Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea din Bucuresti,

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei,


Consiliere scolara si dezvoltarea carierei,
Anul I, semestrul I, master.

Psihopatologia si psihologia copilului


- Studiu de caz A.D.H.D.-

Profesor : Elena Anghel


Studenta : Dobrita Alexandra- Georgiana

2014

Studiul de caz
a. Date de identificare:
Numele si prenumele( initialele): B.S.
Sexul: masculin
Varsta: 11,4 ani
Adresa: Loc. Targovste, jud. Dambovita, (mediul urban)
Ocupatia: elev (in clasa a IV-a)
b. Obiectivele studiului de caz:
-conceptualizarea cazului
-realizarea psihodiagnozei
-conceperea unui plan de interventie
-implementarea planului de interventie
-evaluarea rezultatelor interventiei (eficienta)
Tinand cont de obiectivele stabilite pentru acest studiu de caz, intrebarile la
care acesta trebuie sa ofere un raspuns se refera la identificarea factorilor care au
avut o contributie la dezvoltarea tulburarii si la identificarea de modalitati specifice
care sa amelioreze starea subiectului.
Sursele si metodele de obtinere a informatiilor au constat in:

Observatii

Interviuri cu: -asistentul maternal profesionist al copilului, invatatoarea


si cu copilul

Documente si acte medicale

Chestionare

Teste psihologice
c. Istoricul bolii actuale:
In luna septembrie (2013), inainte de inceperea anului scolar, la insistentele
copilului de a vedea unde locuieste adevarata sa familie, asistentul maternal
impreuna cu responsabillul de caz organizeaza o vizita in localitatea natala a
copilului, mai precis acasa la familia sa. Acesta sufera un adevarat soc vazand
conditiile in care traia mama sa cu concubinul, impreuna cu alti 3 copiii- fratii lui

mai mici. Casa in care acestia locuiesc este compusa dintr-o singura camera, fara
alte dependinte, camera in care locuiesc toti cei 5 membrii ai familiei. Totusi, desi
este constient de saracia in care familia locuieste, copilul nu reuseste sa inteleaga
de ce fratii sai au ramas cu familia iar el a fost dat. In urma vizitei, copilul devine
din ce in ce mai agitat, fapt accentuat si de schimbarea invatatoarei si a colegilor de
clasa (vechea lui clasa s-a desfiintat). In consecinta, in mod treptat i-a fost marita
doza de tratament admisa (pentru ADHD) pana la nivelul maxim admis si apoi
peste nivel pentru a putea fi linistit cat de cat. Intre timp s-au accentuat
comportamentele de tip opozant, mergand pana la acte de agresivitate, care se
manifestau acasa, in fata blocului cu partenerii de joaca, la scoala si aproape in
orice mediu.
In luna noiembrie a inceput sa frecventeze sedintele de consiliere, adus de
asistentul maternal profesionist.
d. Anamneza:
Nu se cunosc foarte multe amanunte despre momentul nasterii copilului si
nici despre perioada imediat urmatoare nasterii. Acesta a locuit impreuna cu mama
sa si cu concubinul acesteia, care nu este tatal copilului (totusi acesta si-a asumat
responasbilitatea de a-l creste pe copil). Copilul era mai tot timpul bolnav iar
parintii nu prea aveau resurse financiare pentru a-l ingriji in mod adecvat.
Apreciind situatia precara a familiei, medicul la care acestia erau inscrisi le-a
recomandat parintilor sa-l institutionalizeze pe copil, pentru ca altfel starea lui de
sanatate s-ar fi agravat mai mult si problemele n-ar fi incetat sa apara. Gandinduse la binele copilului mama decide sa renunte la el. Acesta este preluat de
reprezentanti ai Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului
Dambovita si este internat intr-un centru de plasament unde sta pana la varsta de
2,9 ani. Pentru ca copilul prezenta intarzieri multiple in dezvoltare se decide
mutarea acestuia intr-o familie, astfel ca este luat din centru si dat in grija unui
asistent maternal profesionist, unde sta de la varsta de 2,9 ani, pana la 5,4 ani. In
aceasta perioada invata sa vorbesca, fiind un copil foarte ambitios obtine rezultate
bune destul de repede. Din insemnarile asistentului maternal reiese ca baiatul face
progrese atat in ce priveste limbajul cat si in e priveste unele deprinderi precum
spalatul pe maini, imbracatul sau mancatul; suspiciunea de hiperactivitate apare
inca din jurul varstei de 4 ani, dar copilul nu este dus la un specialist. In ciuda
progreselor facute este inca intarziat din punct de vedere psiho-motric. Totusi
copilul este remarcat ca fiind o fire foarte afectuoasa cu cei din jur si care la randul
sau are nevoie de foarte multa afectiune. Este constient ca familia la care locuieste
si care il ingrijesete nu este adevarata sa familie. Stie ca are alti parinti, dar nu-i
cunoaste.

