Test nr.

1
Subiectul 1 : Noiunea i caracterizarea general a dreptului comerului internaional.
1.1.Definii noiunea de drept al comerului internaional ca ramur de drept.
In doctrina juridical conceptual de drept al CI a primit mai multe definitii. Intro prima conceptie
DCI este constituit din ansamblu normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale cu character
de comercialitate si internationalitate incheiate intre pers f si j care intrunesc calitatea de subiect de
drept pentru operatiunea de export-import inclusive intre asemenea personae si stat si raporturi in
care persoanele se afla pe pozitie de egalitate juridica. Altii autoru definesc DCI ca fiind un
ansamblu de norme conflictuale norme de drept civil de drept commercial si norme de drept
material uniform iar in anumite limite si norme de drept international public prin care se
reglementeaya raporturi de comenrt international si de cooperare economica.
1.2. Formulai i caracterizai criteriile de definire a caracterului internaional al raporturilor
juridice ce constituie obiectul dreptului comerului internaional.
Din definitie DCI=>ca acesta are ca obiect comertul international in sens larg adica raporturile de
comert int-l si de cooperare economica si tehnico stiintifica internationala.Toate raporturile juridice
patrimoniale care se formeaza in sfera relatiilor comerciale internationale sunt obiect al dreptului
comertului intern,dar numai acelea,care se caracterizeaza prin 2 atribute coexistente si
anume:comercialitatea si internationalitatea.Calificativul international al raporturilor juridice este de
mntionat faptul ca acesta fiind prezent intr-un raport juridic intern,ii atribuie celui din urma caracter
international,transformindul intrun raport cu element de extranietate.Deci caracterul international al
raporturilor de DCI este determinat de prezenta in cadrul acestor raporturi a unuia sau ale mai
multor elemente de extranietate.
1.3. Argumentai conceptul privind caracterul pluridisciplinar al dreptului comerului
internaional. Reieind din considerentul c dreptul comerului internaional este o materie
pluridisciplinar foarte complex, este de menionat faptul c investigaiile tiinifice n ceea ce
privete determinarea obiectului acestuia se confrunt pn n prezent cu un ir de probleme.
Aceast stare de lucruri, de fapt, este ceva firesc, fiindc ne aflm n prezena unui proces de
dezvoltare i diversificare continu a relaiilor de colaborare i cooperare economic i tehnicotiinific internaional, fapt ce condiioneaz apariia unor categorii de relai i noi, necunoscute
pn n prezent, care necesit o apreciere juridic just.
Este necesar de menionat c naterea, derularea, modificarea I stingerea raporturilor juridice
cornerciale internaionale se nfptuiete cu ajutorul unui complex de instrumente juridice, care la
fel se gsesc ntr-un proces continuu de dezvoltare, diversificare i perfecionare. Chiar i
elementele extracontractuale, cum ar fi: mbogirea fr just temei, plata nedatorat, rspunderea
extracontractual .a., n prezent, dac sunt tangente unor fapte de comer internaional,
completeaz obiectul dreptului comerului internaional.
Subiectul II: Contractul comercial de vnzare - cumprare internaional.
2.1. Definiti bursa de mrfuri .i evidentiati caracteristicile esentiale ale acesteia.
Bursele de marfuri-reprezinta forma organizatorico-juridica acarora de cele mai multe ori este
Societatea pe actiuni,fara scop de profit unde de asemenea cu ajutorul intermediarilor se negociaza
in cadrul sesiunilor anumite bunuri.bursele de marfuri specializate pe marfuri individuale pe grupe
de marfuri din aceeasi categorie economica sau pe marfuri generale. Bursa de mrfuri, numit
uneori burs de comer, este o pia organizat i specializat, la care se negociaz i se ncheie
tranzacii de mrfuri fungibile, standardizate. i depozitabile. Bursa de mrfuri i desfoar
activitatea n cldi'l special amenajate, sub supravegherea i controlul guvernamental.
Caracteristicile eseniale ale bursei de mrfuri sunt urmtoarele:
a) marfa care se negociaz la burs trebuie s fie fungibil si standardizat;
b) bursa de mrfuri este o pia caracteristic la care se formeaz. preurile interne i internaionale
de referin. Acestea influeneazi formarea preurilor tuturor mrfurilor similare;

c) nscrisul contractual este un document tipizat, uor c1(' completat de personalul operaional al
bursei;
d) comerul la bursele de mrfuri se caracterizeaz printr-o bun. informare a oamenilor de afaceri i
prin repartizarea echilibrat a riscurilor;
e) la bursele de mrfuri vnztorul prezint numai documentele care atest dreptul de proprietate
asupra mrfurilor oferite spre vnzare. Nu este necesar ca marfa s fie vzut de cumprtor,
deoarece aceasta este standardizat;
f) unitatea de msur la burs este lotul sau contractul de bursl1 a crui mrime este n funcie de
natura mrfii i este fixat u regulamentul de funcionare i de statut. De exemplu, un contract
poate fi egal cu 50 tone de cafea, 30 tone de cacao, 100 tone gru, 50.000 livre bumbac etc.
g)
unele burse dispun de depozite proprii de mrfuri;
h)
realizarea contractelor se face prin Casa de Compensaie (Clearing House) sau prin
bnci comerciale.
2.2. Caracterizai .INCOTERMS 2000. Menionai expres raporturile reglementate de
INCOTERMS 2000.
Contr comerc de vinzare international trebuie sa cuprinda intro formulare cit mai precisa si clara dr
si oblig partilor. Aceasta se poate realiza fie prin negicierea directa de catre parti a tuturor clauzelor
contr operatie complicate, fie prin indicarea in cuprinsul contract printro clauza expresa a unor
uzante uniforme si codificate sub denumirea de INCOTERMS. Avind la baza princ autonomieie de
vointa regulile INCOTERMS se prezinta sub forma unui catalog in care sunt mentionate pentru
fiecare tip de vinzare mai intii oblig vinzatorului apoi a cumparatorului. Deasemenea partile pot sa
aduca modificari sau completari cuntinutului terminului pe care lau indicat. INCOTERMS 2000
reglementeaza doar raporturile intre vinz sic ump astfel acestea privesc in principal aspectele legate
de livrarea marfurilor, transferul risculor de la vinz la cump, repartizarea cheltuielilor intre
partenerii conctractului, indeplinirea formalitatilor pentru export-import.

2.3. Analizai pteveclerile Conveniei de la Viena asupra contractelor de vnzare

internaional de mrfuri din 11 aprilie 1980 i Codului civil al Republicii Moldova
referitoare la obligaiile prilor contractante.
ARTICOLUL 34 Daca vanzatorul este tinut sa remita documentele care se refera la marfuri, el
trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazute de contract. In caz
de remitere anticipata, vanzatorul pastreaza, pana la momentul prevazut pentru remitere, dreptul de a
remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu
cauzeze cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totusi, cumparatorul
pastreaza dreptul de a cere daune-interese in conformitate cu prezenta conventie
ARTICOLUL 31Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfurile intr-un loc special, obligatia sa de
predare consta:
a) cand contractul de vanzare implica transportul marfurilorin remi-terea marfurilor
primului transportator pentru a le transmite cumparatorului;
b)cand, in cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se refera la un bun individual
determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa
determinata sau care trebuie fabricat ori produs si cand, in momentul incheierii contractului,
partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate ori produse intr-un loc special in
punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in acel loc;

c) in celelalte cazuriin punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care

vanzatorul avea sediul sau la momentul incheierii contrac-tului.
ARTICOLUL 32 1. Daca in conformitate cu contractul sau prezenta conventie, vanzatorul
remite marfurile unui transportator $i daca marfurile nu sunt clar identificate potrivit contractului,
prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte
mijloace, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica
marfurile.
2. Daca vanzatorul este tinut sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa incheie
contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut, cu mijloacele de
transport adecvate imprejurarilor si in conditiile obisnuite pentru un astfel de transport.
3. Daci vanzatorul nu este tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului, el
trebuie sa efectuieze cumparatorului, la cererea acestuia, toate informatiile de care dispune i
care-i sunt necesare incheierii acestei asigurari.ARTICOLUL 33 Vanzatorul trebuie sa predea
marfurile:
a) daca o data este fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract, la aceasta
data;
b) daca o perioada de timp este fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract,
in orice moment in cursul acestei perioade, in afara de cazul in care din imprejurari nu rezulta ca
alegerea datei revine cumparatorului, sau
c) in toate celelalte cazuri, intr-un termen rezonabil calculat de la incheierea contractului.
ARTICOLUL 30 Vanzatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract i de prezente conventie,
sa predea marfurile, sa transfere proprietatea acestora si, daca este cazul, sa remita documentele
referitoare la marfa.
ARTICOLUL 53 Cumparatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract i de prezenta
conventie, sa plateasca pretul si sa preia marfurile predate.
ARTICOLUL 54 Obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe aceea de a lua masurile
si de a indeplini formalitatile destinate si permita plata pretului, care sunt prevazute de contract sau
de legi si reglamentari.
ARTICOLUL 55 Daca vanzarea este valabil incheiata fara ca pretul marfurilor vandute sa fi fost
determinat in contract, in mod expres sau implicit, sau printr-o dispozitie care permite sa fie
determinat, partile sunt reputate, in lipsa unor indicatii contrare, ca s-au referit in mod tacit la pretul
practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului, in ramura comerciala respec-tiva,
pentru aceleasi marfuri vandute in imprejurari comparabile.
ARTICOLUL 56 Daca pretul este stabilit in raport de greutatea marfurilor, greutatea net; este cea
care, in caz de indoiala, determina acest pretARTICOLUL 57 1. In cazul in care cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-ur alt loc
deosebit, el trebuie platit vanzatorului:
a) Ia sediul acestuia, sau
b)dacS plata trebuie facuta contra remiterii marfurilor sau documentelor, la locul acestei
remiteri.
2. vanzatorul trebuie sa suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii platii care rezulta din
schimbarea domiciliului s3u dupa incheierea contrac-tului.
ARTICOLUL 58 1. in cazul in care cumparatorul nu este tinut sS plateasca pretul intr-un alt
moment determinat, trebuie sa-l plateasca in momentul in care, in conformitate cu contractul si
prezenta conventie, vanzatorul pune la dispozitia sa, fie marfurile, fie documentele reprezentative
ale marfurilor, vanzatorul poate face din plata o conditie a remiterii marfurilor sau a documentelor.
2. fn cazul in care contractul implica transportul marfurilor, vanzatorul poate face expedierea
sub conditia ca acestea sau documentele lor reprezen-tative sa nu fie remise cumparatorului decat

contra platii pretului.

3. Cumparatorul nu este tinut de plata pretului inainte de a fi avut posibilitatea s& examineze
marfurile, in afara de cazul in care modalitatile de predare sau de plata pe care le-au convenit
partile nu-i lasa aceasta posibilitate.
ARTICOLUL 59 Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la data stabilita prin contract sau care
rezulta din contract si din prezenta conventie, fara a fi necesara nici o cerere sau alta formalitate din
partea vanzatorului.

Subiectul III:Contractul International de engineering

3.1. Definii contractul internaional de engineering.
Prin engineering se nelege contractul n baza cruia un furnizor se oblig s vnd servicii privind
conducerea lucrrilor de construcii - montaj a instalaiilor industriale sau a altor lucrri de
investiii, precum i acordarea de consultaii inginereti, elaborarea proiectelor, efectuarea studiilor
necesare, acordarea de asisten tehnic, prestarea serviciilor de ordin intelectual transmiterea de
idei unei alte pri, beneficiar, contra unui pre.
3.2. Clasificai i caracterizai operaiunile de engineering.
Serviciile care pot constitui obiect al contractului de engineering sunt foarte vaste i complexe.
Realizarea ntregii operaiuni de engineering poate mbrac diferite forme juridice, pot fi prevzute
n mai multe documente, unele din care ar putea chiar s nu conin denumirea de engineering.
Aceast operaiune se realizeaz prin urmtoarele:
a)
contract unic;
b)
contracte separate;
c)
contracte combinate.
n cazul unui contract unic, furnizorul va acorda ntreaga gam de servicii att cele de consultan
ct de numeroase n-ar fi, ct i cele de efectuare a lucrrilor n baza unui singur contract. Aceast
metod este favorabil pentru beneficiar deoarece, i poate asigura riscurile sale prin indicarea n
contract a caracteristici lor care trebuie s corespund rezultatului final al lucrrilor. n acest caz
beneficiarul nu investete nimic ntru obinerea rezultatului final, dac contractul nu prevede
altceva, avnd obligaia de a primi rezultatul lucrrilor, a verifica corespunderea calitativ i a achita
preul. n cazul contractelor separate, furnizorul i beneficiarul i stabilesc drepturile i obligaiile
sale privind un serviciu individualizat n contracte separate. Aceasta poate presupune i faptul c
beneficiarul contracteaz mai muli furnizori, fiecare fiind responsabil de prestarea serviciilor sale.
Aceasta devine necesar n cazurile unor instalaii complexe pentru punerea n funciune a crora
sunt necesare cunotine n multe domenii i deci, aportul ntreprinderilor inginereti din mai multe
ramuri. Dar asemenea metod poate fi folosit de beneficiar i n scopul micorrii cheltuielilor
sale. Oricum, aceast metod supune beneficiarul la riscuri suplimentare, mai ales n cazul, cnd
fiecare din serviciile prestate sunt dependente de calitate serviciilor precedente. Contractele
combinate presupun ncheierea mai multor contracte ntre aceleai ntreprinderii, fiecare din care va
avea ca obiect prestarea unui serviciu separat. Engineering-ul, indiferent de numrul de contracte
prin care se realizeaz, poate conine elementele a mai multor contracte comerciale cum ar fi
vnzarea-cumprarea, executarea lucrrilor, prestarea serviciilor, acordarea licenelor.
Vnzarea-cumprarea se manifest prin obligaia furnizorului de a pune la dispoziia beneficiarului
instalaii de diferit complexitate, instalaii de care beneficiarul nu dispunea la momentul ncheierii
contractului. Executarea lucrrilor apare n cazul cnd furnizorul este obligat s efectueze cu forele
proprii anumite lucrri n scopul punerii n funciune a instalaiei (de exemplu instalarea utilaj ului,
efectuarea lucrrilor de construcie etc.). Prestarea serviciilor, practic, exist n fiecare tranzacie de
engineering, deoarece prevede acordarea de consultaii, elaborarea de documentaie tehnic i de
alt natur etc. Acordarea licenelor sau franchising, se manifest n cazurile cnd furnizorul este

posesorul unei licene n domeniul produciei, comerului sau prestrii serviciilor i odat cu
instalaia, va acorda beneficiarului i dreptul de a exploata instalaia conform licenei.
3.3. Propunei clauzele care trebuie inserate n contractul internaional de engineering.
Test nr. 2
Subiectul 1: Subiecii dreptului comerului internaional.
1.1. Expunei notiunea de subieci ai dreptului comerului internaional.
Participantii la raporturile de comert exterior!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
1.2. Clasificai subiecii dreptului comerului internaional.
Unul din criteriile de baz, folosit la clasificarea subiectelor dreptului comerului internaional ar fi
ordinea juridic de apartenen a lor. n funcie de acest criteriu, participanii la raporturile de drept
al comerului internaional se mpart n:
- subiecte de drept ce aparin ordinii juridice naionale;
- subiecte de drept ce aparin ordinii juridice internaionale;
- societi transnaionale.
Un alt criteriu de clasificare al subiectelor dreptului comerului
internaional ar fi cel al activitii. Prin prisma acestui criteriu deosebim: - subiecte specializai
n producerea de mrfuri;
- subiecte specializai n prestarea serviciilor;
- subiecte ce nfptuiesc o activitate mixt.
n funcie de ntinderea rspunderii pentru obligaiile ntreprinderii sale sau conform criteriului
formei organizatorico-juridice, distingem:
- comerciani - persoane fizice;
- societi comerciale.
1.3. Sunt oare societile transnaionale subieci ai ordinii juridice naionale sau ai ordinii
juridice internaionale? Argumentai rspunsul.
n doctrina juridic societile transnaionale sau multinaionale au fost definite ca societi
comerciale, care chiar de la constituirea lor se fundeaz pe elemente fr caracter naional, cum
sunt: capitalul ce provine de la asociai din diferite ri, stabilirea uneori a mai multor sedii
principale n ri diferite etc. i care sunt lipsite de o legtur juridic cu un anumit stat, astfel c n
privina lor nu primete vocaie nici una din legile naionale, iar litigiile izvorte din interpretarea i
aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase (total sau parial) din competena instanelor naionale,
pentru a fi date spre soluionare unor instane speciale.
Subiectul II: Contractul comercial de vnzare - cumprare internaional.
2.1. Expunei noiunea i caracterele juridice ale contractului de vnzare - cumprare
internaional.
Contractul comercial de vnzare-cumprare internaional este un contract n baza cruia
vnztorul se oblig s predea mrfurile, s transfere proprietatea acestora i, dac este cazul, s
remit documentele referitoare la marf cumprtorului, iar acesta din urm se oblig s plteasc
preul i s preia mrfurile predate. Prile contractante trebuie s aib sediul n state diferite.
Contractului de vnzare internaional i sunt specifice caracterul comercial i caracterul
internaional.Contractul de vnzare-cumprare internaional are urmtoarele caractere juridice:
- esteun contract sinalagmatic, deoarece d natere la obligaii att pentru vnztor, ct i pentru
cumprtor, reprezentarea intelectual a uneia din pri constituind cauza obligaiilor celeilalte pri;
- este un contract cu titlu oneros, fiecare din pri urmrind la ncheierea lui un avantaj patrimonial:
vnztorul - obinerea preUlui, iar cumprtorul - transmiterea proprietii i livrarea mrfii;
- este un contract consensual, deoarece poate fi ncheiat prin simplul acord de voin al prilor;
- este un contract comutativ, deoarece existena i ntinderea obligaiilor reciproce sunt cunoscute

chiar din momentul ncheierii contractului;

- este un contract translativ de proprietate, vnztorul fiind obligat s transmit cumprtorului
dreptul de proprietate.
2.2. Caracterizai modalitile de stabilire a daunelor - interese n cazul rezoluiunii
contractului de vnzare - cumprare internaional.
Conventia de la Vienastabileste mijloacele de care dispune fiecare din parti in cazul incalcarii
obligatiunilor sale de catre cealalta perte.Cumparatorul dispune de mijloace diverse printre care si
acea sa ceara achitarea de catre vinzator a daunelor-interese pentru intirzierea executarii (Ex cu
marfa corabia tir);Vinzatorul dispune de de mijloace sa-i acorde un termen suplimentar
cumparatorului pt indeplinirea obligatiunilor salle.In acest caz vinzatorul isi pastreaza dreptul de a
cere daune-interese.
2.3. Analizai prevederile Conveniei de la Viena asupra contractelor de vnzare
internaionai ele mrfuri din Il aprilie 1980 i Codului civil al Republicii Moldova referitoare
la obligaiile vnztorului.
Testu nr 1 intyreb 3!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Subiectul III : Arbitrojul comercial internaional.
3.1. Definii noiunea conveniei de arbitraj.
Conventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de comert international de a supune
litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre solutionarea unui tribunal
arbitral. Convenia de arbitraj exprim voina prilor de a se adresa arbitrajului pentru soluionarea
litigiului lor.
3.2. Caracterizai particularitile condiiilor de validitate a conveniei de arbitraj.
Desfurarea arbitrajului va avea loc, dup caz, n conformitate cu rt;gulile legii procedurale
aplicabile, dispoziiile regulamentului de arbitraj S,lU prevederile conveniei de arbitraj. Acestor
reguli pot s se adauge u/.anele comerciale internaionale,
Procedura arbitral se declaneaz prin introducerea unei cereri de orbitrare. Aceast cerere trebuie
fcut n scris i va cuprinde urmtoarele L'lemente:
- denumirea i sediul prilor, precum i a persoanelor ce se angajeaz s rt;prezinte prile n
litigiu, anexndu-se dovada calitii acestora;
- obiectul i valoarea cererii;
- indicarea temeiului juridic al competenei instanei de arbitraj (de ex.:
t;opia conveniei de arbitraj);
- motivele de fapt i de drept, precum i probele pe care se ntemeiaz cererea;
- numele arbitrilar (arbitrului unic);
- semntura reclamantului.
3.3. Formulai o clauz compromisorie privind soluionarea litigiilor prin arbitraj ad-hoc.
Clauza compromisorie. Clauza compromisorie este acordul prilor unui contract de a supune
litigiile lor arbitrajului. Se numete clauz compromisorie sau clauz de arbitraj, deoarece ea se
exprim sub forma unei stipulaii sau clauze care este ins erat ntr-un contract principal i se refer
la litigiile ce vor aprea cu privire la acel contract. Dar aceast clauz poate fi exprimat i printr-un
nscris separat de contract privind, ns, tot eventualele litigii dintre pri.
Clauza compromisorie este un acord anterior oricrui litigiu dintre pri, spre deosebire de
compromis, care este tot o convenie de arbitraj, dar referitoare la litigii deja existente ntre pri.
Clauza compromisorie ndeplinete urmtoarele funcii:
a) Produce efecte obligatorii pentru pri n sensul c din momentul semnrii contractului care
conine o asemenea clauz, ele sunt obligate s respecte sentina ce va fi emis de ctre organul de
jurisdicie desemnat.
b) nltur competena instanelor judectoreti ordinare n problema soluionrii litigiului cel pUin

pn la pronunarea sentinei arbitrale.

c) Confer arbitrilor puteri cu privire la soluionarea litigiului dintre prile contractante.
d) Permite organizarea unei proceduri care s conduc, n condiii de eficien optim, la
pronunarea unei sentine susceptibile de executare forat.
De regul, clauza compromisorie are caracter de act preparatoriu, dar nimic nu se opune ca prile
s precizeze n cuprinsul su i numele arbitrilor.

