Clopotul potopului

Radu Buzuliuc

Cu-n sunet slab, exasperant i sumbru

Rsun grav o jalnic stafie
A unui clopot mort, cuprins de-un rece suflu
Ce fredona in gol a sa magie
Trecnd greoi pe langa case
De mult uitate ins, n falnica-i putere
Rostogolea de zor temeri retrase
Ale-unui om plpnd, plin de durere...
Cutreiera de mult aceleai drumuri mute
Rupte de lume i iari frmntate
Cci rsuflarea rece, vast, a vnturilor crunte
n timp zdrobea crrile uitate
Sracul om, cuprins de-o tragic manie
S-i regseasc-a sa comoar
Era purtat n gnduri de jalnica stafie
Ce nu-i lsa amarul s ii piar.