La varsta de 5,4 ani copilul este nevoit sa plece de la familia care il avea in
grija, asistentul maternal intrand in concediu de maternitate. Ruperea de familia la
care a locuit copilul a fost dificila dar o data cu sosirea in noua familie acesta da
uitarii vechea familie, ca si cum nici nu ar fi locuit acolo niciodata. Nu intreaba de
ea niciodata si nici nu vorbeste despre aceasta.
Copilul inca prezinta intarzieri mari in dezvoltare, atat de ordin psihic, cat si
motric. Este incadrat in grad de handicap. Este inscris la kinetoterapeut si logoped,
iar in paralel asistentul maternal munceste cu el acasa pentru a recupera din
intarzierile psihice si de limbaj gasind tot felul de jocuri si stimulente pentru a-l
determina sa pronunte corect cuvintele. Baiatul este in continuare un copil foarte
ambitios si atunci cand isi doreste foarte tare ceva face tot posibilul pentru a obtine.
Astfel reuseste sa pronunte in mod corect cuvintele pentru ca isi doreste foarte tare
sa aiba masinute, se corecteaza in alte domenii din dorinta de a obtine cat mai
multe masinute pe care le colectioneaza inca de la o varsta foarte frageda, nu-si
mai suge degetul la adormire din dorinta de a avea si el bicicleta cu care sa se dea
in fata blocului. Problemele persista dar rezultatele apar treptat si dupa multe
eforturi, dar toul depinzand in principal de vointa si determinarea copilului, care
persevera doar atunci cand el considera ca este necesar. Principala dorinta a
copilului este de a fi om-acesta devine un lait motiv pentru copil care face totul
din dorinta de a fi si el o persoana respectata de cei din jur.
In jurul varstei de 6 ani baiatul se intalneste pentru prima data cu mama sa
naturala; tot atunci il cunoaste si pe concubinul acesteia si pe sora sa mai mica.
Mama este foarte impresionata si emotionata la intalnirea cu copilul. Acesta
constientizeaza ca apartine etniei rrome si este foarte suparat si oarecum
dezamagit. In urma intalnirii, mama il viziteaza foarte rar pentru ca nu are
suficienti bani sa ajunga la el. Se imprumuta de la cunoscuti pentru a putea veni
sa-l viziteze o data de doua ori pe an.
In anul 2009 este inscris in clasa I. In primele luni se descurca foarte foarte
greu datorita deficitului de auz fonematic si problemelor de pronuntie a sunetelor.
Treptat reuseste sa-si insuseasca cititul si scriul-pe litere, iar pana la finalul clasei a
I a ajuns aproape de nivelul celorlalti colegi de clasa; progreseaza foarte brusc de
la stadiul de citire pe litere la cel de pronuntie a intregului cuvant spre uimirea
tuturor celor care il cunosc. Invatatoarea in clasa careia este inscris copilul, a lucrat
o perioada cu copii cu probleme educative speciale asa ca, acordandu-i o atentie
deosebita, gaseste metode potrivite pentru a-l stimula pe copil sa se implice in
activitatile scolare chiar daca acesta opune rezistenta, totul parandui-se foarte
dificil: la inceput, in primele luni de scoala, baiatul reusete sa fie tinut in banca cel
mult 20-30 de minute, in rest sta si priveste pe geam, dar fara sa-i deranjeze pe
ceilalti colegi. Foarte greu se obisnuieste sa stea toata ora in banca ca si restul
colegilor sai.

