obiectul axiologiei il constituie studiul valorii
generice si al legaturilor generale ale sistemului de valori.Axiologia ofera posibilitatea elaborarii unei teorii unitare a sistemului de
valori,a unei conceptii unificate asupra valorii,punind in evidenta relatia dintre subiect si obiect si fiind in masura sa dea un raspuns
dintr-o perspectiva filosofica:ce este valoarea?Universul valorilor semnifica ceea ce este omul,prin valorile create ,si ceea ce poate si
trebuie sa devina omul,prin idealuri,aspiratii,proiecte,dorinte.Ca univers de semnificatii,lumea valorilor reflecta nu aprecieri,necesitati
si aspiratii individuale,ci idealurile,necesitatile si nazuintele unei perioade istorice.
Totodata ,valorile sint realitate artificiala,construita de om in procesul realizarii unor anumite scopuri.Aceasta inseamna ca
axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea predominant constienta,cu trasaturi extrem de diferentiate,in functie de
domeniu.
Valorile indeplinesc functii multiple in viata sociala,intrucit orienteaza,motiveaza si regleaza actiunile ,gindirea si
comportamentul uman,mobilizeaza energia umana si,totodata,servesc drept criterii de apreciere a acestora,a eficientei actiunilor
umane,preum si ale evaluarii produsului realizat.
Valoarea este proprie subiectului,fie ca este plasata in sfera transcendenta a unor obiecte(materiale sau ideale),fie ca rezulta
dintr-o interactiune intre subiect si obiect.Lumea valorilor este creatia omului si reprezinta o dimensiune esentiala a existentei
umane.Structura valorilor se refera la modul in care sunt orinduite intern valorile ,la ansamblul de relatii specifice,relativ stabile,de
proprietati si legi ce se statornicesc intre diferitele lor componente,la dimensiunile valorii.
Tipuri de valori si dialectica lor.
Criteriile dupa care s-au grupat valorile sunt urmatoarele :
Dupa valabilitatea lor, valorile sunt : - valori relative ; - valori absolute; - valori subiective; - valori obiective .
Dupa calitatea lor , valorile sunt : valori pozitive; - valori negative ; - valori proprii; - valori efecte .
Dupa subiectul lor, valorile sunt : autopatice, heteropatice, ergopatice
Dupa motivele ce au determinat valorile sunt: valori accidentale-tranzitorii si valori ale persoanei proprii.
Dupa obiectul lor valorile sunt : - economice; - etice ; - juridice; - politice .
Dupa facultataea psihica din care izvorasc valorile sunt : sensibile, sentimentale si cognitive.
Dupa sfera lor de aplicare valorile sunt : individuale, sociale, cosmice, elementare si ideale.
O alta clasificare a valorilor este urmatoarea:
a) Valorile economice- se intelege in general, constiinta utilitatii unui bun in comparatie cu altele. Problema valorilor
economice a preocupat pe economisti din sec. al XVIII-lea .Aristotel considera drept valoare ceea ce multumeste o
trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice , de aceea deosebeste 2 feluri de valori : valori morale , spirituale si valori
materiale . Valorile economice sunt materiale. Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai
imperioasa . Filosoful grec a distins doua spete de valori economice : valoare de schimb si valoae de intrebuintare .
b) Valorile juridice pot constitui obiectul unei stiinte a dreptului, a unei sociologii juridice si a unei filosofii a dreptului.
Dreptul ca stiinta se ocupa cu valorile juridice numai din punct de vedere al formei si constituirii lor. In antichitate ,
normele juridice erau considerate ca porunci date de seful tribului, care era respectat drept reprezentant al lui Dumnezeu pe
pamant. Pentru timpurile moderne normele juridice sunt imperative , care exprima vointa comunitatii sociale , a statului.
c) Valorile politice se refera la stat, la cetate ca unitate In antichitatea greceasca, statul era cetatea. Cetatea era valoarea
suprema , individul fiind supus in mod absolut autoritatii statului. Notiunea de stat s-a impus si s-a largit din ce in ce mai
mult, devenind ceea ce este acum.
d) Valorile etice pot fi de natura :
Psihologica care afirma ca valoarea etica are o baza psihica
Logica afirma ca valoarea etica este de natura logica
Biologica afirma ca Valoarea etica are ca principiu ultim viata.
Sociala
e) Valori istorice - toate creatiile umane sunt menite sa adauge ceva la patrimoniul dobandit de la stramosi, alcatuind astfel
traditia culturala a unui neam.
f) Valorile estetice se refera la placerea estetica.Cand vorbim de valoare estetica intelegem un obiect care are valoare si un
subiect pentru care exista acea valoare .Frumosul este valoarea estetica centrala, la care se raporteaza toate celelalte. Prin
specificul lor, valorile estetice sunt legate de sensibil. Kant aprecia ca arta nu este reprezentarea unui lucru frumos , ci
reprezentarea frumoasa a unui lucru..
g) Valorile religioase sunt si ele dintre cele mai vechi in ordinea aparitiei lor.Valorile religioase sunt prin natura lor spirituale.
Purtatorii lor sunt omul si constiinta sa, comunitatea umana si spiritualitatea colectiva.Valorile religioase , ca toate valorile
sprirituale sunt valori scop. Se bazeaza pe credinta si revelatie, pe sentiment si traire.
41. Cultura ca obiect de studiu al filosofiei. Cultura i societatea, subcultura, contracultura
Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in dramaticul proces de afirmare a sa ca fiinta sociala,
proces ce evidentiaza in mod clar progresul lui in cunoasterea, transformare si stapinirea naturii si societatii, precum si institutiile
necesare crearii si comunicarii acestor valori.
Valorile materiale constituie cultura materiala, sunt cele legate de activitatea utila a omului, indreptata spre usurarea muncii sale,
pentru a produce cit mai bine si pentru a avea un confort mai bun. Exprimind raporturi soviale existentiale, valorile materiale sunt
tocmai obiectele care servesc drept mijloace pentru satisfacerea trebuintelor omului ca fiinta biologica (ca parte a naturii).
Cultura spirituala cuprinde valori spirituale ce exprima raporturi sociale functionale si care au ca principal rol satisfacerea
trebuintelor omului ca fiinta sociala. Cultura spiritula include in sfera ei atitudinile, actele si operele limitate ca geneza, intentie,
motivare si finalitate la domeniul spiritului si al intelectului.
Pentru a concepe cultura nu este suficient de a o analiza pe ea numai n raport cu natura ci i n legtur cu societatea deoarece
toat viaa social este dominat de cultur.Din aceast cauz pretutindeni unde triesc oameni ei creaz cultur neexistnd dup cum
remarc culturologul R.Lintonsocieti aculturale i nici mcar indivizi lipsii de cultur.Orice societate are o cultur orict de simpl
ar fi ea,i fiecare fiin uman este cultural n sensul c particip la o anumit cultur.Ca fenomen social,cultura se integreaz alturi
de celelalte sfere ale vieii sociale determinismului social.Fiecrui tip istoricde societate i este propriu un anumit tip de cultur.