Test nr. 3
Subiectul 1: Subiectele ce apartin ordinii juridice internaionale - participante la raporturile
de comer internaional.
1.1. Expunei noiunea de subiecte ce aparin ordinii juridice internaionale.
1.2. Numii i caracterizai subiectele de drept internaional, participante la raporturile
juridice de comer internaional.
Subiecii raporturilor juridice de comer internaional pot fi clasificai n funcie de ordinea juridic
de apartenen n dou grupe distincte, i anume: - subieci de drept ce aparin ordinii juridice
naionale a diverselor state i - subieci de drept ce aparin ordinii juridice internaionale. Din prima
grup fac parte ageni economici i uniunile economice internaionale fr caracter guvernamental.
Cei care alctuiesc a doua grup sunt statele i organizaiile internaionale. O a treia categorie de
subieci de drept, care prin statutul lor juridic ocup un loc aparte ntre participanii la raporturile de
comer internaional, sunt societile transnaionale sau multinaionale.Subiecii de drept
internaional.
Subiecii de drept internaional pot fi clasificai n dou subgrupe, i anume:
Statele i Organizaiile internaionale de stat cu caracter interguvernamental.
Uneori statul particip la raporturile de cooperare economic i tehnico-tiinific internaional. n
cadrul acestor raporturi statul apare n dubla sa calitate de titular de suveranitate i de subiect de
drept civil. Statul nu are calitatea de comerciant i nici nu-i revendic o atare calitate, deoarece
avnd capacitate juridic, el poate s se implice n orice operaiuni economice cu strintatea.
Statul este o persoan juridic. Raporturile de comer internaional sunt compatibile cu participarea
statului ca titular de drepturi i obligaii. Cu toate acestea Republica Moldova particip numai
rareori n nume propriu la raporturile juridice internaionale. Atunci cnd o face acioneaz prin
intermediul Ministerului Finanelor. Personalitatea juridic a statului nu este supus regulilor
privind dobndirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire Ia celelalte persoane
juridice. Deoarece personalitatea juridic a statului are caracter complex, raporturile juridice
internaionale n care se implic statul SUnt diferite ca natur: atunci cnd statul stabilete asemenea
raporturi n calitate de titular de suveranitate, acestea sunt de drept internaional public. Raporturile
la care statul particip n calitate de titular al propriului patrimoniu i n exercitarea gestiunii acestui
patrimoniu, sunt de drept al comerului internaional. Organizaiile interguvernamentale.
Organizaiile interguvernamentale sunt create prin acordul de voin al statelor interesate.
Organizaiile interguvernamentale sunt subieci de drept derivai ai ordinii juridice internaionale.
Chiar de la constituire ele au un statut juridic propriu, care le stabilete competena i genurile de
activitate ce urmeaz s le desfoare pentru atingerea scopurilor propuse de ctre statele fondatoare
ale acestora. Organizaiile interguvernamentale sunt entiti internaionale lipsite de suveranitate, de
teritoriu propriu i de o populaie asupra creia s se exercite atribuii de putere.
1.3. Stabilii deosebirile ntre statutul juridic al subiectelor ce aparin ordinii juridice
internaionale si statutul subiectelor ce aparin ordinii juridice naionale.

Punctul 2+ Participanii cel mai des ntlnii la raporturile juridice de comer internaional sunt
subieci de drept naional - persoane fizice i persoane juridice. Dup cum s-a remarcat n
doctrin,41 "subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi dect oamenii, fie individual, fie grupai n
forme organizate".Pentru desemnarea calitii de comerciant legislaia Republicii Moldova
utilizeaz noiune a de antreprenor.Conform prevederilor Legii cu privire la antreprenoriat i
ntreprinderi, antreprenori pot fi: cetenii Republicii Moldova, cetenii strini, apatrizii, fie individual, fie n comun, orice persoan juridic, iar Statul i autoritile administraiei publice locale
sunt considerai antreprenori speciali. n concepia legislatorului forma organizatorico-juridic a
activitii ele antreprenoriat este "ntreprinderea". 43 Utilizarea acestei noiuni n contextul
menionat a fost criticat n literatura de specialitate.n Republica Moldova activitatea de
antreprenor poate fi practicat sub una din urmtoarele forme juridice -ntreprindere individual;-societate n nume colectiv;societate n comandit;-societate pe aciuni;-societate cu rspundere limitat;-cooperativa de
producie;-ntreprindere de arend;- ntreprindere de stat i ntreprindere municipal.Oricare ar fi
statutul juridic al comercianilor n diferite sisteme de drept exist, totui, trsturi comune ce
caracterizeaz profesia de comerciant i anume:1. Exercit acte de comer obiective prin natura lor
sau prin forma lor.2. Execut acte de comer n mod sistematic, permanent, cu titlu de profesiune
obinuit. 3. Acioneaz n numele i pe contul su, ceea ce nseamn o independen
corespunztoare i asumarea unui risc.
Subiectul II: Contractul comercial internaional.
2.1. Expunei noiunea i caracterele juridice ale contractelor comerciale internaionale.
Contractul comercial international este acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multi subiecti ai dr
comertului international din state diferite in scopul de a crea,modifica sau stinge raporturile juridice
de comert international. contractele comerciale internaionale:
a) Sunt contracte cu titlu oneros. Toate contractele comerciale internaionale urmresc ca finalitate
obinerea unui profit. Prile la ncheierea unui contract comercial internaional urmresc scopul
obinerii unui profit.Sunt contracte sinalagmatice perfecte. Contractul sinalagmatic, sau bilateral,
creaz obligaii reciproce, fiecare parte avnd i drepturi i obligaii. Sunt contracte comutative,
ntruct existena i ntinderea prestaiilor asumate de pri sunt certe i determinate (sau determinabile) din chiar momentul ncheierii contractului.
2.2. Clasificai contractele comerciale internaionale dup criteriile specifice comerciale
internaionale.
Clasificri mult mai importante ale contractelor comerciale internaionale sunt date de criteriile
specifice acestui domeniu. a) n raport cu, subiecii de drept care particip la ncheierea
contractului, se disting: - contracte perfectate ntre subiecii de drept aparinnd ordinii juridice
naionale din state diferite. Specific acestor contracte este faptul, c partenerii contractuali au
caliti i natur juridic similar, precum comerciani-persoane juridice i comerciani-persoane
fizice.- contracte perfectate ntre subieci de drept aparinnd ordinii juridice internaionale i
subieci aparinnd ordiniijuridice naionale din diferite state. Aceste contracte sunt numite "State
Contracts", la care una din pri este un stat, ce acioneaz de jure gestionis, iar cealalt parte este o
persoan fizic sau juridic ce aparine ordinii . juridice interne a unui alt stat. n doctrinajuridic
aceste contracte au fost numite semiinternaionale sau mixte.b) n funcie de obiect, contractele
comerciale internaionale au fost clasificate n doctrina juridic n cinci grupe i anume:
Contracte translative de drepturi. Contracte pentru prestri de servicii; Contracte de executare de
lucrri; Contracte de cooperare economic internaional; Contracte de apott valutar;c) In funcie de
complexitatea contractelor; distingem: Contracte unitare; Contracte complexe;d) Pe baza dwatei
pentru care se ncheie, contractele comerciale internaionale se clasific n Contracte de scurt

durat-executarea imediata sau nu depaseste 1an;Contracte de durata medie perioada pina la

5ani;contracte de lunga duratade la 5ani-25
2.3. Evideniai particularitile privind condiiile de validitate ale contractelor comerciale
internaionale.
Subiectul III: Contractul internaional de asigurare .
3.1. Expunei noiunea i caracterele juridice ale contractului internaional de asigurare.
Asigurarea este un acord de vointa(contract intre asigurator si asigurat prin care asiguratorul ofera
asiguratului protectia pentru riscurile ce si lea asumat obligindu-se sa acopere asiguratului
contravaloarea daunelor(suma asigurata)in caz de producere a acestor riscuri,in schimbul platii de
catre asigurat a unei sume de bani numita prima de asigurare(premium)
Caracterele:-Caracter consensual-simplu acord de vointa a partilor fara sa fuie nevoie de vreoforma
speciala de manifestare a vointei lor.;_caracterul sinalagmatic-obligatiile reciproce,asiguratul sa
plateasca prima iar asiguratorul sa ruporte riscul despagubind pe asigurat pt pagubele suportate ca
urmare a producerii evenimentului asigurat. Caracterul de unicitate a contractului de asigurare
nseamnii c acesta se menine unic pentru ntreaga sa durat, chiar i atunci cnd ar suferi o
mprire pe termene periodice (aceast divizar intereseaz numai modul de plat al primei). )
Caracterul de executare succesiv const n aceea, c executarea nu are loc dintr-o dat, printr-o
singur prestaie, ci asiguratu! este obligat s plteasc primele n termenele stabilite, iar asigurtoml s acorde continuu protecie asiguratului prin asigurarea riscului. Caracterul oneros rezid n
aceea c fiecare parte urmrete un anumit avantaj, o contraprestaie n schimbul aceleia pe care o
face ori se cilig a o face n favoarea celeilalte pri. Caracterul aleatoriu este specific contractului
de asigurare deoarece efectele sale depind de un eveniment incert. Incertitudinea privete nsi
producerea evenimentului vizat. Contractul de asigurare este un co.ntract de adeziune. Caracteristica unui asemenea conract o constituie faptul; c clauzele sunt stabilite numai de una din pri asigu;torul- cealalt parte avnd doar facultatea de a le accepta ca atare sau s nu contracteze;
3.2. Enumerai elementele principale ale contractului internaional de asigurare.
. Elementele principale ale contractului de asigurare sunt urmtoarele: - interesul asigurrii; - riscul
asigurrii; - suma asigurat i - prima de asigurare. Interesul asigurrii prezint particulariti n
raport cu formele concrete ale asigurrii: de bunuri, de persoane i de rspundere civil. n
asigurarea de bunuri se apeleaz la dou principii care
domin aceste asigurri i anume: a) necesitatea existenei unui interes patrimonial cu privire la
bunul asiguratb) indemnizare, care mpiedic asiguratul de a primi o despgubire superioar ca
nuvel pagubei asigurate. Riscul este elementul esenial i caracteristic al contractului de asigurare.
Riscul reprezint nsi cauza asigurrii. Suma asigurat reprezint suma pn la concurena creia
asigurtorul rspunde fa de asigurat, n cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare. Ea
servete ca baz i pentru calcularea primei, n principiu prin aplicarea unui anumit procent la suma
asigurat. Prima de asigurare constituie obligaia asiguratului i reprezint suma pe care o primete
asigurtorul n schimbul prestaiei promise: despgubirea sau suma asigurat. Prima este, aadar,
preul pentru ca asigurtorul s ia asupra sa riscul. Exist o corelaie necesar ntre risc i prima de
asigurare. Aceasta din urm exprimnd, de fapt, valoarea riscului, care se determin pe baz de date
statistice.
3.3. Analizai drepturile i obligaiile prilor pn la ivirea evenimentului asigurat i dup
producerea evenimentului asigurat.
Drepturile i obligaiile prilor pn la ivirea evenimentului asigurat. a) Obligaiile asiguratului.
n aceast perioad asiguratul este obligat: _ s plteasc primele de asigurare; _ s ntrein bunul
asigurat n bune condiii;s ia msurile necesare pentru prevenirea pagubelor; s comunice
asigurtorului mprejurrile care apar n cursul executrii contractului i care modific avizarea
iniiat a riscului de ctre asigurat.
b) Drepturile asiguratului. Principalele drepturi ale asiguratului intervin n momentul producerii

cazului asigurat i pe parcursul executrii contractului. Intre acestea menionm:dreptul de a

modifica contractul, de exemplu posibilitate a de a schimba numele beneficiarului asigurrii sau
modul de plat pentru prime, cnd ele se achit n rate;_ dreptul de a ncheia asigurri
suplimentare; - dreptul de rscumprare; dreptul de a obine mprumuturi asupra polielor de
asigurare pn la 75 % din suma de rscumprare, calculat n raport de timpul n care s-au pltit
primele i, cel mult pn la data cererii mprumutului.Drepturile i obligaiile asigurtorului. Pe
timpul executrii contractului, pn la producerea cazului asigurat, asigurtonll are n deosebi
drepturi.Astfel, fiecrei obligaii a asiguratului i corespunde un drept al asigurtorului:- dreptul de a
verifica existena bunului asigurat i a modului
n care acesta este ntreinut;- dreptul de a aplica
sanCiuni legale ~nd'asiguratul a nclcat obligaiile privind ntreinerea, folosirea i' paza
bunurilor asigurate.Obligaiile asigurtorului:- obligaia de a elibera, la cererea asiguratului,
certificate de confirmare a asigurrii, n cazul asigurrii de rspundere a cruului fa de pasageri
pentru bagajele i mrfurile transporta te, precum i fa de teri, cu indicarea sumelor asigurate;obligaia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, dac asiguratull-a pierdut pe
cel original. Drepturile i obligaiile prilor dup producerea evenimentului asigurat.
a) Obligaiile asiguratului constau n:- combaterea calamitilor pentu limitarea pagubei i salvarea
bunurilor asigurate, pstrarea i paza bunurilor rmase pentru prevenirea degradrilor ulterioare; notificarea asigurtorului n termenele prevzute n condiiile de asigurare, cu privire la producerea
evenimentului asigurat;- participarea la constatarea cazului asigurat produs i a pagubei rezultate;furnizarea de date i acte referitoare la evenimentul asigurat. b) Obligaiile
asigurtorului.Principala obligaie a asigurtorului const n achitarea indemnizaiei ctre asigurat.
Asigurtorul va proceda 'la. constatarea producerii evenimentului asigurat i la evaluarea pagubelqr;
precum i la stabilirea i plata indemnizaiei de asigurare. Pentru onorarea obligaiilor sale,
asigurtorul va stabili cauzele daunelor i mprejurrilor n care acestea s-au produs, pentru
determinarea obligaiei sale de plat i a mrimii indemnizaiei. Pentru aceasta este necesar s se
verifice:- dac asigurarea era n viguare la data producerii riscului;- dac primele de asigurare au
fost pltite i perioada de timp pentru care au fost achitate;- dac bunurile n cauz sunt cuprinse n
asigurare;- dac evenimentul productor de daune este datorat unui risc mpotriva cruia s-a
ncheiat asigurarea, adic se stabilete dac exist un raport de cauzalitate ntre evenimentul produs
i manifeslarea unui anumit risc. De asemenea, se are n vedere i aciune a asiguratului n
prevenirea daunelor sau n oprirea extinderii acestora. Evaluarea daunelor se face n funcie de
preurile de pe pia ale unor bunuri asemntoare, inndu-se seama de uzura lor (vechime, grad de
utilizare i starea de ntreinere).Despgubirea este limitat de suma asigurat i mrimea pagubei,
n funcie de sistemul de acceptare: sistemul acoperirii primului risc, sistemul acoperirii
proporionale, sistemul acoperirii limitate.Sistemul acoperirii primului risc se caracterizeaz prin
aceea, c despgubirea se stabilete n limita sumei asigurate i nu poate depi cuantumul pagubei
i nici valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat.Sistemul acoperirii proporionale
se practic n situaiile n care suma asigurat este mai mic dect valoarea bunului la data
producerii evenimentului asigurat.Sistemul acoperirii limitateeste acela, potrivit cruia
despgubirea se pltete numai dac paguba depete o anumit limit, numit franiz.

Test nr. 4.
Subiectul 1 : Izvoarele dreptului comerului internaional.
1.1. Enumerai categoriile izvoarelor dreptului comerului internaional.
Izvoare interne
Studierea izvoarelor interne este importanta prin faptul, ca de cele mai multe ori, dupa ce s-a
solutionat problema conflictuala i s-a determinat legea aplicabila {lex causae), aceasta va fi o lege
nationala.
1. Dreptul comun general constituie izvor de drept al comertului international numai in masura in
care legea comerciala pe care el o completeza este ea insa$i un asemenea izvor.
2. Legea comerciala nationala. Legile interne constituie un important izvor al dreptului comertului
international atata timp cat nu exista inca in aceasta materie undrept uniform care sa excluda
conflictele de legi si aplicarea legilor nationale. Iar cu privire la legile nationale este important sa
cunoatem care dintre ele au un caracter imperativ sj, deci, dispozitiile lor nu pot fi inlaturate de
catre partile contractante, si care legi au caracter supletiv, adica se aplica numai in masura in care
partile contractante nu au exprimat o vointa contrara.
a) izvoare specifice, care contin in marea lor majoritate norme destinate reglementarii raporturilor
din comertul international si
b) izvoare nespecifice, constituite din actele normative care intereseaza in primul rand alte ramuri
de drept, dar care contin si norme de drept ale comertului international.
Sistemul germano-elvepano-italian are la baza Codul civil german din 1900, Codul civil elvetian din
1907 si Codul obligatiilor din 1911, Codul civil italian din 1942 si care au influentat substantial
codurile unor state, printre care Brazilia, Japonia, Turcia, Grecia s.a.
3. Uzantele comerciale. Deoarece exista o vadita tendinta a legii scrise de a-si extinde domeniul de
aplicare asupra unui numar tot mai mare de relatii comerciale, ponderea uzantelor si a cutumei in
acest domeniu se afla intr-un continuu regres. Totusi, doctrina juridica retine printre izvoarele
interne si uzurile sau uzantele.
Uzantele comerciale constituie condensarea si sedimentarea unor clauze convenite candva si
acceptate tacit dupa aceea.O definitie a uzantelor partilor si o precizare a rolului lor juridic sunt
facute de Codul Comercial Uniform al S.U.A. in art.l-205(l), unde se mentioneaza ca prin "uzanta a
partilor (denumita "course of dealing") se intelege o serie de activitati intre parti, anterioare unei
tranzactii, care pot fi considerate in mod rezonabil ca stabilind intre ele o baza comuna de
interpretare a expresiilor si actelor lor".
Locale speciale si generale.
In functie de intinderea aplicarii lor in spap.u si dupa sfera lor de
cuprindere, uzantele pot fi:
In
functie
de
criteriul
ce
tine
seama
deforma
juridica
a
uzantelor,
distingem uzante normative si uzante conventionale. Uzantele conventionale nu pot indeplini
functia de lex causae (adica de drept aplicabil contractului). Rolul lor se limiteaza la determinarea,
precizarea si completarea continutului contractului ori de cate ori au omis sa faca aseasta chiar ele
insele, sau facand-o incomplet, au invocat uzantele pentru a corecta insuficienta, imprecizia sau
incertitudinea datorate unei atare imprejurari.
iz internationale.
1. Conventia internationala. Conventia internationala constituie principalul izvor international al
dreptului comertului international. Conventia internationala este acordul de vointa intre doua sau
mai multe state prin care se reglementeaza o anumita sfera de relatii internationale, creand norme,
modificand sau abrogand norme existente. In doctrina juridica 80 s-a mentionat, ca conventia
constituie documentul ce controleaza relatiile intre natiuni.
Conventia internationala constituie izvor al dreptului comertului international numai cand
stabileste norme ce reglementeaza relatii din domeniul comertului international i de cooperare
economica i tehnico stiintifica internationala.