Asistentul maternal se foloseste si el in continuare de metode de stimulare si


recompensare imediata pentru a-l determina pe baiat sa munceasca mai mult si
acasa si pentru a-l aduce la nivelul celorlalti colegi de clasa. Baiatul se adapteaza in
cele din urma destul de bine la sarcinile scolare, la mediul scolar, fiind acceptat si
de colegi si relationandu-se destul de bine cu acestia. Totusi, este un copil mai
zvapaiat decat majoritatea copiilor, face mai multe boacane si atrage de multe ori
atentia prin comportamente neadecvate, sta in continuare singur in prima banca,
care este batuta in cuie langa catedra doamnei invatatoare pentru a putea fi tinut
sub control si supravegheat mai atent. Sunt prezente unele acte de agresivitate, dar
acestea sunt considerate a fi incidente si nu obisnuinte.
Anul 2010 -la una dintre vizite mama ii promite copilului ca va veni sa-l
viziteze de Mos Nicolae dar nu reuseste sa ajunga din motive financiare, iar copilul
este mai mult decat dezamagit. Se simte parasit pentru a doua oara. Singurele
metode de rabunare le gaseste in actele de nesupuenere si de agresivitate indreptate
impotriva membrilor familiei la care locuieste. Nu poate accepta ideea ca el nu a
fost tinut de familie, iar ceilalti frati cresc alaturi de familie.
Nu sunt semnalate probleme majore pana in anul 2012. Copilul este mult
mai agitat decat ceilalti copii, atat de la scoala cat si fata de alti copii cunoscuti;
adopta tot mai des comportamente nepotrivite provocand pagube materiale si
devenind din ce in ce mai agresiv. Face fata din ce in ce mai greu sarcinilor scolare,
pe masura ce apar materii si cerinte noi. Are multe lacune in diferite domenii, se
orienteaza foarte greu in timp si spatiu -invata greu zilele saptamanii si inca nu
cunoaste lunile anului, nu cunoaste ceasul. In urma unor investigatii mai
amanuntite este diagnosticat cu ADHD de catre un specialist in psihiatrie
pediatrica, care ii stabileste si nivelul de inteligenta ca fiind incadrat in categoria
intelectului de limita. I se stabileste tratament adecvat pentru diagnostic, porninduse de la doza minima recomandata pentru varsta si greutatea sa, dar efectele
intarzie sa apara. Astfel ca dupa o anumita perioada, medicul decide sa-i modifice
doza de medicament administrata. Treptat se ajunge la administrarea dozei
maxime.
e. Antecedente heredo-colaterale:
Nu sunt cunoscute informatiile despre starea de sanatate a parintilor
copilului. In schimb, din datele furnizate de mama, si ceilalti frati ai copilului sunt
mai sensibili si bolnaviciosi. Una dintre surori a fost diagnosticata cu bronsita
astmatiforma, fratele mai mic a avut enurezis nocturn. Familia a facut mari
sacrificii pentru ca copiii sa beneficieze de tratament adecvat. Atunci cand a
considerat ca medicii din localitatea invecinata nu-i acorda suficienta atentia mama
s-a internat 2 saptamani cu fetita in spitalul din Bucuresti pentru a se asigura ca

primeste tratament potrivit. A reusit sa elimine si enurezisul prelungind tratamentul