Prin subcultur se nelege fie o tendin de manifestare subiacent a unei culturi elementare, fie o cultur a grupurilor i
subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnic
n sociologie, antropologie i studii culturale, o subcultur este un grup de oameni cu o cultur (distinct, sau obscur) care i
deosebete fa de cultura mai mare, dominant, denumit imainstream, de care aparin. Dac o anumit subcultur este caracterizat
de o opoziie sistematic fa de cultura dominant, ea poate fi descris ca fiind o contracultur. Adepii unei contraculturi resping
unele sau majoritatea standardelor i modelelor comportamentale ale societii nglobante, dar nu resping toate normele i valorile
culturii dominante
O subcultur propune un ansamblu de simboluri, norme, valori i moduri de via neidentice cu cele ale culturii dominante ntr-o
societate, dar nici n contradicie fa de acestea, ci adiionate lor
---- Cultura si natura Reliefarea culturii ca unitate structurala rezultata in urma unor acte de cunoastere, creatie si valorizare umana
difera de unitatile structurale apartinind naturii. S-a facut o distinctie intre cultura si natura care dezvaluie o serie de particularitati:
daca natura este existenta obiectiva, adica ea fiinteaza in sinte, in afara si independent de constiinta, cultura este existenta
constientizata sau constiinta finalizata in existenta.
in timp ce obiectele si procele din natura fiinteaza si se manifesta numai spontan, realitatiile domeniului cultural presupun cu
necesitate prezenta factorului constient. Orice act de cultura implica o componenta spirituala.
realitatile culturale nu exista ca cte in sine, ele traiesc prin oameni, in interiorul raporturilor dintre acestia, chiar si in cazul
cind sunt produsele unor generatii trecute.
natura este supusa in intregul ei determinismului obiectiv (unor cauze, legi, necesitati etc. toate obiective) in timp ce dominiul
culturii se situaeaza la polul opus fiind supus determinismului social, apare ca o expresie a libertatii umane, ca prezultat al
progresului repurtat de om impotriva necesitatii oarbe a fortelor spontane.
In cadrul proceselor naturale predomina repetabilitatea, in cadrul culturii domina creatia originala, deci unicitatea si
irepetabilitatea.
Prin cultura omul supune treptat lumea exterioara, o transforma intr-o lume a sa, pe masura propriei sale existente. De aceea,
principaka distinctie a culturii in raport cu natura este umanizarea. Prin cultura omul umanizeaza natura.
Fr. Nietzsche spune Cultura este viata, este mod de a cugeta si de a actiona. Este sentimentul coeziunii oricarei comunitati umane
evoluate, raportul omului cu sine si cu lumea.
Cultura este un atribut esential al omului nu ca fiinta bilogica, ci ca fiinta sociala. In cultura se constituie, se acumuleaza si se
transmite experineta generatiilor. Actionid asupra naturii, omul umanizeaza acest cadrul natural, in care el traieste si, in acelasi timp,
se umnaizeaza pe sine.-----------42. Cultura de masa si cultura de elita.Cultura si globalizarea.
CULTURA DE MAS- este cultura ce caracterizeaz societatea de mas, fiind definit tot n mod negativ si globalizator fiind
caracterizat prin:
a) generalizarea modului industrial de producere a bunurilor culturale
b) standardizare produselor
c) cresterea distantei sociale ntre creatorii de bunuri culturale si publicul respectiv
d) nlocuirea criteriilor estetice de valorizare prin criterii economice
e) simplificarea continuturilor si eliminarea dimensiunii intelectuale n favoarea atributelor afective etc.
Cultura de mas este produsul societii industriale care e i o societate de mas att pe plan economic ct i politic,i este
totodat legat de dezvoltarea mijloacelor de comunicare de mas. Acestea tind s omogenizeze i s schematizeze cultura pentru a o
face accesibil i gustat de publicul larg.O foarm degradat a culturii de mas este i Kitch-ul n art,o art pe gustul omului
mediocru.Kitch-ul este modul estetic al vieii de toate zilele.
Hegel presupune c individul bogat vede n culturun mijloc de satisfacere a necesitilor i a capriciilor subiective.El nelege
c aceasta duce la degradare moral,de aceea consider c interesele subiective trebuie nlate pn la conceperea de ctre individ a
cerinelor universalului ,absolutului adic a ideii pn la conceperea raionalului.
Cultura de mas devine un fenomen global.De aceea lupta mpotriva culturii de mas a devenit n prezent una din sarcinile
importante ale forelor democratice progresiste din lume.E necesar de a lrgi schimbul reciproc de experien ntre popoare n
domeniul pstrrii motenirii culturale de a propaga originalitatea culturilor moderne de a depune eforturi comune n asigurarea
dezvoltrii limbilor i culturilor naionale a metodelor creaiei artistice din trecut i prezent.
Notiunea de cultura se afla in strinsa legatura cu cea de civilizatie.Cultura constituie masura dezvoltarii personalitatii umane.
Cultura si civilizatia sint concepte in actiune,nu orice valoare culturala rezulta din faptele civilizatiei dar orice fenomen de
civilizatie presupune valori culturale.
Gradul de civilizatie se apreciaza nu numai dupa amploarea activitatii culturale dar si de masura in care patrimonial
cultural,artistic sau stiintific transforma conditiile externe de viata ale oamenilor.
Unii savanti,cultura o opun civilizatiei.Considera ca stiinta si tehnica dezvoltindu-se in sinul civilizatiei este ostila culturii.
43. Cultura si civilizatia:unitatea si deosebirea.Contradictiile civilizatiei contemporane.
Desi dictionarele ne spun ca termenul ''relatie'' este sinonim termenului ''raport'', optam pentru ''relatie'' atunci cand privim
(analizam) la un loc cultura si civilizatia
Cei mai multi dintre autori privesc relatia cultura-civilizatie ca pe un ''raport'' din matematica (cu numarator si numitor), sau din
logica, unde in formula R (x, y), R reprezinta relatia, iar x si y termenii relatiei, din care x este antecesor (antecedent) si y succesor
(succedent). Elementele care apartin antecedentului formeaza domeniul relatiei, iar cele care apartin (satisfac) succesorului formeaza
codomeniul relatiei. Diferenta dintre autori se produce in momentul in care una dintre relate, cultura sau civilizatia, se afla la
''numitor'' si cealalta la ''numarator'':
Conceptiile care situeaza cultura la ''numarator'', in sensul ca ii confera acesteia intaietate si demnitate umana si rol
determinant in raport cu civilizatia, vin indeosebi dinspre filosofie
Conceptiile care pun civilizatia la ''numitor'' vin dinspre o anumita categorie a ganditorilor de formatie istorica.