A. Conform criteriului ce are in vedere numarul statelor semna-tare, deosebim:

conventii bilaterale
conventii multilaterale.
B. Potrivit criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile internationale,
criteriu ce se refera doar la conventiile multilaterale, conventiile se clasifica in:
conventii prin care se formuleaza norme de drept material uni-form(Conventia ONU asupra
contractelor de vanzare internationala Conventia europeana de arbitraj comercial international
conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uni-form.( Conventia ce
reglementeaza unele conflicte de legi in materie de cambie si bilet la ordin (Geneva, 7 iunie
1930).Conventia care reglementeaza unele conflicte in materie de cec (Geneva, 19 martie 1931).
2. Uzante comerciale uniforme internationale
Doctrina juridica82 a definit uzantele comerciale uniforme internationale ca fiind reguli prin
folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre
comerciale si pe care practica comerciala internationala le-a pus in valoare, operand o anumita
standardizare i unificare a lor, realizata prin diverse metode, precum: adoptarea de conditii
uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte model cu privire la grupe speciale de marfuri,
includerea intr-un anumit contract comercial international a unor conditii generale de livrare.
INCOTERMS International Rules for the Interpretation of Trade Terms Reguli Internationale
pentru Interpretarea Uzantelor de Comert- Aceste uzante au o larga aplicare in contractele
comerciale de vinzare-cumparare in zona europeana.
Corespunzator acestor reguli, in SUA i Canada se aplica uzantele R.A.ET.D. The Revised
American Foreigh Trade Definitions Definitiile Revizuite de Comert Exterior American.
1.2. Caracterizai particularitile uzanelor comerciale internaionale ca izvor al dreptului
comerului internaional.
Uzantele comerciale sunt niste practici reguli utilizate de catre partile contractante.Doctrina
distinge mai multe categorii de uzane, clasificate n funcie de mai multe criterii:
1. n funcie de ntinderea aplicrii lor n spaiu i dup sfera lor de cuprindere, uzanele pot fi:
-locale - speciale i - generale. Uzanele locale sunt determinate dup un criteriu geografic, iar
aplicarea lor este limitat la o anumit pia comercial, port, localitate sau regiune. Uzanele
specia le cuprind numai o ramur de activitate comercial (de exemplu, uzahele statomicite n
comerul cu cafea, cele existente n comerul cu zahr, cereale, lemn), contractele al cror obiect l
formeaz o anumit operaiune comercial (uzanele n domeniul contractelor de vnzarecumprare comercial, de prestri de servicii), sau o profesiune anume, precum cea a agenilor de
burs etc.Uzanele generale se aplic la ntreg ansamblul de relaii comerciale. Aa este, de
exemplu, uzana potrivit creia atunci cnd din contractul comercial lipsete o stipula ie privind
calitatea mrfii, aceast calitate se determin la p,arametrii, calitii locale i comerciale, n
armonie cu uzanele ce definesc concurena loial.
2. nfunci.e de criteriul ce ine seama de fora juridic a uzanelor, distingem uzane normative
i uzane convenionale.Uzanele normative sunt acelea care, trgndu-i fora juridic
1.3. Argumentai necesitatea armonizrii legislaiei Republicii Moldova privind comerul
internaional cu reglementrile internaionale n materie.
Posibilitatea ca o lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare raporturilor juridice de comert
international sa fie aplicata la un raport stabilit depinde de urmatoarele circumstante:"''
subiectii raportului juridic respectiv sa nu desemnat ca lex
contractus o alta lege nationala sau o norma juridica de drept mate-rial uniform;
unul din subiectii acelui raport juridic sa fie resortisant al tarii din ordinea juridica nationala a
careia face parte integranta legea respectiva, deoarece orice lege nationala cu vocatie intrinseca de
aplicare la raporturile de comert international este predestinat! sa se aplice prioritar (sau chiar prin
excelente) la raporturile juridice in care sunt implicati subiecti de drept resortisanti in tara

respectiva sj aplicarea legii nationale vizate sa fie acceptata de ambii subiecti ai raportului juridic de
comert international.
Conform unor opinii ponderea cea mai mare o are cerinta ca ambii subiecti ai raportului juridic de
comert international sa consimta ca o anumita lege nationala cu vocatie intrinseca de aplicare in
comertul international sa guverneze acel raport juridic
Subiect II: Efectele contractului de comer internaional.
2.1. Definii principiul forei obligatorii a contractului de comer internaional.
Forta obligatorie in raport dintre parti se concretizeaza prin urmatoarele:
partile contractante sunt obligate una fata de cealalta sai execute in tocmai prestatiile asumate;
nuci una din parti nu poate revoca prin vointa sa unilaterala contr incheiat;
executarea obligatilor contr trebuie sa aduca la indeplinirea cu buna credinta;
imposibilitatea modificarii pe cale unilaterala de catre una dintre parti a contr commercial;
restringerea obligativitatii
interventia unui caz de forta majora nu are ca urmare emediata incetarea efectelor contr, ci
suspendarea temporara a fortei obligatorie a contr;
forta oblig poate fi afectata de imprejurari exterioare fointe( intuite peronale,contr mandate,
anterpriza);
principiul obligativitatii deseori este limitat sau inlaturat de parti prin serarea cuprinsul acestora a
unor clause asiguratorii in potriva riscului.
2.2. Enumerai i caracterizai efectele neexecutrii contractului de comer internaional.
Efectele neexecutarii
1. executarea silita in natura a oblig contr ale convent de la Viena dreptul de a cere executarea
oblig contr e pe primu loc in modalitatile presupuse pentru obtinerea executarea ce nu sa efectuat.
Privind oblig vizarii de livrare execut in natura presupune 2 posib: repararea lipsei de conformitate
cu conditia san nu fie nerezonabila, livrarea marfurilor de inlocuire cind lipsa da conformitate sa fie
incalcare esentiala la contr
3.Rezilierea constituie sanctiunea concretizata in disfiintarea cu efecte numai pentru viitor a
contract sinalgatice cu executarea succesiva care se aplica in caz de neexecutarea culpabila a oblig
de catre una dintre parti. Rezilierea ca si rezolutiunea poate opera fie deplin drept fie in temeiul unui
pact compromisoriu
2. Rezolutiunea- consta in desfiintarea retroactive a contr com intre cu titlu de sanctiune la cererea
parti care sea executat prestatia pe motivul ca cealalta parte nu sia executat culpabil obligatiile.
Efectele: se desfiintaza retroactive din momentul inchierii, partile sunt repuse in situatia anterioara,
contractantul care sea executat prestatia asumata ori sea declarat gata sa o execute si poate proba
aceasta imprejurare este in dreptatit sa pretinda sis a obtina despagubiri de la cealalta parte pentr u
acoperirea prejudiciul suportat
2.3. Formulai o clauz penal.
Subiectul III : Arbitrajul comercial internaional.
3.1. Enumerai principalele categorii ale arbitrajului comercial internaional.
14.2.3. Clasificare.Arbitrajul
comercial
international
poate
fi
clasificat
in
functie
de
mai
multe
criterii.
Utilizand
aceste
criterii,
474
doctrina juridica a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:
a) In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting:

arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international. Aceste arbitraje

au o sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece orice reclamatie care
rezulta din litigiul comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu titlu de
exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris,
Asociatia Americana de Arbitraj, Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj

etc.475

arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului international. Din aceasta

categorie fac parte arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona:
Camera Arbitrala de bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de Bumbac din
Bremen, care sunt specializate in solutionarea litigiilor din domeniul comertului international cu
textile; London Corn Trade Association, Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New
York, specializate in litigii din domeniul comertului cu produse agricole alimentare.
b) In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj
se disting:
arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si isi au
sediul in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa solutio-neze
litigiile aparute din raporturile de comert international dintre subiectii de drept ce apartin ordinii
juridice nationale a statelor-paiti la acele conventii. Asa sunt, de exemplu: Camera Arbitrala FrancoGermana pentru produsele solului, Canadian-American Com-mercial Arbitration Commission etc.
arbitraje de tip regional, constituite printr-o conventie multi-laterala perfectata intre statele
dintr-o anumita zona geografica si sunt competente sa solutioneze litigii de comert international ce
apar intre subiectii de drept care apartin ordinii juridice nationale din statele semnatare ale
conventiei. Din aceasta categorie fac parte: Comisia Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta
sa solutio-neze litigiile dintre comerciantii din Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia
Interamericana de Arbitraj Comercial, a carei competenta include pe partenerii comerciali din
cadrul Organizatiei Statelor Americane.
arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara planetara.
Aceste arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor de comert
international din toate tarile lumii, indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate.
Mentionam in acest sens Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la
Paris.
c) in functie de structura organizatorica, exista:
arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui
anumit litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu pronuntarea
hotararii sau cu expirarea termenului in care trebuiau sa decida si
arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor nu depinde de durata
unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de
continuitate de cate ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat sub forma unor centre
permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii profesionale, sau pe langa o
camera de comert nationala ori internationala.
d) in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:
arbitraj
de
drept
strict
sau
de
jure.
Acest
arbitraj
se
caracterizeaza
prin
aceea
ca
arbitrii
statueaza
potrivit
normelor
de
drept
incidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le respecte. Arbitrajul
de
drept
strict
constituie
regula,
fiind
arbitrajul
de
drept
comun
in
materia
raporturilor
de
comert
international.
Atunci
cand
partile
nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul, acesta va fi un
arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de drept strict si
arbitraj
de
echitate
(ex
aequo
et
bono
sau
amiable
composition).
Acestui
arbitraj
ii
este
specific
faptul,
ca
se
realizeaza
dupa
principiile
de
echitate
si
nu
potrivit
normelor
de
drept.
Este,
deci,
un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale
de drept material si nici pe cele de procedura.
Pe plan international au fost elaborate mai multe conventii de arbitraj comercial international.
Evidentiem urmatoarele:

 Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International, elaborata de C.E.E./O.N.U. la

Geneva in 1961;
Conventia de la New York din 1958 cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor
arbitrale straine. Conventiile mentionate au fost ratificate de Republica Moldova.
Legea-tip a UNCITRAL din 1985 cu privire la Arbitrajul Comercial International;
Regulamentul de Arbitraj al UNCITRAL din 1976.
3.2Comparati diferite conceptii privind natura juridica a arbitrajului comercial international
Conventia de arbitraj.Conventia de arbitraj exprima vointa partilor de a se adresa arbitrajului
pentru solutionarea litigiului lor. Conventia de arbitraj se poate prezenta sub doua forme i anume:
clauza compromisorie compromisul.
Clauza compromisorie. Clauza compromisorie este acordul partilor unui contract de a supune
litigiile lor arbitrajului. Se numeste clauza compromisorie sau clauza de arbitraj, deoarece ea se
exprima sub forma unei stipulatii sau clauze care este inserata intr-un contract principal si se refera
la litigiile ce vor aparea cu privire la acel contract. Dar aceasta clauza poate fi exprimata i printrun inscris separat de contract privind, insa, tot eventualele litigii dintre parti. Clauza compromisorie
este un acord anterior oricarui litigiu dintre parti, spre deosebire de compromis, care este tot o
conventie de arbitraj, dar referitoare la litigii deja existente intre parti.
Compromisul este actul prin care partile unui contract stabilesc ca litigiul evit intre ele san u fie
supus jurisdictiei ordinale dar unui arbitraj specificind si conditii in care va statua arbitrajul astfel
desemnat.
3.3Intocmiti o hotarire arbitral procedura de arbitrare in litigiile de comert intern se desfosoara
in conformitate cu reglementarile de drept comun prevayute in special de codurile de procedura
civila sau legile speciale in material arbitrajului asigurinduse partlilor egalitate de tratament
respectarea dreptului de aparare si contradictorialitatea dezbaterilor. Codul de procedura civila al
RM spre deosebire de legalitatile altor tari nu prevede arbitrajul ca modalitate de solutionare a
litihiilor. Procedura arbitrala se incheie prin pronuntarea sentintei. Sentinta arbitrala reflecta
rezultatul intregii proceduri arbitrale sinteza intregii activitati desfasoara de catre arbitri si de parti
de la primul act savirsit in aceasta directie conventia de arbitraj si pina la ultimul act de procedura
sentiinta arbitrala.

Test nr. 5
Subiectul 1: Oferta de a contracta.
1.1. Definii oferta de a contracta. Oferta nu este altceva dect propunerea pe care o persoan fizic
sau societate comercial o adreseaz altcuiva n vederea ncheierii unui contract. Din punct de
vedere ai dreptului comercial, oferta este o manifestare de voin a persoanei care ia iniiativa
ncheierii unui contract sinalagmatic.
1.2. Enumerai i argumentai condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc oferta de a contracta.
Pentru a putea fi considerat drept ofert propunerea de contractare trebuie s ntruneasc un cumul
de condiii, dup cum urmeaz:- oferta trebuie s fie adresat unei persoane determinate sau unui
cerc determinat de persoane (fizice sau juridice). Dac propunerea de contractare nu ndeplinete
respectiva condiie, atunci aceasta nu este ofert, ci o publicitate comercial;- oferta trebuie s
conin condiiile de baz ale contractului (obiectul i cantitatea mrfii, preul etc.), adic aceasta
trebuie s fie precis i complet. Respectiva condiie permite ca contractul spre a crui perfectare
tinde ofertantul s fie ncheiat prin simpla acceptare a ofertei;- oferta trebuie s conin intenia
ofertantului de a intra n raporturi juridice cu destinatarul ofeltei n cazul acceptrii ultimei.

1.3. Considerai oportun sau inoportun posibilitatea revocrii ofertei? Argumentai rspunsul.
Vorbind despre revocarea ofertei, menionm c, n cazul ncheierii contractului ntre persoane
prezente, o atare problem, n principiu, nu se abordeaz, deoarece, acceptarea se exprim pe loc.
Dac totui ofertantul a a,cordat destinatarului ofertei un termen anumit pentru ca ultimul s se
gndeasc, oferta se consider a fi irevocabil n cadrul acestui termen.Revocarea ofertei impune
anumite probleme n cazul contractelor ncheiate ntre abseni, deoarece o atare modalitate de
ncheiere a contractelor presupune scurgerea unei anumite perioade de timp ntre momentul
emiterii ofeltei i cel al ajungerii acceptrii la cunotina ofertantului
Subiectul II: Contractul internaional de transport auto de mrfuri.
2.1. Definii contractul internaional de transport auto de mrfuri. Este un contract incheiat intre
expeditor si caraus,prin care carausul se obliga fata de expeditor ca in schimbul unei taxe de
tarnsport sa transporte anumite marfuri si sa le elibereze la destinatia stabilita.
2.2. Expunei obligaiile prilor n contractul internaional auto de mrfuri n funcie de tipul
transportului, de natura sa (de mrfuri sau pasageri) i altele. A. Obligaiunile expeditorului
Expeditorul are urmtoarele obligaiuni: alegerea mijlocului de transport; predarea mrfii;
ncrcarea mrfi i; ntocmirea documentului de transport; ,e) plata preului;prentmpinarea
cruului despre particularitile mrfii n cazul n care acestea pot cauza careva daune n procesul
de transport att mijlocului de transport i celorlalte mrfuri transportate, ct i altor obiecte, precum
i mediului; nsoirea mrfii pna la punctul de destinaie n cazurile prevzute de lege ,sau
contract;Pentru expeditor, toate aceste obligaiuni vor deveni obligatorii n cazul n care ntre
expeditor i cru s-a ncheiat un contract consensual de transport, ncheierea contractului fiind
pn la predarea mrfii. Iar n cazul n care contractul de transport este real, deci unicul document
ce atest contractul este scrisoarea de trsur sau alt document analogic, atunci expeditorul nu va
mai avea obligaiile artate n punctele a) si b). Predarea mrjii Predarea mrfii presupune
transmiterea posesiei temporare asupra mrfii de la expeditor la transportator. Obligaia de a preda
marfa trebuie executat la locul stabilit, timpul stabilit i respectnd cerinele privind identificarea
mrfii, ambalarea ei .a. Locul transmiterii mrfii depinde de tipul de transport folosit. Astfel dac
vom transporta marfa cu ajutorul transportului auto, atunci predarea va trebui sa aib loc fie la
locul de aflare a expeditorului, fie n locul de aflare a cruului, fie n alt loc stabilit de pri.

2.3. Analizai scrisoarea de trsur internaional. Scrisoarea de trsur internaional. Aceasta

atest pn la proba contrarie, ncheierea contractului de transport n condiiile menionate n
documentul respectiv, precum i primirea mrfurilor de ctre transportator. La ncheierea
contractului de transport auto n trafic internaional, expeditorul i transportatorul completeaz i
carnetul TI.R., valabil pentru un singur transport i un singur vehicul. n carnetul TI.R. se nscriu
date referitoare la transport precum, denumirea mrfii, cantitatea, valoarea, numrul coletelor,
numele i adresa expeditorului i destinatarului, ara de plecare i de destinaie, numrul de
nmatriculare a vehiculului. Carnetele T.I.R. se verific, mpreun cu marfa, la birourile vamale (de
predare, de trecere i de destinaie) i se aplic sigiliile vamale.Efectuarea transportului auto
presupune existena i a unei autorizaii de transport necesar vehiculului. Aceste autorizaii pot fi
date pentru un voiaj tur-retur, care trebuie s se realizeze ntr-un anumit interval de timp, precizat
n acordurile bilaterale sau pot fi date pentru un numr nelimitat de cltorii, fiind vorba de
auto,rizaii de timp, cuprinznd perioade de valabilitate. Aceste autorizaii de transport sunt valabile
pentru un singur autovehicul i nu sunt transmisibile. Obinerea unei autorizaii de transport, care
uneori poate fi o autorizaie special, referitoare la un tip particular de autovehicl,11, cade n

sarcina transportatorului. Autorizaiile de trans port se elibereaz n conformitate cu reglementrile

interne al fiecrui stat de ctre organele competente ale acestuia.Scrisoarea de trsur trebuie s
cuprind:Numele i adresa expeditorului i a cruului;Locul i data ntocmirii scrisorii de
trsur;Locul i data primirii mrfii pentru transport;Locul prevzut pentru eliberarea mrfii; e)
Numele i adresa destinatarului; f)Denumirea mrfii i felul ambalajului;Numrul colete lor,
menionndu-se i marcajele respective; h) Cantitate a exprimat n kg, precum i n alte uniti,
dup caz(metri liniari, metri cubi, buci, perechi etc.);Instruciunile privind formalitile
vamale;Meniunea c transportul respectiv este supus regimului stabilit prin C.M.R. Meniuni
privind modul de plat a taxelor de transport;Termenul n care transportul trebuie efectuat. n unele
situa~i se prevd penalizri pentru fiecare zi de ntrziere;Valoarea declarat a rnrfii. n cazul n
care se declar vaIoarell mrfii, iar cruul ia asupra sa rspunsul pentru ntreaga vaIoare, se vor
mri n mod corespunztor i tarifele de transport;Instruciunile expeditorului cu privire la
conservarea calit~li mrfii n timpul transportului i manipulrilor;Lista documentelor remise
cruului pentru ca acesta sn rspund n caz de rtcire sau deteriorare a lor Menionarea expres
de interzicere a transbordrii rnrfii ll situaia n care n contractul de vnzare-cumprare se
stipuleaz acest lucru.