mai mult decat i-a fost recomandat. Mama este in continuare foarte preocupata de
starea de sanatate a copiilor chiar daca are mari dificultati financiare. Si-ar dori sa
poata sa-l ia si pe B.S. acasa dar crede ca e spre binele lui sa ramana in asistenta
maternala pentru a avea mai multe sanse la o viata mai buna in viitor.
f. Teste aplicate-evaluare diagnostic:
Testul omuletului
Desenul familiei
Coloreaza pagina!
Jocul cu familia de papusi
Chestionar de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional
Chestionar de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate.
*testele au fost alese pentru a putea contura un profil de personalitate al copilului,
pentru a identifica modul sau de a se vedea pe sine si relatiile cu cei din jur; dar in
principal s-a urmarit identificarea problemelor care ar sta la baza
comportamentului opozant si a celui agresiv, posibilitatea unui dezechilibru
emotional fiind luata in considerare, tinand cont de factorul declansator. Prin
utilizarea testelor se urmareste si stabilirea gradului de maturitate afectiva, a
nivelului de adaptare emotionala si sociala. Cele doua chestionare sunt utilizate
pentru a evalua mai exact atat manifestarile comportamentale de tip opozitional cat
si de hiperactivitate.
*testele sunt completate de informatii obtinute din dosarul copilului, precum si din
interviuri cu asistentul maternal profesionist si cu invatatoarea copilului.
Observatii din timpul examinarilor:
Testul omuletului: Copilul a acceptat sarcina cu usurinta pentru ca ii place
mult sa deseneze si sa coloreze. Pentru inceput deseneaza omuletul dezbracat
motivand ca se pregateste pentru baie, apoi se razgandeste si ii coloreaza si haine.
Timpul de lucru este foarte scurt, nu pune defel accentul pe detalii si coloreaza
totul (hainele si parul) intr-o singura culoare (portocaliu).
Desenul familiei: trecem de la desenul omuletului la cel al familie cu
usurinta, Sergiu fiind bucuros ca poate desena in continuare. Intelege si acum
indicatiile de munca foarte repede. Nu verbalizeza in timp ce lucreaza. Sta foarte
concentrat la foaia de hirtie, tinand cate doua creioane colorate o data in mana
pentru a o avea pe urmatoarea la indemana. Deseneaza o familie compusa din
cinci membri- acestia se tin de maini ca sa se iubeasca. La terminarea desenului
refuza sa alcatuiasca si o scurta povestioara despre familie pentru ca lui ii place sa
deseneze si sa coloreze.

Coloreaza pagina! tot un test proiectiv prin care se are in vedere


identificare emotiilor si sentimentelor copilului din ultima perioada. Dupa ce i se
explica ce emotii reprezinta diferite culori, subiectul va trebui sa coloreze o pagina
intreaga utilizand culorile corespunzatoare starilor emotionale pe care le- a
experimentat intr-o perioada bine determinata de timp (utilizarea culorilor se va
face proportional cu emotiile resimtite- ca durata).
Jocul cu familia de papusi -reprezinta o modalitate prin care sunt puse in
scena relatiile dintre copil si ceilalti membri ai familiei, sentimentele acestuia fata
de fiecare membru in parte. Este utila in munca cu copiii pentru ca acestia de multe
ori sunt adusi in consiliere de adulti si in consecinta nu considera ca ar avea o
problema. Prin joc se pot obtine o multime de informatii utile despre modul in care
copilul vede si apreciaza lucrurile.
Chestionarul de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip
opozitional si chestionarul de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate- acestea
au fost completate dupa ce au avut loc cateva intalniri cu copilul si tinand cont de
cele relatate de asistentul maternal profesionist in grija caruia este copilul la
momentul actual.
g. Rezultatele testelor si interpretarea lor:
Testul omuletului: din interpretarea acestui test, cele mai importante aspecte si
caracteristici remarcate au fost:

Control deficitar exercitat asupra instinctelor primare

Dificultati de comunicare

Introversia

Agresivitatea

Infantilismul

Dependenta si pasivitatea

Materialismul

Imposibilitatea realizarii ambitiilor, anxietate

Egocentrism, respingerea conventiilor si normelor sociale

Tulburari afective, afectivitate intensa

Deficienta mentala
Desenul familiei: principala observatie in ce priveste acest test este aceea ca desi
stie care este adevarata sa familie, copilul alege sa deseneze familia asistentului
maternal profesionist in grija caruia se afla in prezent. Ansamblul desenului este
unul infantil, primitv, cu mult sub varsta cronologica a subiectului. Caracteristicile

