2.

Echilibrul financiar al intreprinderii

2.1. Continutul echilibrului financiar

Una din cerintele de baza ale functionarii mecanismului financiar al

intreprinderii o reprezinta asigurarea echilibrului financiar, aceasta cu atat mai mult
cu cat intreprinderile functioneaza pe principiul autonomiei functionale care le da
libertate in atragerea si in cheltuirea capitalurilor.
Mai mult, in conditiile economiei concurentiale, intreprinderile trebuie sa-si
asigure lichiditatea si solvabilitatea pt. a preveni orice forma de incapacitate de
plata, respectiv falimentul.
Echilibrul financiar al intreprinderii este parte a echilibrului financiar
macroeconomic. Aceasta insa nu inseamna ca echilibrul financiar al intreprinderii
(microeconomic) nu ar avea trasaturi specifice, reguli proprii de stabilire si
mentinere.
Echilibrul financiar microeconomic poate fi definit ca acea stare de
corespondenta permanenta intre nevoile de resurse financiare si existentul sau
potentialul de atragere a resurselor. Echilibrul financiar microeconomic este
determinat de gestiunea financiara interna, dar este conditionat si de macrosistem.
Macrosistemul fixeaza regulile de finantare si creditare a economiei
nationale, deci posibilitatile normale legale de finantare a intreprinderilor.
Echilibrul financiar al intreprinderii apare, deci, ca o egalitate intre nevoi si
resurse de finantare. Cum nevoile de finantare sunt structurate pe categorii de
prioritate, determina ca echilibrul financiar microeconomic sa fie un echilibru
structural ce reflecta o stare la un anumit moment dat, fiind, deci, echilibru
financiar static . Cum, insa, intreprinderea este privita ca un sistem, ca un
mecanism in care intre diferitele structuri se stabilesc diverse conexiuni, echilibrul
financiar trebuie sa fie privit si ca un echilibru dinamic, respectiv functional.

2.2. Forme concrete de manifestare a echilibrului financiar

1. Echilibrul financiar static se prefigureaza prin intermediul bugetului de

venituri si cheltuieli prin care, pe ani si pe trimestre, se fundamneteaza necesarul
de resurse si posibilitatile de atragere a resurselor in circuitul economic.
In faza de previziune se stabileste necesarul de resurse in conditiile
functionarii neintrerupte a activitatii economice si a criteriilor de eficienta pe care
intreprinderea si le propune.
In faza de executie se urmareste asigurarea resurselor in cuantumul
prestabilit, alocarea resurselor in circuitul economic si urmarirea cheltuirii
judicioase a resurselor alocate.

1
 Forma concreta de manifestare a echilibrului financiar static o reprezinta
solubilitatea . Solvabilitatea este capacitatea intreprinderii de a-si onora toate
obligatiile ce-i revin din contracte si in virtutea legilor economico-financiare in
vigoare. Solvabilitatea poate fi apreciata prin intermediul a 2 indicatori:
- solvabilitatea patrimoniala:

- capitaluri proprii
Starea de solvabilitate a intreprinderii este buna daca solvabilitatea
patrimoniala depaseste 30%.
- coeficientul solvabilitatii:

CS – capital social
EPC – elemente patrimoniale constituite din credite (creditele pe termen mediu si
lung)
Intreprinderea are solvabilitate buna daca coeficientul este unitar (are
valoarea 1). Valoarea subunitara denota degradarea starii de solvabilitate a
intreprinderii.
2. Echilibrul financiar dinamic imbraca, ca forme concrete:
a) capacitatea de plata – aptitudinea intreprinderii de a-si onora prompt, operativ
obligatiile devenite scadente. Ea se masoara cu ajutorul coeficientului capacitatii
de plata.

– disponibilitati banesti in casierie si in conturi bancare

Si – sume de incasat, respectiv creantele intreprinderii reflectate, in principal, in
contul Clienti.
Tcn – titluri de credit negociabile, respectiv efectivele comerciale de incasat
(cambia, bilete la ordin, cecuri)
Ea – alte elemente de activ (stocuri de diverse naturi, valori in casieria
intreprinderii)
- credite si datorii pe termen scurt
Echilibrul financiar perfect se inregistreaza cand coeficientul capacitatii de
plata ia valoarea 1. Valorile subunitare ale acestui coeficient denota dificultati in
efectuarea platilor de catre intreprindere, iar valorile supraunitare, desi arata o
capacitate buna, pot ascunde supraevaluari ale fondurilor atrase in circuit ce
presupun costuri financiare suplimentare.
2
 Coeficientul capacitatii de plata exprima o stare de moment; el se calculeaza
zilnic sau la intervale de timp in care intreprinderea efectueaza incasari si plati.
Pt. a caracteriza capacitatea de plata pe un interval de gestiune (decada, luna) se
calculeaza coeficientul mediu al capacitatii de plata ca o medie aritmetica simpla
a coeficientilor individuali, calculati in acel interval.

