Sunteți pe pagina 1din 67

Curs 1

1.Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei


Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se impletesc: procedural,
expertal si utilitatea judiciara.
Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este o procedura necesara in orice speta juridica in care exista
implicatii medicale (vatamare corporala sau deces) precum si in orice caz medical cu implicatii juridice
(valoare probatorie)
Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul justitiei sa obiectiveze si s evalueze cu
caracter probatoriu aspectele medicale continute in spetele juridice cu privire la omul in viata sau cel decedat
(contradictorialitate, obiectivitatea stiintifica)
Definitia etimologica Aplicarea cunostintelor stiintei medicale la necesitatile implinirii actului de justitie
(utilitatea judiciara). Medicina dux, auxiliumqvae justitiae Medicina conduce, un auxiliar al justitie (M.
Minovici)
2. Scurt istoric al med. leg. romanesti
Pravila lui Vasile Lupu (Carte romneasc de nvtur de la Pravilele mprteti, tiprit la Iai, n 1646)
Pravila lui Matei Basarab (ndreptarea legii, tiprit la Trgovite, n 1652)
Expertizele se fceau pentru luminarea judectorilor, n urmtoarele cazuri:
1. n cazuri de rnire, expertizele puteau fi fcute de vraci, brbieri, descnttori i fermectori. Vracii vor fi
crezui i fr jurmnt.
2. n cazuri de otrvire i de nebunie, de vraci.
3. n cazuri de deflorare, de moae sau de femei nvate bine la acest meteug.
4. n cazuri de sodomie, de vraci i moae.
5. n cazuri de surzenie i muenie, de judector n persoan.
6. Se mai vorbete despre cstorie, divor, sarcin, avort, despre sinucidere, rniri, otrviri, asfixii i nebunie.
Pedeapsa se da considerndu-se timpul cnd s-a fptuit greeala, nu din momentul cnd se judeca.
Se inea seama de recidive, chiar dac fptaul nu era de vrst.
n materie de pruncucidere, se deosebesc dou modaliti: nbuirea <<ntmpltoare>> a copilului i
nbuirea <<ndeadins>>, cu nelciune.
In 1685 cronicarul Nicolae Costin descrie autopsia lui Duca Vod, Domn al Moldovei.
Primul certificat, n form de act medico-legal a fost ntocmit n anul 1812
n 1856, la cererea lui Carol Davila, Domnitorul Barbu tirbei a aprobat nfiinarea colii de Chirurgie de la
Mihai Vod care in 1857, devine coala Naional de Medicin i Farmacie cu o durata de 8 ani. .
In 1860 la Iasi se infiinteaza catedra de medicina legala condusa de L.A. Ciurea.
In curicula anului VI este prevazuta medicina legala care ii este incredintata lui Gheorghe Athanasovici 18611867 care devine profesor de medicina legala i toxicologie in 1861 si medic legist al Capitalei in 1862-1865.
In 1867 succede lui Gh. Atanasovici dr. Nicolae Negura.
In 1879 este numit profesor de medicina legala si psihiatrie Alexandru Sutzu
In 1892 se inaugureaza Morga orasului Bucuresti cu sustinuta contributie a lui Mina Minovici, medic legist al
capitalei in acea vreme care va fi numit director al Morgii. n 1897, catedra de medicin legal i clinica
boalelor mintale (psihiatrie), deinut de profesorul Al. uu, se scindeaz. Doctorul Mina Minovici, va fi
numit profesor de medicin legal si va prelua in 1897 catedra de medicina legala pana in 1932 (moare in
1933). Catedra si IML este preluat de N. Minovici din 1932 pana in 1938 cand se imbolnaveste (moare in
1941).
In 1919 se infiinteaza UMF Cluj, catedra de medicina legala revenindu-i lui N. Minovici (1868-1941)

Intre 1938-1956 IML Mina Minovici a fost condus de Theodor Vasiliu, cu un scurt interimat asigurat de
profesorul Mihail Kernbach de la Cluj in 1940, apoi de prof. Emil Craciun 1957, academician Ion Moraru
1958-1973, prof. Moise Terbancea 1973-1989, prof. V. Belis 1989-2001, prof. D. Dermengiu din 2001.
Dupa 1945 sistemul medico-legal national se centralizeaza in jurul IML Mina Minovici Bucuresti.
3. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea principalelor institute si a INML
a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " - unitate cu personalitate juridic, aflat n
subordinea Ministerului Sntii
b) 5 Institutele regionale de medicin legal din centrele medicale universitare: Timioara, Trgu-Mure,
Cluj-Napoca, Iai i Craiova care au in subordine Serviciile medico-legale judetene. n cadrul institutelor de
medicin legal funcioneaz cte o comisie de control i avizare a documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin de jude; nu au personalitate juridic i
se afl n subordirea direciilor judeele de sntate public; sunt conduse de ctre un medic legist ef numit de
directorul direciei judeene de sntate public i sunt coordonate de institutele de medicin legal n a crui
competen teritorial se afl
d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n structura organizatoric a serviciilor de medicin legal judeene
i nfiinate n judeele mari, i au sediul n alte localiti dect cele reedin de judet: Lugoj, CimpulungArges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad,
Onesti.
Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre Ministerul
Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de Medicina legala "Prof. Dr.
Mina Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei asigura controlul si evaluarea activitatii
de medicina legala.
Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de medicina
legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele comisiei de specilitate a
MS, reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordin de ministru.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre
Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din directorul institutiei si
2-4 medici primari legisti cu experienta. Aceste Comisii fata de documentele medico-legale ale caror concluzii
pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce
nu pot fi avizate recomand fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara medico-legala.
Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii institutelor de medicina legala,
sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; seful disciplinei
de morfopatologie a Universitatii de Medicina Carol Davila Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta
n specialitate. Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea
organelor n drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii
contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. . n cazul
n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-legala recomanda
refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare,
formulnd propuneri n acest sens sau concluzii proprii.

4.Nevoia de implementare si de armonizare a managementul calitatii si standardelor ISO


Termenul de management al calitatii surprinzator nu se refera in sine la managementul si certificarea unei
bune calitati a unui produs sau a activitatii unei organizatii ci la certificarea bunei functionalitati a
sistemului care sta la baza activitatii organizatiei ori a calitatii produsului in ideea in care o data ce sistemul
este pornit si bine functional el va produce mereu aceeasi calitate a activitatii ori produselor sale.
Un sistem este compus din procese de a caror buna functionare depinde activitatea organizatiei ori calitatea
produselor sale.
Managementul calitatii unui sistem presupune planificarea calitatii, asigurarea calitatii, controlul calitatii si
imbunatatirea calitatii proceselor ce il compun. Se porneste de la identificarea unor standarde de calitate pe
care acea organizatie le poate realiza si apoi se organizeaza procesele pentru a atinge acele standarde. Ceea ce
apare a fi cel mai important este mentinerea acestor standarde astfel incat in activitatea sa sistemul mentinand
standardele sa produca mereu aceeasi calitate a produselor. In acest fel managementul calitatii este indreptat cu
prioritate spre buna functionare a sistemului. Pastrarea parametrilor si standardelor sistemului ofera garantii
asupra calitatii produselor.
In medicina legala managementul calitatii asigura repetabilitatea calitatii serviciilor, documentelor,
expertizelor. El devine o necesitate pentru fiecare institutie ori serviciu de medicina legala cat si pentru
sistemul in ansamblul sau. In egala masura permite o functionalitate unitara, predictibila, armonizata in
teritoriu avand un standard de calitate profesionala si stiintifica ce este folositor actului de justitie.
W. Edward Deming este cel care a adus o noua filozofie a calitatii, diferita de abordarea individuala de
breasla (care depindea atat de mult de abilitatile si insusirile lucratorului care executa actiunea), pe care a
inlocuit-o cu abordarea integrata in echipa: produsul astfel nu mai este reusita doar a unei persoane, ci o reusita
a echipei. Pentru a schimba modul in care este privita reusita executiei si calitatea produsului pe care un sistem
il poate produce prin procesele sale W. Edward Deming a imaginat 5 principii:
1.Desfiintarea barierelor dintre departamente/laboratoare (nevoia de colaborare, comunicare si socializare de
pe pozitiile solidaritatii si colegialitatii, atenuand exprimarea personalitatii accentuate ori a orgoliilor care
separa echipe largite-)

2.Responsabilizare si leadership (responsabilizarea la locul de munca si in raport cu echipamentul ori mijlocul


de munca, auto-asumarea sarcinilor, asumarea conducerii proceselor a posturilor de control si conducere a
diferitelor procese)
3.Supravegherea oamenilor si a mijloacelor cu care acestia lucreaza pentru eficientizarea activitatii lor
(supravegherea departamentului / laboratorului pe nivelul de raspundere corespunzator)
4.Imbunatatirea constanta a sistemului, a service-ului si a comunicarii personalului (dezvoltarea in spirala
ascendenta a sistemului)
5.Educatie si auto-perfectionare sustinuta a membrilor sistemului (auto-dezvoltare, auto-asumare a sarcinilor)
Problematica implementarii managementului calitatii este importanta in activitatea medicinii legale intrucat
asigura norme si reguli si stabileste standarde ce trebuie a fi respectate.
5.Legislatie aferenta
Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
medicina legala
Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
medicina legala
Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si
functionarea institutiilor de medicina legala
Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind
organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a
constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a
persoanelor la radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea
discernamantului minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor
de suspendare sau de retragere a calitatii de expert medico-legal
Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in
vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor
cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie
Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF)
Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a
Ministerului Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a
persoanelor la radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a
persoanelor la radiatii ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor
lucrari medico-legale
Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in
vederea transplantului
Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003
privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea
asistentei medicale in Romania cetatenilor straini
Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
Noul cod penal si cod de procedura penala

6. Caracterul expertal al specialitatii, medicina legala in contextul probatoriului laturii obiective si a


laturii subiective a infractiunii
Sistemul juridic face apel la medicii legisti ca experti medico-legali, care sunt chemati spre a pune la
dispozitie cunostintele si abilitatile specialitatii lor (medicina), pentru a aduce lamuriri justitiei, permitand
cunoasterea acelor factori, cauze, fapte ori elemente necesare aflarii adevarului. Pe de alta parte, sistemul
juridic face apel la institutiile medico-legale (sistemul medico-legal: institute, servicii, cabinete) in care
functioneaza in activitatea lor expertii medici legisti.
Expertii medico-legali:
1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar expertizele se efectueaza de medici
legisti care au calitatea de expert oficial desemnati de conducerea institutelor de medicina legala si a serviciilor
de medicina legala judetene.
2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa experti numiti de
organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei nscrisi pe listele ntocmite de Ministerul Sanatatii si
Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala. (art 41, legea 459/2001 norme
procedurale).
Sistemul medico-legal este chemat (ordonantat) pentru a oferi deopotriva cunoasterea expertilor sai, cat si spre
a furniza elementele de contradictorialitate ale expertizei acestora; sistemul medico-legal se auto-verifica din
interiorul sau (comisii medico-legale) dar poate fi verificat si din exteriorul sau (analiza critica a concluziilor
de catre sistemul juridic prin etape procedurale de control, verificare, completare si refacere a actelor medicolegale, experti medico-legali numiti de organele judiciare).
Medicina legala contribuie prin concluziile sale la toate cele 3 componente ale laturii obiective:
obiectivarea elementului material prin punerea in evidenta a agentului traumatic cu posibilele lui
caracteristici si mecanismul de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare,
etc.), mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si particularitati ale realizarii) care individualizeaza actiunea
obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii traumatice (vatamarea) in infractiunile de
rezultat ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol.
obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei
determinante si a conditiei/conditiilor.
Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie, mobilul si scopul infractiunii ca elemente juridice. Ele
au insa la baza discernamantul faptuitorului care se defineste in intelesul legii astfel:
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume si din care
decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele acestei fapte (art. 5, Legea
487/2002 republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice).
7. Principiile activitatii medico-legale
1.Principiul metodologiei unitare
2.Principiul competentei teritoriale
3.Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
4.Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
5.Principiul contradictorialitatii
6.Mecanisme de verificare si contradictorialitate din interiorul si din exteriorul sistemului medico-legal
8. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate institutiilor medico-legale
1.Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:

1)autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala


2)exhumarea
2.Examinarea medico-legala a persoanei vii:
1)Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale), aprecierea capacitatii de munca
sau a starii de sanatate avnd ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate
sau profesie
2)Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului si a virstei
biologice
3)Expertiza medico-legala psihiatrica
4)Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si genetica medicolegala (profilul ADN: filiatie si identificare).
3.Examinari de laborator medico-legal: toxicologie, anatomie-patologica, tanatochimie, imunologie,
bacteriologie
4.Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange, impuscare
5.Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
6.Invatamant medical
7.Cercetare stiintifica
9. Tipuri de acte medico-legale
Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul de analiza si avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de un expert la solicitarea organului de
urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit de medicul legist la cererea
persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de
persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care
cuprinde date privind examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de
comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba
continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza
concluzii proprii.
10. Obiectivitatea expertizei
Medicina legala este chemata sa identifice i s separe pe domeniul sau medical, elementele de probatiune
(biologice) directe, materiale, de elementele de probatiune (biologice) indirecte; de asemenea aspectele
medical-biologice cu valoare certa de cele incerte/posibile/probabile si sa le prezinte organelor judiciare pentru
a fi administrate corect in interesul justitiei.
Informatia nu poate fi eronata, doar interpretarea ei (Paul L. Kirk, criminalist de renume).
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina impartialitate fata de
partile implicate. Pentru aceasta, ca orice expert, el trebuie sa vegheze sa isi pastreze independenta, probitatea
stiintifica si etica profesionala.
STANDARDUL FRYE, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza
ca ceea ce determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul acceptului general
al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923 nu exista o
parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui -capacitatea de discriminare- si deci cu privire la
utilitatea ca proba juridica).

Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor
calificat drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire, educatie va putea depune marturie
Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care se rasfrange asupra admisibilitatii
probei.
In other words, the theory seems to be that truth is spontaneous, and comes without conscious effort, while
the utterance of a falsehood requires a conscious effort, which is reflected in the blood pressure.
'The rule is that the opinions of experts or skilled witnesses are admissible in evidence in those cases in which
the matter of inquiry is such that inexperienced persons are unlikely to prove capable of forming a correct
judgment upon it, for the reason that the subject matter so far partakes of a science, art, or trade as to require a
previous habit or experience or study in it, in order to acquire a knowledge of it. When the question involved
does not lie within the range of common experience or common knowledge, but requires special experience or
special knowledge, then the opinions of witnesses skilled in that particular science, art or trade to which the
question relates are ad missible in evidence.'
Just when a scientific principle or discovery crosses the line between the experimental and demonstrable
stages is difficult to define. Somewhere in this twilight zone the evidential force of the principle must be
recognized, and while the courts will go a long way in admitting experimental testimony deduced from a wellrecognized scientific principle or discovery, the thing from which the deduction is made must be sufficiently
established to have gained general acceptance in the particular field in which it belongs.
DAUBERT V. MERRELL DOW, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte din nastere.
Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a Dow
Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa si ei l-au luat le-a provocat
aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca probeaza aceasta cu studii
in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor
studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre acele defecte
precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel de legatura nu a castigat aceptanta
comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii stiintifice si in
general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu admite proba stiintifica
au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la admisibilitatea probelor stiintifice):
1.Daca teoria a fost testata
2.Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri
3.Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4.Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional iar rezultatele sa
fie predictibile si de calitate
5.Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante
Cazul Jascalevich, 1976
A fost unul dintre cele mai complicate cazuri din justitia americana. A durat 34 saptamani judecata si a
continuat multi ani dupa sentinta.
Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si condamanat de uciderea sotiei cu
clorura de succinilcolina.

Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile si pentru cazul Jascalevich si chiar
si dupa aceea:
1.Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani?
2.Admitiand ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care este soarta ei dupa 10 ani?
3.Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata imediat dupa injectare; dar dupa 10 ani?
4.Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu substanta in disputa astfel incat sa produca
un rezultat fals pozitivin cadrul procedurilor chimice de detectie?
Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost suspectat de uciderea unui numar de
pacienti cu curara (D-tubocurarina) intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe
rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.
Curare: substante vegetale si animale f toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga muschiul de
nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in lipsa respiratiei persoana nu
decedeaza.
In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe animale pe care le-a
desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de animal.
S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect aparent altfel decat era precizat in
certificatul medical constatator al decesului, adica prin insuficienta respirtorie (curara fiind reputata pentru
insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA (radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie
lichida sub presiune inalta) care permit identificarea unor cantitati foarte mici din orice substanta. Curara a fost
identificata in toate cadavrele.
Procurorul sustine:noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test nu face testul inadmisibil. Faptul
ca un test este nou nu presupune ca este si gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical.
Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate stiintifica si testul sau
examinarea efectuata de catre persoane calificate, rezultatele sunt admisibile (procurorul).
In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost efectuate testari pe cadavre ci
doar determinari sporadice la persoanele vii si astfel testele nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC,
spectrofotometria in ultraviolet si cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in acest caz
(apararea).
Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un test (aparat) da o valoare
negativa.
Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta anume diferentiind-o de alta.
Testele folosite nu ofera specificitate suficienta pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina
identificata in cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-tubocurarina si provine
din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti).
Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca recunoastere stiintifica si
accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea
rezultatelor si calitatea lor (problematica managementului calitatii).
In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilit detectiei de certitudine, altii din contra
lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat substanta in toate organele celor decedati, altii doar in uneleetc.
Faptul acesta este important s-a spus dat fiind ca daca substanta se afla intr-un tesut trebuie sa se afle in
toate tesuturile.
Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza structura substantei astfel
incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.

Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei, dupa 7 luni si jumatate de
proces si 2 ani si jumatate de retinere iar medicul a fost eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar,
In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul de libera practica
pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati (dg. gresit) iar el nu contesta.
Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta generala timp de
peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se cunoasca public. In incercarea disperata de
reabilitare a imaginii si de rentabilizare i se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai
multi medici pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat spitalul se
inchide in 1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la
proces) comunitatea locala il demoleaza.
Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti sau nu dar cei mai multi medici
considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva cunoasterii actuale ca rezultatele erau
valabile inca de atunci intrucat metodele folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai
pentru a proba in acest caz: HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.
Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea licentei si la 8 ani de la
proces, avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de recunoasterea nevinovatiei.

CURS 2
Medicul : Metode de rationament medical. Dualismul umanism-competenta in practica
medicinii. Luarea deciziilor in practica medicala. Evaluarea riscurilor. Eroare si
greseala. Alea terapeutica.
Pacientul: adresabilitate si complianta la tratament, dorinta pacientului (cel mai bune
interes al pacientului), autonomia, alocarea resurselor limitate , etica cercetarii.
Cazuri
MEDICUL : Metode de rationament medical. Dualismul umanism-competenta in practica medicinii.
Principii etice si deontologice ale practicii medicale. Cercetarea pe subiect uman. Luarea deciziilor in
practica medicala
Ce apropie stiintele vietii (ex. medicina) de stiintele juridice?
Sunt stiinte: studiu sistematic al cunoasterii bazat pe explicare si predictie cu caracter aplicativ, cu privire la
lumea inconjuratoare. (cunoastere-rationalitate-explicativ)
Privesc omul: organizarea si structurarea, functionarea si disfunctia organismelor vii vs. interrelatiile umane,
organizarea societatii si buna sa functionare, stabilirea normelor de convietuire care privesc echitatea si justitia
Studiaza sisteme care sunt in interactiune (biologic, societal), binele individual si binele public, respectarea
drepturilor fiecarei persoane, egalitatea intre oameni
Repunerea in normalitate a functionarii acestor sisteme
Ce separa stiintele vietii (ex. medicina) de stiintele juridice?
In parte rationamentul stiintific al omului de stiinta din cele doua domenii
Stiintele biologice sunt in cautarea explicatiilor viului, stiintele juridice sunt in cautarea normarii,
reglementarii juste si a aplicarii justitiei in societate
Ceea ce separa apropie