identificate analizand acest desen sunt: opozitia si impulsivitatea, deficienta


mentala, introversia, infantilismul si fixatia pe un stadiu primitiv, imagine de sine
alterata, deficitara; de asemenea si aici se remarca furia si agresivitatea puternica,
comportamentul opozant, tendinta spre delincventa si sentimentul de insatisfactie,
afecte crescute si nu in ultimul rand conflicte de ordin sexual; in functie de culorile
utilizate in efectuarea desenului remarcam sentimentele de tristete, doliu, tendinte
depresive dar si anxietate si manie; valorizarea/ devalorizarea diferitilor membri ai
familiei: sotul asistentului maternal profesionist este vazut ca o persoana
importanta in cadrul familiei, dar sotia este totusi cea care are influenta mai mare;
in ce le priveste pe cele doua fiice, copilul este mai atasat de una dintre ele cu care
se si relationeaza mai bine in viata de zi cu zi.
Coloreaza pagina! analizand culorile utilizate in proportia cea mai mare de catre
copil se poate constata ca cel mai mult acesta s-a simtit trist si nehotarat, dar si
vesel si bucuros, furia avand o pondere destul de mica. Totusi, privind atent pagina
se poate observa ca furia este centrala fata de celelalte emotii si
sentimente, aceasta ocupa un spatiu restrans dar este intens colorat (este apasat
mai tare cu creionul, care aproape ca trece prin pagina) care reprezinta nucleul
desenului. Asadar, chiar daca celelalte sentimente sunt mai des resimtite, iar furia
mai rar, totusi aceasta este mult mai intensa, instinctiva si impulsiva, ceea ce
explica aparitia actelor agresive prin care aceasta tensiune este eliberata.
Jocul cu familia de papusi: copilul alege familia asistntului maternal profesionist in
grija caruia se afla. In jocul sau ii reprezinta pe toti cei patru membri, precum si
propria persoana. Poate fi observat faptul ca S. se simte bine in cadrul familiei, este
implicat in tot felul de sarcini si are responsabilitati, unele mai placute altele mai
putin placute. Si aici este prezenta figura mamei ca dominanta, cea care ia
deciziile in ce-l priveste si fata de care are de multe ori sentimente
ambivalente. Este o buna metoda de a se opune prin joc tuturor cerintelor pe care
el le considera inutile si incomode ( este pus in evidenta comportamentul opozant).
Totusi S. este constient cat de tare o supara pe mama actele sale de agresivitate si
in consecinta, la fel de impulsiv ii promite ca va fi cuminte si ca nu va mai face asa
ceva niciodata.dar tot la fel de repede isi uita promisiunile facute si reactioneaza
urat pentru ca cineva il supara foarte tare de fiecare data. Din manipularea
papusilor reiese si anxietatea copilului legata de posibilitatea mutarii la familia sa
naturala. Totusi acolo ii vor lipsi compoturile si calculatorul.
Chestionarul de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional si
chestionarul de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate: punctajul obtinut la
cele doua scale a fost apropiat de scorul maxim posibil: 41 de puncte din maxim 45

posibile pentru comportamentele de tip opozitional si 54 din 60 de puncte maxim.,