Intre cultura si civilizatie, spun unii autori, , nu poate fi un raport de fatala succesiune sau evolutie paralela absoluta, nici de
subordonare sau incluziune, ci, mai degraba, o relatie de interactiune, doar mintea noastra le separa, in plan real constituind
fenomene ingemanate.

Caracteristici:
a) Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu lumea in urma unei actiuni de individualizare,
de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea interioara, pe traire si invatare, pe exercitarea aptitudinilor si energiilor
spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator si receptor de valori).
b) Civilizatia nu este nici dincolo, nici dincoace de cultura, ci este un mod de a fi al culturii, ''sensul activ si functional al
culturii, domeniul actiunii, eficacitatii si pozitivitatii'', spune autorul pomenit. In timp ce corelatele fundamentale ale culturii
sunt natura si omul, ale civilizatiei sunt societatea si omul. ''Cultura este rezultatul detasarii omului de natura, avand fata
indreptata spre subiect; civilizatia este rezultatul insertiei omului in societate si are fata indreptata spre obiect''.
c) Civilizatia este prin excelenta opera colectiva, cultura este, prin definitie, creatie individuala, efort personal. Cultura
presupune, ca geneza, o miscare de la natural la subiectiv, de la social si obiectiv la individual si subiectiv, civilizatia
presupune o miscare inversa, de la individual-subiectiv la social-obiectiv.
d) Eforturile culturale individuale se condenseaza in valori, pe cand eforturile civilizatoare se intruchipeaza in bunuri. Nu toate
valorile devin automat bunuri, evident, dar toate bunurile (materiale) sunt, intr-un fel sau altul, rezultatul realizarii valorilor.
Civilizatia se naste si este rezultatul circulatiei si realizarii valorilor.
e) In planul individualitatii, al subiectivitatii, cultura este rezultatul educatiei, civilizatia fiind sistemul, organizat si
institutionalizat, al educatiei.
Cultura constituie msura dezvoltrii personalitii umane.Civilizaia este msura dezvoltrii societii.Aceste dou msuri
exist numai n unitate dialectic.Cultura i civilizaia snt concepte care au un fond comun alctuit din ansamblul contiinelor i al
experienei omeneti din totalitatea achiziiilor spiritului uman.Civilizaia este cultura n aciune,nu orice valoare cultural se concrete
n fapte de civilizaie dar orice fenomen de civilizaie presupune valori culturale deja constituite i ntruchipate n realizri umane
susceptibile de generalizare i transmitere n timp i spaiu.Gradul de civilizaie se apreciaz nu numai dup amploarea activitii
culturale,dar si de msura n care patrimoniul cultural,artistic sau tiinific reprezint n mod eficient un factor de transformare a
condiiilor externe de via a oamenilor precum i a resorturilor lor subiective de aciune.
44. Notiunea de morala.Structura moralei.Specificul normelor morale.
Ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de bine/ru, moral/imoral, cinste, corectitudine,
sinceritate, responsabilitate, larg mprtite n cadrul unei colectiviti, caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare i impuse
att de ctre propria contiin (contiina m.), ct i de presiunea atitudinilor celorlali (opinia public). n morala snt incluse i
concepii despre ceea ce este moral/imoral, bine, ru. Moralitatea se refer la gradul n care normele m. snt respectate de ctre o
persoan, grup, colectivitate. Moravurile reprezint un concept cu o tent mai general, el referindu-se la m. ca ansamblu de norme i
valori recunoscute i impuse de ctre societate, la moralitate, ca grad de respectare a acestor norme n cadrul unei colectiviti, ct i la
o serie de practici, moduri de comportare specifice respectivei comuniti i care snt mai mult sau mai puin formulate explicit ca