MEDICUL
Dubla natura a medicului: dualism umanism-empatie si dualims competenta-profesionalism
Umanism: benevolenta, beneficenta, iubirea de oameni (filantropia), interesul celui in nevoie se afla deasupra
oricarui alt interes inclusiv a celui financiar (altruism) Sanatatea pacientului meu este principala mea
indatorire, Declaratia de la Geneva, 1948
Empatie: dorinta de a impartasi suferinta celui in nevoie si de a-i oferi suport si rezolvare
Competenta: capacitatea de a se achita corespunzator de sarcina care ii revine in baza cunostintelor,
pregatirii si abilitatilor detinute. Competent: o persoana care are pregatire si abilitati intr-un anumit domeniu in
care dovedeste autoperfectionare
Profesionalism:
Etimologic: o persoana care lucreaza intr-un anumit domeniu, pe baza unei pregatiri pentru care este
remunerat si care este membru al unei profesiuni (organizatii profesionale)
Conceptual: are la baza dreptul de libera practica > practica asupra altora > obligatii, responsabilitate
morala si legala > cod de etica, norme legale (drepturi)
manifesta respect fata de cel asupra caruia exercita practica (respectul dreptului la autodeterminare,
respectul dorintei celui deservit, valorii sale)
manifesta competenta
manifesta integritate

valorizarea serviciului profesional prima facie-(calitatea serviciului prestat prevaleaza asupra


prestigiul propriu ori a castigului personal -datorie si diligenta datorie extinsa-)
Profesionalismul presupune:
-expertiza (competenta , cunoastere, abilitati si judecata de specialitate)
-calitatea comportamentului si caracterului care insoteste expertiza
Finalitatea actului profesionist:
Beneficiul celui caruia ii este util deasupra oricaror consideratii
Implinirea datoriei materializata in valoarea serviciului
Profesionistul dovedeste auto-dezvoltare si auto-perfectionare spre implinirea propriilor standarde>propriul
brand
Expertiza: cunoastere si abilitati intr-un domeniu particular, ingust, in care putini au nivel de competenta,
experienta si auto-perfectionare care le permite sa fie mereu la zi cu cunoasterea domeniului. Experienta unui
expert este esentiala: de experienta proprie se leaga cunoasterea procedurilor si cazuistica. Pot exista multe
persoane competente dar mai putini experti (ex. un absolvent imediat dupa ce dobandeste dreptul de practica
are competenta dar nu si suficienta experienta).
EXPERT: o persoana COMPETENTA intr-o ZONA PARTICULARA DE STUDIU (CE DOMENIU
EXPERTAL?) care are dezvoltate cunoastere, abilitati si experienta (CE STIE? CE POATE?) ce ii permit
CONTRIBUTII PROPRII (CE CONTRIBUTII ARE?) care il recomanda si pentru care are RECUNOASTERE
(intre alti experti, notorietate publica) (CINE IL CUNOASTE?), pe care si le poate exprima ca opinii expertale
argumentat cu obiectivitate si pastrandu-si independenta profesionala (CE OPINIE EXPERTALA ARE?) ce ii
construiesc o AUTORITATE expertala (CU CE AUTORITATE?) pe care si-o manifesta sustinuta de un
comportament ETIC, profesional, responsabil (ETICA PROFESIONALA?).
RELATIA MEDIC-PACIENT
Se regaseste in centrul eticii medicale (studiul comportamentului moral in practica medicala)
Sfere relationale: medic-pacient; medic-medic; medic-societate
Imperative:
morale
Constiinta proprie
Valori morale sociale (etica virtutii, drepturi, datoria, principiile bioeticii, etc.)
Valori morale profesionale (Coduri)
legale
ELEMENTE ALE MORALITATII RELATIEI MEDIC-PACIENT
Empatia - umanismul
Datoria, diligenta
Loialitatea-Fidelitatea
Competenta -profesionalism
ELEMENTE ALE LEGALITATII RELATIEI MEDIC-PACIENT
Drepturile cetateanului (omului) in relatie cu practica medicala:
1. Dreptul la viata
2. Dreptul la libertate,
3. Dreptul la un proces echitabil si acces liber la justitie
4. Dreptul la reproducere

5. Dreptul la ingrijire medicala


Drepturi ale pacientului (Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului; legea 95/2006)
1.Dreptul pacientului la informatia medicala
2.Dreptul la a consimti privind interventia medicala
3.Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului/intimitate/secret profesional
4.Drepturile pacientului in domeniul reproducerii/dreptul la libertate
5.Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale/dreptul la sanatate
Loialitatea (DEX, care isi indeplineste cu cinste obligatiile, devotat, sincer, fidel)
Decurge din onorabilitate (DEX, demn de cinste, respectat, onorat, integritate) (a profesiunii si individuala)
Fidelitatea (DEX, statornic, devotat, credincios) din respect si loialitate dar si ca o nevoia de securizare a
relatiei medic-pacient (confidentialitate)

Principalele calitati pe care le asteapta societatea (pacientul) de la un medic sunt:


Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale)
Independenta profesionala (dar in slujba celui mai bun interes al pacientului dorinta pacientului-)
Competenta (capacitatea de a se achita corespunzator de sarcina care ii revine in baza cunostiintelor, pregatirii
si abilitatilor detinute)
Disponibilitate (de a raspunde la chemarea pacientului, de a acorda asistenta de urgenta, etc.)
Justitie: exercitiul profesional echitabil, fara discriminare (Decl. Geneva, 1948)
Definitii care stau la baza notiunii de autonomie

Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea 487/2002 republicata in
2012), art. 5
h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu
exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi stabilita de catre medic);
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume si din care
decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele acestei fapte;
Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea civila de exercitiu a persoanei fizice si este acea
aptitudine a persoanei fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile, dar si de a-si asuma si executa
obligatii civile, prin incheierea de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina. Poate fi stabilita numai de
catre o comisie psihiatrica.
Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:
-minorii sub 14 ani
-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor persoane de capacitate civila are
ca scop ocrotirea lor in ce priveste incheierea actelor juridice.
Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste autonomia.
Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in terminologia psihiatrica judiciara este sinonima
cu competenta psihica (competenta legala) a persoanei.
O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma
O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala (capacitate de exercitiu civila)
O persoana care are capacitate psihica poate avea totusi autonomie limitata:
lipsa de voluntariat (auto-limitarea autonomiei)
lipsa de libertate, lipsa de informare (hetero-limitarea autonomiei)
O pers lipsita de capacit de intelegere si/sau de voluntariat si/sau de capacitate de decizie NU este autonoma.
Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile civile si NU are capacitate de exercitiu civila/competenta
legala/competenta psihica.
O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala

Ce este cel mai bun interes al pacientului?


Este acea decizie profesionala in care medicul ia in considerare cu prioritate valorile si preferintele
pacientului.
Pentru ca pacientul sa poata sa delibereze asupra propriilor sale valori, trebuie sa le cunoasca si astfel medicul
cu veracitate sa ii prezinte optiunile profesionale si sa asculte pacientul atunci cand acesta isi manifesta valorile
si preferintele.
Atunci cand aceste preferinte vin in conflict cu recomandarile medicului, medicul trebuie cu staruinta si
beneficenta sa convinga pacientul cu privire la recomandarile profesionale dar la nevoie sa isi apere
independenta profesionala.
Principii ale alocarii resurselor limitate
Egalitarian: Toti oamenii sunt egali (tratament egal): principiul loteriei, principiul primul venit-primul servit
Prioritarian: Prioritarianism (a favoriza pe cel vulnerabil sau fr anse): mai nti cei bolnavi, mai nti cei
tineri, mai intai cei cu o contributie sociala mai mare
Utilitarian: Maximizarea beneficiilor (utilitarianism): eficienta salvrii vieii (numrul de viei salvate),
prognostic si numrul de ani inc de trait
Instrumental: Promovarea si recompensarea utilitii sociale: valoarea instrumental, reciprocitatea
Criteriul medical
Principiul filozofic al distributivitatii in societate: societatea are o datorie catre indivizi, iar indivizii au o
datorie unii catre ceilalti.
1.Intr-un spital exista 100 de bolnavi cu o anumita boala care necesita o doza unica de 1 pastila si este eficienta
100%. Avem 50 pastile. Cunoastem ca acea pastila este singurul tratament, letalitatea este foarte ridicata spre
100%, iar doza terapeutica este standard de 1 pastila. Cum le dati?.
2.Intr-un spital exista 100 de pacienti dar in acest caz este nevoie de 2 pastile pentru salvarea unei vieti. Aveti
100 de pastile. Cum le dati?
3.Intr-un spital exista 100 de bolnavi din care 50 au nevoie de 1 pastila si 50 de 2 pastile. Aveti 50 de pastile la
dispozitie. Cum le dati?
Declaratia Drepturilor Pacientului, AMA, Lisabona, 1981, amendata in 1995 si revizuita in 2005
In circumstante in care trebuie efectuata o alegere intre pacienti care se afla in competitie pentru o resursa
terapeutica limitata, toti pacientii sunt indreptatiti la o justa procedura de selectie pentru acel tratament.
Alegerea se va baza pe criterii medicale si va fi facuta fara discriminare.
Cele mai bune interese ale pacientului
Cel mai bun interes al pacientului reprezinta dorinta pacientului.
Dorintele pacientului care sustin binele pacientului si starea sa de sanatate in sensul ameliorarii ori vindecarii
vor fi intotdeauna sustinute, promovate.
Importanta autonomiei pacientului
Poate insa exista un conflict pe de o parte intre dorinta pacientului si valorile sale si pe de alta parte valorile
medicului sau ale corpului profesional
Medicul va alege intotdeauna promovarea si sustinerea sanatatii si vietii pacientului chiar impotriva
intereselor sale personale dar nu va da curs dorintelor pacientului cat timp acestea incalca normele
profesionale, normele de drept ori legale ori valorile sale morale (exceptie situatiile de urgenta in care medicul
va proteja mai intai viata si sanatatea si doar apoi propriile sale valori).

Nimeni nu trebuie sa fie un mijloc al implinirii intereselor altuia.


Medicul va starui sa isi protejeze independenta profesionala (autonomia medicului)
RATIONAMENTUL MEDICAL
1. RATIONAMENTUL ANALOGIC
Exista 3 forme de rationament analogic:
a.Prin automatism:
a.Regula: dupa cum trebuie sa facem (normare)
b.Unde: Unitati de Primiri Urgente, spitale de triaj
c.Util: ajuta medicii tineri in formare, ajuta in urgente, ajuta la triaj sau unde e nevoie de decizii rapide
(media cazurilor)
d.Neutil: se va evita pe termen lung ori in sectii in care ajung bolnavi cu dg. atipice, complicate, rare ori
cu tratament individualizat
e.Riscuri: sablonizare, uniformizare, algoritmizare: creste eficienta in cazurile comune, pierde
particularitatea
b. Prin comportament dictat:
a.Regula: dupa cum mi se spune (sau ce mi se cere)
b.Unde: sectiile medicale din spitale mai mici (cel mai frecvent din partea unui superior ierarhic ori
profesional)
c.Util: ajuta medicii tineri in formare, ofera experienta profesionala a altuia, modelul de formare
profesionala bazata pe model
d.Neutil: se va evita pe termen lung pentru a permite medicului independenta profesionala
e.Riscuri: tutela, modelul nu ofera independenta si solutie in orice caz ci doar in cazurile ce formeaza
experienta altuia; impiedica experienta proprie
c. Prin obisnuinta:
a.Regula: dupa cum facem de obicei (regula locului sau regula scolii); sinteza celor anterioare
b.Unde: sectiile medicale din spitale mai mici (mai frecvent), etc. sau spitale mai mari dar cu rulaj mare de
pacienti
c.Util: prin stereotipare ajuta medicul sa poata face fata unui numar mare de cazuri
d.Neutil: obisnuintele rationamentului se schimba greu; stereotiparea determina pierderea interesului,
induce plafonarea profesionala,
e.Riscuri: cazurile atipice, particulare devin o problema; singura care salveaza rationamentul acestui medic
este auto-perfectionarea altminteri el nu va evolua (nu va depasi nivelul mediu plus)
2. RATIONAMENT FARMACOLOGIC (prin cunoasterea principiilor terapeutice si a biologiei
organismului uman sub actiunea medicatiei)
Dg. si/sau tratamentul se bazeaza pe principiile terapeutice farmacologice, asa numita proba terapeutica.
Se adreseaza rezultatului/efectului: are ca scop ameliorarea iar nu vindecarea. Nu cauta etiologia. Nu
vindeca dar trateaza efectul.Este adresat binelui apropiat (ex. durerea, febra in stari inflamatorii, etc.)
Riscuri: nu se trateaza etiologia si astfel boala poate reapare ori este tratata incomplete
3. RATIONAMENTUL FIZIOPATOLOGIC (prin recunoasterea bolii si a biologiei organismului uman in
starea de boala)
Dg. si/sau tratamentul se bazeaza pe mecanismele bolii (fiziopatologie)

Se adreseaza mecanismului bolii in ideea in care tratand mecanismele dispar si efectele. Nu trateaza de la
inceput rezultatele, efectele ceea ce pastreaza inconfortul pacientuliu destul de mult timp de la inceperea
tratamentului. Nu trateaza etiologia (ex. antiinflamatoare in stari inflamatorii)
Riscuri: tratamentul nu este individualizat (se trateaza o boala iar nu un pacient); se pot manifesta riscuri
iatrogene ori ineficienta terapeutica ca reactie individuala; antimodel bio-psiho-social in care se produce
depersonalizarea tratamentului si a pacientului in cele din urma
4. RATIONAMENTUL BAZAT PE DOVEZI MEDICALE (medicina bazata pe dovezi)
Decizia medicala nu se bazeaza pe experienta personala sau experienta colectiva (ex. opinia profesionala a
unui alt coleg ori profesor) ci pe o mai buna folosire a datelor actuale medicale pe care le pune la dispozitie
stiinta medicala, referintele de specialitate, trialuri clinice, etc.
Considera ca nu sunt necesare anume virtuti ori anume calitati pentru a deveni un bun profesionist, un
medic bun: oricine poate fi un medic bun cat timp este corect si complet informat; a fi un medic bun nu este o
problema personala de auto-dezvoltare ci o problema de suficienta informare.
Riscuri:
dovezi medicale inexacte > rationament gresit
dovezi medicale incomplete > cunoastere incompleta > rationament incomplete, dg. incomplet
temeritate profesionala
riscuri deontologice privind dreptul de libera practica- prin evitarea sugestiilor/opiniilor de
cofraternitate apare riscul de a se gasi singur in fata bolnavului (fara ajutorul corpului profesional)

RISCURI
Riscurile in medicina se clasifica dupa:
1.Alegerea momentului terapeutic
2.Justificarea planului terapeutic (dg. si tratament)
3.Posibilitatea de control a actului medical
Decizia profesionala priveste diagnosticul si tratamentul cu manifestare prin actiunea de a ingriji sau nonactiunea de a ingriji (ex. a opera sau a nu opera).
Tratamentul este recomandat in conformitate cu ghidurile profesionale: ghidurile tempereaza actiunea
individuala vs. experienta colectiva si aduc proba timpului asupra noutatilor profesionale)
In mod teoretic diagnosticul este singurul act medical lipsit de riscuri intrucat el presupune doar
recunoasterea si atestarea realitatii.
In mod practic dg. poate include etape care sa conduca spre riscuri mai mari decat boala insasi si ca atare
riscul diagnosticului poate sa depaseasca riscul abtinerii de la diagnostic.
Cat priveste tratamentul, intotdeauna presupune un risc.
ALEGEREA MOMENTULUI (CAND?): Oportunitatea diagnosticului si tratamentului
Riscul oportun (ca moment si ca indicatie) vs. Risc inoportun
JUSTIFICARE (DE CE?): Justificarea diagnosticului si tratamentului
Riscul justificat (legitim) si acceptabil (acceptat prin consimtamant informat) vs. Riscul nejustificat
(nelegitim) si neacceptabil (neacceptat: refuzul autorizarii actului medical si a semnarii
consimtamantului informat)
Criterii de justificare a riscului:
1.Actiunea medicala (tratamentul, etc.) salveaza de la un pericol real, important
2.Actiunea medicala (tratamentul, etc.) salveaza de la un pericol actual, iminent ce nu poate fi evitat altfel;

3.Valoarea bunului supus riscului depaseste valoarea prejudiciului ce s-ar produce: ex. viata vs. disfonia.
1.In ingrijirea medicala indicatia medicala prevaleaza asupra riscurilor (ex. operatia de apendicita
pastreaza indicatia, cu toate riscurile ei, chiar daca riscul de deces este de peste 10 ori mai mare decat uzual
cat timp pacientul s-a pezentat tardiv: se va echilibra si apoi se va opera in incercarea de a da curs sansei la
viata)
2.In cercetarea stiintifica insa este invers, balanta riscuri/beneficii are intaietatea asupra indicatiei
profesionale
4.Balanta riscuri/beneficii in favoarea beneficiilor. Nu se accepta tratament medical fara beneficii pentru ca in
acest caz orice risc care se manifesta apare nejustificat din pricina lipsei beneficiilor si astfel tratamentul nu are
indicatie.
POSIBILITATEA DE CONTROL (CUM?)
Riscuri supuse normarii, previzibile: susceptibile de o evolutie anticipata vs. Riscuri nesupuse normarii,
imprevizibile: se accepta doar atunci cand rezulta din situatii de urgenta, in caz fortuit sau in caz de
forta majora
CRITERII DE APRECIERE CORECTA A RISCULUI
In aprecierea riscului se va tine seama de faptul ca:
in risc se afla pacientul iar nu medicul (respectul persoanei, demnitatea umana)
deciziile profesionale ale medicului se rasfrang asupra unei alte persoane (pacientul) ceea ce implica
responsabilitatea actului medical
Raportarea riscului este obligatorie si ea se include in consimtamantul informat
Niciodata un risc fara un beneficiu real, cuantificabil, semnificativ mai important decat riscul
Riscul se manifesta inerent actului benefic si nu este un risc suplimentar.
Cu cat riscul este mai mare cu atat calitatea ingrijirii trebuie sa fie mai mare: procedura se poate opri fie din
risc prea mare (mai mare ca beneficiul) fie din lipsa posibilitatii ingrijirii adecvate
Cu cat riscul este mai mare cu atat nevoia care poarta riscul trebuie sa fie mai mare (justificare/indicatie).
O stare de stabilitate functionala pune in indoiala oportunitatea riscurilor mari sau a celor letale (riscuri care
apar nejustificate fata de acea stare)
Riscul se accepta intotdeauna doar in interesul bolnavului rezolvand o problema de necesitate medicala;
riscul trebuie acceptat liber si clar de catre bolnav,
riscul trebuie sa fie util si justificat;
riscul trebuie sa fie acceptat doar in lipsa unei alte alternative;
riscul trebuie sa fie fara efecte umane negative previzibile, asteptate;
In orice procedura cu risc privind sanatatea ori viata este obligatoriu consimtamntul informat

EROAREA
Eroarea (de fapt) tine de natura actului medical, de natura lucrului in sine. Eroarea de fapt este neimputabila.
Eroarea nu este urmata de reprezentarea subiectiva a consecintelor ei negative, deoarece nu poate fi a
prevazuta.
Erorile au la baza cunoasterea incompleta, falsa, determinate fiind de nivelul cunoasterii medicale in general
sau a unei reactivitati speciale a pacientului.
Intentiile unui medic sau actiunile sale insuficiente ori nepotrivite nevoii de ingrijire medicala constituie o
eroare atata timp cat se face dovada ca in acelasi imprejurari acel medic a actionat dupa cum ar fi actionat
orice alt medic inzestrat cu acelasi nivel de pregatire si de pricepere precum a sa.

Eroarea apare in ciuda bunei-credinte (calitatea vointei) si a constiinciozitatii medicului (diligentei), fie ca
materializare a unui risc nenormat fie a cunoasterii insuficiente a stiintei medicale

GRESEALA
Greseala este o eroarea de norma (ce tine de lacune profesionale sau de atitudine profesionala).
Eroarea de norma este imputabila prin incalcarea ori nerespectarea normei.
Greseala tine de domeniul constiintei profesionale si individuale: medicul are reprezentarea riscului
(usurinta, temeritate) ori nu o are (neglijenta).
Implica preluarea unor riscuri (in numele pacientului cu incalcarea autonomiei, dreptului la libertate,
sanatate, viata, etc.) care se pot materializa asupra pacientului si care nu s-ar fi materializat daca pacientul ar fi
fost pacientul altor colegi pentru ca acestia nu ar fi preluat/asumat riscurile respective (practica medicala
inferioara unui standard de competenta si pricepere acceptat)
Greselile pot fi comisive/omisive.
Intentiile unui medic sau actiunile sale insuficiente ori nepotrivite nevoii de ingrijire medicala constituie
o greseala atata timp cat se face dovada ca prin modul de actiune acest medic ar fi actionat diferit fata de un
alt medic inzestrat cu acelasi nivel de pregatire si pricepere care in aceleasi imprejurari date ar fi avut o alta
actiune medicala, mai favorabila, respectiv decurgand din respectarea normelor profesionale pe care
medicul in cauza le-a incalcat.
Greseala apare prin lipsa de constiinciozitate, de prevedere, superficialitate, neglienta, in relatie individuala
intre medic si pacient.
Medicul care face o greseala dar care nu produce prejudicii sau cel care produce o greseala recunoscuta dar
a caror prejudicii le corecteaza, este exonerat juridic de responsabilitate. De asemenea este fara responsabilitate
cel ce comite o eroare de fapt (spre deosebire de eroarea de norma care este imputabila).