- coeficientii capacitatii de plata calculati in momentul t

n - numarul coeficientilor individuali calculati in interval
Abaterile coeficientilor individuali de la coeficientul mediu al capacitatii de
plata indica perioadele din interval in care intreprinderea are capacitatea de plata
asigurata, iar valorile sub medie intervalele in care intreprinderea inregistreaza
subcapacitate de plata.
Capacitatea de plata este asigurata daca intreprinderea este solvabila si are o
lichiditate corespunzatoare activului sau.
b) lichiditatea realizeaza, de fapt, legatura intre echilibrul financiar static si
echilibrul financiar dinamic. Lichiditatea exprima rapiditatea cu care intreprinderea
isi transforma patrimoniul, activul in bani. Lichiditatea intreprinderii este
influentata de structura activului intreprinderii. Activul, prin structura sa,
determina nivelul vitezei de rotatie a activelor circulante.
Masurarea lichiditatii se realizeaza prin intermediul coeficientului
lichiditatii:

- durata de rotatie a activului i

- ponderea valorica a activului i in totalul activului
Coeficientul lichiditatii tinde catre 1. Nivelele subunitare reflecta diferitele
grade de lichiditate in functie de care intreprinderea isi stabileste politica de
incasari si plati, rspectiv politica de credit comercial.
Pe masura ce lichiditatea intreprinderii creste, intreprinderea poate proceda
la accelerarea efectuarii platilor catre furnizori si creditori, iar in situatia inversa,
intreprinderea solicita cresterea duratei creditului comercial primit de la furnizori.

2.3. Modalitati de abordare a echilibrului financiar

Baza informationala pt. analiza echilibrului financiar a intreprinderii o

reprezinta bilantul contabil in care sunt evidentiate nevoile de finantare pe de o
3
parte si capitalurile constiutite pe de alta parte. Insa, pt. aprecierea starii de
echilibru financiar, bilantul contabil trebuie retratat, contruindu-se astfel bilantul
financiar in 2 abordari:
1. abordare patrimoniala – se bazeaza pe surprinderea starii de solvabilitate prin
prisma activelor ce compun patrimoniul intreprinderii. In aceasta abordare este
privilegiata notiunea de fond de rulment;
2. abordare functionala – se bazeaza pe analiza starii de echilibru in evolutia de-a
lungul unei perioade de gestiune. In aceasta abordare este privilegiata notiunea de
nevoie de fond de rulment.
Conform celor 2 abordari, bilantul financiar construit imbraca 2 forme:
1. Bilantul lichiditate
2. Bilantul functional.

2.3.1. Bilantul lichiditate

Este construit in optica creditorilor intreprinderii (banci, agenti economici)

cum ca activele de care dispune intreprinderea permit rambursarea integrala a
creditelor angajate de intreprindere. Pt. aceasta analiza, pasivele intreprinderii sunt
grupate conform criteriului exigibilitatii crescande, iar activele conform criteriului
lichiditatii. Trebuie remarcat ca, in mare masura, bilantul contabil este construit
conform acestor criterii. Astfel, pasivele intreprinderii sunt grupate pe 3 categorii:
- capitaluri proprii – sursa cu exigibilitatea cea mai indepartata in timp;
- credite pe termen mediu si lung cu scadente peste 1 an (2-20 ani);
- credite si datorii pe teremen scurt cu scadenta pana la 1 an.
La randul lor, activele intreprinderii, conform criteriului lichiditatii, sunt
impartite in 2categorii:
- active durabile, respectiv activele imobilizate cu durata de existenta > 1an.
- active curente, respectiv activele circulante cu durata de existenta < 1an.
Pt. constructia bilantului lichiditate trebuie operate % retratari:
A. In Activ:
- trebuie eliminate activele fictive, respective cheltuielile de constituire si
inmatriculare si cheltuielile de cercetare-dezvoltare nematerizalizate in licente,
brevete, produse noi, tehnologii noi. In contrapartida, din capitalurile proprii se
scade aceeasi suma;
- din imobilizarile financiare, creantele care mai au fractiuni < 1 an sunt transferate
in active circulante;
- creantele intreprinderii fata de creditori, care contin fractiuni > 1 an sunt clasate
in active imobilizate;
- diferentele nefavorabile de curs valutar (cresterea cursului datoriilor in valuta si
scaderea cursului creantelor in valuta) se trec la datorii pe termen mediu si lung
4
 sau la datorii pe termen scurt, dupa cum realizarea efectiva se va intampla intr-un
interval mai mare de timp sau intr-un interval sub 1 an;
- cheltuielile inregistrate in avans sunt trecute in active circulante (cele care privesc
exercitiul viitor) sau in active imobilizate (cele care privesc exercitiile urmatoare).