norme m., adesea ele fiind chiar opuse normelor i valorilor formal i general acceptate, dar snt rar practicate. Pentru o asemenea din
urm situaie putem da ca exemplu baciul", corupia".
Morala are trei funcii distincte:
Exprim sub form de norme de comportare condiiile de funcionare ale diferitelor sisteme sociale; din acest punct de
vedere, m. reprezint exprimarea n limbajul comportamentului individual a cerinelor organizrii sociale,
Exprim sub form de norme de comportare condiiile necesare funcionrii i dezvoltrii personalitii umane: snt multe
norme i valori m. care nu exprim o exigen social, ci una uman orientnd relaiile interpersona-le n aa fel nct ele s
constituie un mediu favorabil pentru persoana uman.
Formuleaz proiecte de organizare a vieii, strategii de aciune uman care s duc la mplinire, realizare uman, la fericire. n
aceast ipostaz m. apare ca nelepciune de via.
Morala reprezint un sistem stratificat de norme i valori: exist o morala general care reglementeaz comportamentele i
relaiile dintre oameni n toate sferele de via, dup cum i sisteme de valori i norme care reglementeaz diferitele sfere ale
vieii: morala muncii, morala familiei, morala politic. Pe lng acestea exist i sisteme morala care reglementeaz activitile
profesionale specificate, desemnate de regul prin termenul de deontologie: morala medical, a omului de tiin, a profesorului.
Sociologia moralei reprezint o preocupare sistematic de analiz a morala ca fenomen social. Putem desprinde urmtoarele mari
teme de preocupare a sociologiei moralei:
Sistemele moralei ca produse ale drferitelor tipuri de societi (ex. morala renunrii, ca un produs tipic al unei societi
stagnante, cu resurse limitate, caracterizat prin prezena unor puternici factori adveri pentru viaa uman) sau a diferitelor
grupuri i clase sociale (morala burghez, de ex.).
Factorii sociali responsabili de gradul de respectare a normelor morala (starea de moralitate).
Cercetri asupra dinamicii valorilor, normelor moralei, inclusiv ale comportamentului, ale moravurilor; de ex.
evoluia moralei relaiilor dintre sexe, a familiei etc.
45. Etica in afaceri: esenta si principiile fundamentale.
Etica, reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica furnizeaza instrumentele
pentru a elabora judecati morale. Ea cuprinde limbajul, conceptiile si metodele care dau capacitatea individului de a efectua decizii
morale. Desigur, rationamentele si judecatile etice mature nu sunt totdeauna usor de facut. Faptele reale ale situatiei
nu sunt totdeauna limpezi, n aceasta situatie, principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu ntrunesc totdeauna acordul sau
consensul, nici macar al specialistilor. De aici etica pare, pentru cei mai multi oameni de afaceri, si fie ceva subiectiv, amorf, rau
definit si, n cosecinta, nici folositor. Aceasta lipsa de ncredere n etica este, desigur, un fapt nefericit, deoarece fara un acord comun
asupra principiilor etice, etica ramne a fiecaruia pentru el nsusi si ncrederea, care este baza tuturor afacerilor, este subminata.
Astazi, multi universitari (americani) considera ca etica a cazut inexplicabil din pozitia sa nalta, exclusiva, din programele de
nvatamnt ale colegiilor si universitatilor. ntr-adevar, astazi numai o mica minoritate din
absolventii colegiilor si facultatilor au urmat un curs de etica. Sunt chiar putini care cunosc limbajul etic si conceptele pe care le
contine acesta, precum utilitarism, justitie, drepturi sau bun simt.
Dar sunt cteva principii calauzitoare de bun simt care pot ajuta managerii n considerarea implicatiilor etice ale deciziilor si
comportamentele manageriale:1. Supunerea n fata legii. O teza a responsabilitatii sociale si a eticii manageriale e supunerea fata de
lege, de preferat att n privinta literei, ct si a spiritului ei.2. Sa se spuna adevarului. Spunerea adevarului e importanta n constituirea