Alea terapeutica
Alea (lat.= risc, incertitudine; vine din latina: Alea iacta est: Zarurile au fost aruncate (Gaius Iulius Cezar,
citat de Suetoniu, pornind in traversarea raului Rubincon in campania din Italia impotriva lui Pompei, anul 49
i.H, campanie ce va deveni un lung razboi civil)
Alea terapeutica este un accident imprevizibil lipsit de vinovatie (in domeniul penal de ex. cazul fortuit) si
consta in (1) agravarea subita a starii de sanatate a unui pacient urmare a unui tratament ori a unei actiuni
medicale din motive care tin de pacientul insusi sau boli ale acestuia ce au fost ascunse sau nu au putut fi
cunoscute in timpul util, (2) de medicatia ori tratamentul care manifesta interactiuni cu organismul ce nu sunt
si nu au putut fi cunoscute ori anticipate (iatrogenie) sau (3) de cauze externe ce nu se afla in controlul
medicului si se regasesc in afara controlului actului medical. In alea terapeutica nu se poate identifica greseala
(de norma) a medicului.
Exprima faptul ca o data de pacientul a autorizat actul medical prin consimtamantul informat (informat fiind
asupra riscurilor actului medical pe care il considera conform recomandarii profesionale ca fiind necesar si
acceptat) zarurile ingrijirii medicale sunt aruncate.
In alea terapeutica intra:
1.Accidentele medicale (ex. anafilaxia care s-a testat si pentru care s-au aplicat masuri de preventie)
2.Afectiunile iatrogene (reactii adverse necunoscute ale medicatiei in general sau in particular fata de acel
pacient)
3.Infectiile nozocomiale (infectii cu germeni de spital ubicvitari, ce nu pot fi sterilizati si sub actiunea carora se
afla toti pacientii dar se imbolnavesc doar unii dintre ei a caror stare de imunitate este in mod particular
scazuta)

CAZURI
Cazul Tarasoff v. Regents Univ. California (17 Cal. 3d 425, 551 P.2d 334, 131 Cal. Rptr. 14 (Cal. 1976)
In acest caz istoric, Curtea Suprema de Justitie a SUA a stabilit (ceea ce va deveni o norma internationala de
atunci) ca medicii care se ocupa de ingrijirea psihiatrica si psihologica au o datorie sa protejeze persoanele care
sunt puse in stare de pericol de catre pacientii instabili psihic.
Prin extensie norma internationala a vizat toti medicii care trebuie sa apere un interes al unui tert ori un interes
public sunt datori sa o faca intrucat interesul celui vulnerabil prevaleaza asupra interesului pacientului iar
medicul are datoria sa rezolve dubla loialitate in interesul celui vulnerabil.
Datoria ii da dreptul profesionistului sa actioneze pentru a instiinta victima de pericolul in care se afla fie
individual fie prin intermediul autoritatilor fie ambele sau sa ia orice alte decizii care sa conduca spre
instiintarea potentialei victime si salvarea ei.
Prosenjit Poddar a fost un student din India, Bengal la UC Berkeley. In 1968 participa la cursuri de dans unde
o intalneste pe Tatiana Tarasoff. Au urmat mai multe intalniri; la una dintre ele Tatiana l-a sarutat pe Poddar.
El a interpretat gestul ca fiind unul ce implica un angajament serios intre ei, in timp ce Tatiana a considerat ca
a fost doar un gest de curtoazie fata de Poddar intrucat mai iese si cu alti baieti. Nu au mai urmat intalniri dar
Poddar vazand ca Tatiana il respinge si iese cu altii a suferit o stare depresiva care a impus asistenta de
specialitate.
La inceputul anului 1969 Tatiana a parasit Berkeley plecand in America de Sud. In timpul sedintelor de
psihoterapie ce au urmat, Poddar marturiseste medicului dr. Moore ca doreste sa o omoare cand va putea.
Medicul solicita ajutorul politiei din campus opinnd ca Poddar sufera de schizofrenie. Politia intervine si il
retine dar in verificarea care s-a dispus Poddar a fost considerat neviolent de catre alti medici responsabili,
fiind eliberat. A intrerupt consultanta psihologica si psihiatrica.
In octombrie 1969 Tarasoff se intoarce la Berkeley si nu este anuntata de cele ce s-au intamplat. Pe 27
Octombrie 1969 Poddar o injunghie. In procesul ce a urmat Poddar a fost acuzat de omucidere impreuna cu
medicul curant si alti membri ai administratiei Universitatii. Poddar a fost condamnat. A urmat apelul care a
anulat sentinta pe motiv ca instanta a fost dezinformata. S-a dispus un al doilea proces care nu a mai avut loc,
Poddar fiind eliberat cu conditia sa paraseasca definitiv pamantul american si sa se reintoarca in tara ceea ce a
facut.
Politicile publice care promoveaza protectia caracterului confidential al relatiei medic-pacient in domeniul
psihoterapiei trebuie sa tina cont de deschiderea acestei confidentialiti atunci cand se creaza pericol pentru altii.
Privilegiul protectiv asupra relatiei se termina acolo unde incepe pericolul public (avocatul acuzarii).
Regulile pentru alte cazuri in viitor trebuie sa tina seama de predictia concreta spre violenta a fiecarui caz in
parte si nu trebuie stabilite prin standarde profesionale obiective intrucat predictiile nu pot fi obiectiv relevante
iar politia este in masura sa exercite protectie intr-o masura superioara fiecaruia dintre noi (avocatul apararii).
Cazul People of NY vs. Bierenbaum, un alt caz de crima, preia cazul Tarasoff si atentioneaza insa : Nici
anuntul psihiatrului care atentioneaza ca are un caz cu potential Tarasoff si nici pacientul care spune prietenilor
ca se afla intr-un tratament de specialitate nu constituie o baza legala suficienta pentru a deschide privilegiul
protectiei relatiei medic-pacient (NY Times).
Canterbury v. Spence, 464 F.2d 772 (D.C. Cir. 1972).
Fapte: Canterbury 18 ani se simte bolnav avand dureri lombare. Se examineaza si se dg. o hernie de disc. Se
propune operatia si acesta (inclusiv parintii) accepta. Dr. Spence nu ii spune riscurile operatiei. Operatia
decurge bine dar in ziua 3 cand avand nevoi urinare se da jos din pat singur aluneca si cade, fracturand coloana
si rupand montajul operator. Edem si paralizie cu reinterventie in urgenta. S-a ameliorat.

Da in judecata pentru ca nu a fost informat asupra riscurilor si spitalul pentru ca nu a pus bare de sustinere la
paturi si nu a avut infirmiera disponibila.
Medicul se apara spunand ca nu exista norme pentru barele la pat si pentru a fi asistat cand merge la WC si
pentru obligatia de a sustine toata informatia. Castiga pentru lipsa probarii neglijentei.
Intrebare: Trebuie un medic sa transmita informatii cu privire la riscurile unei interventii?
Regula : Da. Daca pacientul este autonom medicul este obligat sa ii transmita informatia relevanta care sa ii
permita acestuia sa isi exercite drepturile cu specificitate dreptul la autodeterminare si sa il ajute pe pacient sa
ia cea mai buna decizie in cel mai bun interes al sau.
1972 in SUA - Tuskagee, 1972, Jean Heller
In cadrul unui experiment realizat intre anii 1932 si 1972 pe 399 de barbati de culoare, Serviciul de Sanatate
Publica al Statelor Unite a studiat efectele infectiei avansate cu sifilis, fara sa incerce sa-i vindece pe pacientii
despre care se stia ca sunt bolnavi.
Subiectii alesi pentru experimentul de la Tuskegee au fost in cea mai mare parte analfabeti din cele mai sarace
regiuni ale statului Alabama lipsiti de orice suport medical.
Pe langa examinarile medicale gratuite, voluntarilor li s-au oferit mese gratuite, iar famiile acestora si-au dat
in cele din urma acordul pentru realizarea autopsiilor in schimbul unor ajutoare banesti pentru inmormantare,
se precizeaza pe site-ul Universitatii Tuskegee.
Washington Evening Star: Pacienti cu sifilis au murit fara tratament. Cu aceste cuvinte studiul Tuskagee,
unul dintre cele mai infame studii de cercetare a devenit cunoscut publicului si astfel un subiect de presa.
Pentru 40 de ani Departamentul medical de Stat al SUA a condus un studiu in care oamenii au fost pe post de
guinea pig, fara tratament adecvat, au murit de sifilis si de efectele acestuia. Studiul a fost condus ca prin
autopsiere sa se determine care sunt efectele pe care boala aceasta le produce asupra omului.
Desi participantii la studiu au fost examinati de medici, nici unuia dintre ei nu i s-a spus ca fusese infectat cu
sifilis. Ei nu au fost tratati dar li s-a spus in schimb ca sufereau de sange rau (bad blood).
In cele din urma, sifilisul a determinat la cei mai multi aparitia unor tumori sau unor boli de inima sau le-a
provocat orbirea, paralizia si in final moartea.
In mai 1997, putinii supravietuitori ai experimentului au fost invitati la Casa Alba, unde presedintele de atunci
al SUA, Bill Clinton, le-a cerut iertare in numele poporului american, pentru prima data cand o astfel de scuza
publica este adusa la acest nivel propriului popor.
Catre sfarsitul anului 1972 doar 74 de subiecti mai erau in viata. Din cei 399 de subiecti, 28 au murit de sifilis,
100 de complicatii ale bolii, 40 si-au infectat sotiile iar 19 au dat nastere unor copii cu sifilis congenital.
1.8 miliarde de dolari despagubire: 37.000 USD la supravietuitori, 15.000 USD la mostenitori
1996, trovafloxacina (Trovan) in Kano, Nigeria
In 1996 exista o epidemie de meningita in Nigeria, in care de altfel au murit 12.000 de persoane.
La fata locului lucrau medicii de la Medecine San Frontieres tratand cu cloramfenicol.
Pfizer a avut ideea de a testa o substanta noua, Trovafloxacina (o fluoroquinolona), comercial Trovan, in
sp. din Tudun Wada, Kano, unul dintre cele mai populate spitale din lume.
Trovan face parte din aceeasi clasa cu Ciprofloxacina care nu produce efecte adverse.
Testarea s-a facut pe 100 copii cu meningita (lot 1) din care 5 au murit, altii suferind orbire, surditate,
tulburari cognitive.
Altii 100 (lot 2) au primit ceftriaxon dar cu doze mai mici decat cele terapeutice: sase copii au murit.
Cercetatorul principal nigerian a fost acuzat ca a falsificat avizul Comisiei de Etica Nationale, Pfizer
aparandu-se ca nu a stiut aceasta.
Supravietuitorii au dat in judecata Pfizer ceea ce a condus la 4 apeluri fara decizii.

In 2009 dupa 10 ani de lupta juridica Curtea de Apel a SUA a admis pe rol procesul.
Au urmat 4 incercari de aducere in faza de judecata, din care in 3 procesul a fost oprit, a 4-a este in curs.
Pfizer a fost acuzat
ca Trovan a adus mortalitate in plus
ca acesti copii nigerieni au fost cobai,
Ca au exploatat disperarea pacientilor si parintilor
Anomalii grave de recurtare a pacientilor care au intrat si a celor care nu au intrat in studiu
ca au fost lipsiti de singurul tratament cu efecte cunoscute si rezultate controlabile si pusi pe tratament
cu o substanta necunoscuta, nesigura fara aviz si fara a fi necesar
ca nu au existat Consimtamant informat din partea parintilor,
ca au parasit zona epidemica inainte de stingerea epidemiei
ca daca e adevarat ca epidemia era stinsa la intrarea in zona atunci cu atat mai mult folosirea unei
substante necunoscute apare ca un experiment lipsit de beneficii pentru pacient si aceasta inseamna ca
Pfizer a venit in zona cu o agenda personala alta decat tratamentul propriu-zis
Ca influenteaza justitia care nu stramuta procesul in Nigeria si care se desfasoara in SUA
Pfizer s-a aparat invocand ca:
Trovan scade mortalitatea la 6% pe cand cloramfenicolul la 9.1%
fost solicitat sa intervina in epidemie si ca de fapt atunci cand Pfizer a intervenit deja boala trecuse
ca a primit sprijin guvernamental si din partea celor de la MSF
Ca nu existau comisii ori comitete de etica si ca singurul aviz era considerat autentic
Ca oamenii erau disperati, analfabeti, saraci si astfel un CI nu ar fi fost posibil
Ca epidemia era f. grava, existand f. multi participanti posibili si necesitand actiune viguroasa
Totusi unii pacienti s-au simtit mai bine dupa Trovan decat dupa cloramfenicol

Curs 3 - MOARTEA
1. CONCEPTUALITATEA MORTII
Exista doua intrebari conceptuale importante care privesc moartea:
1.Ce este moartea?
2.Cum se determina moartea?
Ce este moartea?
Def. conceptuala
Moartea ca incetare a vietii. (o definire prin negatie a vietii o definitie incompleta care exprima ca
moartea nu are aspecte caracteristice decat numai prin incetarea vietii-). Din situatia pierderii vietii rezulta
semnele cadaverice (lividitati, rigiditate, racire, deshidratare, autoliza, putrefactie), semne ca viata a incetat.
Ce este viata? O calitate ce separa viata de moarte, un principiu (vital) care anima, o stare a organismului
caracterizata prin proprietati biologice:
1.Structura celulara si organizare
2.Metabolism
3.Homeostazie
4.Adaptare, schimburi
5.Reactie la stimuli
6.Crestere
7.Reproducere

Def. organismica:
Moartea ca incetare a functionarii organismului (prin functiile organismului biologic- concept
organismic): incetarea ireversibila, iresuscitabila a functiilor cardio-respiratorii si/sau cerebrale.
1)Incetarea functionarii organismului ca intreg (moartea biologica) sau doar a unor parti ale sale? De ex. in
moartea cerebrala creierul este mort si o data cu el viata rde relatie este incetata dar la acel moment restul
tesuturilor poate prezenta inca metabolism activ si transplantate pot continua sa activeze in noul organism
gazda (deci nu sunt moarte).
2)Incetarea functionarii unei parti a organismului. Care parte? Care parte este mai importanta? Notiunea de
functii vitale: cardio-circulatorie, respiratorie, cerebrala criticata medical (toate functiile sunt vitale, oricare
dintre functiile organismuliu daca ar fi definitiv incetate ar altera functionalitatea intregului).
3)Incetare definitiva (permanenta) sau ireversibila? Oprire ori incetare? Este vorba de incetare: oprirea este de
moment, incetarea este definitiva. Reversibila ori ireversibila? Este vorba de ireversibilitate: o data functiile
cardio-circulatorie ori cerebrale oprite si constatarea opririi lor, masura imediata este de resuscitare a functiilor
orpite, (resucitare cardio-circulatorie) iar numai dupa constatarea ireversibilitatii opririi ceea ce o face a deveni
definitiva, ireversibila, se constata decesul.
4)Incetarea ca un moment sau ca un proces?
Moartea ca pierdere ireversibila a starii de persoana: Moartea ca incetare a starii de persoana. O persoana
care nu mai este o persoana este decedata. Definitie nelegalizata.

2. Cadrul legal
Legea 95/2006, titlu VI, Art. 147. Prelevarea de organe, esuturi i celule de la donatorul decedat se face n
urmtoarele condiii:
1. se definete ca donator decedat fr activitate cardiac persoana la care s-a constatat oprirea
cardiorespiratorie iresuscitabil i ireversibil, confirmat n spital de 2 medici primari. Confirmarea
donatorului decedat fr activitate cardiac se face conform protocolului de resuscitare, prevzut n anexa
nr. 6, excepie fcnd situaiile fr echivoc;
2. se definete ca donator decedat cu activitate cardiac persoana la care s-a constatat ncetarea
ireversibil a tuturor funciilor creierului, conform protocolului de declarare a morii cerebrale
prevzut n anexa nr. 3;
3. declararea morii cerebrale se face de ctre medici care nu fac parte din echipele de coordonare,
prelevare, transplant de organe, esuturi i celule de origine uman;

3.STANDARDE DE DIAGNOSTICARE ALE MORTII, CRITERIOLOGIE


1) Standardul semnelor cadaverice
2)Standardul cardio-pulmonar (concept organismic): legalizat in toata lumea
3) Standardul creierului ca intreg (moartea cerebrala): legalizat in toata lumea (sta la baza legalitatii
transplantului de tesuturi si organe)
4) Standardul creierului inferior (moartea trunchiului cerebral): legalizat in Anglia
5) Standardul creierului superior (starea de persoana): nelegalizat

4. Conceptualizare disjunctiva:
1)Oricare standard primul dintre primele doua
2)Fiecare cu aceeasi valoare
3)Fiecare are valoare separat de celelalt

1. STANDARDUL SEMNELOR CADAVERICE - sunt expresia absentei vietii


Avantaje: accesibile obervatiei, sunt semne de certitudine
Dezavantaje: apar tardiv (se instaleaza dupa o perioadade timp), pot sa lipseasca (unele imprejurari de boala,
etc.), necesita cunostinte pentru a fi evaluate

2. STANDARDUL CARDIOCIRCULATOR SI PULMONAR (definitie organismica definirea


opririi unui organ- oprirea inimii, oprirea respiratiei). Consta in demonstrarea opririi ireversibile, iresuscitabile
a functiilor cardiocirculatorie, respiratorie
Avantaje: bazate pe observatie, usor de detectat, de investigat.
Dezavantaje: nesigure, valoare incerta, necesita cunostinte, are la baza o evaluare biologista a corpului uman
(in care functiile cerebrale, rationale sunt neglijate), definirea standardului ca definitiv vs. ireversibil (definitiv
inseamna pentru totdeauna, iar ireversibil inseamna dupa verificarea potentiated reversibilitati-), moartea ca
proces sau ca moment, in corpul decedatului la scurt timp dupa oprirea definitiva a functiilor vitale organele
si tesuturile au inca activitate metabolica (daca se apreciaza ca sunt vii atunci conceptual ele nu pot fi
extrase);

3. STANDARDUL MOARTII CEREBRALE (definitia mortii cerebrale: incetarea ireversibila a tuturor


functiilor cerebrale): absenta constientei, absenta miscarilor voluntare, absenta miscarilor reflexe, absenta
respiratiei, absenta activitatii nervoase superioare (atentie: toate sunt absente ceea ce demonstreaza inca o
data ca standardele se bazeaza pe cercetarea vietii si in lipsa acesteia ca moartea este absenta vietii)
Avantaje: permite un dg. de deces cat timp restul organelor sunt inca vii si astfel transplantologia
Dezavantaje; concept neunitar, functiile creierului nu sunt in mod real in totalitate pierdute (ex. termoreglarea,
functiile endocrine, excretia, metabolismul sunt pastrate); daca respiratia este suplinita extern, artificial iar
restul tesuturilor si organelor sunt vii atunci conceptual corpul in ansamblul lui este viu (moartea creierului nu
mai este necesara definitiei vietii).
Testul de apnee pentru a defini moartea cerebrala. EEG obligatoriu.

4. STANDARDUL TRUNCHIULUI CEREBRAL. Intrucat ceea ce este definitoriu pentru starea de


deces este absenta respiratiei (fara respiratie nu are oxigen, fara oxigen nu va mai avea activitate cardiaca, fara
activitate cardiaca nu va mai avea circulatie in tesuturi si organe iar fara circulatie nu va mai avea viata), cat
timp respira spontan este viu, cat timp nu respira spontan este mort. In trunchiul cerebral (bulbul rahidian) se
afla centrul respirator. Daca acesta este viu si omul respira fara aparate (chiar deficient) este viu si se va institui
de urgenta respiratia asistata ca mijloc de tratament.

Stari terminale
Sunt stari care preced instalarea mortii: preagonia, agonia (vita minima, lat. viata redusa): cu
constienta pastrata, absenta, alternanta, fara insa a constituie moarte.
Moarte somatica - oprirea unei functii vitale: cardiovasculara/respiratorie
Moarte clinica - perioada ce succede opririi functiei cardio-circulatoriie si/sau respiratorie pana la moartea
creierului
Moartea cerebrala - moartea creierului in totalitatea sa: lipsa constientei, lipsa oricaror miscari voluntare,
lipsa oricaror miscari reflexe, lipsa respiratiei spontane, lipsa activitatii nervoase superioare (a scoartei
cerebrale, EEG plat)
Moartea celulara (moleculara) - Moartea celulelor si tesuturilor (15-17 ore spermatozoizi si ovule, 20-36 ore
oase, tendoane)

Moartea biologica - Moartea intregului organism: moartea tuturor celulelor si tesuturilor


Moartea este un moment (legal) si este un proces (medical)
Coma:Organismul este viu, constienta absenta, restul functiilor creierului sunt prezente (inclusiv respiratia) dar
alterate
Moarte aparenta: organismul este viu dar cu aparenta mortii (semne clinice nedetectabile)
Moarte vegetativa: organismul este viu, scoarta cerebrala este moarta dar restul creierului este viu inclusiv
centrii cardio-respiratori: respira spontan

Semnele cadaverice (numite ale mortii reale spre a se deosebi de moartea aparenta in care lipsesc)
-In primele 24 de ore
Lividitati
Rigiditate
Racire
Deshidratare
Autoliza
-Dupa 24 ore
Distructive:
Putrefactia
Distrugerea cadavrului
Conservatoare:
Mumificarea
Saponificarea (adipoceara)
Lignificarea
Inghetare

Modificari cadaverice precoce.


Lividitatile cadaverice (livor mortis)
Sangele se afla continuu sub actiunea gravitatiei. O data cu oprirea cordului, sangele care stagneaza in vase
este atras gravitational spre zone declive (situate inferior) fenomen ce se instaleaza lent dupa circa 1-2 ore de la
oprirea cordului si apare complet instalat dupa circa 10-12 ore: tegumentele apar de culoare violacee (culoarea
sangelui lipsit de O2).

Rigiditatea cadaverica (rigor mortis)


Mecanism: scaderea si in f. scurt timp absenta (prin consum) a ATP (adenozintrifosfat, element biochimic
esential al reactiei producerii de energie)
In lipsa ATP muschii sufera modificari biochimice prin care fibra musculara se modifica structural si
biochimic devenind dupa 2-5 ore nefunctionala
Debuteaza la toti muschii deodata

Racirea cadaverica (algor mortis)


Cadavrul va stabili un echilibru termic cu mediul injurator cu o rata de circa 1 grad C /ora in primele 12 ore si
0,8 grad C /ora in urmatoarele 12-18 ore (de 2 ori mai repede in clima tropicala).
Pentru aprecierea intervalului postmortem, IPM se poate folosi formula Moritz (pentru usurint cu
aplicabilitate in grade Fahrenheit):

98,6 gr. F - temperatura rectala [gr. F]


X ore de la moarte (IPM) =
1,5
Conversie Fahrenheit-Celsius, Fahrenheit= (Celsius x 9/5) + 32 (aprox. 33,8 F = 1 C).
Ex. la temperatura rectala de 25 grade Celsius (25x 9/5 +32 = 77 F ) IPM este (98,6-77) / 1,5 =21,6 /1,5 = 14,4
ore.

Deshidratarea
Mecanism pasiv: evaporarea apei
Determina pergamentarea pielii care apare uscata, maronie (dg. diferential cu plagi cu caracter vital: in acestea
din urma se constata prezenta hemoragiei in grosimea tegumentului si nu doar a deshidratarii)

Autoliza
Proces intravital localizat (sinucidere celulara) precum si postvital generalizat (cu incepere de la 3-5 ore IPM)
Proces de autodigestie enzimatica indus de activarea hidrolazelor lizozomale fara consum de energie (spre
deosebire de apoptoza) si abacterian (spre deosebire de putrefactie).