Subiectul lII: Contractul internaional de franchising.

3.1. Definii contractul internaional de franchising. Numii i caracterizai formele n care poate fi
practicat franchisingul n Republica Moldova.
Prin fran-se intelege operatiunea in baza careia frenchiserul se obliga sai acorde franchiseeului
dreptul de a vinde bunuri sau a presta servicii sub marca de fabrica sau de servicii,precum si sai
acorde lcentele necesare sau know-how-ul necesar pentru realizarea productiei sau serviciilor in
schimbul unei plati

3.2Enumerati clauzele obligatorii si optionale ce trebuie inserate in contractul international de

franchising.
Cl.-> partile contractante;cl referitoare la obiectul contractului;cl.referitoare la cantitatea marfii;la
calitatea ;cl referitoare la reclamatiile de cantitate si calitate;cl ->ambalajul; oblgatia de livrare a
marfii si termenele;,clauzele ide asigurare impotriva riscurilor valutare sinevalutare;clauza de forta
majora;

3.3. Analizai avantajele datorit crora contractul internaional de franchising s-a impus pe piaa
comercial internaional. avantajele pe care el le prezint ca modalitate de omercializare a
produselor i serviciilor, i anume: a) atrage folosirea reciproc a resurselor materiale ale partenerilor; b) d posibilitate jranchiser-ului s creeze acest sistem de dimensiuni mai mari dect i-ar
permite propriile mijloace; c) permite franchiser-ului s-i extind activitatea printr-o reea mai
dens, fr risipirea mijloacelor, crescnd totodat prestigiul "mrcii" sale; d) franchiser-ul face
importante economii prin eliminarea unor cheltuieli (salarii, local, publicitate regional);
e)franchisee beneficiaz de reputaia mrciifirmei "mam': ceea ce i asigur o clientel sigur i
expansiunea operaiunilor;f) franchisee-ul are asigurat extinderea operaiunilor sale comerciale cu
investiie minim i n timp scurt; g) are asigurat exclusivitatea operaiunilor n zona respectiv sub
marca franchiser-ului;h) franchisee-ul poate folosi brevete sau procedee tehnologice i asisten
tehnic ale franchiser-ului;i) firma "mam" acord sprijin n obinerea de credite, formarea
personalului, procurarea unor mijloace;Pentru reusita operatiunilor de franchising,produsele si
serviciile care fac obiectul actiunii trebuie sa aiba o anumita originalitate,piata sa fie potential mare
iar pozitia franchisee-ului sa nu fie in inferioritate in raport cu firmele concurente.

Test nr. 6
Subiectul 1: Acceptarea ofertei.
1.1. Definii acceptarea ofertei i enumerai condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc
acceptarea pentru a produce efectele care i sunt specifice. Acceptarea constituie o declaratie
sau o alta manifestare a destinatarukui,care exprima acordul sau la o oferta. Din punct de vedere al
dreptului comerului internaional, acceptarea ofertei prezint manifestarea voinei de a contracta,
concretizat ntr-o declaraie sau n orice alt comportare a destinatarului ofertei, exprimnd acordul
acestuia n legtur cu coninutul ofertei. Pentru ca acceptarea tacit, echivalent acceptrii
cxprese, s produc efecte juridice, trebuie s existe urmtoarele condiii:a) oferta trebuie s
presupun executarea imediat a contractului;b) oferta nu trebuie s conin cerina cu privire la
vreun rspuns prealabil de acceptare;c) din natura contractului trebuie s rezulte necesitatea unui
atare rspuns. De la regula menionat exist excepii, n sens c n unele cazuri simpla tcere poate
valora cu acceptarea. AceStea sunt urmtoarele: cazurile cnd prile au conferit tcerii
forjuridic; cazurile cnd legea nsi recunoate'tcerii anumite efecte juridice; c) cazurile cnd
tcerea are for juridic n baza uzanelor comerciale internaionale.
1.2. Caracterizai efectele acceptrii tardive.
Se numete tardiv acceptarea expres, care ajunge la ofertant dup expirarea termenului
prestabilit de el sau n lipsa unui 'asemenea termen, ntr-o perioad de timp rezonabil ca durat,
considerat de la data expedierii ofertei.
Se consider tardiv i acceptarea, care a fost expediat de destinatarul ofertei n limitele
termenului de acceptare (fie el prestabilit sau rezonabil), dac ajunge la cunotina ofertantului dup
expirarea acelui termen. Nu se ia n considerare circumstana care a ocazionat ntrziere a sosirii
comunicrii, fie c a fost cauza unei dereglri n funcionarea serviciului potal, cauzat de o grev
a funcionarilor potali, fie c a fost o culp a oficiului potal de expediere sau de destinaie etc.
De regul, acceptarea tardiv este lipsit de efecte juridice, adic nu duce la ncheierea contractului.
Potrivit reglementrii uniforme, o acceptare tardiv produce, totui, efecte ca acceptare, dac
ofertantul fr ntrziere l informeaz pe destinatar fie verbal, fie printr-un aviz trimis n acest
scop. Dac scrisoarea sau alt nscris, coninnd o acceptare tardiv, denot c a fost exped,iat n
astfel de condiii nct, dac transmiter~a ar fi fost regulat, ar fi parvenit la timp ofertantului,
acceptarea tardiv produce efecte ca o acceptare, n afar de cazul n care, fr ntrziere, ofertantul
l informeaz verbal pe destinatarul ofertei c el consider c oferta sa a devenit caduc sau dac i
adreseaz un aviz n acest scop.

1.3. Considerai oportun sau inoportun posibilitatea revocrii acceptrii? Argumentai

rspunsul. . Revocarea acceptrii. O acceptare poate fi retractat, dac revocarea ei ajunge la
ofertant mai nainte ca acceptarea s fi produs efecte sau, cel mai trziu, n acel moment.
Cu privire la problema retragerii acceptrii, exist divergene ntre diferite sisteme de drept.
Legislaiile care adopt teoria dec1araiunii sau a expedierii nu admit posibilitate a revocrii
acceptrii odat ce a fost declarat sau expediat. Exist, totui, cteva legislaii care admit
posibilitatea retragerii acceptrii, cu condiia ca revocarea s ajung la ofertant naintea
acceptriP66.

Legislaiile care adopt teoria recepiei sau a informrii, acord acceptantului facultatea de a-i
retrage acceptarea atta timp, ct aceasta nu a ajuns la cunotina sau mcar n sfera de aciune a
ofertantului. .

Subiectul II: Intermedierea n comerul internaional.

2.1. Enumerai i definii contractele de intermediere n dreptul comerului internaional.
Contractul de mandat internationalacel c prin care o persoana mandatar se obliga in schimbul
unei sume de bani sa trateze pe seama altei persoane numita mandatanto afacere determinata ce
reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe mandant.Comisionul e contactul prin care o parte
numita comisionar se obliga fata de cealalta parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume
propriu,dar in contul comitentului,in schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de
afaceri si numita comision.Contractul international de curtaj-un contract prin care o persoana
numita curier se obliga ca in schimbul unei sume de bani numita curaj sa procure celeilalte parti
numita client un cocontractant.Contractul int de agent-este un contract incheiat intre o parte,numita
agent,care obliga,in schimbul unui comision,sa trateze afaceri in numele si pe seama altei
parti,numita principal.Contractul int de consignatie-e un contract in baza caruia o persoana numita
consignant,incredinteaza altei persoane,numita consignator,anumite bunuri mobile pt a fi vindute la
un anumit pret,intr-un termen determinat platindui pt acesta activitate o suma stabilita sub forma de
cota procentuala din pretul vinzarii numita comision.;Contractul de concesiune comerciala
exclusiva un comerciant independent,numit concesionar,primeste dreptul de a fi aprovizionat cu
anumite marfuri ale unui producator numit concedent,pe care le comercializeaza in nume si in cont
propriu.
2.2. Evideniai asemnrile i deosebirile ntre contractul internaional de mandat comercial
I contractul internaional de comision. Contractul de mandat internationalacel c prin care o
persoana mandatar se obliga in schimbul unei sume de bani sa trateze pe seama altei persoane
numita mandatanto afacere determinata ce reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe
mandant. Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de cealalta
parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in
schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.

2.3. Analizai particularitile reglementrii intermedierii n dreptul anglo-saxon (common

law) prin prisma contractului de agenie (agency).
======================================
Subiectul III: Contractul internaional de transport feroviar de mrfuri.
3.1. Definii contraclul internaionaLde.transportJeroviar .de.mrfuri.
3.2. Expunei obligaiile prilor n contractul internaional de transport feroviar de mrfuri.
A)sa predea marfa ptu transport.Predatorul este obligate sa carausului marfa ambalata
corespunzator potrivit naturii sale specifice,tr sa fie marcata incit sa fie usor de deosebit.b)Sa
plateasca taxa de transport
Obligatia carausului:a)de a transporta toata marfa incredintata de predator la destinatia indicate de

acesta.b)sa predea marfa destinatarului indicat de expeditor.

3.3. Analizai scrisoarea de trsur internaional. Contractul de transp se considera incheiat din
momentul in care statia a preluat marfa si a confirmat primirea ei prin aplicarea stampilei pe
scrisoarea de trasura.Contractul de tr feroviar se incheie sub forma unui contract tipizat,numit
scrisoare de trasura feroviara(Rail Waybill).Ea trebuie redactata in limba oficiala a tarii de predare
si se traduce in limba fr,ger,eng sau italiana potrivit CIM.
Scrisoarea de trasura se intocmeste in mai multe exemplare:a)Originalul-care isoteste transportul pe
tot parcursul impreuna cu documentele comerciale anexate.b)Foaia de expeditie-care este oprita de
statia de destinatie si care serveste la decontarea cheltuililor de transport intre caile ferate.Num de
foi este egal cu num de cai ferate participante.c)Avizul de adeverinta de primire-insoteste marrfa
pina la destinatar,pentru notificarea destinatarului si confirmarea primirii.d)Duplicatul-ramine in
posesia predatorului dupa aplicarea stampilei statiei de expeditie care atesta predarea marfii si
constituie dovada preluarii taxelor de transport total sau partial.e)Matca scrisorii de trasura-ramine
in statia de frontiera a tarii de expeditie.f)Certificatul scrisorii de trasura-insoteste marfa pina la
frontiera tarii de expeditie si se foloseste pentru antecalcularea taxelor de transport si pentru
reclamarea reducerilor indirecte la caile ferate de transit.g)Copia scrisorii de trasura-ramine la statia
de expeditie.
Inscrisoarea de trasura se contine:Numele si adresa predatorului;Denumirea statiei si al caii ferate
de primire a marfii;Locul si data intocmirii scrisorii de trasura;Nota de transport;Denumirea statiei
de destinatie;Denumirea si adresa destinatarului;Denumirea si cantitatea marfii;Felul
ambalajului;Num Coletelor;Felul vagonului;Enumerarea documentelor anexate.

Test nr. 7
Su biectul 1: Clauze viznd aspectul juridic al contactului comercial internaional.
1.1. Definii i explicai semnificaia clauzelor ce vizeaz aspectul juridic al contractelor comerciale
internaionale.
In aceasta categorie doctrina jur a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor,la legea
aplicabila contractelor,la jurisdictia competenta sa solutioneze litigiile intre parti.Omiterea acestor clause
din cadrul contractelor nu duce la nulitatea acestora,dar poate determina unele dificultati in stabilirea
raspunderii contractanilor sau determinarea legii aplicabile contractului etc.
A.Clauze
privind
raspunderea
contractantilor.
Clauzele
privind
raspunderea contractantilor trebuie sa contina precizari referitoare la sanctiunile aplicabile partilor
care nu-si executa obligatiile contractuale. Sanctiunile se prezinta sub forma de
penalitati,despagubiri etc.
In continutul contractului comercial international poate fi stipulata o clauza de exonerare de raspundere,
mai ales clauza de forta majora. Partile sunt libere sa prevada si clauze privind rezolutiunea contractului
pentru neexecutarea obligatiilor de catre oricare dintre ele (pacte compromisorie).
In unele contracte partile prevad o clauza ale carei consecinte se rasfrang pe taramul raspunderii
contractuale si anume clauza solve et repete. Conform acestei clauze debitorul unei prestatii contrac-tuale
(mai ales, a pretului) nu poate inainta o actiune in rezolutiune si nici opune exceptii bazate pe
neexecutarea obligatiei corelative a celeilalte parti, atata timp cat el insusi nu si-a indeplinit obligatia
contractuala. Efectul acestei clauze consta in stabilirea unei ordini de efectuare a prestatiilor. Astfel, mai
intai trebuie platit pretul (solve); i apoi se pot face obiectiuni privind neexecutarea obligatiei de catre cealalta
parte cu posibilitatea celui care a platit pentru a-si recupera) prestatia (repete).

B.Clauze referitoare la legea aplicabila contractului. De obicei,partile stipuleaza in contract o clauza

prin care desemneaza sistemul de drept aplicabil contractului lor cu referire la aspectele de fond si efectele
acestuia. Clauza prin care se realizeaza alegerea dreptului aplicabil (electio juris) se numeste pactum de
lege utenda. In situatia in care partile nu desemneaza lex contractus, aceasta va fi determinata de catre
organul de jurisdictie competent pe baza normei conflictuale incidenta in cazul dat.
C. Clauze privind solutionarea litigiilor. Uzual in contractele comerciale internationale partile
stipuleaza o clauza de arbitraj, prin care se exprima vointa comuna a partilor (negotium juris) ca un
eventual litigiu ce ar putea aparea in legatura cu executarea contractului, sa fie solutionat pe calea
arbitrajului, in cuprinsul clau-zei de arbitraj partile stabilesc felul arbitrajului (institutionalizat sau adhoc), puterile conferite arbitrajului de a solutiona litigiul i alte elemente necesare pentru solutionarea
litigiului. Functiile esentiale ale clauzei de arbitraj sunt urmatoarele:
sa produca efecte obligatorii pentru parti. Daca s-a semnat un contract care cuprinde o clauza de
arbitraj, partile s-au legat sa respecte sentinta ce se va da;
sa inlature interventia instantelor judecatoresti ordinare cu privire la solutionarea litigiului (cel
putin pana la pronuntarea sentintei);
s3 acorde arbitrilor puteri in sensul solutionarii litigiului dintre partile contractante;
sa permita organizarea unei proceduri care sa conduca, in cele mai bune conditii de eficienta, la
pronuntarea unei sentinte susceptibile de executare fortata.
In contractele comerciale internationale, mai ales in cele complexe si pe termen lung, partile stipuleaza o
clauza de preintampinare a litigiilor. In acest scop partile convin sa organizeze periodic intalniri intre
reprezentantii lor, pentru a evalua modul de desfasurare a executarii contractului, de a analiza
eventualele dificultati aparute in legatura cu executarea obligatiilor asumate si a lua masurile necesare
pentru atenuarea sau eliminarea acelor dificultati. Daca, totusi, litigiile nu pot fi evitate, este preferabil
ca acestea sa fie solutionate pe cale amiabila. In acest sens, partile stipuleaza in con-tract o clauza speciala,
prin care se obliga sa rezolve eventualul litigiu pe calea concilierii.
D. Alte clauze stipulate in contract. Pe langa clauzele mentionate mai sus, partile sunt libere sa includa in
contract orice clauze speciale, determinate de particularitatile marfii ori serviciului si/sau de conditiile
executarii contractului. Astfel, in contract poate fi stipulata o clauza prin care sa se interzica transmiterea catre
terte persoane de catre una din partile contractante, a bunurilor ce formeaza obiectul contractului, fara
consimtamantul celeilalte parti. Parole pot stipula o clauza prin care isi asuma obligata de a se informa
reciproc in caz de reorganizare sau schimbare a atributelor de identificare (denumire, sediu, forms
organizatorico-juridice). De asemenea, partile pot insera in contract o clauza prin care sa declare caduce, la
data incheierii contractului, documentele preparatorii intocmite in timpul negocierilor, cu exceptia
celor pe care partile le mentioneaza expres ca facand parte integranta din contract.
Este obligatorie inserarea in contract a urmatoarelor mentiuni finale:
numarul de exemplare in care se incheie contractul (mini-mum doua) i mentiunea ca fiecare
parte primeste cate un exem-plar;
limba in care se redacteaza contractul $i exemplarul de referin-tii pentru ipoteza aparitei unor
neintelegeri intre parti privind inter-pretarea contractului;
data (luna ?i anul) i locul incheierii contractului. Este vorba de data semnarii contractului de catre
parti, daca s-a incheiat intre persoane prezente; daca contractul se incheie inter absentes, se va preciza
data ofertei i respectiv data acceptarii.
Contractele incheiate atat inter praesentes, cat si cele incheiate inter absentes, trebuie sa fie semnate
de catre parti sau de reprezentantii lor autorizati, in cazul contractelor intre absenti, semnaturile apar,
in principiu, pe oferta i acceptare.
O clauza specifica contractelor comerciale internationale este clauza "best efforte". Conform acestei
clauze debitorul se obliga sa depuna efortul maxim pentru a realiza prestatia la care s-a obligat fati de
creditor, in practica internationala aceasta clauza se intilneste mai cu seama in contractele de consignatie, de
publicitate comerciala, de agentie exclusiva, de service, de vanzare exclusiva.

