Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

METODE DE RECONDIIONARE A
PIESELOR UZATE

Student: Alexandru Balan


An univ.: IV

Prof. coord.: Sef.lucr.dr.ing.I.Vilciu

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

CUPRINS
1. ARGUMENT.pag.3
2. GENERALITATI .pag.5
3. METODE DE RECONDITIONARE A PIESELOR .pag.6
3.1 RECONDIIONAREA PRIN SUDARE...pag.6
3.1.1. Recondiionarea prin sudare manuala cu arc electric si electrozi metalici inveliti
3.1.2. Recondiionarea prin sudare automata cu arc electric sub strat de flux
3.1.3. Recondiionarea prin sudare manuala cu flacara de gaze
3.1.4. Recondiionarea pieselor cu arc electric vibrator (prin vibrocontact)
3.2 RECONDIIONAREA PRIN METALIZARE...................................................pag.9
3.3RECONDIIONAREA PRIN DEFORMARE
PLASTICA...................................................................................................................pag.13
3.4 RECONDIIONAREA PRIN ACOPERIRI GALVANICE.............................pag.14
3.5 RECONDIIONAREA PRIN APLICAREA DE
PIESESUPLIMENTARE..........................................................................................pag.14
3.6 RECONDIIONAREA PRIN OPERATII DE PRELUCRARI
MECANICE..........................................................................................................pag.14
BIBLIOGRAFIE....................pag.14

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

ARGUMENT
Am ales sa dezbat aceasta tema in proiectul meu deoarece reconditionarea pieselor
uzate reprezinta un subiect nelimitat ca tehnologie, utilaje, materiale folosite.
Reprezinta un capitol foarte important in functionarea unitatilor industriale, atat din
punct de vedere economic, prin economiile de ordin financiar realizate prin prelungirea
duratei de viata a unor utilaje, cat si din punct de vedere al resurselor materiale, protejarii
acestora si a mediului inconjurator.
Existenta unui atelier de reconditionare a pieselor uzate poate fi pentru unii ceva
nesemnificativ in cadrul unei intreprinderi. In afara de reducerea costurilor de productie prin
reconditionarea pieselor care este un lucru evident pentru toata lumea, pot fi si momente in
care acest mic atelier poate deveni mai important decat banca finantatoare sau biroul
managerului general. Aceasta, doar daca ne putem inchipui un scenariu in care o comanda
foarte importanta nu poate fi onorata din pricina unei piese care s-a stricat neasteptat si pentru
a carei inlocuire trebuie sa se astepte 45 de zile.
Micul nostru atelier ne poate scoate din incurcatura si in loc sa pierdem un client
foarte important, milioane de euro din penalitati si poate chiar societatea, putem sa ne onoram
comenzile, beneficiind de o oarecare independenta in ceea ce priveste piesele de schimb.
Aceasta tema este interesanta si din punct de vedere al metodelor si tehnologiilor, pe
langa cele traditionale, facandu-si loc cele de varf si neconventionale. Deasemenea un capitol
vesnic deschis ramane cel al materialelor folosite. Si aici cele din noua generatie vin sa
completeze si sa inlocuiasca materialele traditionale.
Avand in vedere importanta reconditionarii pieselor uzate se impune cu necessitate
cresterea caracteristicilor fizico chimice, mecanice si tehnologice ale stratului superficial al
pieselor, in vederea imbunatatirii duratei de exploatare si reducerii pretului de cost al acestora.
Tehnologiile de reconditionare au fost dezvoltate in vederea imbunatatirii comportarii
in exploatare, dupa reconditionare piesele trebuind sa fie capabile sa reziste celor mai diferite
stari de solicitari. De aceea materialele folosite trebuie sa asigure rezistenta la uzura,
stabilitate la coroziune, duritate, proprietati termice si electrice speciale si biocompatibilitate.
In acest sens ar trebui acordata o deosebita atentie cercetarii stiintifice in vederea descoperirii
de materiale noi si dezvoltarii unor thnologir moderne si eficiente care sa contribuie la
dezvoltarea permanenta a acestui domeniu.