Data mortii este o problema juridica importanta. Doar pe criterii medico-legale nu se poate aprecia cu
caracter de certitudine momentul mortii (ora si minutul). De aceea in practica medico-legala se discuta despre
data probabila a mortii, DPM sau IPM (intervalul postmortem).
DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe:
semnele cadaverice: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea temperaturii corpului.

1ora

livor

2 ore

rigor

8 ore

algor livid. mobile

10 ore

12 ore 18 ore

livor palesc la pres.

livor fixe

36 ore

flaccid

corp cald, flaccid, fara lividitati: nu e mort sau e mort in prima ora 1 ora.
corp cald, flaccid, cu lividitati: mort de ( ora 1 ora)-2 ore.
corp cald, cu lividitati si rigid: mort de 2-8 ore
corp rece cu lividitati si rigid : mort de 8-36 ore
corp rece cu lividitati ce dispar la digitopresiune si reapar si rigid: < 10 ore
corp rece, cu lividitati ce palesc la digitopresiune si rigid: 12-18 ore (dupa unii 10-12 ore)
corp rece, cu lividitati ce nu se modifica la digitopresiune (lividitati fixe) si rigid: 18ore-36 ore (dupa unii >12
ore)
corp rece si flaccid cu lividitati fixe: > 36 ore.

Reactia vitala
Def: Totalitatea modificarilor ce au loc in corpul uman dupa producerea unui traumatism cat timp corpul uman
este inca viu. Existenta reactiei vitale atesta viata la momentul traumatismului (agresiunii) si a producerii
leziunii traumatice (vatamarii)

Examinarea antropologica medico-legala


Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al resturilor scheletale.
La omul viu aplica masuratorile antropometrice in scopul stabilirii caracterelor fenotipice pentru identificare
sau in expertiza filiatiei (dupa virsta de 3 ani).
Pe resturi scheletale expertiza medico-legala trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:
diagnosticul pozitiv de os
caracteristici de grup:
diagnosticul de specie (de natura umana sau nu?)
rasa
caracteristici individuale:
identificarea sub raportul datelor individuale generale: sex, talie, virsta.
identificare serologica si genetica (grup de singe, profil ADN)
felul mortii si forma juridica a mortii
cauza, mecanismele, imprejurarile mortii
data probabila a inhumarii
felul inhumarii: inhumare primara/secundara.

Entomologia medico-legala
Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al insectelor (grup din familia artropodelor) si altor
artropode in sensul lamuririi unor cauze judiciare in mortile violente sau suspecte (data probabila a mortii,
arealul in care s-a produs moartea si eventualele deplasari ale corpului, cauza mortii prin identificarea unor
toxice cadaverice ce nu se mai pot gasi in cadavru-ex.droguri-, etc.).
Se pot formula 5 principii generale:
1.estimarea varstei insectelor nou formate permite estimarea IPM
2.un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum 48 ore si minim 8 ore (in general).
3.larvele devoratoare (std. tertiar): minim 4-5 zile
4.larvele care se deplaseaza = minim 7-8 zile
5.puparium gol = 18-20 zile

Curs 4
Moartea violenta si moartea neviolenta Cauzele medicale ale mortii, mecanismele mortii.
Trauma, socul traumatic si cauze ale mortii violente. Moartea subita si moartea suspecta
Diagnostic necroptic si investigatiile de laborator in medicina legala
Felul mortii, cauzele mortii, modalitatea de deces
Felul mortii poate fi juridic:
-violent (traumatica sau de cauze traumatice-mecanice, fizice, chimice, biologice, psihice-):
-neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala si agonala lunga ca in bolile comsumptive sau din
contra scurta ca in moartea subita).
Cauzele mortii se impart in imediate (mecanismul mortii in lit. anglosaxona), intermediare si initiale (cauzele
propriu-zise ale mortii in lit. anglosaxona).
Moartea violenta face obiectul investigatiei judiciare, autopsia medico-legala fiind parte constitutiva
procedural a investigatiei.
Modalitate de producere a decesului poate imbraca forma accidentului, sinuciderii, omuciderii.

FELUL MORTII: VIOLENT/NEVIOLENT


Felul mortii poate fi juridic:
1. VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de cauze traumatice). Aceste cauze sunt
exterioare corpului uman:
a) mecanice (ex. lovire)
b) fizice (ex. electrocutare)
c) chimice (ex. intoxicatie)
d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)
e) psihice (prin tortura -f. rar-)
Ca imprejurari de producere (modalitate de producere), cauzele violente se pot clasifica juridic in:
a) accident
b) sinucidere
c) omucidere
Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei judiciare (ca parte constitutiva a cercetarii
judiciare) intrucat este obligatoriu a determina:
1. daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):
2. daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale vatamarii/leziunilor traumatice (pot coexista mai
multe actiuni traumatice/vatamatoare -ex. lovire si impuscare-, prin actiunea unor agenti traumatici diferiti mecanici, fizici, chimici, biologici- sub actiunea aceleiasi persoane ori a unor persoane diferite (comorienti)
3. care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce au putut determina leziuni
traumatice/vatamarea
4. care a fost gravitatea vatamarii apreciata in:
-zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat decesul
-cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat decesul
5.daca vatamarea a determinat decesul si ce tip de cauzalitate s-a manifestat in producerea decesului
(cauzalitate directa neconditionata, directa conditionata, indirecta)
6.imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune, autoagresiune, accident rutier etc.)
7.cauzele decesului: Din ce cauze a decedat?
8.identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este decedatul?
9.data decesului: Cand a decedat?
10.alte obiective specifice (ex. in impuscare directia de tragere, orificiul de intrare si de iesire, unghiul de
tragere, etc.)
2. NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala).
Aceste cauze sunt interioare corpului si in cazul mortii neviolente pot determina decesul:
-fara simptome (moartea subita fara simptome, ex. moartea subita cardiaca)
-cu simptome de boala rapid instalate (minute-1 ora): moartea subita prin accident vascular cerebral
-cu simptome lent instalate constituind boli cronice evolutive (ex. ciroza, cancer)

CAUZELE MORTII
Cauzele mortii se impart in imediate (directe), antecedente (intermediare) si initiale (de unde a inceput lantul
decesului tanatogenzei-)
Exemplu: dislipidemia (congentiala, erori de alimentatie, lipsa efort fizic etc.) a determinat dupa 20 de ani de
manifestare ateroscleroza care dupa circa 10 ani de evolutie a determinat o obstructie coronariana prin tromboza

unei artere coronare care in circa 2 ore de la momentul aparitiei (oprirea completa a circulatiei in teritoriul vasuli
obstruat) a indus infarctul miocardic acut care a determinat decesul prin fibrilatia ventriculara.
Cauze medicale ale decesului (exemplu)
Cauza propriu-zisa a decesului Cauze medicale ale decesului
Ia
Ib
Ic
Id
II

Cauza imediata (directa)


Cauza antecedenta
Cauza initiala
Cauza initiala
Alte cauze care nu constituie
cauze ale decesului dar au
contribuit la deces(stari
morbide preexistente)

Infarct miocardic acut


Tromboza coronariana
Ateroscleroza coronariana
Dislipidemie
Sechele
de
infarct
miocardic

De cand se manifesta
30 minute
2 ore
10 ani
20 ani
7 ani

Moartea suspecta
Imprejurari in care se poate lua in considerare o moarte suspecta:
1.Moartea suspecta de a fi violenta
2.Moartea suspecta in imprejurari judiciare sau existand suspiciuni judiciare (exist o suspiciune rezonabil c
decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu comiterea unei infraciuni).
3.Moartea de cauza necunoscuta (cnd nu se cunoate cauza morii)
4.Moartea care survine brusc, rapid si neasteptat fara o cauza cunoscuta: ex moartea subita
5.Moartea unei persoane neidentificate

Trauma, socul traumatic si cauze ale mortii violente


Cauze ale mortii violente (sindroame violente):
1)Raniri (zdrobiri, dilacerari) incompatibile cu viata ale unor organe importante (cauzalitate directa
neconditionata)
a)Zdrobirea unui organ vital cu hemoragie externa/interna
b)Leziuni traumatice ale unui organ vital determinand complicatii acute letale: imediate, la scurt timp sau
in evolutie apropiata
c)Asocieri traumatice (trauma) determinand complicatii acute letale : ex. socul traumatic (reactia vitala este
un ansamblu de semne locale si generale al supravietuirii organismului dupa producerea unui traumatism
(hemoragie, coagulare, embolie, etc.) ceea ce in contextul leziunilor traumatice poate sustiine
supravietuirea un timp a persoanei
2)Raniri (zdrobiri, dilacerari) compatibile cu viata ale unor organe importante ce nu sunt letale prin ele insele
sau raspund la tratamentul acordat prin stabilizare initiala dar care decompenseaza boli preexistente
impreuna cu care determina o stare agravata ce conduce ulterior la moarte (cauzalitate directa
conditionata)
a)Traumatisme cranio-cerebrale si boli renale, cardiace, hepatice; O tumora hepatica care lovita cu ocazia
unei agresiuni se rupe si determina moartea: sdoar tumora nu ar fi determinat decesul, doar traumatismul de
asemenea nu ar fi determinat traumatismul. Asocierea insa devine letala.
3)Raniri (zdrobiri, dilacerari) compatibile cu viata ale unor organe importante ce nu sunt letale prin ele insele
sau raspund la tratamentul acordat prin stabilizare initiala si care determina in evolutie complicatii ce ce
conduc ulterior la moarte (cauzalitate indirecta)

a)Un accident rutier in care victima sufera o fractura a gambei pentru care este internat in spital:este
stabilizat si are evolutie buna sub tratament local al fracturii precum si tratament cu medicamente ce au ca
scop fluidificarea sangelui (obez). In zilele urmatoare sufera la nivelul gambelor o coagulare venoasa
profunda (flebotromboza profunda) de la nivelul careia se desprinde un fragment care va constitui un
embolus ce va determina o embolie pulmonara fatala.
-si pierde viata in care se afla o persoana victima a unui
traumatism, pericol ce nu se materializeaza datorita interventiei medicale ori reactivitatii particulare
te (intentia depasita): este cu precadere o incadrare juridica iar nu una medicala
Medical sunt leziuni traumatice letale (legatura de cauzalitate este directa)-vezi 1, 2 sau 3)

Mecanismul mortii
Este determinat:
Cu ocazia autopsiei medico-legale de catre expertul medic legist (pentru decesele care au loc sub
incidenta art. 185 CPP privind AML)
Cu ocazia autopsiei anatomo-patologice de catre anatomo-patolog (pentru decesele care au loc sub
incidenta legii 104, privind manipularea cadavrelor art. 10. al. 1)
Se inscrie in raportul de necropsie la cauzele medicale ale decesului la Ia (cauza directa a mortii) si este
reprezentata de cauza i-mediata (cea care determina direct moartea si survine in lantul cauzal al producerii
decesului cel mai aproape de momentul decesului)

Modalitate de producere a decesului


Modalitatea de prod a decesului permite clasificarea juridica a imprejurarilor de producere a decesului in:
Accident
Sinucidere
Omucidere

Aspecte legale care impun autopsierea cadavrului


CPP (AUTOPSIE MEDICO-LEGALA CU ORDONANTARE DE CATRE ORAGANUL DE
ANCHETA CA PARTE PROCEDURALA A CERCETARII JUDICIARE)
Art. 185 - Autopsia medico-legal
(1) Autopsia medico-legal se dispune de ctre organul de urmrire penal sau de ctre instana de judecat, n
caz de moarte violent ori cnd aceasta este suspect de a fi violent sau cnd nu se cunoate cauza morii ori
exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu
comiterea unei infraciuni. n cazul n care corpul victimei a fost nhumat, este dispus exhumarea pentru
examinarea cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de ndat efectuarea unei autopsii medico-legale dac decesul s-a produs n perioada n
care persoana se afl n custodia poliiei, a Administraiei Naionale a Penitenciarelor, n timpul internrii
medicale nevoluntare sau n cazul oricrui deces care ridic suspiciunea nerespectrii drepturilor omului, a
aplicrii torturii sau a oricrui tratament inuman.
(3) Pentru a constata dac exist motive pentru a efectua autopsia medico-legal, organul de urmrire penal
sau instana de judecat poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptai i specialiti din alte domenii medicale, n vederea
stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepia medicului care a tratat persoana decedat.

(6) Cu ocazia efecturii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitii,
inclusiv prelevarea de probe biologice n vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmrire penal trebuie s ncunotineze un membru de familie despre data autopsiei i despre
dreptul de a desemna un expert independent autorizat care s asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia ntocmete un raport de expertiz, care cuprinde constatrile i
concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dac identitatea nu este cunoscut;
b) felul morii;
c) cauza medical a morii;
d) existena leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant i
legtura de cauzalitate dintre leziunile traumatice i deces;
e) rezultatele investigaiilor de laborator efectuate pe probele biologice prelevate de la cadavru i
substanele suspecte descoperite;
f) urmele biologice gsite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabil a morii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lmurirea mprejurrilor producerii morii
CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 186
Exhumarea
(1) Exhumarea poate fi dispus de ctre procuror sau de ctre instana de judecat n vederea stabilirii felului i
cauzei morii, a identificrii cadavrului sau pentru stabilirea oricror elemente necesare soluionrii cauzei.
(2) Exhumarea se face n prezena organului de urmrire penal.
(3) Dispoziiile art. 185 alin. (4)-(8) se aplic n mod corespunztor.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-186
CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 187
Autopsia medico-legal a fetusului sau a nou-nscutului
(1) Autopsia medico-legal a unui fetus se dispune pentru a se stabili vrsta intrauterin, capacitatea de
supravieuire extrauterin, felul i cauza morii, precum i pentru stabilirea filiaiei, cnd este cazul.
(2) Autopsia medico-legal a unui nou-nscut se dispune pentru a se stabili dac copilul a fost nscut viu,
viabilitatea, durata supravieuirii extrauterine, felul i cauza medical a morii, data morii, dac i s-au acordat
ngrijiri medicale dup natere, precum i pentru stabilirea filiaiei, cnd este cazul.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-187
CAPITOLUL VIII Cercetarea locului faptei i reconstituirea Art. 192
Cercetarea la faa locului
(1) Cercetarea la faa locului se dispune de ctre organul de urmrire penal, iar n cursul judecii de ctre
instana de judecat, atunci cnd este necesar constatarea direct n scopul determinrii sau clarificrii unor
mprejurri de fapt ce prezint importan pentru stabilirea adevrului, precum i ori de cte ori exist
suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmrire penal sau instana de judecat poate interzice persoanelor care se afl ori care vin la
locul unde se efectueaz cercetarea s comunice ntre ele sau cu alte persoane.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-192
LEGEA 104/2002 (AUTOPSIE ANATOMO-PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: IN AFARA
CERCETARII JUDICIARE)

Art. 10
(1) Autopsia anatomopatologic se efectueaz obligatoriu n toate decesele survenite n spital care nu sunt
cazuri medico-legale i unde este necesar confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului clinic,
inclusiv decesul copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum i decesele materne care nu sunt
cazuri medico-legale.
(3) Pentru pacienii cu afeciuni cronice cunoscute, bine investigate, n condiiile n care aparintorii nu au nici
o rezerv asupra bolii i tratamentului aplicat i i asum n scris responsabilitatea pentru aceasta, se poate
dispune neefectuarea autopsiei, sub semntur, de ctre directorul spitalului, cu avizul efului de secie unde a
fost internat decedatul, al medicului curant i efului serviciului de anatomie patologic.
Art. 11. n toate cazurile n care exist suspiciunea unor implicaii medico-legale prevzute de lege, eful serviciului de
anatomie patologic din cadrul spitalului anun n scris, n termen de 24 de ore, organele de urmrire penal
competente, pentru ndrumarea cazului ctre instituia de medicin legal, potrivit competenei teritoriale
prevzute n Ordonana Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de
medicin legal, aprobat cu modificri prin Legea nr. 459/2001, cu modificrile ulterioare. Aceeai procedur
se realizeaz i pentru decedaii neidentificai i pentru cetenii strini decedai n spital.
Procedura penala prevede AML in:
1.Moartea violenta: decesul care survine ca urmare a actiunii unor factori traumatici (mecanici, fizici,
chimici, biologici) si imprejurari traumatice
a)Exista si imprejurari si leziuni traumatice care deopotriva pot explica decesul
2.Moartea suspecta de a fi violenta:
1.Nu sunt prezente leziuni traumatice dar exista imprejurari traumatice cunoscute
a)Imprejurari traumatice ce pot explica decesul (agresiune, accident rutier etc.)
b)Imprejurari traumatice ce nu pot explica decesul (ex. lovituri in zone reflexogene, in timpul
unor activitati sportive, cadere in casa etc.)
2.Sunt prezente leziuni traumatice dar nu exista imprejurari traumatice cunoscute
a)Leziuni traumatice ce pot explica decesul (traumatism craniocerebral, contuzie toracica etc.)
b)Leziuni traumatice ce nu pot explica decesul: echimoze, hematoame, excoriatii etc.
3. Cauza mortii necunoscuta: medicul curant nu cunoaste cauzele medicale ale decesului.
a)Pot fi atat cauze non-violenta cat si cauze violente precum intoxicatia, etc.
Moartea poate fi:
-violenta (traumatica)
-cu boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata (atunci cand vatamarea a fost grava si a
determinat prin ea insasi decesul)
-legatura de cauzalitate directa conditionata (atunci cand vatamarea desi grava nu a putut
determina prin ea insasi decesul care a survenit ca urmare a interconditionarii cu bolile
preexistente)
-fara boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata
-neviolenta (de boala)
-cu leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale) cu leziuni traumatice dar fara
legatura de cauzalitate cu decesul

-mecanisme lezional-traumatice active (heteroagresiune): se acorda numar de zile de


ingrijire medicala (boala si vatamare corporala)
-mecanisme lezional-traumatice pasive (cadere): se acorda numar de zile de ingrijire
medicala (boala si vatamare corporala)
-fara leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale)

MOARTEA SUBITA. Felul mortii in moarte subita: moarte neviolenta


Decesul survine brusc, rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta fara a cunoaste cauze de boala sau
cunoscand o cauza de boala dar care nu lasa sa se intrevada decesul apropiat. Este vorba despre un deces care
survine ca urmare a unei boli chiar daca ea este necunoscuta ori negllijata de bolnav si/sau de apartinatorii lui. l
brusc si aparent neexplicat ridica suspiciuni care conduc spre a considera aceasta imprejurare de deces ca fiind
suspecta de a fi violenta.
Imprejurarea brusca de deces ridica suspiciuni judiciare adeseori si de aceea uneori se considera la fata
locului ca o moarte suspecta.
Moartea subita este o moarte neviolenta.
In 90% moartea subita are o cauza de moarte ce poate fi determinata.
Circa 75% din cauze sunt cardiace.
In moartea subita se realizeaza o cercetare necroptica largita pt a putea determina cauza/cauzele mortii.
In 10% cauza mortii ramane necunoscuta (nedeterminata).
Cauze ale mortii neviolente (moartea subita)
1.Cauze cardiace 73-75%
2.Cauze respiratorii 8%
3.Cauze digestive
4.Cauze meningoencefalice 5%
5.Cauze renoureterale
6.Cauze metabolice
7.Cauze endocrinologice
8.Cauze infectioase
9.Cauze ginecologice si obstetricale
10.Cauze imunoalergice
11.Cauze multiple (ex. insuficienta pluriviscerala, ocul, dezechilibre hidroelectrolitice, etc.)
1.Decesele subite la sportivi
2.Neidentificabile 10-12%

15%

ASPECTE NECROPTICE (MORFOPATOLOGICE) ALE MORTII SUBITE


A.leziuni organice incompatibile cu viata (in raport cu evolutia naturala a afectiunii) ce constituie
CAUZA DIRECTA A DECESULUI
- ex. infarct miocardic acut, ruptura cardiaca, ruptura de anevrism de aorta
B. leziuni organice cronice
1. Cu potential letal ce constituie CAUZA INITIALA A DECESULUI
- ex.ciroza hepatica, ateroscleroza generalizata sau localizata etc.
2. Fara potential letal ce pot constitui CAUZE ANTECEDENTE ALE DECESULUI SAU STARI
MORBIDE CE AU CONTRIBUIT LA DECES DARA NU CONSTITUIE CAUZE ALE DECESULUI
C. leziuni organice nespecifice - staza sangvina viscerala, sufuziuni sanguine subseroase

D. absenta oricaror leziuni organice ("autopsie alba") -colaps cardio-circulator, intoxicatie, lovitura in zona
reflexogena etc.
Imprejurari de producere ale mortii subite:
a)in 49% din cazuri n activitatea zilnic, curent
b)n 23% n somn
c)n 6% dup un stress emoional intens
d)3 % n timpul efortului fizic sau la scurt timp dup acesta.
Moartea subit (Sudden death) reprezint o umbrel larg care adun toate cazurile de moarte
neviolent (netraumatic) att pe cele de cauze cardiace ct si pe cele noncardiace.
INVESTIGATIA MEDICO-LEGALA IN MOARTEA SUBITA
-Cercetarea la fata locului (droguri, etc.)
-AML
istoric
aspecte necroptice (examen extern/examen intern)
-examene complementare complexe: histopatologie, toxicologie, microbiologie, genetica

Curs 5
Agenti traumatici mecanici
-Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica, impuscarea
Agenti traumatici fizici
-Imprejurari traumatice de producere a decesului: electrocutare, presiunea atmosferica sau presiunea
hidrostatica
Agenti traumatici chimici
- Imprejurari traumatice de producere a decesului: intoxicatiile
Agenti traumatici biologici
- Imprejurari traumatice de producere a decesului: bacterii, virusuri, toxine, animale, etc.)
Laborator medico-legal: criminalistic, toxicologic, anatomie-patologic