1.2. Enumerai i caracterizai clauzele cu privire la sanciunile aplicabile prilor pentru

neexecutarea sau executarea necorespunztoare a obligaiilor asumate. angajarea raspunderii este
subordonata existentei cumula-tive a patru conditii, adaugand la cele trei mentionate in prima opinie
si existenta unei fapte ilicite, care consta in nerespectarea obligatiei asumate prin contract.Fapta
ilicita a debitorului constituie neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a
obligatiei. Drept consecinta a unei asemenea conduite a debitorului, creditorul suporta un prejudiciu
pe care debitorul este obligat sa-l repare, platind o suma de bani, sau executand o alta prestatie cu
titlu de despagubiri.De regula, obligarea debitorului la plata despagubirii se face printr-o hotarare
arbitrala, sau printr-o sentinta judecatoreasca.
Obligarea la daune-interese nu este conditionata de punerea prealabila a debitorului in intarziere de
catre creditor.Debitorul care nu plateste la scadenta, se foloseste intre timp de sumele ce i le
datoreaza creditorului, imbogatindu-se fara justa cauza. Datorita neexecutarii la timp a obligatiilor
contractuale, creditorul suporta prejudicii, deoarece in comert operatiunile de credit sunt in mod
obisnuit interdependente.
Prejudiciul. Debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligatiei sau
pentru intarzierea executarii acesteia. Insa, obligarea lui la despagubirea creditorului este
subordonata existentei unui prejudiciu, care sa se fi produs in detrimentul creditorului. In situatia in
care nu exista prejudiciu, actiunea in despagubire provocata de creditor, urmeaza a fi respinsa ca
fiind lipsita de interes.
Culpa debitorului. Neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie
sa fie imputabila debitorului, adica sa se datoreze culpei sau relei lui credinte. Daca debitorul nu a
putut executa obligatia datorita cazului fortuit sau de forta ma-jora, deci, unei cauze straine (din care
face parte si culpa creditorului), el nu va fi obligat la despagubiri. Aceste clauze exo-nereaza de
raspundere. Efectul exonerator de raspundere al cazului fortuit sau de forta majora se produce
numai atunci cand evenimentul se consuma dupa incheierea contractului. Fiind o imprejurare de
fapt, acest eveniment este supus aprecierii tribunalului arbitral sau, dupa caz, instantei de drept
comun.
Daca producerea cazului fortuit sau de forja majora are loc la o etapa anterioara incheierii
contractului, se va considera ca debitorul, aflandu-se in cunostinta de cauza, a apreciat ca poate
executa la timp, chiar in conditiile existente prestatia asumata. Drept consecinta, el nu va putea fi
exonerat de raspundere pentru neexecutare sau pentru executare intarziata.
Cazul fortuit sj de forta majora ii pierde efectul exonerator de raspundere si atunci cand
producerea lui are loc din cauza culpei debitorului. Eficienta unei asemenea culpe atrage
raspunderea debitorului in orice imprejurari.
Fapta unui tert, se subsumeaza conceptului de cauza straina si produce efect exonerator de
raspundere pentru debitor numai in cazul cand prin felul in care a fost savarsita intruneste cerintele
cazului fortuit sau de forta majora.
Conventiile asupra raspunderii in contractele comer-ciale internationale. Partile contractante pot
sa agraveze sau sa diminueze intinderea raspunderii debitorului. Dar pentru ca o ase-; menea conventie
sa fie eficienta din punct de veder juridic, ea trebuie perfectata anterior producerii prejudiciului suportat
de creditor.
Creditorul poate renunta la despagubire i dupa producerea prejudiciului. Dar o atare renuntare
dobandeste o alta semnificatie ' juridica, decat aceea a unei conventii limitative de raspundere. Clauzele
limitative de raspundere au ca efect degrevarea (totala sau partiala) a debitorului de raspundere in
conditiile in care acesta este vinovat pentru neexecutarea obligatiei sale, in timp ce clauzele de forta
majora exonereaza pe debitor de raspundere numai daca acesta nu este in culpa.
Modificarea conditiilor generale ale raspunderii se poate face actionandu-se in diferite planuri,
precum:
a) prin transformarea de catre parti a unei obligatii de rezultat intr-o obligatie de diligenta sau

prudenta;
prin instituirea de catre parti a unor decaderi din dreptul creditorului de a reclama neexecutarea
sau executarea defectuoasa de catre debitor a prestatiei asumate, stabilindu-se termene foarte scurte in
acest sens.
Repararea prejudiciului. In mod normal repararea daunelor consta in echivalentul banesc al
pierderii efective suportate de creditor, cat i a castigului nerealizat, stabilite in limita pagubei
directe si previzibile. Evaluarea daunelor-interese se poate face pe trei cai, si anume:-legala, adica
prin lege;-judiciara, adica de tribunalul arbitral sau de catre instanta judecatoreasca de drept comun
si ;-conventionala, adica de catre parti prin contractul lor.
Executarea silita in natura. Regula in ce priveste executarea contractelor comerciale
internationale este executarea voluntara, in natura a prestatiei asumate de debitor. Exista, insa,
posibilitatea ca debitorul sa nu-si execute voluntar obligatia ce-i revine, intr-o atare ipoteza,
creditorul poate cere executarea silita a obligatiei neexecutata voluntar.
Executarea silita a obligatiei are semnificatia unei plati, caci creditorul obtine pe aceasta cale
obiectul creansei sale. O astfel de plata, nefiind executata de buna-voie este o plata silita.
Numai in situatia in care executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila, nici pe cale silita,
se va proceda la executarea prin echivalent a acesteia.
Stingerea obligatiilor comerciale internationale altfel decat prin plata. Modul firesc de stingere a
oricarei obligatii comerciale internationale este plata. Prin plata se realizeaza creanta
creditorului.Acesta, obtinand prestatia datorata de debitor, dreptul sau de creanta se stinge.
Insa, obligatiile comerciale internationale pot fi stinse i altfel decat prin plata. Un alt mod de
stingere a obligatiei, decat prin plata este compensatia.
Compensatia este un mod de stingere a doua obligatii reciproce intre doua persoane, pana la
concurenta celei mai mici dintre ele.
Compensatia poate fi legala, conventionala sau judiciara. In toate cazurile, insa, ea produce
acelasi efect ca si plata, adica stingerea obligatiei.
Obligatiile comeriale internationale mai pot fi stinse si prin darea in plata. Prin darea in plata se
intelege acea operatiune juridica, potrivit careia debitorul executa catre creditorul sau o alta
prestatie decat aceea care a format obiectul obligatiei, de exemplu, in loc de o suma de bani se
preda un lucru de o valoare echivalenta.
Darea in plata (dado in solutum) se poate face numai cu consimta-mantul creditorului, deoarece
acesta nu poate sa primeasca alta prestatie decat aceea care formeaza obiectul obligatiei.
in comertul international primesc aplicare i unele dintre modurile de stingere a obligatiilor, care
nu duc la realizarea creantei credi-torului. A?a sunt remiterea de datorie fi imposibilitatea fortuita
de executare.
Remiterea de datorie este renuntarea creditorului cu titlu gratuit la prestatia care formeaza
obiectul obligatiei, adica iertarea de datorie. Daca iertarea creditorului n-ar fi cu titlu gratuit, n-ar
mai fi remitere de datorie, ci novatie, sau dare in plata.
Obligatia se poate stinge cand executarea ei a devenit imposibila datorita unui caz fortuit sau de
forta majora, deci independent de vre-o culpa din partea debitorului.
1.3. Evideniai n ce condiii pot fi solicitate i primite daune - interese.
Subiectul II: Noiunea i caracteristica general a contractului de transport internaional.
2.1. Definii contractul de transport internaional -- Contractul de transport este acordul de
vointa incheiat intre transportator (caraus) si expeditor prin care transportatorul se obliga sa
deplaseze un bun sau bunuri individualizate ca incarcatura intr-un anumit termen, luandu-le in
primire de la locul de plecare si predandu-le la locul de destinatie in schimbul unui pre; (taxa de
transport sau tarif).
In literatura de specialitate s-a remarcat 379 ca, prin natura sa, contractul de transport se

caracterizeaza prin existenta unor raporturi patrimoniale, reglementate potrivit principiului

echivalentei prestatiilor.Contractul de transport este autonom in sensul ca raporturile pe care se stabileste sunt
independente de cele dintre expeditor si beneficiar, care au la baza un alt contract, de obicei de
furnizare, care este impozabil carausului.
2.2. Analizai caracterele juridice ale contractului de transport internaional -- Contractul de
transport este un contract unitar380 si de sinestatator, in continutul caruia se imbina elemente, care in
individualitatea lor, se aseamana cu elemente specifice altor contracte (de antrepriza, de locatiune,
de lucrari, depozit), dar care in ansamblul lor confera acestui contract o natura juridica proprie. Unii
autori au mentionat, ca nu orice deplasare de lucruri dintr-un loc in altul formeaza obiectul unui
contract de transport, dar numai atunci cand transportul seface pe baza obligatiei asumate de caraus
in acest sens si le-a luat in primire, in prealabil, la locul de incarcare, si le va preda la locul de
destinatie. Deci, nu vor fi considerate contracte de transport acelea, care, desi constau intr-o
deplasare materiala dintr-un loc in altul a unor lucruri, aceasta nu s-a facut cu predarea prealabila a
lor. Din aceasta categorie se considera ca fac parte: deplasarea prin conducte, transportul de energie
electrica si cel informational (care, de regula, se fac prin retelele proprii de transport), contractul de
remorcaj, contractul de expeditie etc.
Contractul de transport international de marfuri are urmatoarele caractere juridice: este un
contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, este comutativ, consensual, are un caracter real si
un continut economic.
2.3. Identificai problemele determinrii legii aplicabile contractului ele transport
internaional-- Transportul de marfuri si schimburile dintre tari se efectueaza in conformitate cu o
serie de conventii internationale, unele incheiate la nivel guvernamental, altele intre organizatori
sau intreprinderi de transport din tari diferite. Avand caracter multilateral, aceste conventii
reglementeaza domenii distincte de trasnsporturi (auto, maritim, aerian etc.). Determinarea
dreptului aplicabil contractului se poate face in doua moduri: subiectiv, adica prin vointa partilor
contractante i obiectiv, adica prin criterii obiective de localizare a contractului in spatiul unui
anumit sistem de drept.
De obicei, determinarea legii aplicabile contractului se face prin insusi contractul incheiat de
parti i anume printr-o clauza a acestuia, denumita conventional pactum de lege utenda. Aceasta
clauza con-tractuala constituie una din clauzele specifice contractelor comerciale internationale.
Partile, insa, se pot referi la o lege straina numai pentru a preciza continutul contractului lor.
Subiectul III: Procedura arbitral de soluionare a litigiilor.
3.1. Enumerai elementele cererii de arbitrare. 1)Denumirea si sediul persoanei
juridice(numele,domiciliul sau resedinta in cazul persoanei fizice).2)Numele si calitatea celui care
angajaza sau reprezinta partea in litigiu,anexindu-se dovada calitatii;3)mentionarea conventiei
arbitrale,anexindu-se o copie de pe contractul in care este inserata,iar daca s-a incheiat un
compromise o copie a acestuia;4)obiectul si valoarea cererii,precum si calculul prin care s-a ajuns
la determinarea acestei valori;5)motivele de fapt si de drept precum si probele pe care se intemeiaza
cererea;6)numele arbitrilor(sau arbitrului);7)semnatura reclamantului.
3.2. Indicai problemele ce apar n cadrul procedurii desemnrii arbitrilor i modalitile de
soluionare a lor.
3.3. Fundamentai prin prevederi normative teza privind obligativitatea desesizrii instanei
jurisdicionale statale n cazul existenei unei convenii de arbitraj valabile.

Test nr. 8
Subiectul 1: Coninutul contractului comercial internaional.
1.1. Expunei semnificaia principiului libertii prilor n stabilirea coninutului contractului
comercial internaional i indicai limitele principiului libertii contractuale. - Continutul contractului
comercial international constituie totalitatea clauzelor contractuale, drepturile si obligatiile partilor,
care sunt stipulate in contract prin acordul de vointa al contrac-tantilor.
In contractele comerciale internationale principiul libertatii conventiilor are valente juridice
suplimentare fatji de dreptul comun, partile putand include in contractul lor cele mai diverse clauze.
Doctrina juridica a remarcat pe buna dreptate, ca multitudinea de stipulatii contractuale, susceptibile
de a fi incluse in continutul unui astfel de contract, nu trebuie privita ca un conglomerat incoerent in
cadrul caruia nu exista o ordine prestabilita, bazata pe o ierarhizare valorica a lor in functie de
importanta i chiar existenta raportului juridic obligational dat. Astfel, de prezenta unor clauze in
contract depinde insasi valabilitatea acestuia, de asemenea certitudinea si securitatea juridica a
tranzactiei. Aceste clauze au fost numite in doctrina juridica clauze necesare sau clauze generale.
1.2. Analizai clauzele asiguratorii mpotriva riscurilor valutare. -De regula, prevenirea riscurilor
valutare are loc prin inserarea de catre parp in contractul comercial international a unor clauze
asiguratorii specifice si anume: clauza aur, clauzele valutare, clauza de optiune a monedei liberatorii
etc. In situatia in care partile omit stipularea clauzelor asiguratorii, riscurile pot fi evitate prin
utilizarea unor metode extracontractuale. De exemplu, incheierea de catre creditorul prestatiei
pecuniare a unei operatiuni de hedging valutar. Hedging-ului in sens larg inseam-na toate tehnicile
pe care le pot utiliza firmele pentru a neutraliza, a minimaliza sau evita riscul valutar.
Clauzele valutare. Doctrina juridica a definit clauza valutara ca stipulatia contractuala ce face
parte din grupa clauzelor de mentinere a valorii contractului si care urmareste ca scop protejarea
partilor din contractul comercial international impotriva riscului aferent monedei de plata in raport
cu moneda de cont, aleasa de comun acord de catre contractanti. In doctrina juridica aceste clauze
mai sunt numite clauze de consolidare valutara. Clauzele valutare se caracterizeaza prin faptul, ca
partile stabilesc doua monede una de plata, iar alta de cont. Prin corelarea acestor monede se
determina reperul principal al echilibrului contractual.
Exista trei categorii de clauze valutare:1)monovalutare;2)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un
cos valutar stabilit de parti;3)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un cos valutar (unitate de cont)
institutionalizat .
1)Clauza monovalutara presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite: una
de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai pupn stabila, mai expusa fluctuatiei si deprecierii,
iar moneda de cont este mai puternica, mai stabila sj mai putin fluctuanta.
Moneda de cont desemneaza moneda aleasa de parti, permi-tand sa se determine cantitatea de
unitati monetare pe care o va primi vanzatorul, cu ajutorul ei stabilindu-se valoarea obligatiei
monetare, datorata de debitor.
Moneda de plata este instrumentul utilizat de catre debitor pentru a-si onora obligatia de plata.
Aceasta moneda permite sa se deter-mine cantitatea si natura semnelor pe care la va primi
vanzatorul. In alp termeni, moneda de plata se refera la modul de plata ca in-strument prin care
obligatia monetara va fi rambursata de catre debitor (cum, in ce moneda), respectiv moneda tarii
unde se efec-tueaza plata217.
Moneda de cont poate sa coincida cu moneda de plata. Astfel, in cazul in care obligatia monetara
este exprimata in moneda in care ea trebuie rambursata (datoria unei sume in dolari a carei plata
trebuie efectuata in dolari) se poate mentiona, ca moneda de cont coincide cu moneda de plata.

Aceasta inseamna, ca prin aceeasi moneda se masoara cuantumul obligatiei si se efectueaza si plata
sa.
Prin clauza monovalutara partile arata ca pretul marfii (lucrarii, serviciului etc.) a fost stabilit,
luand in considerare un anumit curs de schimb intre moneda de plata si moneda de cont la data
incheierii contractului.
Clauza monovalutara este eficenta numai daca moneda de calcul este stabila. Subiectii raporturilor
de comert international evita sa stipuleze in contracte clauza monovalutara, deoarece ea a devenit
riscanta, existand pericolul ca actiunea ei intr-o situatie data sa fie total ineficienta.
2)Clauza multivalutara, bazata pe un cos valutar stabilit de parti. Sintagma cos valutar este
denumirea conventional atribuita mai multor valute luate la un loc si utilizate ca etalon monetar in
relatiile internationale. Necesitatea cosului valutar a aparut in conditiile in care nu a mai putut fi
utilizat etalonul aur, iar celelalte etaloane (dolarul S.U.A., lira sterlina) au devenit instabile.
Stabilirea cosului valutar poate fi efectuata de catre parti printr-o clauza contractuala, sau de catre
un organism international specializat. In ambele cazuri, insa, ea presupune alegerea valutelor care
urmeaza sa fie cuprinse in cosul valutar sj determinarea ponderii pentru fiecare valuta in cosul
valutar.
Utilizarea metodei cosului valutar pune urmatoarele probleme:
alegerea
monedelor
care
vor
forma
cosul
de
valute.
Monedele
se
aleg
in
functie
de
importanta
acestora
pentru
incasarile
si
platile
firmei
respective
sau
in
functie
de
importanta
valutelor
pe
piata
valutara si financiara internationala;
stabilirea ponderii acestora in cos care poate fi egala sau diferentiata de monede;
stabilirea modului de utilizare a cosului de valute pentru eventuala corectare a pretului.
Importanta coului monetar este dubla: pe de o parte face posibila masurarea mai corecta a
sensului modificarii unei anumite monede (a monedei tranzactiei), iar pe de alta parte, deoarece
deprecierile si aprecierile pot sa se compenseze, total sau partial, in cadrul cosului poate rezulta mai
multa stabilitate.
Atunci cand stabilirea coului valutar este facuta de catre parti, operatiunea se concretizeaza intr-o
clauza contractuala multivalu-tara. Monedele pot avea pondere egala sau inegala in cos.
3)Clauza multivalutara (sau plurivalutara) bazata pe un cos institutionalizat (sau unitate de cont
institutionalizata).
Continutul clauzei multivalutare bazata pe un co institutiona-lizat, precum si modalitatea de
calcul a modificarilor de curs, sunt stabilite de un organ international specializat, formand o unitate
de cont institutionalizata. Introducerea acestei unitati in practica valutara, rezida in necesitatea
sporirii lichiditati! statelor si de creare a unor instrumente de evidenta i de decontare cu mai mare
stabili-tate. Cele mai cunoscute unitati de cont institutionalizate sunt: D.S.T, EURO, A.M.U.
D.S.T. (Drepturi Speciale de Tragere/ Special Drawing Rights/ Droit Speciales de Tirage) a fost
introdusa in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar International, incepand cu anul
1969. D.S. T. este un ban de cont ce nu are acoperire reala. Este emisa de EM.I. in transe periodice,
alocate in conturile tarilor membre proportional cu cote de participare la fond219.
D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent in operatiunile comerciale internationale,
si anume: dolarul S U.A., marca germana, lira sterlina, francul francez si yenul japonez. Fiecare din
aceste valute are un anumit coeficient de ponderatje in calcularea valorii unitatii de cont in discutie.
Marimea D.S.T. este calculata si publicata zilnic de catre Fondul Monetar International.
Deoarece D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent ni operatiunile comerciale
internationale, partile unui contract de vanzare internationala pot recurge, in scop de consolidare
valutara. Li circuitul dintre D.S.T. sj moneda tranzactiei.
In cazul unor relatii comerciale cu tarile Uniunii Europene, in locul D.S.T. se utilizeaza EURO,
care a fost lansata la 1 ianuarie 1999, inlocuind E.C.U

In practica internationala se mai utilizeaza sj AM. U. (Asian Mone-lary Unity). Aceasta constituie
unitatea monetara de cont, care se utilizeaza, incepand cu anul 1974, in cadrul Uniunii Asiatice de
Clea-ring. Valoarea A.M.U. este egala cu 1 D.S.T.
Clauza aur. Potrivit acestei clauze debitorul are obligatia sa determimine volumul datoriei in
functie de paritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.
Doctrina juridica a remarcat, ca aceasta clauza imbraca doua forme si anume:
clauza valoare-aur (gold-value clause), care se utilizeaza in cazul in care pretul contractual este
exprimat intr-o valuta, iar aural este luat ca etalon al valorii acestei valute sj
clauza moneda aur (gold coin value), caracterizata prin aceea, ca pretul este exprimat direct in
aur si urmeaza a fi platit in moneda de aur.
Dintre acestea numai clauza valoare aur, denumita in continuare clauza aur, se inscrie in
mecanismul clauzelor de mentinere a valorii contractului. Specificul acestei clauze este faptul, ca
moneda de plata se raporteaza la etalonul aur. Conform clauzei aur, moneda de plata are o anumita
paritate oficiala in aur la momentul incheierii contractului. Daca acea paritate se va modifica (va
creste sau va scadea) pana la data platii, pretul contractual se va modifica in mod corespunzator.
Inevitabil acest pret; va fi rectificat in asa fel, incat echivalentul lui in aur de la data platii sa fie egal
cu echivalentul lui in aur existent la data perfectarii contractului.
Stipularea clauzei aur in contractele comerciale internationale este in interesul ambelor parti: ea il
protejeaza pe debitor impotriva revalorizarii monedei de plata, totodata, il ocroteste pe creditor contra riscului de devalorizare a acestei monede.
In majoritatea cazurilor, partile contractuale stabilesc, ca meca-nismul clauzei aur va functiona
automat, din moment ce se produce schimbarea valorii monedei de plata exprimata in aur. Uneori,
insa, partile prevad, ca rectificarea pretului originar se va face numai printr-un nou acord.
Clauza de optiune a locului de plata. Aceasta clauza ii confera creditorului dreptul de a incasa la
scadenta valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in
locul ales de acesta (de creditor) dintre cele convenite. Debitorul ete obligat sa efectueze plata in
moneda locului ales de creditor.
Astfel, daca partile au convenit ca pretul sa fie exprimat in dolari S.U.A. sj au stabilit ca locuri
posibile de plata intre care poate alege creditorul Paris i Londra, in cauza vor exista doua monede
de plata: francul francez si lira sterlina. Doctrina a remarcat, ca alegerea de catre debitor a locului de
plata, presupune implicit sj alegerea monedei de plata, care in toate cazurile va fi moneda locala.
Clauza de optiune a monedei liberatorii. Prin aceasta clauza partile exprima prenil convenit in doua
sau mai multe monede de plata, avand in vedere paritatea existenta intre acestea la data contractarii
si prin care se autorizeaza creditorul, ca la scadenta sa aleaga intre acele monede pe cea liberatorie si
sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda astfel aleasa.
Partea care beneficiaza de aceasta clauza va astepta un moment apropiat de data scadentei pentru a
decide, in functie de evolutia monedelor in intervalul respectiv, care va fi moneda ce va servi drept
moneda de plata. In literatura juridica s-a relevat, ca asemenea clauze sunt, in general, in continutul
contractelor in favoarea creditorilor carora le confera mari avantaje. Dar, in practica, tinand seama de
inconvenientele corespunzatoare pe care le prezinta pentru debitor, ele nu cunosc o mare utilizare.
Daca nu este stipulate a cui este alegerea optiunii atunci se prezuma ca ea apartine
creditorului.Clauza de optiune a monedei liberatorii are functia de mentinere a valorii contractului.
1.3. Formulati clauze asiguratorii menite s contracareze riscurile nevalutare. - in practica executarii
contractelor comerciale internationale, riscurile nevalutare cel mai frecvent se manifesta sub forma
riscului de pret. Pe piatii se produce o fluctuatie permanenta a preturilor, care uneori este cauzata de
fluctuatia monetara, alteori de diferite imprejurari ce pot surveni intre momentul incheierii
contractului si cel al Analizarii executarii lui. Astfel, se poate modifica raportul dintre cerere si oferta
datorita