ceea ce indica faptul ca nivelul de hiperactivitate este in cotinuare foarte ridicat,
dar si ca frecventa comportamentelor de tip opozant este foarte mare.
h. Planul de interventie
In urma datelor obtinute din aplicarea si interpretarea testelor, se va stabili
un plan de interventie care sa aiba in vedere atat stabilirea unui echilibru in ce
priveste partea emotionala, cat si diminuarea comportamentelor de tip opozant si
agresive. Astfel, planul de interventie va fi impartit in etape. Intr-o prima etapa
vom stabili urmatoarele obiective:
Interventie primara pentru echilibrare din punct de vedere emotional prin
intermediul activitatilor de dezvoltare a inteligentei emotionale, educatie rationalemotiv-comportamentala ( activitati potrivite varstei prin care sa se evidentieze
legatura stransa dintre gandire-emotii-comportamente)
Atenuarea comportamentului de tip opozant si a agresivitatii prin
formularea unui set de reguli atat pentru copil cat si pentru asistentul maternal
profesionist si familie; identificarea emotiilor negative si identificarea de
modalitati potrivite de exprimare a acestor emotii etc.
Dezvoltarea unei atitudini pozitive fata de sine, dezvoltarea stimei de sineprin identificarea de cat mai multe puncte tari si discutarea de puncte slabe;
interventie primara la nivelul acceptarii neconditionate de sine, discutii despre
apartenenta la diferite rase sau etnii, consolidarea sentimentului identitatii de sine.
Dezvoltarea de abilitati de interactiune sociala pozitiva prin invatarea de
comportamente care sa faciliteze colaborarea cu ceilalti, atat in cadrul activitatilor
cat si la jocuri, inlocuirea unor comportamente negative cu alternativele lor
pozitive.
In partea a doua a planului de interventie ne vom stabili obiective care sa
ajute la mentinerea rezultatelor bune anterior obtinute. Cateva din obiectivele
propuse ar fi:
Mentinerea comportamentului opozant si a agresivitatii la un nivel cat mai
scazut
Recunoasterea, identificare si exprimarea in mod adecvat a emotiilor
Cresterea tolerantei la frustrare
Managementul furiei
Tehnici de autoreglare si control
Ameliorarea capacitatii de interrelationare cu ceilalti
Dobandirea de abilitati de comunicare asertiva

i. Implementarea planului de interventie


Metodele de lucru folosite in realizarea obiectivelor propuse sunt foarte variate:

Planul cu puncte

Contractul

Povestile rationale

Imageria dirijata

Jocul de rol

Modelajul

Realizarea de desene

Activitati ludice

Activitati ale educatiei rational-emotive

Conversatia

Explicatia

Identifica emotia!

Copacul bucuriei si necazurilor

Propozitiile neterminate
Pentru a fi cat mai eficienta interventia va fi aplicata la nivel individual,
familial, precum si la nivel de scoala.
La nivel individual sedintele de consiliere desfasurate cu copilul vor avea
ca scop utilizarea cat mai multor tehnici care sa faciliteze schimbarea. Prin
intermediul activitatilor de educatie rational-emotiva copilul va invata ca exista o
stransa legatura intre modul in care vedem lucrurile (gandim), emotiile resimtite si
actiunile care au loc in final. Prin intermediul activitatilor precum Gandesc, simt,
Optiuni, Pur si simplu diferit, Infrunta-ti emotiile sunt identificate moduri
diferite de a gandi si simti, precum si optiuni diverse de a reactiona in anumite
situatii- este astfel discutata posibiliatea de a alege un raspuns mai mult sau mai
putin potrivit. Activitatea Pur si simplu diferit vizeaza acceptarea de sine,
explicatiile sunt adaptate situatiei in care se afla copilul- aceea de a apartine etniei
rrome si insemnatatea acestui fapt pentru copil. Tot in acest cadru sunt utilizate si
povestile rationale. Educatia rational-emotiva este completata de utilizarea
tehnicilor Copacul bucuriei si necazurilor, Identifica emotia!- pentru a
identifica temele afective dominante, constientizarea si discutarea lor. Propozitiile
neterminate sunt utilizate in acest caz cu scopul de a identifica si inetelege propriile
emotii si sentimente, in principal sentimentul de frustrare fata de faptul ca nu este
alaturi de familia sa naturala.