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

2. GENERALITI

Dupa un anumit numar de ore de functionare a unui ansamblu, unele piese, mai greu
solicitate, prezinta o stare avansata de uzura, ceea ce face imposibila functionarea in
continuare a ansamblului respectiv.
In afara uzurii datorita unei functionari de o anumita durata, piesele masinilor si ale
aparatelor pot iesi din functiune si in urma unor cauze accidentale: loviri, suprasolicitari,
montari gresite, defecte de material, etc.
Pentru a repune ansamblul respectiv in functiune, el este supus reparatiilor. In cadrul
procesului de reparatie, piesele demontate sunt analizate cu atentie, imposibila functionarea in
continuare a ansamblului respectiv, stabilindu-se natura si marimea uzurii (gradul de uzura).
Pentru ca piesele uzate sa-si poata indeplini in bune conditi rolul lor initial, ele se supun unui
proces de reconditionare . Totusi, nu toate piesele uzate se supun reconditionarii.
La stabilirea aplicarii reconditionarii se ia in consideratie, in primul rand gradul de
uzura al piesei, care influenteaza in mod direct costul reconditionarii.
Costul unei reconditionari, Crec se poate determina cu relatia:
Crec= Cop + Cman + Cmat + Cr
In care:
Cop
este costul operatiilor pregatitoare;
Cman cheltuielile cu manopera;
Cmat costul materialelor necesare reconditionarii
Cr
cheltuielile cu regia.
In cazul in care costul reconditionarii este mai mic deacat pretul unei piese noi Cpn,
adica:
Crec<Cpn,
se prefera reconditionarea piesei uzate, cu conditia
reconditionate sensibil egala cu ceea a piesei initiale.

obtinerii unei calitati a piesei

Daca insa costul reconditionarii este mai mare decat cel al unei piese noi, adica:
Crec>Cpn
nu se prefera reconditionarea piesei.
Totusi de cele mai multe ori, reconditionarea asigura economii insemnate fata de
situatia in care s-ar inlocuii piesele uzate cu piese de schimb noi. Aceste economii E rezulta
din diferenta:
E=Cpn-Crec.
Reconditionarea pieselor uzate se poate realiza prin mai multe procedee, care se aleg pe
baza :
- formei si a dimensiunilor piesei;
- naturii materialului piesei;
4

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
-

tipului si marimii uzurii


utilajelor si a materialelor aflate in inzestrarea tehnica a intreprinderii.

Dintre procedeele de reconditionare cu raspandire mai larga fac parte:


-reconditionarea prin sudare
-reconditionarea prin metalizare
-reconditionarea prin deformare plastica
-reconditionarea prin acoperiri galvanice
-reconditionarea prin aplicarea de piese suplimentare ;
-reconditionarea prin operatii de prelucrari mecanice
Indiferent de procedeul folosit, reconditionarea cuprinde o serie de operatii preliminare de
pregatire, operatia propriu-zisa de reconditionare si unele operatii finale.

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

3. METODE DE RECONDIIONARE
A PIESELOR

O mare parte din piesele uzate pana la limita maxima admisa pot fi aduse la conditiile
normale daca asupra lor se intervine cu operatii de reconditionare sau de reparare.
Unele piese nu pot fi refolosite, de aceea cand limita de uzare a fost atinsa inlocuirea lor este
obligatorie. Reconditionarea se realizeaza prin diferite metode si necesita o serie de reparatii
care se executa in ateliere speciale pentru departarea efectelor uzurii si readucerea pieselor
initiale.
Procedeele cele mai folosite pentru reconditionarea pieselor sunt:
1. Recondiionarea pieselor prin sudare
2. Recondiionarea pieselor prin metalizare
3. Recondiionarea pieselor prin deformare plastic
4. Recondiionare pieselor prin galvanizare
5. Recondiionare a pieselor prin plicarea de piese suplimentare
6. Recondiionarea pieselor prin prelucrari mecanice