unor factori conjuncturali, care prin actiunea lor pot influenta pozitiv sau negativ, cererea sau oferta
la anumite marfuri (sau servicii), care constituie obiectul contractului.
Pentru neutralizarea riscului de pret, partile pot stipula in continutul contractului lor clauze de
recalculare sau de postcalculare a pretului.
Partile pot evita aceste riscuri, stipuland in contract unele clauze de adaptare a acestuia la noile
imprejurari si anume: clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza de
hardship sau de impreviziune, clauza de for|a majora, clauze preventive fatii de diverse masuri de
protectie a concurentei.
Clauze de recalculcare sau revizuire.In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite si clauze de
indexare a pretului, clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret, mobil.
Clauza de revizuire a pretului este stipulatia contractuala prin care partile stabilesc, ca oricare dintre
ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in situatia in care intre
momentul incheierii si executarii contractului au intervenit modificari semnificative ale pretului
materiilor prime, energiei, formei de munca sau ale altor elemente avute in vedere la stabilirea
pretului contrac-tual (de exemplu, primele de asigurare, tarifele de transport etc.). Scopul acestei
clauze este de a proteja partile impotriva riscurilor nevalutare, prin mentinerea puterii de cumparare a
monedei de plata.
In functie de complexitatea elementului de referinta (etalonului), clauzele de revizuire a pretului
(de indexare nemonetara) au fost clasificate in doctrina in trei variante si anume:
a) Clauza de revizuire cu indexare unica (sau speciala). In aceasta varianta pretul este exprimat intro unitate de masura uzuala, al unui produs determinat, de exemplu al unei tone de carbune, al unui
baril de petrol, al unei tone de cereale, al unui kw/ora energie electrica etc.
b) Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa). Aceasta clauza se utilizeaza pentru
varianta cand pretul contractului depinde de valoarea unei pluralitati de elemente de referinta privite
cumulativ. De exemplu, materii prime, materiale, fortta de munca necesare pentru realizarea
obiectului contractului.
Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa) se utilizeaza, mai ales, in contractele de
antrepriza pentru lucrari de constructii-montaj, cu precadere atunci, cand antreprenorul foloseste
materiale si forta de munca din fara beneficiarului.
c) Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala. Aceasta varianta presupune raportarea
pretului contractual la valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de
moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata. In acest caz, elementul
de referinta este un indice sta-tistic relevant pentru evolutia preturilor la nivelul macroeconomic pe
intreaga tara, pe ansamblul economiei unui oras etc.
Clauza de indexare generala ce are drept scop mentinerea puterii globale de cumparare a monedei
de plata este mai putin utilizata in practica contractuala internationala.
Clauze de postcalculare a pretului. Aceste clauze sunt mai rar utilizate in practica. Clauzele de
postcalculare a pretului au aceeasj finalitate ca i clauzele de revizuire a pretului sj anume:
mentinerea pretului marfii (serviciului sau lucrarii) la parametrii conjuncturii existente pe piata in
momentul Analizarii executarii prestatiei asumate de debitor. Clauza cost + fee prezinta pentru
beneficiar avantajul ca poate obtine ameliorarea produsului sau lucrarii pe toata perioada executarii
contractului, in functie de ultimele inovatii tehnologice. Doctrina juridica a mentionat 239, ca
stipulatia cost f fee ii impune cumparatorului toate riscurile de instabilitate a preturilor sj nu este
recomandabila la import.
Clauza ofertei concurente.Potrivit unei opinii, prin clauza ofertei concurente promitentul
(vanzatorul, prestatorul de servicii) se obliga sa acorde cocontractan-tului conditiile mai avantajoase
oferite acestuia de catre un tert in cadrul unei operatiuni similare.Formularea sub care aceasta clauza
a fost cel mai des intalnita este urmatoarea: "Daca in cursul executarii contractului, cumpa-ratoru!
notifica vanzatorului primirea unei oferte concurente, emanand de la un furnizor cunoscut si serios,
facuta la un pret infe-rior pretului contractului, toate celelalte elemente ale contractului, in special

cele referitoare la calitate, cantitate si termene de livrare ramanand aceleasi, vanzatorul trebuie ca in
termen de 10 zile de la primirea notificarii scrise din partea cumparatorului, sa accepte conditiile din
oferta concurenta. In lipsa acordului vanzatorului cu cumparatorul, acesta din urma este eliberat de
obligata de a cumpara de la vanzator, iar contractul va inceta sa produca efecte in termen de 10 zile
de la primirea raspunsului".

Subiectul II: Varietile contractului de asigurare.

2.1. Numii i caracterizai categoriile de asigurri utilizate n cadrul comerului internaional.
Asigurarea este ca un accord de vointa(contract)intre asigurator si asigurat prin care asiguratorul ofera
asiguratului protectia pentru riscurile ce si le-a asumat,obligindu-se sa acopere asiguratului contravaloarea
daunelor(suma asigurata) in caz de producere a acestor riscuri,in schimbul platii de catre asigurat a unei sume
de bani numita prima de asigurare(premium). Asigurarea se caracterizeaza prin aceea ca are la baza
principiul mutualitatii.
Categorii:a)Dupa modul de realizare a rap jurid de asigurare:-asig prin efectul legii(obligatorie):asig. Contractuala(facultativa).b)Dupa domeniul asig.-asig de bunuri;-asig de personae;-asig de
raspundere civila.c)Dupa obiectul asigurat:-asig de mijl de productie fixa(cladiri,masini);-asig ale
fondurilor de productie(materii prime,materiale);-asig ale obiectelor de uz casnic al cetatenilor;-asig
ale cult agricole;-asig de personae:d)Dupa riscul asig:-asig ptu inundatii,trasnete,explozii,referitoare
la cladiri,masini;-asig ptu ploi torentiale,grindina ptu culture agricole;-asig ptu boli,epidemii si
accidente ale animalelor;-asig ptu derapari,rasturnari,coleziuni,accidente ale mijl de transport;asig
ptu evenimentele ce pot surveni in viata persoanelor fizice.e)Dupa teritoriul pe care se acorda
acoperirea prin asig:interne si externe.f)Dupa natura rap care se stabilesc intre asigurat si
asigrator:directa si indirecta(reasigurare).
2.2. Specificai categoriile riscurilor i modul de asigurare al lor n cadrul asigurrii CASCO I
CARGO. - Asigurarile CARGO se incheie sub una din urmatoarele conditii de asigurare:
1. F.P.A.free from particular average fara avarie particulara. Conform acestei conditii
asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubiri asiguratului pentru daunele suportate de
acesta prin efectul cazurilor de avariere comuna, precum si a celor de avariere particulara atunci
cand daunele respective sunt provocate de una din urmatoarele cauze: incendiu, trasnet, explozie,
euare, rasturnare, scufundare, naufragiu, impotmolire, ciocnirea sau contactul cu alte nave, cu
avioane, cu obiecte fixe sau plutitoare, precum si cu orice alte mijloace de transport, prabusirea
podurilor sau a altor constructii, disparitia navei, avionului sau oricarui alt mijloc de transport prin
care este expediata incarcatura.
Asigurarea F.P.A . poate fi extinsa, la cererea asiguratului (sj daca o asemenea posibilitate a fost
prevazuta in mod special) in schimbul platii de catre acesta a unei prime suplimentare si pentru
acoperirea daunelor cauzate de aruncarea in apa sau luarea de valuri a bunurilor transportate pe
punte sau pe nave fara punte, precum si pentru acoperirea pierderilor cauzate prin jaf, furt i
nelivrare. Avaria par-t iculara este supusa despagubirii numai atunci cand provenienta ei se
datoreaza uneia din cauzele enumerate. Daunele provocate de alte cauze, cum ar fi: patrunderea
apei in hambarele navei pe timp de furtuna, inundarea hambarelor navei ca urmare a defectarii
conductelor acesteia, lovirea marfurilor intre ele etc. nu sunt susceptibile de despagubiri prin efectul
asigurarii CARGO.
2. W. P. A. with particular average cu avarie particulara. Potrivit acestei conditii, asiguratorul
se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru pagubele suportate in imprejurarile specifice
conditiei EPA, precum si pentru pagubele partiale cauzate de: incendiu, trasnet, explozie, dezastre

elementare, esuare, rasturnare, scufundare, naufragiu, impotmolire a navei, ciocnirea sau contactul
cu nave; prabusirea podurilor sau altor constructii, avarierea prin apa de mare, accidente la
incarcarea, stivuirea si descarcarea incarcaturii sau in timpul alimentara navei cu
combustibil.Asigurarea in conditia W.P.A. poate fi extinsa, la cererea asigura-tului, in schimbul unei
prime suplimentare si daca o atare posibilitate a fost stipulata in contract, si la alte riscuri. De
exemplu ruginirea si oxidarea, spargerea, indoirea, risipirea sau imprastierea, umezirea prin
umiditatea atmosferei, incingerea, alterarea in contact cu aerul etc.3.
A.R. all risks toate
riscurile. In cazul asigurarii AR, asiguratorul se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru
eventualitatea
realizarii
oricarui
risc,
ce
ar
putea
afecta
incarcatura
in intervalul de timp la care se refera asigurarea, mai putin riscurile expres excluse.
Asigurarea CASCO de nave se poate incheia pentru pagubele cauzate acestora de accidentele,
intamplarile i pericolele navigatiei si exploatarii, in una din urmatoarele conditii:
W.PA. with particular average sau W.A. with average cu raspundere pentru
pierdere si avarii;
EPA.free from particular average fara raspundere pentru avarii, cu exceptia cazurilor de
naufragiu, euare, ciocnire, incendiu sau explozie la bordul navei;
T.L.S. total loss of the ship cu raspundere numai pentru pierderea totala a navei.
In general, continutul conditiilor de asigurare practicate in diferite societati de asigurare este
asemanatoare. Difera, insa, de la o tara la alta formularile, numarul de riscuri acoperite,
excluderile de riscuri, interpretarile date expresiilor din politele de asigurare. Pentru a facilita
asigurarile de nave, Uniunea Internationala de Asigurari Maritime (1UMP), organizatie
neguvernamentala, a asiguratorilor maritimi, infiintata in 1874, cu sediul la Zurich, a elaborat asanumitele tabele de echivalenta. Acestea permit corelarea diverselor formulari ale conditiilor de
asigurare navala din tarile asiguratorilor, care sunt membri ai Uniunii.
Conditia W.P.A. are in vedere acordarea de despagubiri pentru . pagube produse de:
pierderea totala a navei (efectiva sau constructiva), pierderea unor obiecte din inventarul fix
al navei, precum si avariile pricinuite navei de incendiu, trasnet, furtuna, uragan si alte calamitati
ale
naturii, naufragiu, esuare, ciocnire cu alte nave sau cu orice alt obiect fix sau plutitor (inclusiv
gheata), accidente in timpul incarcarii, stivuirii i descarcarii incarcaturii, sau in timpul alimentara
navei
cu combustibil, explozie la bordul navei sau in afara ei, rupere sau desprindere a axelor, defecte
ascunse sau uzura a corpului navei, a masinilor (motoarelor) sau a celorlalte parti componente ale
navei, neglijenta sau greseala a comandantului, sau a altor membri ai echipajului, ori a
pilotului;1)disparitia navei;2)avariile pricinuite navei de masurile de salvare;3)avariile provocate
de nave instalatiilor portuare sau altor obiecte sau bunuri in afara de incarcatura navei asigurate.
De asemenea, asiguratorul este obligat sa acorde despagubiri si pentru:1) contributia navei la
avaria comuna;2)remuneratia de salvare, chiar daca nava salvatoare apartine asiguratului;3)sumele
pe care asiguratul le negociaza sau este obligat sa le plateasca cu titlu de despagubiri si cheltuieli
de judecata ca urmare a ciocnirii cu alte nave, instalatii portuare ori alte obiecte sau
bunuri;4)cheltuieli necesare sj economicoase efectuate in vederea salvarii si conservarii
navei;5)pentru aducerea acesteia intr-un port de refugiu sau la locul de efectuare a reparatiilor, ori
pentru micsorarea pagubei produse etc.
Acordarea despagubirii pentru avariile suportate de nava este conditionata de imprejurarea ca
aceasta sa depaseasca fransiza nereductibila fixata in aceste conditii, in raport de valoarea asigurata
a navei.
In cazul contributiei la avaria comuna, precum si atunci cand producerea pagubei se datoreze:
coliziunii, esuarii, exploziei, incen-diului la bordul navei, naufragiului, ciocnirii cu instalatii
portuare, obiecte sau bunuri fransiza nu se aplica.

Daca asigurarea s-a incheiat sub conditia F.P.A. asiguratorul se obliga sa despagubeasca limitativ
pierderea totala a navei i pagubele cauzate de evenimente deosebite in timpul calatoriei, precum:
naufragiu, esuare, incendiu, coliziune sau abordaj, explozii, disparitia navei, pagube admise in caz de
avarie comuna, raspunderea fata de terti in ipoteza abordajului i a coliziunii, precum i cheltuielile
rationale de salvare sau pentru micsorarea pagubei.
In situatia in care asigurarea s-a incheiat sub conditia T.L.S., obligatia asiguratorului se
rasrfrange la acordarea de despagubiri numai pentru pagubele generate prin pierderea totala sau
disparitia navei, precum si de cheltuielile necesare i rezonabile pentru salvarea navei fiind irelevant
rezultatul acestora.
2.3. Analizai etapele ncheierii contractului internaional de asigurare i expunei coninutul
contractului internaional ele asigurare. - O prima etapa este declaratia (cererea) de asigurare,
care consta in completarea de catre asigurat a unui formular special al asiguratorului, prin care se
manifesta vointa de a incheia contractul, Aceasta se redacteaza separat si anterior contractului de
asigurare in majoritatea formelor de asigurari de persoane si in cazul asigurarilor externe^ si in
unele asigurari de bunuri, care se incheie cu intreprinderile. In celelalte asigurari, declaratia se
intocmeste concomitent cu contractul de asigurare.
Declaratia de asigurare permite asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului, pe baza
raspunsurilor asiguratului la intrebarile din formular. Fiind un act unilateral de vointa, declaratia de
asigurare produce efecte juridice specifice asigurarii numai dupa ce a fost acceptata de asigurator.
O alta etapa o constituie analiza declaratiei de risc. Riscul prezinta pentru asigurator o importanta
deosebita. In functie de acest ele-ment, se apreciaza daca se poate accepta riscul si marimea primei
de asigurare aferenta.
In materie de asigurari buna-credinta constituie un principiu de baza. Asiguratul trebuie sa faca
declararii complete, chiar i atunci cand pe parcurs imprejurarile esentiale privind riscul (de
exemplu, agravarea riscului) s-au schimbat. In caz contrar, asiguratorul isi rezerva dreptul fie de a
modifica contractul, fie de a refuza despa-gubirea solicitata de asigurat.
De regula, contractul de asigurare se considera incheiat prin plata primelor de asigurare si
emiterea documentului de asigurare.
Continutul, durata si proba contractului de asigurare. De regula, contractul de asigurare
cuprinde doua parti principale. Prima parte contine clauzele imprimate, sub forma unor extrase din
conditiile generale care reglementeaza raporturile dintre asigurat si asigurator, care sunt menite sa
atraga atentia asiguratului asupra drepturilor si obligatiilor sale.
A doua parte reprezinta partile neimprimate ale documentului, care se refera, in principal, la
indicarea partilor contractante, denumirea riscurilor, prima, suma asigurata si durata contractului,
indicandu-se data intrarii in viguare.
Pe langa aceste doua parti principale, contractul de asigurare mai cuprinde i alte mentiuni
specifice fiecarei ramuri de asigurare.
Durata contractului reprezinta perioada de timp, la care se re-fera drepturile si obligatiile
partilor.
Perioadele pentru care se incheie asigurarea sunt prevazute in regulamentele de asigurare. Ele se
stipuleaza in contract.Contracul poate fi pe durata determinate si perioada
nedeterminata.Contractul trebuie incheiat in forma scrisa ptu determinarea momentului incheierurii
contractului si ptu forta probatorie.

Subiectul III: Contractul de transport maritim internaional.

3.1Enumerai- formele contractului-de-transpert-maritim international -Contractul de navlosire se
poate concretiza sub doua forme i anume:
contractul de charter-party, care se utilizeaza mai ales atunci cind efectuarea transportului se
face cu nave tramp sj are ca obiect marfurile de masa;
conosamentul precedat sau nu de charter-party, care se utilizea-y.a, de regula, la transportul cu
nave de linie a unor marfuri ambalate in colete, containere.
Navlosirea propriu-zisa (stricto sensu) poate sa imbrace urmatoa-rele forme:
a) Contractul
de
navlosire
voyage
charter
se
incheie
intre
armator
si
navlositor
pentru
transportul
marfurilor
pentru
o
calatorie
sau
anumite
calatorii
succesive,
contra
unui
navlu,
calculat,
de
regula
generala,
in
3
raport cu cantitatea incarcaturii (per tona de marfa sau m ).
b) Contractul
de
navlosire
time-charter,
prin
care
navlositorul
inchiriaza
nava
de
la
armator
pentru
o
perioada
de
timp
determinata
contra
unui
navlu,
numit
hire
sj
calculat
la
capacitatea
de
incarcare
de vara a navei, si stabilit, de obicei, la bursele de navlu.
c) Contractul de navlosire demise charter sau charter by demise. In baza acestui contract
armatorul se obliga, in schimbul unui navlu mai ridicat ca valoare (hire), sa puna la dispozitia
navlositorului intreaga nava pentru un anumit timp. In acest caz navlositorul devine armator
chiria?, dobandind posesia sj controlul deplin asupra vasului respectiv.
3.2. Facei comparaie ntre formele contractului de transport maritim internaional.
a) Contractul de navlosire voyage charter- Armatorul are urmatoarele obligatii:
sa suporte toate cheltuielile de intretinere a navei sj a echipa-jului sj, in acest sens, sa asigure
buna stare tehnica de navigabilitate a navei;
sa asigure combustibilul sj lubrifiantii necesari voiajului afretat;
sa asigure apa potabila necesara;
sa angajeze echipajul sj sa asigure hrana acestuia;
sa suporte cheltuielile auxiliare ale transporturilor (taxe de canal, portuare etc.).
Tot armatorului ii revine raspunderea pentru expluatarea tehnica sj comerciala a navei.
Navlul costituie chiria sau pretul perceput de navlosant (armator) de la navlositor, prin efectul
contractului de navlosire, in schimbul punerii la dispozitia acestuia din urma a navei sale sau a unei
capacitati de incarcare a ei in vederea transportarii de marfuri pe apa.
b) Contractul de navlosire time-charter- De cele mai multe ori navlositorul utilizeaza acest tip
de contract pentru transportul materialelor prime: tit:ei, minereuri, carbune, cereale etc. Intervalul
de timp convenit cu armatorul ii ofera posibilitatea sa-si asigure cu marfa tonajul maritim afretat.
Navlositorul este obligat sa achite chiria, hire, in avans, de obicei in rate lunare. Chiria se
calculeaza in raport de tonaj, deadweight sj se plateste pe toata durata contractului la nivelul
convenit initial. Navlositorul raspunde pentru exploatarea comerciala a navei, suporta
cheltuielile legate de deplasarile navei in intervalul de timp convenit, asigurand combustibilul,
platind taxele de stramtori, canal, portuare.Armatorul este obligat sa asigure buna stare tehnica
de navigabi-litate a navei, sa angajeze sj sa plateasca echipajul, sa suporte cheltuieli.
c) Contractul de navlosire demise charter
Navlositorul suporta toate cheltuielile ocazionate de intretinerea navei, a echipajului pe care-l
angajeaza, precum sj cheltuielile ocazionate de micarea navei. Navlositorul este obligat sa
consulte pe armator sj sa obtina acordul acestuia in legatura cu persoana capitanului sj a
mecanicului-ef, precum sj atunci, cand face* reparatii in sala masjnilor ori procedeaza la
modificari in structura navei. Navlositorul este obligat sa intretina tehnic navigabilitatea navei,
procedand periodic la ridicarea acesteia pe uscat pentru curatire sj vopsire. Navlositorul este
obligat, de asemenea, sa plateasca chiria convenita anticipat, pe trane de timp, de regula, lunar.