ncrederii n interesatii relevanti.3. Sa se arate respect pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adnci radacini n studiul
eticii.4. Utilizarea si respectarea Regulii de aur. Tradusa n conditiile lumii afacerilor, aceasta regula nseamna tratarea indivizilor
corect si cinstit, asa cum managerii ar dori sa fie tratata afacerea daca aceasta ar fi un individ.5. nainte de orice sa nu pagubesti pe
cineva, sa nu faci rau. Acest principiu n realitate prima regula a eticii medicale este considerat de unii cercetatori americani a fi
linia de baza a oricarei considerari etice si totodata una usor de aplicat n afaceri.6. Participarea activa fara paternalism. Acest
principiu tintit la nvatarea privind nevoile interesatilor relevanti, mai mult dect deciderea a ceea ce este mai bine pentru ei.7.
Totdeauna sa actionezi cnd ai responsabilitate.
Managerii au responsabilitatea de a initia o actiune sau de a lua o decizie de cte ori au capacitatea sau resursele de a proceda asa,
sau oricnd cei apropiati sunt n nevoie si managerul este singurul care poate oferi ajutor.
46. Religia ca fenomen social si cultural . Raportul dintre morala si alte forme ale culturii:religia,jurisprudenta,stiinta.
Religia - sistem de credinte (dogme) si de practici (rituri) privind sentimentul divinittii si care i uneste, n aceeasi comunitate
spiritual si moral, pe toti cei care ader la acest sistem; totalitatea institutiilor si organizatiilor corespunztoare; confesiune, credint;
form a constiintei sociale caracterizat prin credinta ntr-o divinitate, ntr-o fiint supranatural, creatoare si guvernatoare a
cosmosului si prin oficierea unui cult.
Filozofia religioasa este un comportament al filozofiei ce are drept obiect analiza si interpretarea notiunilor principale a
religiei:credinta religioasa,Dumnezeu , soarta,pacat mintuire.Filozofia religioasa nu-I religie,ci filozofie cu totalitate de principia
ontologice,gnosiologice si antropologice denspre existent,cunoastere si aprecierea lumii.Ea cuprinde o multime de curente si orientari
ce se refera la problema corelatiei credintei si ratiunii,stiintei si religiei,teologiei si stiintei,prin rolul determinat al teologiei.Scopul
acestor curente este de a demonstra necesitatea existentei religiei si utilitatea ei,actiunea ei benefica asupra omului.
Orice religie se bazeaza pe credinta.Credinta este convingerea denspre existenta lui Dumnezeu,este atitudinea emotional
personala catre lume prin care cunostintele denspre ea se accepta de catre individ fara demonstrarea lor.Specific pentru credinta
religioasa este nu numai admiterea existentei dar si atribuirea ei unui sens deosebit:ca lumea supranaturala este adevarata lume,ca ea
este primordial si determina lumea naturala si sociala.Lumea supranaturala ori divina dirijaza cu dezvoltarea naturii,vietii umane.Toate
fenomenele si procesele realitatii erau explicate de pe pozitiile acestei conceptii.Credinta religioasa poate fi inteleasa si ca retragerea
personalitatii de la problemele de toate zilele.
Morala reprezinta un set de norme si de reguli de comportament de care se conduc oamenii in activitatea lor vitala.La baza
moralei,in aspect spiritual se afla constiinta de sine,constientizarea de catre indivizi a propriilor valori in raport cu valorile altora.
Specificul
moralei consta in faptul ca ea nu este localizata doar intro singura sfera de activitate a omului si se manifesta in toate domeniile.
Morala este strins legata cu alte sfere sociale.
Morala si religia. Relaia dintre religie i dezvoltarea moral este o problem spinoas dezbtut de-a lungul timpului,
argumente fiind aduse att de cei care susin rolul pozitiv al religiei ct i de cei care consider c religia limiteaz sau chiar mpiedic
dezvoltarea moral. n mod tradiional, religia era legat de moralitate, binele i rul fiind nelese conform definiiilor date de nsi
Persoana Divin. Studii din domeniul social i cel al tiinelor comportamentale de la jumtatea secolului trecut ncoace a zdruncinat
concepia clasic n care religia era vzut ca fiind cea care nate ori coordoneaz comportamentul moral. Morala este in corelatie
strinsa cu religia,de aceea ca religia dezvolta in om asa valori ca binele,idealul,faptul de a fi foarte constiincios.
Morala si stiinta. Chiar daca nu sint strins legate, totusi , pe de o parte,principiile morale pot sa influenteze activitatea
profesionala a savantilor,iar pe de alta parte, morala formeaza responsabilitatea savantilor pentru inventiile sale.
Morala si jurisprudenta. Cea mai important trstur comun dreptului i moralei, este cea care determin specificitatea
acestor dou tiine n raport cu celelalte tiine sociale: normativitatea etic i juridic. Att regulile morale ct i cele juridice sunt
reguli normative, care se aplic n mod prescriptiv realitii sociale. Aceste reguli au un caracter necesar i constrngtor, care trebuie
s fie contientizat de ctre orice fiin raional.
Normele morale i cele juridice nu sunt rezultatul unor simple constatri factuale ci, fie sunt imperative categorice (pe care
raiunea i-le prescrie singur), fie sunt deduse, n mod logic, din acestea.
47. Religiile mondiale:particularitati,unitatea si deosebirea dintre ele.
Principalele religii mondiale :
Religiile