I. Active imobilizate
II. Active circulante
III. Cheltuieli in avans
= Total Activ
IV. Datorii sub 1 an
V. Datorii peste 1 an
VI. Venituri in avans
VII. Capitaluri proprii
= Total Pasiv
B. In Pasiv:
- din capitalurile proprii se deduc dividendele care se reclaseaza la datorii pe
termen scurt pt. ca, in viziunea lichiditativa, plata dividendelor este o operatiune
inevitabila;
- diferentele favorabile de curs valutar, daca sunt probabile a se realiza se trec in
categoria capitalurilor proprii pt. cele realizabile sub 1 an sau la datorii pe
termen mediu si lung realizabile intr-un interval > 1 an;
- veniturile realizate in avans se trec la datorii sub 1 an sau peste 1 an dupa cum
realizarea efectiva este < sau > 1 an;
- datoriile intreprinderii se reclaseaza in functie de scadenta in datorii < sau > 1 an.
Pe baza bilantului astfel intocmit se calculeaza fondul de rulment lichiditate
astfel:
(1)
sau
(2)

Analiza lichiditate comporta 2 observatii:

1. Desi situeaza intreprinderea in stare de lichidare (de oprirea activitatii), in calcul
nu se iau eventualele plusvalori sau subvalori inregistrate in procesul de lichidare.
2. Nu contine expres trezoreria. Totusi, un fond de rulment pozitiv antreneaza:
- o prezumtie de solvabilitate, in sensul ca activele curente depasesc
datoriile pe termen scurt;
- lichiditate generala: ; 2 – 2,5

5
 - lichiditate redusa: > 0,8

- lichiditate imediata: > 0,3

- o prezumtie de trezorerie, in sensul ca intreprinderea poate sa faca fata
datoriilor care devin scadente;
- permite accelerarea platilor fata de furnizori sau acordarea de credit
comercial clientilor pe intervale mai mari de timp.
Analiza lichiditate are 2 limite:
1. nu precizeaza nivelul optim al fondului de rulment;
2. situeaza intreprinderea in situatie de oprire a activitatii de lichidare, fapt ce nu
este caracteristic majoritatii intreprinderilor.

2.3.2. Bilantul functional

Raspunde pretentiilor unor categorii mai largi de utilizatori, respectiv

investitori, actionari, manageri, furnizori, personal. Este construit in optica
continuarii activitatii intreprinderii (in evolutia activitatii) de unde si termenul de
functional. Situeza in centrul analizei nevoia de resurse pt. desfasurarea continua a
activitatii, respectiv nevoia de fond de rulment.
Bilantul functional realizeaza:
1. o noua perceptie a trezoreriei in termen de utilizari si resurse si nu de incasari si
plati. Trezoreria rezulta ca diferenta intre resurse si nevoia de resurse;
2. o noua abordare a bilantului.
Utilizari Resurse
Nevoie de FR FR
Trezorerie pozitiva Trezorerie negativa
3. o noua modalitate de calcul a trezoreriei
T = FR – NFR
Structura bilantului functional se bazeaza pe teoria ciclurilor, conform careia
un ciclu cuprinde o secventa omogena de operatiuni destinate indeplinirii unei
functiuni a intreprinderii.
In activitatea intreprinderii se disting 3 cicluri de operatiuni:
a) ciclul operatiunilor de investitii;
b) ciclul operatiunilor de exploatare (curente);
c) ciclul operatiunilor de trezorerie.
Regruparea posturilor contabile pe cicluri de operatiuni in cadrul bilantului
functional se realizeaza astfel:

6
Ciclul de operatiuni Utilizari Resurse Indicatori
Investitii AI brute (valoarea de Capitaluri proprii, inclusiv FR
intrare sau contabila) amortizarea AI

Exploatare AC brute (inclusiv Pasive de exploatare brute NFR

diferente de pret la stocuri, = datorii fata de furnizori,
ajustari sau provizioane pt. bugete, salariati, banci,
depreciere, TVA exigibila inclusiv provizioanele
sau neexigibila). constituite
Trezorerie Disponibilitati banesti Credite bancare T - trezorerie
Posturile bilantiere din bilantul functional sunt grupate pe % mase de
posturi:
I. Active durabile → Resurse stabile
II. Active de exploatare brute → Pasive de exploatare brute
III. Active in afara exploatarii → Pasive in afara exploatarii
IV. Trezorerie pozitiva → Trezorerie negativa
In baza acestor mase de posturi se determina % indicatori:
FRN global (FRNG) = Resurse stabile – Active durabile
NFR de exploatare (NFRE) = Active de exploatare – Pasive de exploatare
NFR in afara exploatarii( NFRAE) = Active in afara exploatarii – Pasive in
afara exploatarii
NFR globala (NFRG) = NFRE + NFRAE
T = FRNG – NFRGE
Echilibrul financiar este respectat daca resursele stabile ramase dupa
finantarea activelor durabile depasesc NFRG a intreprinderii.
In paralel, se poate calcula un alt indicator, respectiv marja de securitate.
MS = FRNG – NFRG
Urmarirea asigurarii echilibrului financiar dinamic se realizeaza pe intreaga
perioada de gestiune prin compararea evolutiei trendului NFR cu FR existent la
inceputul perioadei de gestiune si resursele obtinute din exploatare, respectiv
profitul net.