Armatorul este obligat sa predea marfa in buna stare tehnica de navigabilitate, predare care
se face pe baza unei expertize tehnice, realizata pe cheltuiala navlositorului. La expirarea
perioadei de inchiriere, restituirea navei catre armator, in buna stare de navigatie, se realizeaza
tot pe baza de expertiza tehnica, dar pe cheltuiala
armatorului.
3.3. Caracterizai funciile conosamentului maritim. In doctrina conosamentul este definit390 ca documentul eliberat (semnat) de comandantul navei,
prin care se atesta ca marfa a fost incarcata pe nava sau a fost preluata de nava pentru incarcare,
in vederea transportarii pana la portul de destinatie.
Conventiei de la Hamburg din 1978, art.7, conosamentul este documentul care face dovada unui
contract de transport de marfuri pe mare si constata preluarea si incarcarea marfurilor de catre
carau, precum i obligatia acestuia de a livra marfurile contra prezentarii documentului.
Functii:
a) face dovada incheierii contractului de transport intre caraus i incarcator, atestand ambarcarea
marfii la bord;
b) totodata incorporeaza aceasta marfa, fiind un titlu reprezen tatival ei.
Deoarece eliberarea conosamentului se realizeaza de catre capitan sub semnatura acestuia, dupa
preluarea marfii, conosamentul aflat in mana incarcatorului probeaza incheierea contractului de
trans-port, mentiunile cuprinse facand dovada pana la proba contrara. Daca conosamentul insoteste
un contract de charter-party preexistent, eliberarea lui probeaza inceputul de executare a cftarterparty-ului.
Ca titlu reprezentativ al marfii, conosamentul este un titlu de valoare, care incorporeaza marfa
incarcata la bordul navei pentru a fi transportata, posesia legitima a conosamentului valorand
proprietatea asupra marfii ce se transporta.
Conosamentul este un titlu de credit, care poate circula prin andosare, pe calea girului precum
cambia i pe baza caruia se pot imprumuta bani. De asemenea, este un titlu de garantie reala, pe
baza caruia se poate garanta un credit. In acest caz se andoseaza cu formula girului "in garantie".

Test nr. 9
Subiectul 1: Continutul contractului comercial international.
1.1. Definii i caracterizai clauza primului refuz.
in baza clauzei primului refuz o parte contractanta A se obliga fata de cealalta beneficiar
B, de a-i propune sa realizeze in viitor o anumita operatie impreuna cu preferinta fata de orice alt
client; iar in cazul unui refuz al benefiziarului (B), celalta parte (A) este libera sa trateze cu oricare
alt client. Beneficiarul va avea, deci, optiunea de a participa la aceasta operatiune, cu preferinta fata
de oricare alt client, iar in cazul unui refuz din partea sa (primul refuz),cealalta parte va putea sa
contracteze acea operatie cu oricare alt client.
Aceasta clauza exprima un antecontract unilateral, afectat de o conditie suspensiva potestativa
simpla din partea promitentului. Ea contine un antecontract unilate-ral, deoarece da nastere
obligatiei promitentului de a acorda prefe-rinta beneficiarului fata de alti clienti ai sai. Promisiunea
se poate referi la orice operatiune comerciala pe care promitentul ar intentiona sa o incheie in viitor
sau numai la o anumita operatiune, mai exact un anumit contract, aceasta din urma situatie fiind cea
mai frecvent intalnita in practica.
1.2. Analizai clauzele asiguratorii mpotriva riscurilor nevalutare.

in practica executarii contractelor comerciale internationale, riscurile nevalutare cel mai frecvent se
manifesta sub forma riscului de pret. Pe piatii se produce o fluctuatie permanenta a preturilor, care
uneori este cauzata de fluctuatia monetara, alteori de diferite imprejurari ce pot surveni intre
momentul incheierii contractului si cel al Analizarii executarii lui. Astfel, se poate modifica raportul
dintre
cerere
si
oferta
datorita
unor factori conjuncturali, care prin actiunea lor pot influenta pozitiv sau negativ, cererea sau oferta
la anumite marfuri (sau servicii), care constituie obiectul contractului.
Pentru neutralizarea riscului de pret, partile pot stipula in continutul contractului lor clauze de
recalculare sau de postcalculare a pretului.
Partile pot evita aceste riscuri, stipuland in contract unele clauze de adaptare a acestuia la noile
imprejurari si anume: clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza de
hardship sau de impreviziune, clauza de for|a majora, clauze preventive fatii de diverse masuri de
protectie a concurentei.
Clauze de recalculcare sau revizuire.In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite si clauze de
indexare a pretului, clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret, mobil.
Clauza de revizuire a pretului este stipulatia contractuala prin care partile stabilesc, ca oricare dintre
ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in situatia in care intre
momentul incheierii si executarii contractului au intervenit modificari semnificative ale pretului
materiilor prime, energiei, formei de munca sau ale altor elemente avute in vedere la stabilirea
pretului contrac-tual (de exemplu, primele de asigurare, tarifele de transport etc.). Scopul acestei
clauze este de a proteja partile impotriva riscurilor nevalutare, prin mentinerea puterii de cumparare a
monedei de plata.
In functie de complexitatea elementului de referinta (etalonului), clauzele de revizuire a pretului
(de indexare nemonetara) au fost clasificate in doctrina in trei variante si anume:
a) Clauza de revizuire cu indexare unica (sau speciala). In aceasta varianta pretul este exprimat intro unitate de masura uzuala, al unui produs determinat, de exemplu al unei tone de carbune, al unui
baril de petrol, al unei tone de cereale, al unui kw/ora energie electrica etc.
b) Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa). Aceasta clauza se utilizeaza pentru
varianta cand pretul contractului depinde de valoarea unei pluralitati de elemente de referinta privite
cumulativ. De exemplu, materii prime, materiale, fortta de munca necesare pentru realizarea
obiectului contractului.
Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa) se utilizeaza, mai ales, in contractele de
antrepriza pentru lucrari de constructii-montaj, cu precadere atunci, cand antreprenorul foloseste
materiale si forta de munca din fara beneficiarului.
c) Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala. Aceasta varianta presupune raportarea
pretului contractual la valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de
moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata. In acest caz, elementul
de referinta este un indice sta-tistic relevant pentru evolutia preturilor la nivelul macroeconomic pe
intreaga tara, pe ansamblul economiei unui oras etc.
Clauza de indexare generala ce are drept scop mentinerea puterii globale de cumparare a monedei
de plata este mai putin utilizata in practica contractuala internationala.
Clauze de postcalculare a pretului. Aceste clauze sunt mai rar utilizate in practica. Clauzele de
postcalculare a pretului au aceeasj finalitate ca i clauzele de revizuire a pretului sj anume:
mentinerea pretului marfii (serviciului sau lucrarii) la parametrii conjuncturii existente pe piata in
momentul Analizarii executarii prestatiei asumate de debitor. Clauza cost + fee prezinta pentru
beneficiar avantajul ca poate obtine ameliorarea produsului sau lucrarii pe toata perioada executarii
contractului, in functie de ultimele inovatii tehnologice. Doctrina juridica a mentionat 239, ca
stipulatia cost f fee ii impune cumparatorului toate riscurile de instabilitatte a preturilor sj nu este
recomandabila la import.

Clauza ofertei concurente.Potrivit unei opinii, prin clauza ofertei concurente promitentul
(vanzatorul, prestatorul de servicii) se obliga sa acorde cocontractan-tului conditiile mai avantajoase
oferite acestuia de catre un tert in cadrul unei operatiuni similare.Formularea sub care aceasta clauza
a fost cel mai des intalnita este urmatoarea: "Daca in cursul executarii contractului, cumpa-ratoru!
notifica vanzatorului primirea unei oferte concurente, emanand de la un furnizor cunoscut si serios,
facuta la un pret infe-rior pretului contractului, toate celelalte elemente ale contractului, in special
cele referitoare la calitate, cantitate si termene de livrare ramanand aceleasi, vanzatorul trebuie ca in
termen de 10 zile de la primirea notificarii scrise din partea cumparatorului, sa accepte conditiile din
oferta concurenta. In lipsa acordului vanzatorului cu cumparatorul, acesta din urma este eliberat de
obligata de a cumpara de la vanzator, iar contractul va inceta sa produca efecte in termen de 10 zile
de la primirea raspunsului".
Clauza clientului cel mai favorizat. Clauza clientului cel mai favorizat este stipulatia contractuala
prin care promitentul (vanzatorul, furnizorul de bunuri sau de servicii) se obliga sa acorde celuilalt
contractant (cumparator, beneficiar) cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda eventual unui
tert; cu privire la contracte avand acelasi obiect.
Uzual in practica aceasta clauza este formulata astfel: "Daca vanzatorul va consimti fata de un
tert conditii mai favorabile in ansamblu decat cele stipulate in prezentul contract pentru cantitate si
calitate comparabila, le va acorda de asemenea cumparatorului din acest contract cu incepere din
ziua in care devin aplicabile in raporturile cu terta persoana".245
Clauza de hardship este stipulatia contractuala in temeiul careia devine posibila modificarea
continutului contractului atunci cand pe parcursul executarii sale se produc, fara culpa
contractantilor, evenimente ce nu puteau fi prevazute in momentul stabilirii raportului juridic de
oblgatie, dar care, schimbind substantial datele i elementele avute in vedere de parti in momentul
contractarii, creeaza pentru unul dintre contractanti consecinte mult prea oneroase pentru a fi
echitabil ca acesta sa le suporte singur.Clauza de hardship este o creatie a practicii anglo-saxone din
domeniul dreptului comertului international. Doctrina juridica a remarcat, ca aceasta clauza
corespunde notiunii de "situatie difi-cila" sau de "duritate".Efectele juridice ale clauzei de hardship
variaza dupa ordinea juridica, fiind recunoscute in unele sisteme juridice si necunoscutein altele.
Clauza dehardship se deosebeste de clauza de forta majora. Astfel, clauza de hardship nu pune
problema exonerarii de raspundere a unei parti, ci a reactualizarii, reechilibrarii prestatiilor. Pe de
alta parte, in timp ce forta majora este o clauza de neexecutare a obliga-tiilor, evenimentele care
pun in miscare clauza de hardship nu impiedica executarea, caci aceasta este posibila, dar in
conditii impovaratoare pentru debitor.
1.3. Formulai asemfll1rile i deosebirile dintre clauza de hardship i clauza de for major.
clauza de forta majora este definita drept o stipulatie contractuala, avand caracterul unui succedaneu
sau substitut de clauza de adaptare atunci, cand contine prevederea potrivit careia contractul se
suspenda in caz de forua majora, urmand ca el sa continue dupa perioada de suspendare, in noile
conditii care vor fi negociate intre timp.De asemenea se cere ca debitorul sa aiba fat;a de
evenimentele invocate un comportament activ. Astfel el trebuie sa-l informeze pe creditor si sa
depuna toate eforturile pentru a readuce relatiile contractuale la situatia normala sau, cel putin, sa se
mai salveze ceva
caractere: carac-terul imprevizibil, insurmontabil (sau irezistibil) si exterior celui care il invoca al
unor fapte intervenite ulterior incheierii contractului si care au impiedicat executarea acestuia, fara
nici o vina din partea debitorului, aflat intr-o imposibilitate absoluta de a executa contrac-tul.
Clauza cu privire la forta majora trebuie sa cuprinda si cerinta enuntarii imediate a cazului de forta
majora si modul in care trebuie sa se faca aceasta. Daca anuntarea cazului de forta majora nu se
face in termenul prevazut in contract, partea respectiva va fi obligata sa dezdauneze pe
cocontractantul sau de pagubele provocate prin neprimirea avizului, cu exceptia cazului daca
insasi anuntarea a fost impiedicata printr-un fapt exonerator.

Subiectul II: Contractul comercial de vnzare - cumprare internaional.

2.1. Definii i caracterizai obiectul contractului de vnzare - cumprare internaional.
Obiectul constituie prestatia, actiunea sau inactiunea la care partile sau un dintre ele se oblige prin
contract. Prestatia poate fi pozitiva sau negative(concurenta neloeala). Obiectul trebuie sa fie determinat
sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si moral
2.2. Expunei etapele de desfiiurare a licitaiei.
Principalele etape de desfasurare a unei licitatii sunt urmatoarele: a) Publicitatea. Publicitatea se
face prin mijloacele de informare ni masa de catre organizatorul licitatiei, cu cateva luni inainte de
icrmenul fixat pentru primirea ofertelor. De asemenea, inainte de a avea loc licitatia se elaboreaza
caietul de sarcini care cuprinde conditiile tehnice de livrare i de cooperare, diferite conditii
comerciale de plata, de transport etc. in care se poate incheia tranzactia.
b) Pregatirea ofertelor. Ofertele se intocmesc pe fortmulare speciale, procurate de la organizator.
Se intocmesc doua tipuri de oferte: oferta tehnica si oferta comerciala, fiecare introducandu-se in
plicuri separate. Ambele oferte se prezinta organizatoprului licitatiei in termenul prevazut in
prospectul de licitatie sau in caietul de sarcini. Uneori ofertantii prezinta si un curriculum vitae.La
baza intocmirii ofertelor stau datele luate din caietul de sarcini. Daca se pot oferi parametri
tehnico-calitativi superiori celor indicati in caietul de sarcini, se recomanda ca acest lucru sa fie
mentionat separat, pentru a nu complica comparatia ofertelor. Abaterile de la prevederile caietului
de sarcini micsoreaza sansele de castigare a licitatiei, chiar daca se ofera un produs superior celui
solicitat de beneficiar.
c)
Plata de catre ofertant a garantiei de participare. Pentru a avea
garantia
participarii
ofertantului
la
licitatie
organizatorul
percepe
de
la
ofertant
o
suma
in
numerar
exprimata
in
valuta
convertibila.
Aceasta
suma
poate
fi
inlocuita
printr-o
scrisoare
de
garantie
bancara,
emisa de o banca indicata de organizator sau de o banca cu renume
mondial
d)Tinerea licitatiei in ziua si la ora precisa, la locul anuntat. Inaintarea ofertelor catre organizator se
face in plicuri inchise, intermenul indicat. Se constituie o comisie de licitatie care deschide plicurile
in prezenta ofertantilor sau a reprezentantilor delegati. Se face o prima ierarhizare a ofertelor, de
regula in functie de nivelul de pret, la parametrii tehnici si de calitate egali..In faza a doua se face o
analiza de fond. In cazul produselor cu mare complexitate tehnica, se aprofundeaza comparatia si se
definitiveaza ierarhizarea ofertelor. Rezultatele se comunica participantilor la licitatie
2.3. Analizai rspunderea contractual a vnztorului i cumprtorului conform prevederilor
Conveniei de la Viena asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri din Il aprilie 1980 i
Codului civil al Republicii Moldova.
9.2.3.1. Mijloace de care dispune cumparatorul in caz de contravenfie la contract de catre
vanzator (art.45-52). Daca vanzatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin din
contractul de vanzare sau din conventie, cumparatorul are dreptul:
a) sa
ceara
vanzatorului
executarea
obligatiilor
sale,
cu
exceptia
cazului in care s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceasta
cerere;
b) daca
marfurile
nu
sunt
conforme
cu
contractul,
cumparatorul
poate
cere
vanzatorului
sa
repare
lipsa
de
conformitate,
in
afara
de
cazul in care acesta ar fi nerezonabil, tinand seama de toate
imprejurarile;
c) cumparatorul poate acorda vanzatorului un termen supli-mentar, de o durata rezonabila,
pentru executarea obligatiei sale;

d) sa declare contractul rezolvit;

e) in caz de lipsa de conformitate a marfurilor cu contractul, chiar daca pretul a fost sau nu
platit, cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care marfurile
efectiv predate o aveau in momentul predarii i valoarea pe care marfurile conforme ar fi avut-o
in acel moment;
f) daca vanzatorul preda marfurile inainte de data stabilita, cumparatorul are facultatea de a le
prelua sau de a le refuza;
g) daca
vanzatorul
preda
o
cantitate
superioara
celei
prevazute
in
contract,
cumparatorul
poate
accepta
sau
refuza
preluarea
cantitatii predate excedentar;
h) sa ceara daune-interese.
9.2.3.2. Mijloace de care dispune vanzatorul in caz de contra-venfie la contract din partea
cumparatorului. In cazul in care cumparatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin
din contractul de vanzare, vanzatorul este indreptatit:
a) sa ceara cumparatorului plata pretului, preluarea marfii pre-date sau executarea altor
obligatii ale cumparatorului in afara de cazul in care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu
aceste cereri;
b) sa acorde cumparatorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea
obligatiilor sale;
c) sa declare contractul rezolvit;
d) daca contractul prevede ca cumparatorul trebuie sa specifier forma, masura sau alte
caracteristici ale marfurilor s,i nu face aceasta specificare la data convenita sau intr-un termen
rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vanzatorului, acesta poate, fara a prejudicia
asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, sa efectueze singur aceasta specificare,
potrivit cu nevoile cumparatorului, care i-ar putea fi cunoscute;
e) sa ceara daune-interese.
Daunele-interese pentru o contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea
suferita i castigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot
fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi
trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea
cunostinta ca fiind consecintele posibile ale contraventiei la con-tract (art. 74).
Subiectul III: Contractul internaional de factoring.
3.1. Definii contractul internaional de factoring.
Notiune. Caractere juridice. Factoring-u\ este un con-tract complex prin care o parte, numita
aderent, transfera in proprietate o anumita categorie a creantelor sale unei alte parti numita factor
care, in schimbul unui comision, se obliga sa achite aderentului valoarea lor, subrogandu-se in
drepturile acestuia fa^a de debitorii creantelor cedate i pe care urmeaza sa le incaseze 445. In cadrul
factoring-ului vanzatorul (furnizorul) dupa ce a vandut marfurile mai vinde (cedeaza) i creantele
pe care le are impotriva cumparatorilor de marfuri.
3.2. Expunei obligaiile prilor n contractul internaional de factoring.
Factorul este oblgat sa plateasca aderentului toare facturile pe care le-a aprobat in prealabil neacceptand facturile acelor clienti, care pe plan comercial prezinta prea putina garantie. Plata creantelor
se face pe data cedarii acestora pe masura prezentarii facturilor. De regula, facturile sau copiile lor
legalizate se prezinta la anumite intervale convenite cu un borderou, pe care sunt inscrise toate
facturile din perioada considerata, cu toate garantiile lor si documentele justificatoare. De
asemenea, se prezinta si declaratia aderentului ca transmite factorului in proprie-tate creantele
respective, care reprezinta pretul prestatiilor furnizate (marfuri vandute sau servicii) acceptate de

clienti si ca plata acestora trebuie sa se faca factorului. Borderoul mai mentioneaza i cererea
aderentului de ai fi facute facturile, in schimbul unei chitante subrogatorii cu privire la factor.
Factorul subrogat aderentului are si unele drepturi impotriva debitorilor cedati, carora le poate
opune toate exceptiile creansei sau le poate intenta actiune in plata.
Aderentul are obligatia de a plati comisionul convenit, precum i de a inscrie pe factura invitatia
adresata debitorului de a plati direct factorului, mentiunea de subrogare pe factura fiind obligatorie.
De asemenea, aderentul este obligat sa garanteze factorului existenta creansei, scop in care este
dator sa coopereze cu acesta, informand-ul despre toare cauzele, care ar putea afecta creanta. In
plus, el trebuie sa notifice debitorului existenta subrogatiei i indatorirea de a plati factorului.
3.3. Analizai particularitile contractului de factoring.
Contractul de factoring are multe tangente cu tehnica scontului, de care, totusi, se deosebeste. i
factoring-ul i scontul presupune o transmisiune de creanta, pe baza careia se acorda un credit
inainte de scadenta
factoring-ul este insotit de o clauza de exclusivitate asupra tuturor operatiilor aderentului, care
garanteaza numai existenta creantelor, factorul asumandu-si si riscul insolvabilitatii debitorilor
cedati. De aceea, factorul trebuie sa manifeste o deosebita diligenta in supravegherea clientilor
sai.
Factoring-ul prezinta cele mai multe analogii cu cesiunea de creanta i cu subrogarea prin plata,
intocmai ca in ipoteza cesiunii de creanta, unde cedentul garanteaza numai existenta creantei la data
cesiunii, dar nu i solvabilitatea debitorului ori modificarile ulterioare ale creantei451, si in cazul
factoring-ului aderentul raspunde fata de factor numai in caz de inexistenta totala sau partiala a
creantei
Factoring-ul nu poate fi asimilat operatiei de asigurare de credit deoarece societatea de
asigurare va plati numai in cazul in care debitorul principal nu plateste, iar factorul devine
debitorul valorii tuturor creantelor acceptate din momentul cesiunii acestora, asumandu-si
obligatia de a plati imediat.
Subrogarea prin plata presupune ca plata sa se faca in acelasi timp cu subrogarea, acordul
intervenind intre debitor si solvent, iar in cazul factoring-ului, acordul intervine intre creditor si
factor (solvens), debitorul fiind tert fata de aceasta conventie.