3.1. RECONDIIONAREA PRIN SUDARE


In momentul de fata, sudarea constituie unul din cele mai utilizate procedee de
reconditionare. Acest lucru se datoreste faptului ca au fost puse la punct numeroase porcedee
de sudare, realizate cu aparatura moderna si materiale foarte variate, ca: electrozi, pulberi,
vergele de metal de adios.
3.1.1. Reconditionarea prin sudare manuala cu arc electric si electrozi metalici inveliti
Principalele lucrari de reconditionare efectuate prin acest procedeu sunt incarcarile
de suprafete uzate prin frecare.
Incarcarea suprafetelor uzate se face prin depunerea succesiva de straturi de metal cu
un electrod ales in functie de compozitia chimica a piesei de reconditionat.
Foarte frecvente sunt lucrarile de reparatii effectuate asupra unor piese sparte sau
fisurate, din cauza unor suprasolicitari sau a unor accidente mecanice.
Piesele din otel se pregatesc, in prealabil, prin tesirea marginilor rupturii, se
degreseaza cu atentie si se supun sudarii.
In general in functie de sudabilitatea otelului de cantitatea de metal care urmeaza a fi
depus si de tipul electrozilor, piesele din otel se pot suda cu sau fara preincalzire.
6

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
Preincalzirea are drept scop micsorarea tensiunilor interne produse la sudare si
inlaturarea pericolului fisurarii si al deformarii pieselor.
Preincalzirea se realizeaza prin introducerea pieselor in cuptoare sau cu ajutorulunor
arzatoare cu gaze. Dupa sudare, piesele se racesc in cuptor sau se mai incalzesc usor cu
arzatorul, astfel incat sa se asigure viteze de racire mici.
Piesele din fonta se recondtitioneaza prin sudare mai greu decat cele din otel, din
cauza plasticitatii reduse si a tendintei de decarburare a fontei, care duc la aparitia usoara a
fisurilor.Totusi printr-o tehnologie corecta si ingrijita se pot obtine suduri de buna calitate.
Sudarea pieselor din fonta se poate face la rece sau la cald.
Sudarea la rece se executa cu electrozi inveliti cu vergele din otel cu continut redus
de carbon sau slab aliat , din aliaj monel(C u Ni),din nichel pur sau nichel-fier. In cazul
sudarii pieselor fisurate pentru a se evita propagarea in continuare a fisurii, la capetele ei se
executa gauri care delimiteaza fisura. Pentru o buna depunere a metalului de adiaos,
marginile fisurii de largesc print-o prelucrare mecanica in unghi.
In cazurile in care este necesar sa se asgure o rezistenta sporita imbinarii pieselir cu
grosimea peretilor mai mare de 10mm sudarea la rece a fontei se executa prin introducerea in
flancurile rostului a unor suruburi in care se sudeaza in rost sau daca piesa se preteaza a
unor ancore care de asemenea se sudeaza impreuna cu piesa.
Pentru realizarea unor suduri cu rezistenta sporita si cu pericol redus de formare a
fisurilor de aplica sudarea la cald .Sudarea se realizeaza cu electrozi cu vergea din fonta
continind elemente care sa impiedice arderea carbonului, a siliciului si a manganului.
Preincalzirea se realizeaza in cuptoare obisnuite sau mai frecvent in cuptoare speciale
construite din caramizi refractare incalzirea se face cu mangal cu arzatoare.
3.1.2. Recondiionarea prin sudare automata cu arc electric sub strat de flux
Sudarea automata cu arc electric sub strat de flux este un procedeu caracterizat de o
mare productivitate. El poate fi folosit pentru reconditionarea prin incarcare a unor piese
cu suprafete uzate de intndere mare (cilindri de laminor sau pentru mori utilizati in
industria alimentara sau cea a materialelor de constructii roti de vagoane de cale ferata sau
tramvaie etc).
Pentru marirea productivitatii muncii se pot utiliza electrozi banda sau simultan
mai multi electroizi sarma.