Agenti traumatici mecanici


-Lovirea cu corp dur, lovirea cu corp taietor-intepator, impuscarea
-Lovirea activa/pasiva
-Autoproducerea/heteroproducerea,
-Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica
LOVIREA CU CORP DUR
Corpul dur poate avea:
o forma regulata/neregulat,
suprafata redusa (<4cm2)/mare (>14 cm2),
proprii omului
Caracteristici ale formei:
suprafata plana,
sectiune rotunda, leziuni traumatice

Mecanism activ/pasiv? Activ la locul de impact. Pasiv (cadere): pe o parte a corpului (cea cu care cade), pe
parti proieminente ale acelei parti, in general putin grav
Vechimea leziunilor? Dupa culoare, dupa semne de iinfectie, etc. Nu permit o certitudine.
Cu caracter vital/postmortal? Aprecierea IPM
Letal/neletal. Aprecierea reactiei vitale
Numarul de zile de ingrijiri medicale
Daca e decedat si sunt prezente lez traumatice se atesta obligatoriu nr. de zile de ingrijiri medicale (a puttu
fi lovit si apoi sa decedeze: decesul poate sa nu aiba legatura cu lovitura vatamarea- cel ce e responsabil
de vatamare nefiiind responsabil de deces, dupa cum vatamarea a putut determina decesul (legatura de
cauzalitate prezenta intre vatamare si deces)
Impuscarea (plagi impuscate)
1.Diagnosticul leziunii/leziunilor prin arma de foc (impuscare sau nu)
2.Evaluarea caracterului vital (in timpul vietii sau postmortem)
3.Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire
4.Precizarea directiei de tragere
5.Precizarea distantei de la care s-a tras
5.Precizarea caracterului autoprodus/heteroprodus al leziunilor
6.Stabilirea numarului de impuscari, a ordinii lor, a numarului si tipului de proiectile
7.Stabilirea leziunii tanatogeneratoare si a proiectilului letal
8.Legatura de cauzalitate intre plaga impuscata (vatamare) si deces
9.Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii, numarul de zile de ingrijire medicala
10.Date utile in identificarea armei (calibru, etc.)
Factorul primar
Leziunile in impuscare sunt urmarea actiunii factorului primar (proiectilul) si a factorilor suplimentari
(secundari)
Factorul primar (glont sau alice)
viteza la gura tevii si forta vie
pistol/revolver este de max. 400 m/s, forta vie de 25 Kgm/cm2.
pentru carabina este 1000-1200m/s, forta vie de 350-400 Kgm/cm2
Factorii secundari
Factorii secundari (tragere in/din afara limitei de actiune a lor)
Sunt indusi de pulbere, capsa detonatoare, elemente si particule din camasa glontelui, bura (arme vanatoare)
Sunt:
fumul
gazele fierbinti
flacara
particule de pulbere nearsa
particule de pulbere arsa (funinginea)
Aprecierea distantei de tragere in raport de factorii secundari in tragerea cu cartus cu glont
In limita de actiune a factorilor secundari ai impuscarii (pulbere arsa, funingine, gaze)
plaga impuscata de contact (partial, total)
<15 cm-18 cm impuscare de la mica distanta (tragere din apropiere)
15-18 cm la 45-105 cm impuscare de la distanta medie (intermediara)
In afara limitei de actiune a factorilor secundari ai impuscarii (pulbere arsa, funingine, gaze)
> 45-105cm impuscare de la mare distanta

Metode de laborator
Determinarea prezentei reziduurilor metalice ale tragerii (bariu, antimoniu si plumb)
- Din plaga
spectrometrie cu absorbtie atomica
metoda activarii cu neutroni
microscopie cu scanare electronica si EDAX
metoda activarii cu neutroni nu deceleaza decit antimoniul si bariul, trebuie folosit concomitent
spectrometria pentru plumb. In practica reziduurile se detecteaza in 90% din persoanele care au tras
cu un revolver/pistol si numai la 50% din persoanele care au tras cu carabine sau arme de vinatoare.
Prelevarea eventualelor reziduuri metalice de pe mina suspectului se face folosind
tampoane de vata umezite cu acid clorhidric 10% sau acid nitric 5%, ulterior analizate cu
spectometru cu absorbtie atomica si prin metoda activarii cu neutroni
material adeziv analizat ulterior prin microscopie cu scanare electronica si EDAX
Determinarea prezentei reziduurilor de pulbere :
test cu brucina (la contactul cu resturi de fum sau particule de pulbere nearsa, se coloreaza in rosu)
test cu sulfat de difenilamina (se coloreaza in albastru)
Identificarea armei cu care s-a tras
Lovirea activa/pasiva (caderea)
Lovire activa: corpul este fix iar agentul traumatic are viteza cinetica (lovire cu):
Leziuni de lovire la locul de impact cu agentul traumatic
Topografie: -Oriunde pe corp dar mai adesea extremitatea capului sau zone de aparare
Lovire pasiva: corpul in miscare si se loveste de un plan dur (lovire de):
Leziuni de contralovitura (la cap)
De obicei pe zonele proieminente, unilaterale, putin grave
Asociere
Precipitarea
La orice nivel, mai ales cap si membre inferioare
Multipolare
Grave
Autoproducerea/heteroproducerea
Autoproducerea
Leziuni de tatonare
Zone accesibile mainii dominante
In general corespund scopului
Heteroproducerea
Prin lovire activa sau pasiva (cadere)
TRAUMATISMELE DE TRAFIC. ACCIDENTUL RUTIER
Timpi de reacie: circa 0,6-0,7 sec
Vatamari (leziuni specifice acc. rutier)
-Leziuni la pietoni
-Leziuni iniiale
-Leziuni secundare
-Leziuni teriare

-Leziuni la ocupanti
Mecanisme
-simple:
-directe: lovire
-indirecte: accelerare/decelerare, flexie extensie
-complexe: lovire-cadere, lovire-basculare-cadere, lovire-proiectare-calcare-tarare
Leziuni vitale?
Sunt cauza mortii?
In ce imprejurari?
Identificarea victimelor
Cine este soferul?
Asfixia mecanica
Sugrumare: la gat cu mainile si degetele Echimoze si excoriatii
Spanzurare: cu lat actionat de propria greutate
Strangulare: cu lat actionat de o forta externa
Caracteristicile santului cervical:
Circular (continuu)/intrerupt
Sunt leziuni vitale? Sunt cauza mortii? In ce imprejurari?
Oblic/transversal
Adancime inegala/egala
Sufocare: la fata (cu mana, obiecte moi perna-)
Inecare Actiunea apei asupra corpului
Cine e decedatul?
IPM?
Accident/omucidere/sinucidere? Posibilitati: A putut cadea in apa accidental de pe mal, din barca; a putu fi
omorat pe mal si aruncat in apa. A putut sa se arunce in apa ca sa se omoare.
Leziuni vitale?
Sunt cauza mortii?

Ag. fizici
Agenti traumatici fizici (curent electric, rpesiunea atmosferica, presiunea apei, radiatii ionizante, zgomot,
caldura, frigul)
Sunt leziuni vitale? Sunt cauza mortii? In ce imprejurari?

Agenti chimici
O data patrunsa pe principiile chimice si in raport cu prorpietatile sale fizico-chimice ea va interactiona cu
constituientii chimici ai corpului uman determinand in cazul in care nu se poate produce netralizarea ori
metabolizarea o stare de iintoxicatie. Orice substanta chimica patrunsa in corpul uman poate determina o stare
de intoxicatie.
Orice medicament este deopotriva un principiu terapeutic si o substanta toxica apta de a produce o stare de
intoxicatie. Doza face diferenta.
Orice substanta chimica poate determina din partea corpului reactii variate (idiosincrazie) care pot fi alergii
variate pana la deces.

Exista substante terapeutice recunoscute pentru efectele lor in tratamentul bolilor dupa cum exista substante
letale care vehiculeaza molecule chimice incompatibile cu viata (toxine, etc.).
Identificarea substantelor stupefiante (care determina in abuzul lor dependenta si toleranta) se realizeaza prin
metode calitative de depistare pe hartie cromatografica si apoi prin tehnici de gazcromatografie.
Gacromatograful este un computer care are I nmemoria sa spectre de absorbtie a substantelor cunoscute pe care
le compara cu spectrele de absorbtie a substanterlo necunsocute pe care le volatilizeaza in coloane in interiorul
sau pornind de la proba provenita de la omul viu sau de la cadavru. Baza de date este critica cat si standardele
cu care se autoverifica echipamentul.
In cazul unei intoxicatii se recolteaza sange si urina din care in laborator se efectueaza un triaj imunologic
(imunoanaliza) al principalelor substante cunoscute si in cazul in care sunt pozitive, verificarea prezentei lor si
determinarea cantitatii se realizeaza prin gazcromatografie.
Identificarea metalelor in sangele uman se realizeaza prin spectroscopie cu absorbtie de masa.
Identificarea toxicelor curente (cianuri, organofosforice) se realizeaza prin reactii chimice de baza .
Identificarea produsilor colorati sau care se coloreaza in prezenta hemoglobinei se realizeaza prin
cromatografie.
Identificarea alcoolului se realizeaza prin metoda titrimetrica sau gazcromatografica.

AGENII TRAUMATICI BIOLOGICI


Sunt agenti traumatici ce au insusiri vii (animale, reptile, insecte, artropode, microbi, plante, etc.), fiind n
msur, prin consecinele aciunii lor sau in unele cazuri a consumului lor, s determine moartea.
Agentii biologici se pot clasifica astfel:
1. ANIMALE
1.1. Animale de uscat
1.2. Animale marine
1.2.1 Animale marine veninoase
1.2.1.1 Pesti veninosi (acvila de mare, murena, etc.) si conditionat veninosi (chefalul, calcanul, etc.)
1.2.1.2 Alte vieuitoare marine veninoase: coelenteratelor (meduze), serpii acvatici (Hydrophidae), caracatita,
peti care au capacitatea s produc curent electric, etc.
1.2.2 Animale marine toxice
1.2.2.1. Pesti toxici
-peti ichtiohemotoxici (anghile, murene, torpile)
-peti ichtiotoxici (somon, tiuc, lin, crpcean, mihalt).
-peti ichtiosarcotoxici: Ciguatera, Tetraodontidae, Scombridae , Mulidee
1.2.2.2 Alte vietuitoare marine toxice
-molute (stridii, murex, scoici), broasc estoas de ape tropicale, echinoderme, organe ale unor
mamifere marine (ficatul de foc, etc.)
2. REPTILE
2.1. erpii veninosi: serpii acvatici (Hydrophidae) serpii teretri
2.2. oprle
3. ARTROPODE
3.1. Arahnide: scorpionii, pianjenii
3.2. Miriapozi: centipedele, milipedele
3.3. Insecte: albine, viespi, brzuni, furnica roie, furnica mare), narii, pduchii, tunii, ploniele,
cpuele, puricii, mutele, omidele procesionare, Lita vesicatoria (intoxicaia cu cantarid)
4. BACTERII
4.1. Tetanosul (Clostridium tetani)

4.2. Toxiinfectiile alimentare (T.A): T.A. cu Salmonelle, Clostridium Perfringens, Stafilococ, Vibrio
Parahaemolyticus, Bacillus Cereus, ali germeni (streptococ, bacilul piocianic, Escherichia Coli, etc.)
4.3. Botulismul
4.4. Micotoxinele
5. SINGELE HETEROLOG
6. ALERGENI
7. INTOXICATIA CU PLANTE, BACE I FRUCTE
7.1 Intoxicatia cu ciuperci
Laborator medico-legal: criminalistic, toxicologic, anatomie-patologic
Laborator criminalistic: urme, fibre, sange (orientare de specie, grup, sediul sangerarii, directie)
Toxicologic: extractie, identificare: calitativa, cantitativa (HPLC, cromatografie lichida cu presiune inalta,
GCMS gaz cromatografie mass-spectrometrie)
Anatomie patologica: procesare histopatologica> blocuri de parafina> coloratii uzuale, speciale,
imunohistochimia

CURS 6
Capacitatea sexuala. Sexualizarea normala si patologica
Examenul medico-legal in infractiunile contra vietii sexuale: viol, uciderea nounascutului, avort.
Examenul victimei (ex. genital medico-legal, examen de laborator), examenul suspectului
si identificarea medico-legala a agresorului
Violenta domestica. Abuzul fizic si sexual al copilului.
Laborator medico-legal serologic si genetic
SEXOLOGIE MEDICO-LEGALA
Expertiza medico-legala este solicitata pentru:
A.determinarea sexului;
B.determinarea/stabilirea capacitatii (= maturitatii) sexuale (la barbat si femeie)
C.determinarea prezentei anomaliilor vietii sexuale cu implicare juridica
D.Probarea infractiunilor in dom vietii sexuale (violul, perversiunile sexuale, coruptia sexuala, incestul etc.)
A. DETERMINAREA SEXULUI
1.Omul poarta 4 diferentieri sexuale diferite: in celule (cromozomial), in gonade, in infatisare (aparenta
fizica) si in comportament
1.La nivel cromozomial (celular): sexul cromozomial (genetic). Aceste persoane au anomalii genetice ale
cromozomilor sexuali X si Y (ex. hermafroditism, sd. Klinefelter)
2.La nivelul gonadelor (ovar, testicul): sexul gonadic. Aceste persoane sunt purtatoare ale altor gonade decat
exprima infatisarea lor sexualizata (ex. aparenta unei femei dar purtand testicule si sunt de fapt barbati, ex. sd.
de testicul feminizant)
3.La nivelul infatisarii sale: sexul fenotipic. Aceste persoane au o infatisare sexualizata care diferita de
organele genitale pe care le poarta (ex. aparenta unei femei dar cu organe genitale masculine sau aparenta unei

femei si ambele organe genitale externe complet dezvoltate ca in hermafroditism sau incomplet dezvoltate ca
in pseudohermafroditism)
4.La nivelul comportamentului social si al recunoasterii sociale pe care il determina acest comportament:
sexul social (ex. transvestitism, transsexualism)
5.Civil (in actul de nastere se atesta sexul fenotipic)
2.Solicitarea determinarii/stabilirii sexului este posibila la:
La divort
In adulter
La inregistrarea la starea civila, sau cand s-au produs greseli cu ocazia inregistrarii copilului la oficiul starii
civile
La inscrierea in serviciu militar,
La solicitarea schimbarii sexului civil
Transsexualul traieste drama unui Eu captiv intr-un corp care nu-i apartine sub raportul identitatii
sexuale. Are constiinta apartenentei psihofizice la sexul opus in contradictie cu sexul anatomic pe care il
prezinta. Manifesta disjunctie intre eul corporal (incepe la 2 ani si se maturizeaza la pubertate) si eul
psihologic. Nu se considera a fi homosexual. Se insoteste de mutilari si chiar sinucidere (beneficiaza de
schimbarea sexului prin expertiza medico-legala si hotaririre judecatoreasca). 1:100.000 la barbati (devierea
manifesta in jurul virstei de 4 ani) si 1:130.000 la femei (devierea manifesta in jurul virstei de 8-12 ani). Cauza
este probabil o slaba sexualizare fenotipica.
In forma sa minora, transvestitismul, persoana cauta satisfactia prin imbracarea hainelor sexului opus
si uneori prin imprumutarea comportamentului respectiv. Nu se considera a fi homosexual. Ca forme: aparent,
partial, complet.
B. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE
La barbat se pot solicita:
In civil:
tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea paternitatii copilului nascut in afara casatoriei
divort etc.
In penal:
infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest
Forme ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea precoce la baieti cu capacitate de
procreere la 9 ani. Maturitatea biologica este deplina la 20-21 ani (rar la 18-19 ani desi nivelul hormonal de
testosteron este maxim la aceasta varsta).
Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:
1.Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi): impotenta (tulburari de dinamica sexuala: impotenta
psihica si organica)
2.Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60-140 milioane spermatozoizi/ml din care minim 60% mobili,
cu maxim 25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic oligospermia de grd. III 40-10 milioane,
grd. II 10-1 milion, grd. I sub 1 milion. Atentie: numai numai azoospermicii nu pot concepe, pentru inseminare
este necesar un singur spermatozoid.
Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane. S-a constatat in ultimii 70 ani o scadere de la
circa 60-80 milioane/ml (valoare minima in anii 1930) la circa 25-40 milioane/ml (valoare minima actuala).
Procesul este probabil toxic, afecteaza mai ales tarile dezvoltate, este inca necontrolat

La femeie:
in divort,
casatorie,
Substituirea de copii etc.
Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:
1.Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea femeii de a intretine un raport sexual pe cale
vaginala
2.Capacitatea de procreare (potentia generandi): ovare functionale ce elibereaza ovule apte de fecundatie
3.Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia gestandi): femeia poate ramane insarcinata si sa nu
piarda sarcina
4.Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi): femeia poate nastere natural, pe cale vaginala
C. Determinarea prezentei anomaliilor vietii sexuale cu implicare juridica
Sex drive-ul uman este controlat si completat la 3 niveluri:
(1) instinctual (nivel biologic/instinctiv),
(2) fiziologic (nivel functional),
(3) emotional (nivel psihosexual), ultimul nivel raspunzand de circa 70% din decizie. Emotiile sunt
controlate de psihism si deci acesta controleaza actiunea (capacitate psihica si discernamantul pentru
situatia comiterii infractiunii).
se construieste prin balansul intre ceea ce este sexual satisfacator si ceea ce este social tolerat.
tregind programarea sexuala corticala
(lovemap, John Money, 1986).
Sexualitate patologica
Deviatiile sexuale: comportamente sexuale deviate de la normalitate (media balansata intre gratificatie si
permisivitate) care implica (1) actiuni mai mult sau mai putin ocazionale (dar nu permanente, persistente), (2) a
caror desfasurare nu este obligatorie pentru obtinerea gratificatiei dar sunt dorite, cautate (3) implica o limitare
a libertatii individuale a partenerului prin lipsa de consimtamant si astfel se pot realiza doar prin constrangere
(4) sunt problematice din punctul de vedere al binelui individual al partenerului si implicit al societatii (ex.
Voyerism, sadism, masochism, exhibitionism, incest, viol, pedofilie)
Parafilii (para=devianta; philia=atractie): comportamente sexuale anormale (pe langa normalitate) care
implica actiuni (1) persistente (2) necesare pentru a conditiona producerea satisfactiei sexuale complete si
gratificatia sexuala care altfel nu se poate produce (Coleman, 1984), (3) prin constrangere , (4) fara interes sau
preocupare pentru binele partenerului. Parafiliile sunt engrame cerebrale si mentale dezvoltate viciat,
distorsionat (ex. Fetisism, transvestitism, zoofilie, pedofilie, exhibitionism, voyerism, masochism (tulburare
cronica), sadism (tulburare cronica si progresiva), parafilii atipice (coprofilie, urofilie, frotteurism, klismafilie,
necrofilie, scatologie telefonica etc.).

1.violenta interpersonala inclusiv violenta domestica


2.abuz sexual cu viol si/sau sodomie
3.abuz sexual deviant (crima psihotica sau lust murder)
4.crima in serie (serial murder)

Tipul psihologic al criminalului in omorurile orientate sexual este:


Omorul organizat: tulburari de personalitate antisociala (DSM-IV, 1994) de tip psihopatic (sadic sau
impulsiv) sau sociopat; are QI peste medie este o persoana sociala (familist adesea), compentent sexual, adesea
cu carnet de conducere, isi desfasoara activitatea mai ales in alte zone decit domiciliul sau, dovedeste o buna
organizare, victime care prezinta trasaturi commune, premeditare atent gandita, manifesta cruzime, fantezie,
pastreaza trofeee de la nivelul cadavrului (urechi, sni, etc.), alcatuieste aranjamente ce au o idee centrala pe
care doreste ca echipa de anchetatori sa o descopere, organizeaza omorul ca pe un joc si o intrecere cu
anchetatorii de care este mindru. Se excita prin suferinta victimei si astfel o tortureaza. Transporta cadavrul la
distanta si sterge urmele sau lasa numai acele urme pe care le doreste.
Omorul dezorganizat: criminalul manifesta tulburare de personalitate de tip psihotic (fara motivatie
aparenta sau cu motivatie bizara) ce se poate intilni de exemplu in schizofrenii ca scurt episod psihotic (DSMIV, 1994) declasate de stress sau alte conditii; are QI sub medie, este singuratic , necasatorit, inhibat sexual,
incompetent sexual, fara carnet de conducere, isi desfasoara activitatea in apropierea domiciliului sau pentru a
se simti in siguranta , organizarea este minima sau lipseste, nu premediteaza omorul desfasurindu-se fulgerator
sub actiunea unui impuls de moment si adesea sub actiunea stress-ului, manifesta cruzime efectund leziuni
mutilante cu depersonalizarea cadavrului (distrugerea fizionomiei atit pentru a nu fi recunoscut ct si pentru a
nu "fi privit" de acesta; actiunea de desfigurare are si ca scop s exprime furia sa care se adreseaza fata de toate
femeile si nu fa de una in mod particular); adesea exercita actiuni sadice adresate impotriva organelor
genitale ale victimei pe care le distruge in moduri cit mai impresionante. Cu toate acestea actiunile sadice se
desfasoara postmortem. In mod esential diferenta fata de tipul organizat este nelinistea, teama, anxietatea de
care da dovada.
murder
D. PROBAREA INFRACTIUNILOR IN DOMENIUL VIETII SEXUALE: VIOLUL
Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):
1.Actul sexual,
2.de orice natur,
3.cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex,
4.prin constrngerea acesteia
5.sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra
6.ori de a-i exprima voina,
se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 10 ani i interzicerea unor drepturi.
Obiectivele expertizei medico-legale in viol:
I.probarea realitatii actului sexual
II.probarea lipsei de consimtamant (constrangerea): leziuni corporale
III.probarea imposibilitatii de a se apara sau de a-si exprima vointa: examen fizic, toxicologic, psihic
IV.evaluarea gravitatii vatamarii suferite de victima (ZIM)
V.identificarea agresorului
Protocol de examinare:

e cors si a organelor genitale externe


schite, fotografii. Examinarea in spital este importanta!