Iudaism

Crestinism

Fondator

Infiintat deliderul
ebraicAvraam
in jurul anului
2000.Hr. Moise a dat
evreilor Tora n
jur de 1250.Hr.

Cati
Unu
Dumnezei,
zeitati

Scrierile
sfinte

Islam

Hinduism

Budism

Isus Hristos care a fost Muhammad, care a fost


crucificat in
nascut in 570d.Hr, la
jurul anului30 d.Hr
Mecca, n Arabia Saudit.
n Ierusalim

Cea mai veche dintre


religii,
care de data aceasta
poate
s aiba
radacini preistorice.

Siddhartha Gautama,
numit Buddha a trit
aproximativ ntre 623 iHr
i 543 iHr. n India.

Unu

Multi(toti dumnezei Nici unul, dar sunt mai


i zeitati sunt
multe fiine iluminate
luate n considerare (Buddhas)
ca fiind
diferitele forme ale
unei Fiinte
Supreme).

Unu

Cele mai importante Biblia este principalul Coranul este cartea sacr a Cele mai vechi sunt
sunt: Tora, sau
text sacru al
Islamului.
cele patru VEDE.
primele cinci
crestinismului.
cri ale lui
Moise. Altele includ
tradiia oral a
iudaismului, n form

Cele mai importante sunt


Tripitaka, Sutrele
Mahayana, Tantra, Zen i
texte.

scris
din care este cunoscut
sub denumirea de
Talmud.
Convingeri Evreii cred in legile lui Isus a predat dragostea Cei cinci piloni, sau
Dumnezeu si cuvintele de Dumnezeu i de
principalele indatoriri,
profetilor. n iudaism, aproapele i o
sunt: profesarea credintei;
cu
preocupare pentru
rugciunea; caritatea,
toate acestea, aciunile dreptate.
postul n timpul lunii
sunt
Ramadanului; i
mai importante dect
pelerinajul la Mecca cel
convingerile.
puin o dat.

Reincarnarea afirm Cele 4 adevaruri nobile:


c toate lucrurile vii (1) toate fiinele sufer;
sunt capturate ntr-un (2) dorinta =
ciclu de deces
originea suferintei
i renatere.Viata
(3) incetarea suferintei,
este guvernata
Nirvana
de legile karmei, n (4)Calea spre incetarea
care renaterea
suferintei.
depinde de
comportamentul
moral.