Jocul de rol, imageria dirijata sunt tehnici utilizate pentru a identifica


comportamente potrivite ca mod de reactie la situatii provocatoare.
Realizarea de desene, modelajul ca si metoda de catharsis: copilul
reuseste sa se elibereze de emotii puternice si sa-si descarce energia.
Pentru descarcarea furiei si agresivitatii intr-un mediu controlat sunt
utilizate activitatile ludice ( jocul de fotbal lui S. ii face o deosebita placere sa
loveasca mingea cu cat mai multa putere; de asemenea lovirea scaunului etc.)
In ce priveste interventia la nivel familial, pentru inceput au loc intalniri
doar cu asistentul maternal la cabinetul de consiliere, apoi si cu restul membrilor
familiei, acasa. Impreuna cu familia si copilul se stabileste un set de reguli care vor
trebui sa fie respectate atat de catre copil cat si de catre restul familiei. Se stabileste
un plan cu puncte pentru S. Acesta va primi cate o masinuta ( decupata din hartie)
pentru fiecare fapta buna si pentru fiecare regula respectata; i se va lua cate o
masinuta de fiecare data cand loveste pe cineva, injura, sau nu vrea sa respecte
regula. Daca la sfarsitul saptamanii a adunat numarul de masinute prestabilit are
dreptul sa le preschimbe intr-o masinuta adevarata pentru a-si intregi colectia. Daca
punctajul este in favoarea familiei, acestia au dreptul sa ia una dintre masinutele
din colectie.
Tot impreuna cu copilul si familia se stabileste mai apoi un contract prin care
S. se angajeaza sa nu mai fie agresiv ( in partea a doua a planului de interventie
care vizeaza mentinerea comportamentului agresiv la un nivel cat mia scazut).
Obiectivele contractului sunt stabilite pentru perioade scurte de timp, deoarece
copilul nu este motivat pentru atingerea obiectivelor pe termen lung, chiar daca
recompensa obtinuta ar fi mai substantiala. Impulsivitatea specifica ADHD si
nerabdarea isi spun cuvantul inca o data.
Tot acasa, asistentul maternal este de acord sa ii confectioneze copilului un
mini sac de box pe care sa poata sa-si descarce furia; aceasta in speranta ca sacul
va fi mai eficient decat ruperea hartiilor sau constrictionarea flacoanelor. Familia
primeste indicatii despre cand si cum ar trebui sa fie utilizat sacul de box pentru ca
tehnica sa aduca rezultatele sperate.
La scoala: colaborarea cu scoala este una fericita pentru ca ajunsa in pragul
disperarii invatatoarea copilului este dispusa sa faca orice numai sa nu mai vina la
scoala cu groaza, gandindu-se ce va mai face S. in ziua respectiva. Doamna
invatatoare este incurajata sa utilizeze si ea intaririle pozitive si recompensele
imediate pentru comportamentele pozitive, precum si pedepsele pentru
comportamentele negative. Tehnica excluderii s-a dovedit a fi ineficienta in acest
caz pentru ca o data exclus copilul isi gasea foarte repede ceva de facut.
Pentru ca S nu era acceptat aproape de nici unul dintre colegi, s-a incercat
stabilirea de activitatia caror rezultat sa depinda de munca si colaborarea intre
membrii echipelor. Sarcinile primite au vizat activitati in care si S putea obtine

rezultate bune- acest lucru a ajutat atat la cresterea stimei de sine si a increderii in
propriile forte, precum si la cresterea gradului de acceptare de catre colegi. Acestia
au putut sa vada astfel si o alta fata a colegului lor, care le era mia putin cunoscuta.
j. Evaluarea planului de interventie
Rezultatele obtinute in urma planului de interventie sunt in mare parte
satisfacatoare. Desi in plan intelectual progresele apar greu si foarte greu, in plan
comportamental si emotional acestea sunt mai mari, demonstrand eficacitatea
planului. Astfel ca pe parcursul celor 8 luni de interventie, in care au avut loc
intalniri saptamanale, copilul a progresat mult in ce priveste actele agresive,
acestea reducandu-si in cele din urma mult frecventa- este reaplicat chestionarul.
Rezultatele sunt de altfel vizibile si prin intermediul celorlate teste care au fost
aplicate si la inceputul interventiei. Totusi s-a observat o crestere a nivelului
agresivitatii in perioadele in care copilului se dezechilibra din nou din punct de
vedere emotional, de exemplu cand era vizitat de mama sa.
In urma ultimelor discutii avute si cu mama sa naturala, copilul s-a hotarat
ca si-ar dori sa mearga sa locuiasca alaturi de familia naturala desi iubeste foarte
mult si familia asistentului maternal. Mama i-a spus ca totusi i-ar fi mai bine daca
ar ramane in continuare cu asistentul maternal profesionist, iar copilul s-a simtit
din nou tradat. Din acel moment a revenit la vechile comportamente agresive, dar
de aceasta data de o intensitate si mai mare, indreptata in special inspre persoanele
de sex feminin, atat la scoala cat si acasa. Dupa inca o perioada de interventie
baiatul reuseste sa se stabilizeze din nou, totusi, este nehotarat daca ar fi mai bine
sa ramana sau si-ar dori sa plece acasa.
*Au loc in paralel cateva sedinte in care se discuta situatia copilului cu familia
naturala a acestuia. Este efectuata si o vizita la domiciliul parintilor biologici
pentru a fi facuta o evaluare si apoi o ancheta psiho-sociala; parintii hotarasc in
final ca cel mai bine ar fi totusi sa-l ia acasa pe copil. Este comunicata aceasta
hotarare si copilului. La auzirea acestei decizii de catre copil, asistentul maternal
remarca: niciodata in viata nu l-am vazut mai linistit, mai fericit si mai bucuros
pe B.S.!
Asadar, chiar daca in planul de interventie propus nu s-a avut in vedere
rezolvarea problemelor copilului prin luarea in calcul a posibilitatii de reintegrare
(datorita conditiilor materiale foarte proaste) se pare ca totusi solutia cea mai
potrivita in acest caz pentru a solutiona actele de agresivitate, ar fi reintegrarea
copilului in familia sa naturala.