Etapele probatiunii medico-legale:

devine specifica la copil (dg. dif. cu maxilarul de copil).


uni specifice (la persoana majora sunt mai putin genitale si mai mult corporale)
vederea examinarilor
complementare de laborator medico-legal (chiar daca este virgina)
Zn (cea
mai mare concentratie in spermatozoid), fosfatazele acide comune si prostatice (concentratie mai
mare de minim 4 ori in lichidul prostatic fata de orice alt fluid sau tesut si persista circa 4 zile de la
ejaculare), proteina p30 (specifica prostatei), cercetarea contaminarii victimei cu o boala infectioasa
cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, herpes genital, trichomoniaza, condiloma acuminata papilomavirus, sancroid - Hemophilus Ducreyi, limfogranulomul veneric chlamidia, SIDA HIV)
sau sarcina (testele de sarcina se pozitiveaza la aproximativ 2 saptamini dupa fertilizare).
PROBAREA REALITATII ACTULUI SEXUAL:
1. leziuni genitale leziunile himenului (deflorarea) se vindeca in 5-7 zile, max. 14 zile2. urme biologice pe corp/vaginal/rectal se recolteaza in max. 24 ore. Din acestea se pot face urmatoarele
analize pentru a determina ca este vorba de sperma:
Determinarea prezentei fosfatazei acide de origine prostatica
Determinarea prezentei glicoproteinei P30 (specifica pentru sperma umana, poate persista in vagin 13-47
ore dupa actul sexual
Determinarea prezentei LDH-C4 este strict specifica pentru sperma (se gaseste in testicule,
spermatozoizi si lichid seminal), apare la pubertate (si in pete vechi de 4 saptamani).
Determinarea prezentei human prostate specific antigen = proteina prostatica umana (PSA) este specific
pentru sperma chiar la cei vasectomizati sau azoospermici. Se detecteaza folosind un ser hiperimun si cu
ELISA. Nu da reactii incrucisate cu saliva, urina, secretia vaginala sau singele menstrual.
Lumina ultraviolet (fluorescenta spermei)
3. Sarcina (prezenta sarcinii este o dovada a actului sexual cu ejaculare: atentie paternitatea)
4. Boli sexuale: - victima trebuie examinata in mod repetat, deoarece examinarea imediata poate sa fie
neconcludenta dat fiind faptul ca in majoritatea bolilor transmise sexual primele semne apar la distanta in timp,
uneori la saptamani sau luni (gonoree : 2-21 zile ; sifilis 1-4 saptamani)
examen genital: acesta va putea constata:
-sub 10-14 zile)
peste 10-14 zile)
-legale vor atesta:

genitala (virgo, virgina anatomic penetrare posibila fara deflorare- deflorare recenta sau deflorare
veche)
IDENTIFICAREA PRESUPUSULUI AGRESOR
! Foarte important - examinarea suspectului poate descoperi:
leziuni recente rezultate din lupta cu victima urme de (escoriatii, echimoze),
fire de par de la victima,
pete de sange de la victima,
pina la 24 ore de la viol exista posibilitatea identificarii pe penisul violatorului a prezentei unor celule
vaginale de unde se poate extrage si identifica ADN-ului femei violate (evident daca acesta nu a purtat
prezervativ si nu s-a spalat).
prezenta unor boli cu transmitere sexuala care pot fi identificate la victima dupa perioada de incubare
Determinarea grupei sangvine a violatorului din urmele de sperma gasite in vaginul victimei; 75-80% din
populatie sunt secretori (elimina Ag de grup sangvin plus antigenul H prin umorile biologice). Antigene A,B
Victima A, secretia vaginala A si B, suspect B: posibilitati: el B, AB, orice grup (prezervativ) sot A sau AB
Identificarea ADN
-1
ex. saliva, sperma, etc.- si care se
numesc secretori se pot determina grupele de sange nu numai in sange ci si in secretii). Compatibilitati,
incompatibilitati

avortat.
TOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 191
Expertiza genetic judiciar
(1) Expertiza genetic judiciar se poate dispune de ctre organul de urmrire penal, prin ordonan, n cursul
urmririi penale, sau de instan, prin ncheiere, n cursul judecii, cu privire la probele biologice recoltate de
la persoane sau orice alte probe ce au fost gsite ori ridicate.
(2) Expertiza genetic judiciar se efectueaz n cadrul instituiilor medico-legale, al unei instituii ori unui
laborator de specialitate sau al oricrei alte instituii de specialitate certificate i acreditate n acest tip de
analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinrii corporale pot fi folosite numai la identificarea profilului
genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obinut n condiiile alin. (3) poate fi folosit i n alt cauz penal, dac servete la
aflarea adevrului.
(5) Datele obinute ca urmare a expertizei genetice judiciare constituie date personale i sunt protejate conform
legii.
Sursele de ADN
n principiu, orice tip de material biologic poate servi ca substrat pentru efectuarea unui test ADN
snge

pete de snge
sperm sau pete de sperm
saliv - conine celule epiteliale bucale care prin detaare pot fi depuse pe mucuri de igar, periue de dini,
pahare, gum de mestecat, n interiorul mtilor, etc.
celule epiteliale tegumentare - se regsesc frecvent pe mbrcminte, obiecte sau sub unghiile victimelor
(detaate prin abraziunea tegumentelor agresorului)
tesuturi proaspete, putrefiate, carbonizate sau mumifiate
preparate anatomo-patologice arhivate (esuturi incluse n parafin sau etalate pe lam n diferite coloraii)
fire de pr
unghii
fecale
urin
oase
Testarea ADN poate fi aplicata tuturor probelor biologice enumerate deoarece contin celule nucleate,
deci implicit material genetic nuclear.
(PRUNCUCIDEREA)
ART. 200 Uciderea ori vtmarea nou-nscutului svrit de ctre mam
(1) Uciderea copilului nou-nscut imediat dup natere, dar nu mai trziu de 24 de ore, svrit de ctre
mama aflat n stare de tulburare psihic se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dac faptele prevzute n art. 193 - 195 sunt svrite asupra copilului nou-nscut imediat dup natere,
dar nu mai trziu de 24 de ore, de ctre mama aflat n stare de tulburare psihic, limitele speciale ale pedepsei
sunt de o lun i, respectiv, 3 ani.
Expertiza medico-legala cuprinde expertiza nou-nascutului, mamei si locului faptei
Examenul medico-legal al nou-nascutului in pruncucidere
starea de nou-nascut la termen: diametre, lungime, greutate, aspectul pielii, a cordonului, organe
genitale, fanere
virsta intrauterina: L:5, radical din L, Balthazard-Dervieux, NAR
viabilitatea
dovezile de instalare a vietii extrauterine: docimazia
durata vietii extrauterine: tegumente, cordon, bosa, meconiu
acordarea ingrijirilor dupa nastere: densitate urinara peste 1012
Cauza posibila a mortii in pruncucidere
inainte de nastere
pe timpul nasterii
dupa nastere: violente (comisive/omisive), neviolente

CAPITOLUL IV
Agresiuni asupra ftului
ART. 201
ntreruperea cursului sarcinii
(1) ntreruperea cursului sarcinii svrit n vreuna dintre urmtoarele mprejurri:
a) n afara instituiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate n acest scop;
b) de ctre o persoan care nu are calitatea de medic de specialitate obstetric-ginecologie i drept de liber
practic medical n aceast specialitate;

c) dac vrsta sarcinii a depit paisprezece sptmni, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amend i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(2) ntreruperea cursului sarcinii, svrit n orice condiii, fr consimmntul femeii nsrcinate, se
pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(3) Dac prin faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) s-a cauzat femeii nsrcinate o vtmare corporal,
pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi, iar dac fapta a avut ca
urmare moartea femeii nsrcinate, pedeapsa este nchisoarea de la 6 la 12 ani i interzicerea exercitrii unor
drepturi.
(4) Cnd faptele au fost svrite de un medic, pe lng pedeapsa nchisorii, se va aplica i interzicerea
exercitrii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1) i alin. (2) se pedepsete.
(6) Nu constituie infraciune ntreruperea cursului sarcinii n scop terapeutic efectuat de un medic de
specialitate obstetric-ginecologie, pn la vrsta sarcinii de douzeci i patru de sptmni, sau ntreruperea
ulterioar a cursului sarcinii, n scop terapeutic, n interesul mamei sau al ftului.
(7) Nu se pedepsete femeia nsrcinat care i ntrerupe cursul sarcinii.
ART. 202
Vtmarea ftului
(1) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a mpiedicat instalarea vieii extrauterine se pedepsete cu
nchisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a cauzat ulterior copilului o vtmare corporal, se pedepsete
cu nchisoarea de la unu la 5 ani, iar dac a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea de la 2
la 7 ani.
(3) Vtmarea ftului n timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vtmare corporal, se
pedepsete cu nchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dac a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este
nchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vtmarea ftului svrit n timpul naterii de ctre mama aflat n stare de tulburare psihic se
sancioneaz cu pedeapsa prevzut n alin. (1) i alin. (2), ale crei limite se reduc la jumtate.
(5) Dac faptele prevzute n alin. (1) - (4) au fost svrite din culp, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumtate.
(6) Nu constituie infraciune faptele prevzute n alin. (1) - (3) svrite de un medic sau de persoana
autorizat s asiste naterea sau s urmreasc sarcina, dac acestea au fost svrite n cursul actului medical,
cu respectarea prevederilor specifice profesiei i au fost fcute n interesul femeii gravide sau al ftului, ca
urmare a riscului inerent exercitrii actului medical.
(7) Vtmarea ftului n perioada sarcinii de ctre femeia nsrcinat nu se pedepsete.
AVORTUL
-20%
-la cerere (legal)
Legal la cerere peste 16 ani si sub 14 saptamani de sarcina in mediu medical si de catre medic
Atentie; Fata peste 16 ani este majora in raport cu consimtamantul in raport cu sarcina dar este minora
fata de consimtamantul in raport cu starea de boala (ex. poate cere anticonceptionale orale la 16 ani si
1 luna dar daca surviin complicatii consimtamantul pentru o interventie chirurgicala, etc. poate veni
numai de la parinti)

-accidental (traumatic): intreruperea traumatica a cursului sarcinii in orice moment intre momentul
conceptiei si momentul dinaintea nasterii naturale (! accidentul rutier)
-empiric (traumatic): mijloace mecanice, chimice, fizice

VIOLENTA DOMESTICA
-a pierdut doar pentru moment controlul
comportamentului, realitatea este diferita: cel ce abuzeaza alege intentionat sa isi exercite abuzul nu pentru ca
se afla in lipsa de control ci tocmai pentru a controla o acea persoana.
Conventia privind combaterea violentei asupra femeii si violentei domestice (Consiliul Europei:
Conventia de la Istanbul, 2011) prevede:
actuali si fosti parteneri aflati in relatie maritala sau de concubinaj, indiferent daca agresorul imparte sau nu
acelasi domiciliu.
Violenta intima asupra partenerului Intimate partner violence" (IPV) , M.P. Johnson, 1990 este in
general considerata sinonima cu abuzul domestic sau violenta domestica desi in fapt termenul de VD este mai
larg intrucat include si abuzul asupra copilului sau asupra varstnicului membri ai familiei, etc.
1.Violenta comuna de cuplu (fata tulburare de comportament)
2.Terorism intim
a)Psihopatii (general violent)
b)Disforic borderline (dependenta afectiva de relatie)
3.Rezistenta violenta (impotriva abuzului) [3]
4.Control violent mutual
domestica atunci cand se refera la producerea violentei fizice, ca un pas ulterior. Exemplu este definitia
Violena domestic este o ameninare sau provocare, petrecut n prezent sau n trecut, a unei rniri fizice n
cadrul relaiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu (Stark si Flitcraft, Inst.
Melissa pt. preventia violentei si tratarea victimelor violentei, 1991)
diferita in care violenta domestica se refera nu doar la parteneri ci la orice persoana din familie si nu doar la
violenta fizica ci la orice forma de abuz. IN violenta domestica se include violenta in familie, violenta asupra
femeii si asupra copilului.
n familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia
actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie
impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice,
psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau
privarea arbitrara de libertate.
(art. 3, Legea 217/2003 modificata de 25/2012)
CONTINUTUL NOTIONAL AL FENOMENULUI. FORME DE ABUZ
a) violenta verbala adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari,
cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de
suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor,

prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie,
constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare,
taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul
unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala agresiune sexuala, impunerea de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare,
brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de
mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de
sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile
comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de
munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu
efect similar;
f) violenta sociala impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea
frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare
intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin
interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile
culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase
inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
DEFINITIE PENALA
ART. 199. Violena n familie
(1) Dac faptele prevzute n art. 188, art. 189 i art. 193 - 195 sunt svrite asupra unui membru de familie,
maximul special al pedepsei prevzute de lege se majoreaz cu o ptrime.
(2) n cazul infraciunilor prevzute n art. 193 i art. 196 svrite asupra unui membru de familie, aciunea
penal poate fi pus n micare i din oficiu. mpcarea nltur rspunderea penal.
CINE ESTE VICTIMA
Art. 5 Legea 217/2003 modificata de 25/2012, [5])
In sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie,
potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care
convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori
handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.
FRECVENTA
12.161 anul trecut, n acelai interval nregistrndu-se 778 de decese cauzate de incidentele domestice
(Ageniei Naionale pentru Protecia Familiei, ANPF).
-2009 o au victimele de sex
feminin din grupele de vrst 0-14 ani (17,69%), 25-35 ani (14,25%) i 35-45 ani (14,16%).

solicitat expertiz medico-legal n vederea obinerii certificatului medico-legal, 30% au depus plngere la
Poliie, iar 2% au nceput procedura de divor (ANPF)
LABORATORUL MEDICO-LEGAL GENETIC. APLICATII
Aplicatii in domeniul penal si militar
- identificarea victimelor in omoruri si pruncucideri
- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la locul
faptei sau asupra victimelor
- identificarea agresorilor sexuali
- identificarea autorilor talhariilor si furturilor
- trierea si excluderea suspectilor in diferite anchete
politienesti
- identificarea victimelor in accidente aviatice, catastrofe
naturale, acte de terorism, razboaie
- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere si aviatice
pornind de la urmele biologice
- probabrea unor rapiri si sechestrari de persoane, a
traficului ilegal de persoane si de organe umane
- probarea unor agresiuni fizice

Aplicatii in domeniul civil


- cercetarea paternitatii
- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de copii
in maternitati, noi-nascuti abandonati sau pierduti, etc.)
- rezolvarea cazurilor de imigratie(reintregirea familiilor)
- identificarea adoptiilor ilegale
- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare in vitro
sau a mamelor surogat
- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:
bunici/unchi-nepoti, veri de grd.I-IV (pana la veri de grd.
IV), etc.
- stabilirea unor relatii de descendenta biologica in
scopul aflarii adevarului istoric sau din interese politice
- stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea
societatilor de asigurare
- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de moarte
violenta

CURS 7
ASPECTE MEDICO-LEGALE ALE VATAMARII CORPORALE
1.aspecte procedurale (CML, raport/expertiza);
2.numarul de zile de ingrijire medicala;
3.criterii care stau la baza evaluarii med-leg. a nr. de ZIM
4.examinari de specialitate;
5.concluziile examinarii medico-legale
6.consecinte ale vatamarii corporale
7. limite ale evaluarii vatamarii corporale (particularitati ale evolutiei la unii pacienti -intarzieri in vindecare,
absenta vindecarii-, complicatii, prezentare tardiva la medic ori neurmarea recomandarilor, documentare
incompleta).

Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective : procedural, expertal si din prisma
utilitatii judiciare
Definitia procedurala:
Expertiza medico-legala este procedural necesara in orice speta juridica in care sanatatea ori vietii este
vatamata precum si in orice caz medical in care exista implicatii juridice (valoare probatorie a med. legale)
Definitie expertala:

Stiinta medicala care in cadru expertal obiectiveaza si evalueaza in interesul justitiei aspecte medicale ce
privesc omul viu ori decedat (valoare expertala a med. legale, contradictorialitate)
Definitia etimologica
Aplicarea cunostiintelor medicale la necesitatile implinirii actului de justitie Medicina dux, auxiliumqvae
justitie (valoare utila a med. legale)
Medicina legala este chemata sa identifice i s separe probele biologice directe, materiale, de probele
biologice indirecte, probele biologice cu valoare certa de cele incerte, posibile, probabile si sa le prezinte
instantei pentru a fi administrate.
IMPOSIBIL>>POSIBIL>>IMPROBABIL>>PROBABIL>>CERTITUDINE
DEX: POSIBIL = se poate intampla, e cu putinta, e permis; PROBABIL = se poate intampla, poate fi adevarat,
poate fi probat
verificare , obiectivitate
Documentare >> examinare >> evaluarea prognosticului (consecintele din viitor) >>reconstituirea abductiva a
evenimentelor din perspectiva medicala (consecinte trecute si actuale) >> stabilirea cauzalitatii intre cauza si
efect (cu/fara conditii)>> concluzii
Documentarea, examinarea = esentiale pentru obiectivitate, de implinit cu obiectivitate
Reconstituirea = cu obiectivitate (faptic: daca nu exista documente ori examinarea fizica a victimei ori
produsele biologice de la victima sunt insuficiente/absente/nespecifice atunci lucrarea medico-legala are limite
date de cunoastere, reconstituire biologica ori documentare)
Evaluarea prognosticului = se bazeaza pe opinia unui medic specialist clinician, etc. (nevoie de obiectivitate,
grad de subiectivism al specialistului)
Stabilirea cauzalitatii, concluzii = opinie expertala (necesita un grad de subiectivism minim)
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile cu
obiectivitate (caracterul expertal este definit de efortul sau de obiectivitate)
impartialitate fata de partile implicate
Obiectivitatea este asigurata de:
(1) respectarea metodologiei (unitare)
(2) nerestrictionarii accesului la informatia medicala,
(3) contradictorialitate (comisie, examinari specialisti, cadru procesual)
(4) adevarul stiintific (referinte, avize, opinii asumate)
(5) caracter stiintific (argumentatie)
(6) independenta profesionala

ACTELE MEDICO-LEGALE. ASPECTE DE LEGISLATIE


Raportul de expertiza
CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 173
Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonana organului de urmrire penal sau prin ncheierea instanei.
(2) Organul de urmrire penal sau instana desemneaz, de regul, un singur expert, cu excepia situaiilor n
care, ca urmare a complexitii expertizei, sunt necesare cunotine specializate din discipline distincte, situaie
n care desemneaz doi sau mai muli experi.
(3) Cnd expertiza urmeaz s fie efectuat de o instituie medico-legal, de un institut sau laborator de
specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experi se face de ctre acea instituie, potrivit legii.
(4) Prile i subiecii procesuali principali au dreptul s solicite ca la efectuarea expertizei s participe un
expert recomandat de acestea. n cazul n care expertiza este dispus de instan, procurorul poate solicita ca un
expert recomandat de acesta s participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate
solicita, atunci cnd consider necesar, participarea specialitilor de la alte instituii sau avizul acestora.
(6) Instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate comunic organului judiciar care a dispus
efectuarea expertizei numele experilor desemnai.
Noul Cod de Procedur Penal actualizat prin: Lege nr. 255/2013 - pentru punerea n aplicare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedur penal i pentru modificarea i completarea unor acte normative care
cuprind dispoziii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 174


Incompatibilitatea expertului
(1) Persoana aflat n vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevzute de art. 64 nu poate fi desemnat
ca expert, iar n cazul n care a fost desemnat, hotrrea judectoreasc nu se poate ntemeia pe constatrile i
concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce l invoc.
(2) Nu poate fi desemnat ca expert persoana care a avut aceast calitate n aceeai cauz, cu excepia situaiei
n care aceasta este recomandat de pri sau de procuror.
(3) Abrogat.
(4) Dispoziiile art. 66-68 se aplic n mod corespunztor.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 176


nlocuirea expertului
(1) Expertul poate fi nlocuit dac refuz sau, n mod nejustificat, nu finalizeaz raportul de expertiz pn la
termenul fixat.
(2) nlocuirea se dispune prin ordonan de ctre organul de urmrire penal sau prin ncheiere de ctre
instan, dup citarea expertului, i se comunic asociaiei sau corpului profesional de care aparine acesta.
(3) Expertul este, de asemenea, nlocuit cnd este admis declaraia sa de abinere sau cererea de recuzare ori
n cazul n care se afl n imposibilitate obiectiv de a efectua sau finaliza expertiza.
(4) Expertul nlocuit trebuie, sub sanciunea prevzut la art. 283 alin. (4), s pun de ndat la dispoziia
organului judiciar toate actele sau obiectele ncredinate, precum i observaiile cu privire la activitile
desfurate pn la momentul nlocuirii sale.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-176

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 175


Drepturile i obligaiile expertului
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleai motive pentru care martorul poate
refuza depunerea mrturiei.
(2) Expertul are dreptul s ia cunotin de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lmuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite
fapte ori mprejurri ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lmuriri prilor i subiecilor procesuali principali, cu ncuviinarea i n condiiile
stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depus n vederea efecturii expertizei, pentru
cheltuielile pe care ar trebui s le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului
este stabilit de ctre organele judiciare n funcie de natura i complexitatea cauzei i de cheltuielile suportate
sau care urmeaz a fi suportate de ctre expert. Dac expertiza este efectuat de instituia medico-legal ori
institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit n condiiile prevzute de legea special.
(6) Expertul poate beneficia i de msuri de protecie, n condiiile prevzute la art. 125.
(7) Expertul are obligaia de a se prezenta n faa organelor de urmrire penal sau a instanei de judecat ori
de cte ori este chemat i de a-i ntocmi raportul de expertiz cu respectarea termenului-limit stabilit n
ordonana organului de urmrire penal sau n ncheierea instanei. Termenul-limit din ordonan sau

ncheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive ntemeiate, fr ca prelungirea total acordat
s fie mai mare de 6 luni.
(8) ntrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum
i rspunderea civil a expertului sau a instituiei desemnate s o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 177


Procedura efecturii expertizei
(1) Organul de urmrire penal sau instana de judecat, cnd dispune efectuarea unei expertize, fixeaz un
termen la care sunt chemate prile, subiecii procesuali principali, precum i expertul, dac acesta a fost
desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunotina procurorului, a prilor, a subiecilor procesuali principali i a
expertului obiectul expertizei i ntrebrile la care expertul trebuie s rspund i li se pune n vedere c au
dreptul s fac observaii cu privire la aceste ntrebri i c pot cere modificarea sau completarea lor. De
asemenea, dup caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaz s le analizeze.
(3) Expertul este ntiinat cu privire la faptul c are obligaia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu
exactitate orice observaie sau constatare i de a expune o opinie imparial cu privire la faptele sau
mprejurrile evaluate, n conformitate cu regulile tiinei i expertizei profesionale.
(4) Prile i subiecii procesuali principali sunt ncunotinai c au dreptul s cear numirea cte unui expert
recomandat de fiecare dintre ele, care s participe la efectuarea expertizei.
(5) Dup examinarea obieciilor i cererilor fcute de pri, de subiecii procesuali principali i expert, organul
de urmrire penal sau instana de judecat pune n vedere expertului termenul n care urmeaz a fi efectuat
expertiza, ncunotinndu-l totodat dac la efectuarea acesteia urmeaz s participe prile sau subiecii
procesuali principali.
(6) Atunci cnd expertiza urmeaz s fie efectuat de o instituie medico-legal, de un laborator de expertiz
criminalistic sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispoziiile art. 173 alin. (3), nefiind necesar
prezena expertului n faa organului judiciar.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-177

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 178


Raportul de expertiz
(1) Dup efectuarea expertizei, constatrile, clarificrile, evalurile i opinia expertului sunt consemnate ntrun raport.
(2) Cnd sunt mai muli experi se ntocmete un singur raport de expertiz. Opiniile separate se motiveaz n
acelai raport.
(3) Raportul de expertiz se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
(4) Raportul de expertiz cuprinde:
a) partea introductiv, n care se arat organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data cnd s-a dispus
efectuarea acesteia, numele i prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmeaz s rspund, data la
care a fost efectuat, materialul pe baza cruia expertiza a fost efectuat, dovada ncunotinrii prilor, dac
au participat la aceasta i au dat explicaii n cursul expertizei, data ntocmirii raportului de expertiz;
b) partea expozitiv prin care sunt descrise operaiile de efectuare a expertizei, metodele, programele i
echipamentele utilizate;
c) concluziile, prin care se rspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum i orice alte precizri
i constatri rezultate din efectuarea expertizei, n legtur cu obiectivele expertizei.