3.1.3. Reconditionarea prin sudare manuala cu flacara de gaze


Sudarea manuala cu flacara de gaze este un procedeu folosit pe scara larga la lucrarile
de reconditionare a pieselor confectionate din cele mai diferite materiale (otel, fonta, metale si
aliaje neferoase).
Inainte de sudare, suprafetele se curate de murdarie, ulei si rugina, cu ajutorul periilor de
sarma sau chiar prin prelucrare mecanica pe strung sau pe alta masina-unealta.
In functie de natura materialului piesei se sudeaza la rece sau la cald. Preincalzirea
pieselor se face la fel ca in cazul reconditionarii cu arc electric.
Materialul de adiaos se alege in mod asemanator electrozilor folositi la sudarea manuala cu
arc electric, luindu-se in considerare natura materialului piesei reconditionate.
O atentie deosebita se va acorda alegerii unor fluxuri corespunzatoare, care sa asigure
descompunerea oxizilor si fluiditatea baii de metal topit.
7

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

3.1.4. Reconditionarea pieselor cu arc electric vibrator (prin vibrocontact)


Incarcarea pieselor prin acest procedeu se realizeaza prin topirea electrodului cu
ajutorul unui arc electric vibrator. Arcul electric vibrator se formeaza intre suprafata pieselor
de reconditionat si un electrod din satma neacoperita, caruia i se imprima o vibratie uniforma
cu frecventa de 50-100 oscilatii/secunda.
In timpul vibratiei, electrodul atinge piesa dand nastere la unui circuit, datorita caruia
electrodul se sudeaza pe piesa. Procedeul are numeroase avantaje, printre care, cel al unei
puritati ridicate si al unei incalziri reduse a piesei.
Instalatia folosita este relative simpla si poate fi usor realizata pe un strung obisnuit.
In practica se folosesc si instalatii la care miscarea vibratorie se realizeaza cu ajutorul
unui vibrator electromagnetic.
3.2 RECONDIIONAREA PRIN METALIZARE
3.2.1. Generalitati
Metalizarea prin pulverizare este un procedeu de depunere pe suprafete metalice sau
nemetalice a unor straturi de metal topit, antrenate de un current de aer comprimat sau inert.
Metalul care se depune se utilizeaza sub forma de sarma sau de pulbere. Topirea lui se
face cu o sursa de caldura care poate fi o flacara oxigaz, un arc electric sau un jet de plasma.
Stratul depus adera la suprafata metalizata, datorita unui proces mecanic de infigere a
particulelor metalice intre rugozitatile suprafetei piesei. Foarte rar, si anume in cazul
metalizarii cu mobilden, se produce si un proces de difuziune a acestui metal in materialul
piesei. De asemenea, se obtin uneori mici zone de sudura intre metalul depus sic el al piesei
metalizate.
Dintre toate procedeele folosite pentru depunerea de straturi metalice pe suprafetele
diferitelor corpuri, metalizarea prin pulverizare are cele mai numeroase si variate aplicatii, in
toate domeniile industriale.
Acest lucru se datoreste, in principal, faptului ca depunerea se poate realiza pe orice
suprafata metalica sau nemetalica -, iar straturile depuse sunt uniforme, rezistente la
solicitari mecanice si la coroziune.
Tehnologia reconditionarii cuprinde o serie de operatii de pregatire, metalizarea
propriu-zisa si unele operatii finale.
3.2.2. Operatii de pregatire a pieselor in vederea metalizarii
a) Verificarea pieselor. Dupa demontarea si curatirea sumara a pieselor, acestea se
supun unui control defectoscopic, pentru a se elimina, de la inceput, piesele uzate, cu
defecte grave, care, dupa reconditionare, ar putea provoca accidente in exploatare.
In functie de felul defectelor care se urmaresc a fi puse in evidenta, metodele de
control defectoscopic nedistructiv se aplica astfel:
- pentru defecte superficiale sau defecte interioare, care corespund cu exteriorul,
defectoscopia cu substante penetrante prin colorare sau fluorescenta;

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
-

pentru defectele superficiale sau defectele interioare, aflate in apropierea suprafetei,


defectoscopia magnetica;
pentru defecte interioare, defectoscopia cu radiatii penetrante (raze x sau y) sau
defectoscopia cu ultrasunete.
Piesele fara defecte sunt supuse in continuare unui control al dimensiunilor si al
defectelor de forma. Prin acesta se urmareste sa se determine:
daca unele cote au deposit sau nu, din cauza uzurii, limita inferioara sub care nu se
mai mentine rezistenta mecanica a pieselor;
ovalitatile, deformarile sau dezaxarile pieselor;
cota de la care va incepe metalizarea si care permite stabilirea grosimii stratului de
metal necesar a fi depus prin metalizare.