Tipuri

Cele trei tipuri


principale sunt
Ortodoxa,
conservatoare,
i reformat.Cea
conservatoare
urmeaza practicile
tradiionale, dar este
mai puin stricta dect
cea ortodoxa.Evreii
reformati sunt cel mai
puin tradiionali.

n 1054 cretinii, se
separa n Biserica
Ortodox i Biserica
Romano-Catolica. n
anii 1500 grupuri
majore protestante
(Luterana,
Prezbiteriana,
i Episcopala) au
intrat n curs. O
varietate de alte
grupuri s-au dezvoltat
de atunci.

Nu este un
singur sistem de
credinta care sa
uneasca
Hinduismul. Un
hindus poate sa
creada doar intr-un
Dumnezeu,
n mai multi, sau
n nici unul.

Unde

Exist mari populaii


evreieti in Israel i
SUA

Prin activitatea sa
Islamul este principala
misionara crestinismul religie din Orientul
s-a extins n cele mai Mijlociu, Asia, i Africa de
multe pri ale lumii. nord.

Aproape 90% din


musulmanii sunt Suniti.
Shiitii sunt cea de-a douacea mai mare
grupare.Shiitii s-au separat
de Suniti n 632, cnd a
muritMuhammad.

Theravada (Doctrina
strbunilor) i
Mahayana(Marele
vehicul)care intruneste60
% dintre buditi sunt cele
dou tipuri principale.

Hinduismul este
Budismul este principala
practicat de mai mult religie in multe tari din
de 80% din populaia Asia.
Indiei.

Crestinism 2.1 miliarde=33.0%...Islam 1.3 miliarde=20.1%...Hinduism 851 milioane=13.3%...Buddhism 375


millioane=5.9%...Sikhism(a luat nastere in secolul 16 in Nordul Indiei) 25 millioane=0.4%...Judaism 15
millioane=0.2%...Baha'ism( religie monoteist fondat n secolul al XIX-lea in Persia)7.5 millioane=0.1% ... Confucianism(adepti
majoritatea n China, Coreea, Vietnam, Japonia) 6.4 millioane=0.1%...Jainism(India) 4.5 millioane=0.1%...Shintoism(religia vechilor
japonezi)2.8 millioane=0.0%
Taoismul este religia despre calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei tendinte pot fi
descoperite n ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior ntiparite sau reproduse n cele din piatra si lemn
si, mai trziu, n multe dintre formele artei.Tao semnifica ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume. ntr-o perspectiva si mai larga,
tao este legea Cerului, adica modul lui de manifestare.
Confucianismul este o religie fondata de filozoful chinez Confucius, care a pus la baza invataturii sale relatiile despre
oameni atit in familie cit si in societatea. Principiile fundamentale ale acestei gndiri sunt: supunere si respect fata de superiori si
parinti, datorie fata de familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. Astazi, confuciansmul este adeseori confundat
cu taoismul. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamntesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc.
Buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur, invatnd oamenii sa traisca in armonie unii cu altii,
indiferent de rasa sau religie. La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:
1) Viata este suferinta;
2) Setea de placere este originea suferintei;
3) Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei;
4) Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila Carare Octupla, care inseamna: intelegere
dreapta, gndire dreapta, cuvnt drept, fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare dreapta.
Cele cinci percepte sunt: 1. Sa nu omori.2. Sa nu furi.3. Sa nu minti.4. Sa nu fi imoral.5. Sa nu consumi droguri sau bauturi
alcoolice.
Brahmanismul. Este in amestec ntre politeismul naturalist al Vedelor, cartile sacre ale brahmanismului, si monismul
panteist.Preotii brahmani au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva dect o abstractie, un neant. Din acest neant,
brahmanismul face sa se nasca totul, n el, iar prin purificare si spiritualizare, sa se rentoarca tot la el.
Hinduismul.Scripturile hinduse cunoscute sub numele de Veda (intelepciune/cunoastere) povestesc originile lumii, viata
zeilor si propovaduiesc rugaciunile si ritualurile. Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upanishads, care reprezinta o
sinteza de a rationaliza lumea. Nu exista despre Dumnezeu o idee unica. Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a
impersonalului Brahma, lipsit de valoare individuala sau personala. Crestinismul insa, invata ca omul a fost facut in imaginea lui
Dumnezeu avnd personalitate si capacitatea de a primi si de a oferi dragoste.
Islamul este religia musulmanilor in concepia carora, Dumnezeu este unic i este numit Allah. Cartea sfnt a religiei
islamice este Coranul, despre care musulmanii cred c reprezint cuvntul lui Dumnezeu. Coranul cuprinde credina n unicitatea lui
Dumnezeu, n faa cruia toi oamenii sunt egali. Cartea sfnt cuprinde soluii pentru toate problemele omului : de la cstorie i
rezolvarea problemelor de familie, pn la modul corect n care trebuie s fie fcut comerul sau la probleme spirituale importante.