(5) n situaia n care expertiza a fost efectuat n lipsa prilor ori a subiecilor procesuali principali, acetia
sau avocatul lor sunt ncunotinai cu privire la ntocmirea raportului de expertiz i cu privire la dreptul la
studierea raportului.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 179


Audierea expertului
(1) n cursul urmririi penale sau al judecii, expertul poate fi audiat de organul de urmrire penal sau de
instan, la cererea procurorului, a prilor, a subiecilor procesuali principali sau din oficiu, dac organul
judiciar apreciaz c audierea este necesar pentru lmurirea constatrilor sau concluziilor expertului.
(2) Dac expertiza a fost efectuat de o instituie medico-legal, institut sau laborator de specialitate, instituia
va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmeaz a fi audiat de
ctre organul de urmrire penal sau de instan.
(3) Audierea expertului se efectueaz potrivit dispoziiilor privitoare la audierea martorilor.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 180


Suplimentul de expertiz
(1) Cnd organul de urmrire penal sau instana constat, la cerere sau din oficiu, c expertiza nu este
complet, iar aceast deficien nu poate fi suplinit prin audierea expertului, dispune efectuarea unui
supliment de expertiz de ctre acelai expert. Cnd nu este posibil desemnarea aceluiai expert, se dispune
efectuarea unei alte expertize de ctre un alt expert.
(2) Cnd expertiza a fost efectuat n cadrul instituiei medico-legale, unui institut sau laborator de
specialitate, organul de urmrire penal sau instana se adreseaz instituiei respective n vederea efecturii
suplimentului de expertiz.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 181


Efectuarea unei noi expertize
(1) Organul de urmrire penal sau instana dispune efectuarea unei noi expertize atunci cnd concluziile
raportului de expertiz sunt neclare sau contradictorii ori ntre coninutul i concluziile raportului de expertiz
exist contradicii, iar aceste deficiene nu pot fi nlturate prin audierea expertului.
(2) Cnd organul de urmrire penal sau instana de judecat dispune efectuarea unei noi expertize de ctre o
instituie medico-legal, aceasta este efectuat de o comisie, n condiiile legii.
Art. 1811.
Obiectul constatrii i raportul de constatare
(1) Organul de urmrire penal stabilete prin ordonan obiectul constatrii, ntrebrile la care trebuie s
rspund specialistul i termenul n care urmeaz a fi efectuat lucrarea.
(2) Raportul de constatare cuprinde descrierea operaiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor i
echipamentelor utilizate i concluziile constatrii.
CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 182
Lmuririle cerute la institutul de emisiune
CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 183
Prezentarea scriptelor de comparaie

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 184


Expertiza medico-legal psihiatric
(1) n cazul infraciunilor comise de minorii cu vrsta ntre 14 i 16 ani, n cazul uciderii sau vtmrii
copilului nou-nscut ori a ftului de ctre mam, precum i atunci cnd organul de urmrire penal sau instana
are o ndoial asupra discernmntului suspectului ori inculpatului n momentul svririi infraciunii ce face
obiectul acuzaiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodat
termenul de prezentare n vederea examinrii.
(2) Expertiza se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale de ctre o comisie, constituit potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz dup obinerea consimmntului scris al persoanei ce
urmeaz a fi supus expertizei, exprimat, n prezena unui avocat ales sau din oficiu, n faa organului judiciar,
iar n cazul minorului, i n prezena ocrotitorului legal.
(4) n cazul n care suspectul sau inculpatul refuz n cursul urmririi penale efectuarea expertizei ori nu se
prezint n vederea examinrii la comisia medico-legal psihiatric, organul de cercetare penal sesizeaz
procurorul sau judectorul de drepturi i liberti n vederea emiterii unui mandat de aducere n scopul
prezentrii la comisia medico-legal psihiatric. Dispoziiile art. 265 alin. (4)-(9) se aplic n mod
corespunztor.
(5) n cazul n care consider c este necesar o examinare complex, ce necesit internarea medical a
suspectului sau a inculpatului ntr-o instituie sanitar de specialitate, iar acesta refuz internarea, comisia
medico-legal sesizeaz organul de urmrire penal sau instana cu privire la necesitatea lurii msurii
internrii nevoluntare.
(6) n cursul urmririi penale, procurorul, dac apreciaz c solicitarea comisiei medico-legale este ntemeiat,
poate cere judectorului de drepturi i liberti de la instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n
prim instan sau de la instana corespunztoare n grad acesteia n a crei circumscripie se afl locul de
internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a ntocmit propunerea luarea msurii
internrii nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, n vederea efecturii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a msurii internrii nevoluntare trebuie s cuprind, dup caz, meniuni
cu privire la: fapta pentru care se efectueaz cercetarea penal, ncadrarea juridic, denumirea infraciunii;
faptele i mprejurrile din care rezult ndoiala asupra discernmntului suspectului sau inculpatului, sesizarea
comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea
necesitii lurii msurii internrii i a proporionalitii acesteia cu scopul urmrit. Propunerea mpreun cu
dosarul cauzei se prezint judectorului de drepturi i liberti.
(8) Judectorul de drepturi i liberti fixeaz ziua i ora de soluionare a propunerii de luare a msurii
internrii nevoluntare, n cel mult 3 zile de la data sesizrii, avnd obligaia de a-l cita pe suspect sau inculpat
pentru termenul fixat. Termenul se comunic procurorului, precum i avocatului suspectului sau inculpatului,
cruia i se acord, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei i propunerea formulat de procuror.

(9) Soluionarea propunerii de luare a msurii internrii nevoluntare se face numai n prezena suspectului sau
inculpatului, n afar de cazul cnd acesta este disprut, se sustrage sau cnd din cauza strii sntii sau din
cauz de for major ori stare de necesitate nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului i a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori inculpatului este
obligatorie.
(11) n cazul admiterii propunerii de internare nevoluntar, ncheierea judectorului trebuie s cuprind:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;

b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, ncadrarea juridic i denumirea infraciunii;
c) faptele i mprejurrile din care rezult ndoial asupra strii psihice a suspectului sau inculpatului;
d) motivarea necesitii lurii msurii internrii nevoluntare n vederea efecturii expertizei medico-legale
psihiatrice i a proporionalitii acesteia cu scopul urmrit;
e) durata msurii internrii.
(12) Dup luarea msurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunotin, de ndat, n limba pe care o
nelege, motivele internrii, ncheindu-se n acest sens un proces-verbal.
(13) Dup dispunerea internrii, dac suspectul sau inculpatul se afl n stare de deinere, judectorul de
drepturi i liberti informeaz administraia locului de deinere despre msura internrii i dispune transferul
arestatului ntr-o secie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) mpotriva ncheierii judectorului de drepturi i liberti se poate face contestaie la judectorul de
drepturi i liberti de la instana ierarhic superioar de ctre suspect, inculpat sau de procuror n termen de 24
de ore de la pronunare. Contestaia mpotriva ncheierii prin care se dispune internarea nevoluntar nu
suspend executarea.
(15) Contestaia formulat de suspect sau inculpat mpotriva ncheierii prin care s-a dispus internarea
nevoluntar se soluioneaz n termen de 3 zile de la data nregistrrii acesteia i nu este suspensiv de
executare.
(16) n vederea soluionrii contestaiei formulate de procuror, judectorul de la instana ierarhic superioar
dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori
inculpatului este obligatorie.

(17) n vederea soluionrii contestaiei formulate de suspect sau de inculpat, judectorul de la instana
ierarhic superioar comunic acestuia i procurorului data stabilit pentru judecarea contestaiei i le acord
posibilitatea de a depune observaii scrise pn la acea dat, n afar de cazul cnd apreciaz c prezena
suspectului sau inculpatului, participarea procurorului i formularea de concluzii orale de ctre acetia sunt
necesare pentru justa soluionare a contestaiei.
(18) n cazul admiterii contestaiei formulate de suspect sau inculpat, judectorul de la instana ierarhic
superioar dispune respingerea propunerii de internare i externarea, dac este cazul, de ndat, a suspectului
sau inculpatului, dac acesta nu este deinut sau arestat chiar i n alt cauz.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului n termen de 24 de ore de la soluionarea contestaiei. Dac
ncheierea judectorului de drepturi i liberti nu este atacat cu contestaie, acesta restituie dosarul
procurorului n termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestaie.
(20) n cursul judecii, dac inculpatul refuz efectuarea expertizei ori nu se prezint n vederea examinrii la
comisia medico-legal psihiatric, instana, din oficiu sau la cererea procurorului, dispune emiterea unui
mandat de aducere n condiiile art. 265.
(21) Msura internrii nevoluntare poate fi luat de instan n cursul judecii la propunerea comisiei medicolegale psihiatrice. Dispoziiile alin. (6)-(19) se aplic n mod corespunztor.
(22) Imediat dup luarea msurii internrii nevoluntare sau n cazul schimbrii ulterioare a locului de
internare, judectorul de drepturi i liberti sau, dup caz, preedintele completului de judecat care a dispus
msura ncunotineaz despre aceasta i despre locul internrii un membru al familiei suspectului sau
inculpatului ori o alt persoan desemnat de acesta, precum i instituia medico-legal care efectueaz
expertiza, ncheindu-se n acest sens un proces-verbal. Instituia de specialitate are obligaia de a informa
organele judiciare despre schimbarea locului internrii.
(23) Hotrrea prin care dispune internarea nevoluntar se pune n executare de procuror prin intermediul
organelor de poliie.

(24) n cazul n care suspectul sau inculpatul se afl n stare de deinere, judectorul de drepturi i liberti sau
instana ce a dispus msura internrii ntr-o instituie de specialitate n vederea efecturii expertizei medicolegale psihiatrice informeaz, de ndat, administraia locului de deinere sau arestare despre msura dispus.
(25) Msura internrii medicale n vederea efecturii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungit o
singur dat, pe o durat de cel mult 30 de zile. Comisia de expertiz medico-legal psihiatric sesizeaz
procurorul sau, dup caz, instana asupra necesitii prelungirii msurii internrii cu cel puin 7 zile nainte de
expirarea acesteia. Sesizarea trebuie s conin descrierea activitilor efectuate, motivele pentru care
examinarea nu a fost finalizat pe parcursul internrii, examinrile ce urmeaz a fi efectuate, precizarea
perioadei pentru care este necesar prelungirea. Dispoziiile alin. (6)-(24) se aplic n mod corespunztor.
(26) n cazul n care nainte de expirarea duratei internrii nevoluntare se constat c aceasta nu mai este
necesar, comisia de expertiz medico-legal psihiatric sau persoana internat sesizeaz de ndat organul
care a dispus msura, n vederea revocrii acesteia. Sesizarea se soluioneaz de urgen, n camera de consiliu,
cu participarea procurorului, dup audierea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. ncheierea
pronunat de judectorul de drepturi i liberti sau de instan nu este supus niciunei ci de atac.
(27) Dac n cursul efecturii expertizei medico-legale psihiatrice se constat c sunt ndeplinite condiiile
prevzute la art. 247, comisia de expertiz medico-legal psihiatric sesizeaz organele judiciare n vederea
lurii msurii de siguran a internrii medicale provizorii.
(28) Perioada n care suspectul sau inculpatul a fost internat ntr-o instituie de specialitate n vederea
efecturii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, n condiiile art. 72 din Codul penal.

ART. 172
Dispunerea efecturii expertizei sau a constatrii
(1) Efectuarea unei expertize se dispune cnd pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori
mprejurri ce prezint importan pentru aflarea adevrului n cauz este necesar i opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, n condiiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de ctre organul de urmrire penal,
prin ordonan motivat, iar n cursul judecii se dispune de ctre instan, prin ncheiere motivat.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulat n scris, cu indicarea faptelor i mprejurrilor supuse
evalurii i a obiectivelor care trebuie lmurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuat de experi oficiali din laboratoare sau instituii de specialitate ori de experi
independeni autorizai din ar sau din strintate, n condiiile legii.
(5) Expertiza i examinarea medico-legal se efectueaz n cadrul instituiilor medico-legale.
(7) n domeniile strict specializate, dac pentru nelegerea probelor sunt necesare anumite cunotine
specifice sau alte asemenea cunotine, instana ori organul de urmrire penal poate solicita opinia unor
specialiti care funcioneaz n cadrul organelor judiciare sau n afara acestora. Dispoziiile relative la audierea
martorului sunt aplicabile n mod corespunztor.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experi independeni autorizai, numii la solicitarea prilor sau
subiecilor procesuali principali.
(9) Cnd exist pericol de dispariie a unor mijloace de prob sau de schimbare a unor situaii de fapt ori este
necesar lmurirea urgent a unor fapte sau mprejurri ale cauzei, organul de urmrire penal poate dispune
prin ordonan efectuarea unei constatri.
(10) Constatarea este efectuat de ctre un specialist care funcioneaz n cadrul organelor judiciare sau din
afara acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.

(12) Dup finalizarea raportului de constatare, cnd organul judiciar apreciaz c este necesar opinia unui
expert sau cnd concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 189


Examinarea medico-legal a persoanei
(1) Examinarea medico-legal a persoanei n vederea constatrii urmelor i a consecinelor unei infraciuni se
efectueaz conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legal ntocmete un certificat medico-legal sau, dup
caz, un raport de expertiz.
(3) Constatarea leziunilor traumatice este efectuat, de regul, printr-o examinare fizic. n cazul n care nu
este posibil sau necesar examinarea fizic, expertiza este efectuat n baza documentaiei medicale puse la
dispoziia expertului.
(4) Raportul de expertiz sau certificatul medico-legal trebuie s cuprind: descrierea leziunilor traumatice,
precum i opinia expertului cu privire la natura i gravitatea leziunilor, mecanismul i data producerii acestora,
urmrile pe care acestea le-au produs.

CAPITOLUL VII Expertiza i constatarea Art. 190


Examinarea fizic
(1) Examinarea fizic a unei persoane presupune examinarea extern i intern a corpului acesteia, precum i
prelevarea de probe biologice. Organul de urmrire penal trebuie s solicite, n prealabil, consimmntul scris
al persoanei care urmeaz a fi examinat. n cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciiu,
consimmntul la examinarea fizic este solicitat reprezentantului legal, iar n cazul celor cu capacitate
restrns de exerciiu, consimmntul scris al acestora trebuie exprimat n prezena ocrotitorilor legali.
(2) n lipsa consimmntului scris al persoanei care urmeaz a fi examinat, al reprezentantului legal ori a
ncuviinrii din partea ocrotitorului legal, judectorul de drepturi i liberti dispune, prin ncheiere, la cererea
motivat a procurorului, examinarea fizic a persoanei, dac aceast msur este necesar pentru stabilirea
unor fapte sau mprejurri care s asigure buna desfurare a urmririi penale ori pentru a se determina dac o
anumit urm sau consecin a infraciunii poate fi gsit pe corpul sau n interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmrire penal trebuie s cuprind: numele persoanei a crei examinare fizic este
cerut, motivarea ndeplinirii condiiilor prevzute la alin. (2), modalitatea n care examinarea fizic urmeaz a
fi efectuat, infraciunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(4) Judectorul de drepturi i liberti soluioneaz cererea de efectuare a examinrii fizice n camera de
consiliu, prin ncheiere ce nu este supus niciunei ci de atac.
(5) n cazul n care persoana examinat i exprim n scris consimmntul sau n cazul n care exist urgen,
iar obinerea autorizrii judectorului n condiiile alin. (4) ar conduce la o ntrziere substanial a cercetrilor,
la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmrire penal poate dispune, prin ordonan,
efectuarea examinrii fizice. Ordonana organului de urmrire penal, precum i procesul-verbal n care sunt
consemnate activitile desfurate cu ocazia examinrii fizice sunt naintate de ndat judectorului de drepturi
i liberti. n cazul n care judectorul constat c au fost respectate condiiile prevzute la alin. (2), dispune,
prin ncheiere motivat, validarea examinrii fizice efectuate de organele de urmrire penal. nclcarea de
ctre organele de urmrire penal a condiiilor prevzute la alin. (2) atrage excluderea probelor obinute prin
examinarea fizic.

(6) Validarea examinrii fizice efectuate de organele de urmrire penal se efectueaz potrivit alin. (4).
(7) Examinarea fizic intern a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice trebuie efectuat de
un medic, asistent medical sau de o persoan cu pregtire medical de specialitate, cu respectarea vieii private
i a demnitii umane. Examinarea fizic intern a minorului care nu a mplinit 14 ani se poate face n prezena
unuia dintre prini, la solicitarea printelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe biologice n vederea
efecturii expertizei genetice judiciare se poate efectua i de ctre personalul de specialitate al Poliiei Romne.
(8) n cazul conducerii unui vehicul de ctre o persoan aflat sub influena buturilor alcoolice sau a altor
substane, recoltarea de probe biologice se efectueaz din dispoziia organelor de constatare i cu
consimmntul celui supus examinrii, de ctre un medic, asistent medical sau de o persoan cu pregtire
medical de specialitate, n cel mai scurt timp, ntr-o instituie medical, n condiiile stabilite de legile
speciale.
(9) Activitile efectuate cu ocazia examinrii fizice sunt consemnate de organele de urmrire penal ntr-un
proces-verbal ce trebuie s cuprind: numele i prenumele organului de urmrire penal care l ncheie,
ordonana sau ncheierea prin care s-a dispus msura, locul unde a fost ncheiat, data, ora la care a nceput i
ora la care s-a terminat activitatea, numele i prenumele persoanei examinate, natura examinrii fizice,
descrierea activitilor desfurate, lista probelor recoltate n urma examinrii fizice.
(10) Rezultatele obinute din analiza probelor biologice pot fi folosite i n alt cauz penal, dac servesc la
aflarea adevrului.
CONCLUZIILE CML: OBIECTIVE: REALITATEA TRAUMATISMULUI, MECANISM DE
PRODUCERE, AGENT TRAUMATIC, GRAVITATEA LEZIUNII/LEZIUNILOR TRAUMATICE

art. 1351 CV al. 1 : Dac legea nu prevede altfel sau prile nu convin contrariul, rspunderea civil este
nlturat atunci cnd prejudiciul este cauzat de for major sau de caz fortuit. Cazul fortuit, este o cauz de
nlturare a caracterului penal al faptei. Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, al crei
rezultat este consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut.
art. 1351 alin. (2) prevede: FORA MAJOR este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil i
inevitabil.
alin. (3) CAZ FORTUIT un eveniment care nu poate fi prevzut i nici mpiedicat de ctre cel care ar fi fost
chemat s rspund dac evenimentul nu s-ar fi produs. Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt
de dou feluri:
a) mprejurri interne, care i au originea n cmpul de activitate a celui care este sau ar fi chemat s rspund,
fiind intrinseci lucrurilor i animalelor acestuia, cum sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricaie,
sperietura unui animal, etc., mprejurri care nu sunt imputabile persoanei respective;
b) mprejurri de origine extern, neimputabile persoanei chemat s rspund, care nu au caracter extraordinar
i nu puteau fi prevzute de ctre un tip uman mediu i nici prevenite ori evitate dect de omul cel mai capabil
de o diligen i pruden maxim. Fac parte din aceast categorie: ploile toreniale, cutremurele de mic
intensitate care se produc frecvent n anumite zone teritoriale, inundaiile care se produc n mod obinuit n
unele locuri n fiecare primvar etc. Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/caz-fortuit
A.Exterioritatea. Fora major a fost i continu s fie o mprejurare care i are originea sau etiologia n afara
celui care n aparen ar fi chemat s rspund, precum i cmpului su de activitate.