b) Pregatirea suprafetelor. Pentru a se asigura o aderenta cat mai buna a stratului de


metal la suprafetele pieselor, acestea se curata si se degreseaza, prin spalare cu
benzina, diversi alti solventi sau cu solutii de detergenti. Piesele imbibate cu ulei se
expun la flacara unui arzator cu gaz, pentru a se elimina din porii metalului uleiul, a
carui prezenta reduce aderenta stratului metalizat.
De asemenea, pentru a se obtine o aderenta sporita, este necesar ca suprafata piesei sa
prezinte o rugozitate avansata; aceasta se poate obtine prin unul din urmatoarele
procedee:
- sablarea, operatie cel mai frecvent utilizata, deoarece realizeaza in acelasi timp si
curatirea suprafetelor de oxizi, tunder, vopsea veche. Sablarea se executa, in
majoritatea cazurilor, cu nisip antrenat de aer comprimat. Pentru a se evita
incovenientul producerii prafului si al distrugerii granulelor de nisip, sablarea se poate
inlocui cu alicarea, la care nisipul este inlocuit cu alice din fonta sau din otel. Prin
alicare se obtin rugozitati mai mari decat prin sablare;
- filetarea cu bavuri, procedeu utilizat la pregatirea suprafetelor cilindrice (fusurile si
manetoanele arborilor cotiti, fusurile axelor si ale arborilor). Procedeul consta in
taierea unui filet triunghiular dintr-o singura trecere, fixand cutitul de strung in consola
si sub linia varfului strungului pentru a se produce vibratii si deci bavuri. Adancimea si
pasul filetului, precum si pozitionarea cutitului variaza dupa dimensiunile piesei si
grosimea stratului de metal care trebuie depus. Dezavantajul acestui procedeu consta
in aceea ca, in unele cazuri, din cauza efectului de crestatura produs de filet, scade
rezistenta la oboseala a piesei. De asemenea, procedeul este greu de aplicat
suprafetelor dure, ca de exemplu, celor centrate si calite. Totusi acest ultim dezavantaj
se poate inlatura printr-o inmuiere a materialului in urma unui tratament termic local
(incalzire la flacara).
- infasurarea cu sarma, procedeu care se aplica atunci cand nu este posibila utilizarea
filetarii cu bavuri. Portiunea piesei care urmeaza a se metaliza se prelucreaza in
prealabil, pentru a se elimina abaterile de forma, apoi se infasoara strans cu sarma,
lasandu-se spatii libere intre spire. Extremitatile sarmei se fixeaza mecanic prin bride
si suruburi sau prin puncte de sudura. Prin metalizarea ulterioara, se obtin straturi
depuse cu rezistenta mult mai mare decat cea realizata la piesele pregatite prin filetare;
- prelucrarea prin aschiere a suprafetelor plane, care se aplica atunci cand grosimea
stratului depus depaseste circa 0.3mm. Pregatirea consta in prelucrarea pe suprafata
piesei a unor canale in forma de coada de randunica, care servesc la ancorarea stratului
de metal pulverizat. Tot in acest scop, pe suprafata se pot amplasa suruburi cu capul
ridicat deasupra suprafetei.

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
In general, oricare ar fi fost procedeul prin care se pregateste o suprafata metalica in
vederea metalizarii prin pulverizare, trebuie stiut ca operatia isi pierde eficacitatea daca
suprafata pregatita este atinsa de grasimi sau de impuritati, sau in cazul in care depaseste
intervalul de timp dintre pregatire si metalizarea propriu-zisa depaseste 3 ore.
In aceste cazuri, aderenta este compromisa de prezenta impuritatilor sau a oxizilor care
se formeaza pe suprafata pregatita.
3.2.3. Metalizarea
a) Instalatii pentru metalizare. Pentru ca topirea metalului necesar depunerii se face cu
ajutorul unei flacari oxigaz, al arcului electric sau al jetului de plasma, putem grupa
astfel instalatiile pentru metalizare:
-