Iudaismul este religia poporului evreu si poate fi considerat ca cea mai veche dintre religiile monoteiste. Nucleul acestei
religii este credina ntr-o singur divinitate, Dumnezeu, i negarea existenei oricrui alt zeu.
Crestinismul este o religie universala, construita pe temeiul credintei n Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui Dumnezeu nascut
din Fecioara Maria, trimis pe pamnt n vederea rascumpararii omenirii din captivitatea pacatului original al cuplului Adam si Eva,
precum si a mntuirii omenirii.
48. Religia si stiinta .Religia si libera cugetare.
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de
diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste
astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ;

in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se
gaseste astazi.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul
de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost
in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca
urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie.
Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele
oferite de religie.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa
de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus
anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care
au detinut fraiele modului in care se derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate
pe vechile teorii religioase, au produs un fel de bariera intelectuala sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific
Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si
modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si
opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa,
determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor
stapanii lumea si religia lor va domina.
Intrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi multi teologi nu mai incearca sa conteste cuceririle
fundamentale ale stiintei cum faceau acum 300 de ani, ci au tendinta sa includa in conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice,
respingandu-le insa pe cele care li se par contrarii.
Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in
preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest
sens). De aceea este necesar un arbitru moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea
nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict
rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns
cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare
cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Conchidem ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se preocupa de domenii
absolut distincte.
Libera-Cugetare nseamn c indivizii ar trebui s accepte sau s resping ideile promovate drept adevr fcnd apel la
cunotine i raiune. Astfel, liber-cugettorii se strduie s i construiasc convingerile pe baza faptelor, a cercetrii tiinifice i a
principiilor logicii, departe de orice erori de raionament sau efectele limitatoare dpdv. intelectual ale autoritii, prejudecilor
cognitive, nelepciunii convenionale, culturii populare, prejudecilor, sectarianismului, tradiiei, legendelor urbane i orice alt
principiu falacios sau dogmatic.Astfel, atunci cnd e aplicat religiei, liber-cugetarea afirm c pe baza faptelor cunoscute n acest
moment, pe baza teoriilor tiinifice actuale i pe baza principiilor logicii, nu exist suficiente dovezi pentru a susine existena
fenomenelor supranaturale.
Scopul liber-cugettorului este de a afla adevrul condiia fericirii cu elul ca aceast via s dobndeasc valoare.
Toate sistemele religioase nrobesc mintea. Anumite lucruri sunt cerute anumite lucruri trebuie crezute anumite lucruri
trebuie fcute i individul care devine subiectul sau sclavul acestei superstiii trebuie s renune la orice idee de individualitate sau
de speran a dezvoltrii i progresului intelectual.
Liber-cugettorul afirm c orice om trebuie s suporte consecinele propriilor fapte c trebuie s culeag ce a semnat i
c nu poate fi scuzat de buntatea altuia sau condamnat pentru rutatea altcuiva.
Locul si rolul religiei in contextul civilizatiei contemporane.
Interactiunea dintre filozofie si religie este diversa si istoriceste schimbatoare.Daca materialismul se contrapunea intodeauna
religiei atunci idialismul tinde spre sinteza filozofiei si religiei,spre a forma noi conceptii originale.Papa de la Roma nu odata
sublinia,ca succesele fizicii contemporane direct demonstreaza existent lui Dumnezeu,iar teologii interpreteaza Biblia in asa mod ca ea
sa fie compatibila ca stiinta contemporana.Alta cauza este criza de valori.Doua razboaie mondiale in sec nostru,pericolul unu razboi
thermonuclear,epuizarea resurselor natural si altele nu au putut sa nu stimuleze pe filozofi si teologi in cautarea noilor valori si idealuri
de care trebuie sa se conduca oamenii.
Filozofia religioasa este caracteristic:
Actualizarea si reinoirea conceptiilor crestinismului timpuriu si sistemelor filozofico-teologice medieval
Aparitia noilor curente ca incercarea sintezei ideilor filozofice
Combinarea ideilor filozofico-religioase cu alte curente a gindirii
Religia forma specifica a constiintei sociale care se caracterizeaza prin credinta in finite sau forme spiritual,prin oficierea unui
cult si prin existent unor institutii si organizatii corespunzatoare;confesiune,credinta.Religia se mai caracterizeaza printr-o conceptie
specifica denspre lume si perceptive a lumii,deasemenea printro conduit si cult specific ce se bazeaza pe credinta in existent
divinitatii.Religia reprezinta o conceptie despre lumea idealista bazata pe credinte si supranatural.

S-ar putea să vă placă și