Test nr. 10
Subiectul 1: Momentul i locul ncheierii contractului comercial internaional.
1.1. Comparai diferite concepii referitoare la momentul ncheierii contractului inter absentes.
Perfectarea contractului comercial international constituie finalizarea procedurii de formare a
acestui contract. Determinarea momentului incheierii contractului este una din cele mai controversate probleme in doctrina juridica de drept privat.
Contractul comercial international poate fi incheiat intre parteneri care se afla in prezenta sau
separati de mari distante.
A. Sistemul emisiunii acceptarii (sau al declaratiunii). Potrivit.icestui sistem contractul se
considera incheiat in momentul in care destinatarul accepta oferta, adica i-a manifestat vointa de
acceptare, chiar daca nu a comunicat aceasta acceptare, deoarece in acel moment coexista cele doua consimtaminte.
B.Sistemul expedierii acceptarii. Conform acestui sistem, contractul
se considera incheiat in
momentul in care acceptantul a expediat raspunsul sau printr-un trimis, scrisoare sau telegrama
incredintata postei ori alt mijloc de comunicare. In sistemul expedierii acceptarii raspunsul de
acceptare iese de sub puterea destinatarului ofertei I de sub riscul de a fi inlaturat oricand, asa cum
se intampla in sistemul precedent. Dar i in acest sistem exista posibilitatea ca aceptantul sa revina

asupra acceptarii pana in momentul in care aceasta ajunge la ofertant. Un alt dezavantaj este acela,
ca ofertantul ia cunostinta de incheierea contractului ulterior, cand primeste corespondenta
C. Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant. Potrivit acestui sistem, contractul se considera
incheiat in momentul in care ofer- tantul primeste raspunsul de acceptare, indiferent daca a luat sau
nu cunostinta de acest raspuns. S-a apreciat, ca in sistemul receptiei, contractul se considera
incheiat fara ca ofertantul sa cunoasca acceptarea din partea destinatarului159. Aceasta obiectie va fi de
cele mai multe ori teoretica, deoarece cunoasterea continutului corespondentei are loc, de regula, la
primirea ei.
d. Sistemul informarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care
ofertantul ia cunostinta de raspunsul de acceptare. i acest sistem este susceptibil de critica:
a) ofertantul poate arbitrar sau din neglijenta sa amane cunoa$te-rea raspunsului i, deci,
incheierea contractului;
b) nu se poate cunoaste cu certitudine momentul in care ofertantul a cunoscut raspunsul de
acceptare.
Pentru a evita, cel putin partial, aceste neajunsuri in practica, se considera ca ofertantul a luat
cunostinta de raspuns la primirea corespondentei
Ofertantul este liber sa faca dovada, ca fara nici o culpa din partea sa, a luat cunostinta despre
continutul acceptarii ulterior datei la care aceasta i-a parvenit la sediu.

1.2. Determinai locul ncheierii contractului inter absentes.

Locul incheierii contractului comercial international. Determinarea locului incheierii contractului
depinde de conceptia adoptata cu privire la determinarea momentului incheierii contractului.
Deasemenea, este important sa facem distinctie intre situatiile cand contractul se perfecteaza inter
praesentes sau acesta se incheie inter absentes.
Atunci cand contractul se incheie intre persoane prezente, locul perfectarii lui este acela unde are
loc semnarea contractului.
In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii acestuia difera in
functie de conceptia adoptata:
in sistemul emisiunii si cel al expedierii acceptarii, contractul comercial international se
considera incheiat la locul unde vorbeste acceptantul;
in sistemul receptiei acceptarii i cel al informarii, contractul se considera incheiat la locul
unde vorbeste ofertantul.
in cazul contractelor incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in
functie de conceptia adoptata cu privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel, in sistemul
emisiunii i cel al expedierii acceptarii, locul incheierii contractului este sediul sau resedinta
acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii i cel al informarii, contractul se considera incheiat la
locul unde se gaseste ofertantul.
in cazurile in care contractul se incheie fara a fi necesara comuni-carea acceptarii, contractul se
considera incheiat la locul unde se afla acceptantul.
In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau, dupa caz, resedinta
acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant privind valabilitatea
acceptarii tardive.

1.3. Argumentai importana eleterminrii momentului i locului ncheierii contractului comercial

internaional.
Determinarea momentului incheierii contractului prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:
a) la momentul respectiv se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia contractul.

Astfel, o societate comerciala, care nu era inmatriculata in acel moment in registrul comertului nu
avea capacitatea de a contracta (cu unele exceptii);
b)viciile vointei, respectiv cauzele de nulitate absoluta i nulitate relativa, se determina in raport
de momentul incheierii contractului;
c) pana in momentul incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau acceptarea;
d) de regula, efectele contractului se produc din momentul incheierii contractului, deci efectul
translativ de drepturi reale ?i problema riscului se rezolva in raport cu acest moment;
e) momentul incheierii contractului intereseaza pentru calculul prescriptiei extinctive;
f) in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina legea
aplicabila;
g) legea in vigoare la data incheierii contractului, lege care este normal aplicabila, urmeaza sa
guverneze contractul in raport cu principiul tempus regit actum, aplicarea sa extinzandu-se pe
intreaga durata a executarii obligatiilor generate de contract;
h) vor putea exercita actiune pauliana impotriva contractului numai creditorii a caror creanta este
anterioara momentului perfec-tarii contractului;
i) in contractele translative de drepturi cum este, de exemplu, vanzarea unui bun determinat,
transmiterea dreptului real de la vanzator la cumparator, opereaza la momentul incheierii
contractului i tot din acel moment, in armonie cu principiul res perit domino, se transmit la
cumparator si riscurile pieirii sau avarierii lucrului;
1) in cazul ofertei adresata unor persoane nedeterminate, momen-tul incheierii contractului in
raport cu prima acceptare primita face ca acceptarile ulterioare sa ramana fara efect;
m) in functie de acest moment, se determina locul incheierii contractului.
Locul incheierii contractului prezinta interes sub urmatoarele aspecte:
- in situatia in care partile nu au desemnat lex contractus, se va ,APLICA a principiul locus regit
actum, potrivit caruia legea competenta sa guverneze contractul este lex loci contractus, adica legea
in vigoare la locul incheierii contractului in momentul perfectarii acestuia;
- daca partile nu au prevazut in contract arbitrajul competent ..i solutioneze eventualele litigii
ce pot aparea intre ele in legatura . II executarea contractului, jurisdictia competenta sa solutioneze
.neste litigii va fi determinata in raport cu prevederile legii in vigoare l.i locul incheierii
contractului;
pentru interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul
incheierii contractului.

Subiectul II: Controctul internaional de leasing.

2.1. Definii i clasiiicClti contractul internaional ele leasing.
prin leasing se intelege acea operatie juridica, prin care o persoana (de obicei o societate
specializata in acest scop) cumpara un bun spre a-l inchiria unei alte persoane, numita utilizator
(care in mod obisnuit este tot o intreprindere), care la sfarsitul contractului de locatie are un drept de
optiune intre trei posibilitati si anume: de a continua contractul de locatie, de a-l rezilia ori de a
cumpara bunul respectiv la un pret convenit in asa fel, incat sa se tina seama, cel putin in parte, de
varsamintele efectuate cu titlu de chirie (adica de amortizarea bunului pe aceasta cale si, deci, de
valoarea lui rezidual!).
dupa tipul de finantare al contractului exista:
Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga suma
necesara producerii sau cumpararii activului.

Leasing multiplicat^ sau tip levier (leveraged). Este un leasing financiar in care locatorul
imprumuta cu o parte din banii necesari cumpararii activului sau chiar toata suma, folosind
contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut.
Dupa, tipul de service asigurat, avem:
Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza sa intretina activul, sa-l
asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra activului, prevazute de lege.
Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea leasingurilor financiare sint de tipul net.
Dupa originea activului:
Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru echipamente noi.
Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original.
Leasing indirect. Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica locatorului
sa-l cumpere de la producator si apoi incheie contractul de leasing cu locatorul. Locatorul este cel
care cumpara echipamentul de la producator.
Dupa durata contractului exista:
Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult;
Leasing pe termen mediu: intre 3 si 8 ani;
Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani.
Forme speciale:
Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade
distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de transport etc.).
Master leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor:
a) Term leasing pe termen.
b) Trip leasing pe calatorie.
Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de maini si utimaje.
Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul i utilizatorul este
una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie, un
utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la un pret
rezidual. Rolul operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte
ingenios, el permite unui industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente i viitoare,
fara ca economi-cete sa piarda echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are
sau este pe cale sa le aiba.
Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. Dar
pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la ceea ce se
numeste echipament industrial.
Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating
lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca locatorul
(lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza intreaga valoare a
bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decat durata
vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat in locatie la mai multi
utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la expirarea contractului, inca
importanta. In fine, in
cazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre
locatar.
2.2. Determinai i descriei drepturile si obligaiile pari lor in contr internaional de leasing.
Locatorul
obligatiile: 1. san nu intervina in alegearea echipamentului si a vinzatorului de echipament pe care il face

locatarul daca contractul nu prevede altfel,2. sa nu opereze modificari fara acordul locatarului in contract de
vinz-cump, 3. sa dea locatarului contra plata in posesiune si folosinta temporara echipamentul sau,4. sa incheie
din insarcinarea locatarului contr v-c (furnizare0 de echipament ales de locatari cu vinzatorul indicat acesta, 5
la expirarea contract de leasing sa primeasca echipamentul daca locatarul nusi exercita dreptul de al achizitiona
cu titlu de proprietate.
Drepturile: 1. sa aleaga cu acordul locatarului echipamentul si vinz, 2. sa foloseasca echipamentul in calitate
de gaj la obligatiile sale fata de terti daca contractul nu prevede altfel, 3. in cazul in care locatarul incalca
substantial clauzele contractului sa solicite achitarea integrala inainte de termen a chiriei sau rezilierea
contractului cu reparatrea pagubelor.
Locatarul
Drepturile: 1. sa aleaga echipamentul si vinzatorul, 2 sa refuze receptionarea echipamentului ce nu
corespunde contractului de leasing sis a suspende achitarea locatorului a chiriei, 3 sa ceara rezilierea contr in
cazul in care locatorul incalca clauzele contr precum sa ceara despagubiri,4 sa stabileasca independent pe baza
contractuala executantul lucrarilor de reparatii, 5 sa achite chiria inainte de termen sis a rascumpere
echipamentul inainte de termen,6 la expirarea contractului de leasing sa achizioneaze echipamentul cu titlu de
proprietate
2.3. Analizai particularitile operaiunilor componente ale leasingului.
Contractul de leasing cuprinde o suma de acte juridice, marcate de interdependenta dintre ele.
A. Contractul de vanzare-cumparare se incheie intre vanzator i finantatorul-cumparator. Obiectul
acestui contract este ales de utilizator, care trateaza cu vanzatorul toate elementele vanzarii.
Finantatorul va plati pretul pe baza procesului verbal de predare, incheiat intre vanzator si utilizator.
B. Contractul de mandat se incheie intre finantator ca mandant si utilizator ca manadatar. In
calitatea mentionata, finantatorul negociaza si incheie cumpararea bunului de echipament,
convenind cu vanzatorul asupra parametrilor tehnici ai acestuia. Dar mandatul intervenit intre
utilizator si finantator prezinta unele particularitati fapl de dreptul comun. Astfel, utilizatorul
actioneaza in numele finantatorului, dar nu primeste indicatii de la acesta. Utilizatorul mai are
mandatul de a sta in justitie si dispune de o actiune in garantie impotriva vanzatorului.
C.Contractul de locape intervine intre creditorul locator (finan- tator) si utilizatorul locatar. Acest
contract este precedat de o promisiune de locatie sinalagmatica, in sensul ca finantatorul promite
ca bunul pe care il cumpara il va da in locatie, iar utilizatorul promite ca-l va lua in calitate de
locatar. Aceasta promisiune bilaterala de locatie are valoarea unui contract de locatie, in masura in
care sint determinate elementele esentiale ale contractului (obiectul, chiria). In realitate437, din
momentul in care cunoaste pretul de cumparare al bunului (fixat de catre utilizator si vanzator),
cumparatorul poate fixa conditiile contractului de locatie si drept urmare, promisiunea de locape s-a
transformat in contract de locatie.
Locatiunea din cadrul leasing-ului a suportat alterari in raport cu locapa clasica 438 si in sensul
ca obligatiile locatorului privind predarea posesiei bunului inchiriat cat si aceea de asigurare a
posesiei utile, sint executate de vanzator si nu de finantator. Obligatia de intretinere a bunului
inchiriat este, de as'emenea, in intregime pe seama locatarului, care suporta si prima de asigurare
si nu pe seama
locatorului.
D. Promisiunea unilaterala de vanzare apartine finantatorului si opereaza la finele contractului
de leasing. Dupa cum am menponat, la sfarsitul contractului de locape utilizatorul are de ales intre
trei posibilitap:
a) sa ceara reinnoirea locapei pentru o noua perioada de timp,
cu chirie mai mica;
b) sa restituie bunul catre creditor (proprietar-locator) i contrac-tul sa ia sfarsit, si odata cu el
intreaga operape de leasing;
c) sa opteze pentru cumpararea bunului la un pret rezidual, rezultat din diferend dintre prepil

inipal precizat in contract si chiriaachitata.

Daca utilizatorul opteaza pentru aceasta ultima posibilitate, creditorul este obligat sa-i vanda
echipamentul. In doctrina juridica s-a menponat , ca leasing-ul prezinta caracteristicile unui
contract de adeziune, utilizatorul fiind aderentul, care la semnarea contrac-tului nu are
posibilitatea sa aduca modificari clauzelor, care sint in privita lui foarte severe.
Subiectul III: Contractul de transport aerian internaional
3.1. Definii contractul de transport aerian internaional.
Contractul international aerian de marfuri este un contract in baza caruia o parte, numita caraus, se
obliga fata de cealalta parte, numita expeditor ca, in schimbul unei taxe de transport, sa transporte
pe calea aerului anumite marfuri la destinatia convenita si sa le elibereze la acea destinatie. Este un
contract sinalagmatic, cu titlu oneros i, conform reglementarilor uniforme in materie, are caracter
interna-tional daca punctul de plecare i punctul de destinatie a marfii sunt situate pe teritoriile a
doua state sau daca cele doua puncte fiind situate pe acelasi teritoriu, aeronava survoleaza teritoriul
unui stat tert, unde face o escala.
3.2. Dai caracteristica juridic a contractului de.transportaerian-internaional
Contractul de transport este autonom in sensul ca raporturile pe care se stabileste sunt
independente de cele dintre expeditor si beneficiar, care au la baza un alt contract, de obicei de
furnizare, care este impozabil carausului.
Contractul de transport este un contract unitar380 si de sinestatator, in continutul caruia se imbina
elemente, care in individualitatea lor, se aseamana cu elemente specifice altor contracte (de
antrepriza, de locatiune, de lucrari, depozit), dar care in ansamblul lor confera acestui contract o
natura juridica proprie. Unii autori au mentionat 381, ca nu orice deplasare de lucruri dintr-un loc in
altul formeaza obiectul unui contract de transport, dar numai atunci cand transportul se
face pe baza obligatiei asumate de caraus in acest sens si le-a luat in primire, in prealabil, la locul
de incarcare, si le va preda la locul de destinatie. Deci, nu vor fi considerate contracte de transport
acelea, care, desi constau intr-o deplasare materiala dintr-un loc in altul a unor lucruri, aceasta nu sa facut cu predarea prealabila a lor. Din aceasta categorie se considera ca fac parte: deplasarea prin
conducte, transportul de energie electrica i cel informational (care, de regula, se fac prin retelele
proprii de transport), contractul de remorcaj, contractul de expeditie etc.
Contractul de transport international de marfuri are urmatoarele caractere juridice: este un
contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, este comutativ, consensual, are un caracter real si
un continut economic.
3.3. Analizai condiiile i modaliti le rspunderii transportatorului n contractul de transport aerian
internaional
Carausul este obligat sa execute transportul in bune conditii. El este raspunzator de daunele
cauzate prin intarziere in executarea transportului, putandu-se exonera numai daca dovedeste ca a
luat toate masurile necesare pentru evitarea pagubelor sau ca s-a aflat in imposibilitate de a lua
masurile necesare.
Potrivit Conventiei se opereaza o prezumtie de pierdere a marfii daca transportatorul nu
elibereaza marfa in 7 zile, calculate de la data la care marfa ar fi trebuit sa fie pusa la dispozitia
destinatarului.
Carausul este raspunzator si pentru pierderea sau avarierea marfurilor, daca faptul cauzator de
prejudicii s-a produs in timpul transportului aerian, adica in perioada in care transportatorul are
paza juridica a marfii, respectiv perioada in care marfurile se afla in aerodrom, la bordul navei, intrun loc determinat de o aterizare in afara aerodromului sau sunt in curs de transbordare.
Carausul este exonerat de raspundere sau raspunde limitat, daca atesta ca paguba provine din
culpa reclamantului sau ca este vorba de o culpa comuna, ori ca pierderea provine din natura sau
viciul marfii. Limitarea raspunderii transportatorului nu opereaza daca cel interesat dovedeste ca

paguba este rezultatul faptei carausului sau a prepusului sai, care au actionat cu culpa sau dol.
Conform prevederilor Conventiei, orice clauza stipulata de parti in sensul inlaturarii raspunderii
carausului sau limitarii acesteia sub nivelul stabilit prin normele Conventiei este nula.
Daca marfa primita de destinatar a fost avariata, acesta trebuie sa intocmeasca un protest imediat
ce a descoperit acest lucru, dar nu mai tarziu de 7 zile pentru bagaje i 14 zile pentru marfuri. Pentru
cazurile de intarziere protestul poate fi inaintat, in cel mult, 21 de zile de la data primirii marfii de
catre destinatar.
La transporturile succesive, efectuate de mai multe companii de transport, raspunderea este
solidara, a tuturor companiilor aeriene participante.
Prin Protocolul de la Haga sa l i m i t a t raspunderea carausului pana la nivelul de 25.000 franci
ani (lunii uni u n i t a t e monctaia, care reprezinta 6,5 miligrame aur cu titlu <l<- o.'JOO am lin), pentru
fiecare kg de bagaj sau marfa.