Instalatii pentru metalizare cu gaze(fig.1). Aceste instalatii folosesc drept gaze de


ardere, cel mai frecvent acetilena, precum si propanul, gazul metan etc. Materialul de
aport se poate afla sub forma de pulbere sau sub forma de sarma. Din punctul de
vedere al manipularii, aparatele de metalizare prin pulverizare pot fi manuale sau
mecanizate, in care caz sunt montate pe suporturi care le asigura o miscare continua si
uniforma.

fig.1

Instalatii pentru metalizare cu arc electric(fig3). Aceste instalatii folosesc, de obicei,


material de aport sub forma de sarma, insa pot lucra si in pulberi metalice.

fig.2

10

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
-

Instalatii pentru metalizare cu jet de plasma(fig.3). Aceste instalatii pot folosi ca


material de aport atat pulberile cat si sarmele, care sunt topite intr-un jet de plasma.
Plasma se produce in conditii optime, prin actiunea unui arc electric asupra unui gaz
inert, in majoritatea cazurilor, argon. Acesta absoarbe o energie considerabila din arcul
electric, se disociaza trecand printr-un ajutaj al aparatului si formeaza plasma.
Fenomenul este reversibil, plasma restituind energia termica acumulata si realizand o
temperatura foarte ridicata.

fig.3 Schema aparatului de metalizare cu jet de plasma


si material de aport sub forma de plubere

b) Depunerea metalului. Particulele fine de metal pulverizat cu dimensiuni de 0.010


0.015 mm se deplaseaza cu o viteza mare 140 300 m/s, aderand la suprafata piesei.
In timpul metalizarii trebuie observat ca temperature la suprafata piesei san u
depaseasca 60-70 grade Celsius; in caz contrar se intrerupe metalizarea si se raceste
piesa prin suflare cu aer comprimat.
Grosimea stratului metalizat depinde de uzura piesei si de prelucrarile ulterioare la
care va fi supusa suprafata. Astfel, pentru suprafete convexe, ca de exemplu fusuri,
axe, arbori, straturile de metal trebuie sa aiba o grosime suficienta ca dupa operatiile
de prelucrare mecanica finala, dimensiunile piesei sa fie identice cu cele ale unei piese
noi. O atentie aparte se va acorda miscarilor relative dintre aparatul de metalizare si
piesa, precum si distantei dintre aparat si piesa, de acesti doi parametrii depinzand
buna calitate a stratului depus. Acesti parametrii se aleg pe baza indicatiilor furnizate
de firma constructoare a aparatului de metalizare.
Pentru evitarea formarii fisurilor datorita tensiunilor produse ca urmare a
supraincalzirii, metalizarea se va executa in mai multe treceri successive, grosimea
stratului depus intr-o trecere nedepasind 0.5 mm.
Pentru micsorarea tensiunilor interne produse ca urmare a fenomenului de contractie a
stratului depus, la terminarea metalizarii suprafetele metalizate se acopera cu pasla sau
cu un alt material termoizolant, pentru ca stratul de metal sa se raceasca lent.
3.2.4. Prelucrarea pieselor metalizate
Pentru aducerea suprafetelor metalizate la forma si dimensiunile pe care piesa le-a
avut la montarea initiala, este necesar sa se faca prelucrarea lor mecanica.
Aceasta prelucrare se executa cu mare atentie avansu-se in vedere faptul ca straturile
depuse prin metalizare sunt fragile, existand riscul desprinderii lor.
11

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
Suprafetele cilindrice se prelucreaza prin strunjire si rectificare sau numai prin
rectificare.
Suprafetele plane se prelucreaza prin rectificare degrosare si finisare apelandu-se
foarte rar la rabotare sau frezare din cauza riscului desprinderii straturilor metalizate, ca
urmare a aparitiei vibratiilor.
Sculele folosite la strunjire sau frezare sunt armate cu placute din carburi metalice, iar
cele pentru rectificare sunt discuri abrazive cu granule de dimensiuni mari si cu liant moale,
intrucat cele cu granule mici se imbacsesc usor cu praf metalic.
Adaosul de prelucrare se stabileste functie de prelucrarea prevazuta, marimea lui fiind suma
adaosurilor de prelucrare pentru fiecare operatie in parte.