OBSERVATII SI APRECIERI FINALE:


Din momentul in care familia a decis reintoarcerea copilului in familie,
acesta s-a schimbat foarte mult in bine, in sfarsit se simtea dorit de ai sai. In
prezent baiatul mai frecventeaza sedintele de consiliere pentru a fi ajutat sa treca
mai usor peste o schimbare atat de importanta in viata. Este mult mai putin agitat si
foarte rar agresiv, totusi este in continuare sub tratament medicamentos; numara
zilele cat mai are de stat in familie. Sentimentele au primat asupra ratiunii, dar
materialist din fire fiind, copilul se gandeste inca si la ce va pierde plecand din
familie: calculatorul, camera proprie, compotul si gemurile etc., dar este bucuros ca
va avea mai mult spatiu sa se joace afara, impreuna cu fratii sai, care il vor accepta
asa cum este dupa cum el insusi declara la una dintre sedinte.
Se pregateste de plecare, apreciind ce o sa poata lua cu el si ce daruri va
duce pentru fratii sai mai mici. Regreta si despartirea de familia cu care a impartit
bune si rele timp de aproape 6 ani.
Cazul va fi monitorizat pe o perioada de 3 luni dupa reintegrarea copilului in
familie.

Bibliografie:
1. POPESCU - NEVEANU, P., Dictionar de psihologie, ed. Albatros, Bucuresti, 1979
2. DAFINOIU, I., Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, Iasi, 2001.
3. HOLDEVICI, I.; VASILESCU,I.P., Psihoterapia. Tratament fara medicamente, ed.Ceres,Bucuresti, 1993.
4. HOLDEVICI, I., Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, ed. Orizonturi, Bucuresti, 1993.
5. HOLDEVICI, I., Psihoterapie, ed. Ceres, Bucuresti 1993.
6. HOLDEVICI, I., Sugestie si psihoterapie sugestiva, ed. Victor, Bucuresti, 1995.
7. HOLDEVICI, I., Autosugestie si relaxare. ed. ALL, Bucuresti, 1995.
8. HOLDEVICI, I, Gandirea pozitiva, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2000
9. HOLDEVICI, I., Noua hipnoza ericksoniana, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2001.
10. HOLDEVICI, I., Psihoterapia cazurilor dificile, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2003.
11. HOLDEVICI, I., Psihoterapia de scurta durata, ed. Dual-tech, Bucuresti, 2004.
12. HOLDEVICI, I., Psihoterapii scurte, ed. Ceres, 2004.
13. IONESCU, C., Psihiatrie Clinica, ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 2000.
14. MITROFAN, I., Psihoterapie experentiala., Ed. Info-Medica, Bucuresti, 1997.