B. Imprevizibilitatea.Se refer, deopotriv, la producerea mprejurrii respective i la efectele sau consecinele


sale. Dac mprejurarea putea fi prevzut, cel chemat s rspund svrete o fapt culpabil deoarece nu a
prevzut-o i nu a luat msurile necesare pentru prentmpinarea sau evitarea urmrilor sale prejudiciabile.
Absolut imprevizibil v. rezonabil imprevizibil (standardul unui bun printe de familie la activitatea pe care
o desfaoar prtul i avnd n vedere gradul su de pregtire i specializare n acel domeniu.)
Un eveniment constituie for major numai dac este absolut invincibil sau irezistibil i inevitabil adic
pentru orice persoan. Aprecierea lor se face in abstracto, avndu-se ca etalon condiia i posibilitatea
persoanei care este capabil s depun diligena i prudena maxim de care este n stare omul cel mai dotat i
informat.
Dimpotriv, dac imposibilitatea de a prentmpina, nvinge i evita evenimentul respectiv i consecinele sale
prejudiciabile este doar relativ, n sensul c putea fi nvins sau evitat de ctre un om cu capacitate, pruden i
diligen maxime, dar cel chemat s rspund nu a depus ori nu a fost capabil s depun asemenea strduine n
acest scop, nu suntem n prezena forei majore; rspunderea se va putea angaja i prtul va fi obligat s repare
prejudiciul.
O simpl mprejurare extern, invincibil numai relativ, adic numai pentru cel n cauz, nu constituie fort
major,

In sensul prevederilor legale zilele de ingrijire medicala, ZIM, se folosesc pentru a evalua
severitatea/gravitatea vatamarii corporale, in scopul incadrarii penale a faptei.
In sens juridic se foloseste termenul de vatamare corporala corespunzator actiunii de a aduce atingere
integritatii corporale si/sau vietii cat si de constituire a unor urmari/consecinte care se pot proba si prin care
structura si/sau functiile organismului au fost cu caracter de moment sau cu caracter permanent perturbate ori
modificate.
Vatamarea corporala se naste din actiunea traumatica prin care agenti traumatici aflati in mediul extern ajung
sa actioneze asupra corpului uman. Agentii traumatici pot fi lipsiti de viata (mecanici, fizici, chimici), ori
purtatori de viata (biologici). Actiunea traumatica se numeste traumatism. Corpul uman fiind viu va incearca
prin mecanisme de aparare, modificari biologice compensatorii si adaptabilitate sa isi continue functiile
independent de actiunea traumatica incercand sa isi repare leziunile traumatice sau adaptandu-se consecintelor
lor.
In sens medical corespunzator vatamarii corporale se foloseste termenul de leziune traumatica deoarece
actiunea si consecintele sale au determinat alterarea structurii/functiilor organismului produse prin actiunea
traumatica, de unde nevoia de ingrijire medicala si actul medical.

Vatamarea corporala poate fi autoprodusa sau heteroprodusa. In vatamarea corporala autoprodusa actiunea
actiunea vatamatoare este condusa de catre persoana in cauza impotriva propriei persoane (autoprodusa:
mutilare, sinucidere).
In cazul actiunii heteroproduse, actiunea vatamatoare este realizata direct sau indirect de catre o alta persoana
impotriva victimei si astfel consecintele privind modificarea starii de sanatate ori constituirea unei stari de
pericol asupra sanatatii ori vietii victimei revin in responsabilitatea morala si legala a acestei persoane devenita
infractor.
Actiunea heteroprodusa poate fi realizata si de catre animale, responsabilitatea legala revenind dupa caz, celui
ce avea in ingrijire acele animale.
Vatamarea corporala poate fi fizica si/sau psihica.
Din punct de vedere medical exista posibilitatea ca actiunea traumatica sa nu produca urmari/consecinte
situatie in care nu sunt necesare ingrijiri medicale (de ex. atunci cand agentii traumatici nu sunt periculosi
pentru sanatatea sau viata omului, ori actiunea lor a fost putin intensa ori corpul uman se gaseste protejat: de
exemplu echimozele in general nu necesita ingrijiri medicale).
Cel mai frecvent insa traumatismele produc urmari/consecinte care se traduc in leziuni (traumatice) ale
tesuturilor si structurilor corpului si care necesita ingrijiri medicale adresate vindecarii sau ameliorarii acestora
in scopul restabilirii starii de sanatate afectate prin actiunea traumatica.

In evaluarea gravitatii/severitatii vatamarii, in sensul legii penale se folosesc ingrijirile medicale care includ:
(1) o evaluare cronologica (intervalul de timp) in care o persoana beneficiaza in mod real (in concret) de
ingrijiri medicale (consulturi, proceduri diagnostice si/sau tratamente) ce se adreseaza tratamentului si
vindecarii leziunilor suferite si/sau complicatiilor lor imediate sau tardive, locale sau la distanta
(2) o evaluare a gravitatii/severitatii leziunii traumatice care ia in considerare caracteristicile clinico-evolutive,
prognosticul leziunii si complicatiile posibile.
Cu precadere evaluarea ingrijirilor medicale atunci cand acestea nu se aplica (ex. persoane care nu se
prezinta la medic pentru ingrijire dupa producerea unui traumatism, persoane care refuza ingrijirile medicale
recomandate, etc.) se vor realiza prin aceasta evaluare a gravitatii/severitatii leziunilor traumatice care se

bazeaza pe o medie clinico-evolutiva a unor cazuri similare in raport cu ceea ce se considera a fi


recomandarea profesionala optima).
Este de retinut ca recomandarea profesionala vine din partea medicului curant in raport cu cunostiintele si
abilitatile acestuia, folosind propria experienta profesionala, consultul cu alti specialisti cat si examinari de
laborator si functionale si este prezentata pacientului pentru a fi autorizata in sensul consimtamantului
informat la tratament.

Ingrijirile medicale (implicit ZIM) pot suferi o optimizare sub imperativul progresului medical: uneori aceasta
presupune scurtarea duratei tratamentelor (ex. tratamente chirurgicale fata de tratamente medicale mai de lunga
durata) dar alteori lungirea duratei tratamentelor (ex. tratamente multiple, etapizate pentru diferite etape
clinico-evolutive care anterior nu aveau tratament)
Durata apreciata a ZIM poate sa fie diferita fata de evaluarea cronologica a ingrijirilor medicale (adesea mai
mare) cat timp aprecierea ZIM ia in considerare nu doar strict durata cronologica a ingrijirilor medicale dar si
gravitatea/severitatea vatamarii (ex. accident rutier cu fractura gamba a unui os din cele doua ex. tibia- care se
opereaza si se externeaza dupa circa 12-14 zile necesita circa 40-45 zile ingrijiri medicale, altele decat operatia
propriu-zisa).
ZIM evalueaza gravitatea/severitatea vatamarii pe termen scurt si mediu; consecintele vatamarii (ex.
infirmitatea) evalueaza gravitatea/severitatea vatamarii pe termen lung
CRITERII DE ACORDARE A ZIM
ZIM se acorda in raport cu:
Gravitatea/severitatea vatamarii/leziunii traumatice (evolutia cazului, opinia specialistului)
Se includ ingrijiri din spital si din ambulator inclusiv recuperarea (atat cat se poate produce) sau alte
interventii/reinterventii privind:
Diagnosticul (investigatii)
tratament
complicatiile si tratamentul lor
ZIM NU se acorda in raport cu:
Durata zilelor de spitalizare (ZIM includ zilele de spitalizare)
Durata concediului medical (ZIM nu includ CM care succede)
Durata de reinsertie socio-profesionala, RSC (RSC succede CM)
ZIM MAI MULTE:
Adunarea aritmetica a duratei ingrijirilor fara a tine cont de gravitatea/severitatea leziunii (ex. spitalizari,
ingrijiri inutile)
Generalizare excesiva (apreciere aproximativa cumulativa a ingrijirilor medicale)
Documentare insuficienta, discontinua,
Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie = lovire): lipsa de precizare a vatamarii materiale in
realitatea faptica
Subiectivism
ZIM MAI PUTINE:
Documentare insuficienta, discontinua
Exces de obiectivitate (strict cat se documenteaza)
Perfectionarea tehnicilor si metodelor curative

Principiul de a acorda ZIM pt. vatamarea cea mai grava (principiul gravitatii leziunii conduce nr. de ZIM)
Subiectivism
Aspecte legale
ART. 193
Lovirea sau alte violene
(1) Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de suferine fizice se pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amend.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice* sau este afectat sntatea unei persoane, a crei gravitate**
este evaluat prin zile de ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5
ani sau cu amend.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.
* se precizeaza nevoia de probatiune obiectiva a leziunii traumatice ca urmare/consecinta a traumatismului
**precizarea evaluarii gravitatii si nu doar a duratei cronologice

ART. 194
Vtmarea corporal
(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele consecine:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice* sau afectarea sntii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare**, mai mult de
90 de zile de ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent;
d) avortul;
e) punerea n primejdie a vieii persoanei,se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b)
i lit. c), pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.
* se precizeaza nevoia de probatiune obiectiva a leziunii traumatice ca urmare/consecinta a traumatismului
**uneori vindecarea nu se produce
Pierderea unui simt sau organ
Un organ este o formatiune anatomica unica sau pereche alcatuita dintr-un tesut specific ce are
vascularizatie si inervatie proprie prin care indeplineste independent sau impreuna cu organul pereche
o anumita functie specifica in organism (care se pierde implicit in cazul pierderii organului unic).
Un organ, din punct de vedere biologic, nu poate fi inlocuit sau poate fi nlocuit prin transplant
Incetarea functionarii simturilor
Pierderea unui organ pereche poate sa nu semnifice si pierderea functiei indeplinita de perechea de
organe atunci cand celalalt organ restant are capacitate biologica intacta (dar constituie pierdere de
organ si infirmitate) sau poate semnifica scaderea functiei restante cind celalalt organ restant are
capacitate biologica afectata.
Pierderea unui organ unic semnifica evident si pierderea functiei exercitate de acel organ.
In cazul glandelor endocrine cu rol de organ, se poate pierde fie numai functia endocrina (hormonala,
ex. testoesteronul la un testicul), fie numai cea exocrina (ex. sperma) fie ambele.

Consecinte prevazute in art. 194 cp


ART. 194 Vtmarea corporal (1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele
consecine: a) o infirmitate;
INFIRMITATE
1.Infirmitatea este o vatamare corporala fizica i/sau psihica prin care
2.se produce un deficit (minus) de ordin morfologic, morfo-functional sau doar functional
3.care are un caracter permanent, definitiv,
4.apta de a pune persoana in conditii de inferioritate
slutire
Slutirea este o vatamare corporala grava a integritatii corporale cu caracter permanent, definitiv prin care se
determin o
(1)deformare morfologica, un (2)deficit estetic local si de ansamblu cu
(3) dizarmonie corporala evidenta
(4) si tulburari functionale, ce sunt apte de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate
Consecinte prevazute in art. 194 cp un prejudiciu estetic grav i permanent
Sechele
Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala (posttraumatica) ce apare pe parcursul vindecarii sau poate
constitui chiar o forma a vindecarii dup aun traumatism.
Sechela organica, reprezinta o stare reziduala (de boala) ce apare pe parcursul vindecarii unei boli.
Sechela conduce la un prejudiciu morfo-functional si dupa caz si estetic.
Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive).
Sechela preteaza la erori de interpretare: ex. corelarea apriorica a SECHELELOR cu infirmitatea. Nu toate
sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate (de ex. medical unele sechele sunt corectabile corectabile)
Aprecierea cu privire la infirmitate se face NUMAI DUPA epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice (si atunci
scopul este tocmai acela de a constata caracterul definitiv, permanent al vatamarii)
Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive (si NU este un pleonasm) numai dupa
epuizarea mijloacelor de vindecare.
Totusi medico-legal se evita termenul de sechela definitiva pt. a nu crea confuzii in intelesul juridic si se
foloseste termenul de sechela numai atunci vatamarile si urmarile lor sunt implicit definitive
Sechelele definitive conduc la infirmitate, invaliditate, handicap

Invaliditate, handicap
Consecintele vatamarii corporale sunt evaluate:
in domeniul juridic penal de catre codul penal prin criteriul ZIM si a consecintelor lor (infirmitate,
etc.)
in domeniul muncii de catre codul muncii prin criteriul invaliditatii
in domeniul social prin criteriul handicapului
n situaia n care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomic) fara a fi afectata
functia, I. nu se asimileaz cu o invaliditate (ex. pierderea splinei).
Exista infirmitate fara invaliditate daca vatamarea care determina infirmitatea este doar morfologica,
fara afectare functionala. In acest caz capacitatea de munca nu este afectata (ex. pierderea splinei).
Infirmitatea este definitiva deci invaliditatea corespunzatoare ar trebui sa fie nerevizuibila.

Totusi poate exista si invaliditate fara infirmitate (dat fiind ca infirmitatea este doar de domeniu penal)
si in aceste cazuri reducerea cu peste 50% a capacitati de munca este revizuibila pentru ca recuperearea
poate aduce imbunatarirea capacitatii de munca si astfel reducerea gradului de invaliditate sau chiar
remisia lui.
n situaia n care infirmitatea este atat morfologica cat si functionala constituie invaliditate atunci cand
reducerea capacitatii muncii este de peste 50% (sub 50% constituie un prejudiciu).
Deficitul funcional pe care il determina uneori vatamarea si repercusiunea asupra vietii persoanei prin
limitarea posibilitatii de a desfasura o anumita profesiune impun recalificare, etc. si se reflect n
capacitatea de munca a acelei persoane.
Handicapul se apreciaza de catre comisia de handicap pe criterii proprii (evaluare a limitarii calitatii
vietii si a nevoii sociale)
Avortul posttraumatic
Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii in urma unui traumatism (mecanic, fizic, chimic,
biologic, psihic) survenit in perioada cuprinsa intre conceptie si nasterea fiziologica.
Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa se probeze ca:
victima era gravida,
ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid,
ca a avortat sau a nascut un fat mort
ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei stari
constitutionale ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme obstetricale
CONSECINTE PREVAZUTE IN ART. 194 CP, avortul
PUNEREA IN PRIMEJDIE A VIETII
Punerea in primejdie a vietii, PPV a unei persoane are o dubla semnificatie medico-legala:
1.acea persoana s-a aflat la un moment dat datorita unei vatamari (leziuni traumatice) in starea de pericol
real, iminent, de a-si pierde viata, adica in pericol de moarte, avand risc de deces (dovezi medicale ale
pericoluui se constituie prin obiectivarea opririi/destabilizarii/modificarii functiilor vitale)
2.acea persoana ca nu si-a pierdut viata (riscul de deces nu s-a materializat) intrucat:
1.Pericolul a fost indepartat prin ingrijire medicala (din exterior: dovezi medicale ale ingrijirii medicale
active, sustinute, energice care s-a adresat modificarii/alterarii functiilor vitale si rezultatul favorabil
pentru viata al acestei ingrijiri)
2.Pericolul a fost indepartat datorita unei reactivitati deosebite (particulare, neuzuale) a organismului
acelei persoane (din interior)
3. ambele
Punerea in primejdie a vietii fiinteaza:
1.in realitatea starii si in concretul starii (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut) si nu fiinteaza in
probabilitatea ori in posibilitatea ei
2. in iminenta starii iar nu in potentialitatea ei (hic et hunc) prognostic imediat, asteptat ori cunoscut prin
gravitate initiala si/sau complicatiiPPV este o notiune medico-legala care substantiaza datele medicale cu privire la gravitatea vatamarii iar nu
tentative
ART. 193

Lovirea sau alte violene


(1) Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de suferine fizice se pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amend.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectat sntatea unei persoane, a crei gravitate
este evaluat prin zile de ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5
ani sau cu amend.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

ART. 194
Vtmarea corporal
(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele consecine:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sntii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90
de zile de ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent;
d) avortul;
e) punerea n primejdie a vieii persoanei, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b)
i lit. c), pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.

ART. 195
Lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte
Dac vreuna dintre faptele prevzute n art. 193 i art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
nchisoarea de la 6 la 12 ani.
Lovirile cauzatoare de moarte LCM rezulta ca decurgand din intentia depasita: s-a intentionat (in vatamare)
mai putin decat s-a implinit.
Leg de cauzalitate poate fi:
1)directa (ex. se loveste cu ceafa de muchia bordurii)
2)directa conditionata (ex. a fost lovit in ficat iar ficatul avea in el o tumora care s-a rupt ex. chist hidatic
hepatic- urmand decesul
3)indirecta (mai rar); ex. se impinge o persoana care cade si se loveste de bordura cu capul: victima se ridica
aparent fara urmari si 3-4 zile nu are consecinte apoi brusc intra in coma si moare cu hemoragie intracraniana
in doi-timpi: de fapt se produce o ruptura vasculara inca de la inceput dar timpul mort este legat de
acumularea progresiva a sangelui in cutia craniana)

ART. 196
Vtmarea corporal din culp
(1) Fapta prevzut n art. 193 alin. (2) svrit din culp de ctre o persoan aflat sub influena buturilor
alcoolice ori a unei substane psihoactive sau n desfurarea unei activiti ce constituie prin ea nsi
infraciune se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.
(2) Fapta prevzut n art. 194 alin. (1) svrit din culp se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu amend.

(3) Cnd fapta prevzut n alin. (2) a fost svrit ca urmare a nerespectrii dispoziiilor legale sau a
msurilor de prevedere pentru exerciiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activiti,
pedeapsa este nchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dac urmrile prevzute n alin. (1) - (3) s-au produs fa de dou sau mai multe persoane, limitele
speciale ale pedepsei se majoreaz cu o treime.
(5) Dac nerespectarea dispoziiilor legale ori a msurilor de prevedere sau desfurarea activitii care a
condus la comiterea faptelor prevzute n alin. (1) i alin. (3) constituie prin ea nsi o infraciune se aplic
regulile privind concursul de infraciuni.
(6) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

LIMITE ALE EML IN VATAMAREA CORPORALA


Medicii care practica in clinica considera ca recuperarea unei functii socialmente necesare primeaza
fata de calitatea vindecarii
Evaluarea ZIM folosind strict durata cronologica (aritmetica) duce la aprecieri ale ZIM mai reduse
decat in realitate (se pierde severitatea/gravitatea vatamarii) ceea ce defavorizeaza victima in favoarea
agresorului (justitia aduce dreptate atat pentru agresor ca pedepasa decurgand din vinovatie- cat si
pentru victima ca reparatie justa-)
Obiectivitatea medicului legist determina valoarea stiintifica si potential probatorie concluziei. Nevoia
de obiectivitate expertala este ridicata: concluziile medicului legist au valoare probatorie atata timp cat
exista argumentatie stiintifica, aprecierile sunt obiective, concluziile reflecta realitatea
Obiectivitatea concluziilor depinde adesea de obiectivitatea opiniilor medicilor specialisti care trateaza
sau consulta pacientul pe a caror expertiza medicul legist se bazeaza
Medicul legist are obligatia sa separe certitudinile de incertitudini.
In cazul in care justititia are indoieli asupra calitatii expertului sau a expertizei poate solicita conform
procedurii supliment de expertiza, noua expertiza, comisie de avizare, comisia superioara medico-legala
Expertul recomandat de parte si numit la solicitatarea instantei contribuie alaturi de procedura medico-legala
la implinirea contradictorialitatii . De ex. un caz care ajunge la Comisia Superioara beneficiaza de expertiza a 1
medic legist + 1 medic legist (supliment) + 3 medici legisti (noua expertiza) + 5 medici legisti (comisie de
avizare) + 9 medici legisti (profesori + specialisti) = 19 medici legisti
Numarul de ZIM nu reflecta intotdeauna gravitatea leziunii (ex. durata vindecarii nu se insumeaza ci se alege
cea mai lunga, mai multe leziuni pot beneficia de acelasi numar de ZIM ca o singura leziune, etc.)
Tratamentul secvential (ex. in slutire, etc.) creaza probleme de justa apreciere (este dificil sa obtii opinii de
specialisti carora li se cere exprimarea unei opinii in potentialitatea cazuluicodurile de deontologie medicala
cer medicului ca sa nu certifice decat ceea ce personal a verificat-); mai mult evolutia clinica poate fi grevata
de complicatii (inclusiv deces) sau conditionalitati precum cea in care pacientul nu autorizeaza unele actiuni
medicale, operatii, etc. si nu consimte la tratament)
O limita a obiectivitatii este suferinta neobiectivabila (nedocumentata) si care nu beneficiaza de ZIM: nevoia
de obiectivitate face ca in cazurile in care in prezent vindecarea s-a produs sau este cvasicompleta, lipsa de
documentare sa se constituie ca o lipsa pentru probarea leziunilor traumatice.
Fara leziuni traumatice obiective NU se probeaza traumatismul, iar fara traumatism nu se substantiaza latura
materiala concreta a vatamarii iar fara vatamare nu se constituie dovada laturii materiale a infractiunii.
Reconstructia abductiva a cazului (pornind de la starea prezenta folosind cunoasterea si cautand imprejurarile
pentru a afla actiunile si vinovatia) aduce nevoia imperioasa de documentare a cazului.
Generalizarea sau din contra individualizarea excesiva ignorand evaluarea severitatii/gravitatii leziunii
traumatice (a vatamarii) pot aduce deservicii adevarului