3.3. RECONDIIONAREA PRIN DEFORMARE PLASTIC


Unele piese uzate sau deteriorate pot fi reconditionate prin deformare plastica,
recapatandu-si unele dimensiuni initiale, fara ca volumul lor sa se schimbe.
Aceasta se realizeaza printr-o redistribuire a materialului in volumul piesei, astfel incat sa
se compenseze uzura. Reconditionarea prin deformare plastica se poate realiza prin mai multe
metode ca de exemplu:
-

Refularea, metoda utilizata pentru marirea dimensiunii exterioare a pieselor pline sau
pentru micsorarea dimensiunii interioare a pieselor tubulare, prin reducerea inaltimii
lor.

Mandrinarea, metoda folosita in special, pentru marirea diametrului exterior al


pieselor tubulare, fara modificarea lungimii lor. Mandrinarea se executa la cald sau la
rece. Prin introducerea in interiorul piesei tubulare a mandrinelor de forma sferica sau
conica.

Moletarea(randalinarea)(fig.5),metoda utilizata pentru modificarea dimensiunilor


exterioare sau interioare ale pieselor cilindrice, prin deplasarea locala spre exterior a
materialului de la suprafata. Moletarea se poate utilize pentru reconditionarea
suprafetelor cilindrice pe care se monteaza rulmenti, dupa repararea ansamblului
respective. Moletarea se executa pe strung cu ajutorul unor role de moletat. Pentru
asigurarea unei dimensiuni precise de montaj, dupa moletare suprafata respective se
rectifica.
fig.5

3.4. RECONDIIONAREA PRIN


12

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului
ACOPERIRI GALVANICE
Piesele a caror uzura este mica de ordinul sutimilor sau al zecimilor de milimetru
se pot reconditiona prin acoperirea galvanica a suprafetelor uzate cu un strat de metal, cel mai
frecvent utilizandu-se cromul. Pentru asigurarea unei dimensiuni precise, dupa cromare, piesa
se poate rectifica fin.

3.5. RECONDIIONAREA PRIN APLICAREA


DE PIESE SUPLIMENTARE
Piesele cu uzuri mari sau cele reconditionate de mai multe ori se pot repune in
folosinta prin indepartarea zonei uzate, pe cale mecanica prin aschiere -, sau pe cale termica
cu flacara cu gaz -, si aplicarea in locul respective a unei piese suplimentare.

3.6 RECONDIIONAREA PRIN OPERAII


DE PRELUCRRI MECANICE
In unele ansambluri exista piese care lucreaza impreuna si intre care trebuie sa existe
un joc de o anumita valoare. Dupa un anumit numar de ore de functionare, intre cele doua
piese, prin uzarea lor, se stabileste un joc mai mare decat cel admis. Pentru a se evita
inlocuirea ambelor piese ceea ce ar fi foarte scump -, se prefera repararea celei mai
complicate piese, prin prelucrarea ei mecanica, iar piesa mai simpla se inlocuieste cu una
noua.
Dimensiunea noua pe care o capata piesa prelucrata se numeste dimensiune de
reparatie.
Reconditionarea ansamblului celor doua piese se poate aplica in acest fel de mai multe
ori, pana cand dimensiunea de reparatie ajunge la o limita, sub care s-ar periclita rezistenta
mecanica a piesei.
Aceasta dimensiune se numeste dimensiune limita de reparatie.

BIBLIOGRAFIE
13

Universitatea Ecologica din Bucuresti


Facultatea de Inginerie Manageriala si a Mediului

1.M. RADO I- Reconditionarea pieselor; Editura Tehnica Buc. 1986


2.V. CARP Elemente de stiinta si tehnologia materialelor; Editura Tehnica Buc. 1998
3.T. SALAGEANTehnologia sudarii metalelor cu arc electric;Editura Tehnica Buc.1986
4.Internet

14

S-ar putea să vă placă și