Exterminarea Evreilor din Europa

Procesul de nimicire, incluzand o suita de masuri administrative,

declansat de adeptii nazismului impotriva evreilor din Europa intre 1933
si 1945, prin care au fost asasinate intre cinci si sase milioane de evrei .
Exterminarea evreilor s-a desfasurat in doua mari perioade,
marcate de politici si solutii diferite.
In prima perioada (1933 - 1940), actiunile anti-evreiesti practicate
de nazisti au fost inspirate de politica de expulzare si excludere a Evului
Mediu si antisemitii rasisti ai secolului al XIX-lea : evreii au fost
deposedati de drepturile si libertatile cetatenesti, de proprietatile
imobiliare si valorile mobile, concomitent cu excluderea din viata
economica, administrativa si sociala. Obiectivul politicii naziste era
eliminarea evreilor din tara, solutia fiind a expulzarii si fortarea emigrarii.
In a doua perioada (1941 - 1945, 1941 fiind an de rascruce in
istoria antisemitismului activ), politica adoptata a fost cea a anihilarii,
marcata de "solutia teritoriala", numita ulterior "solutia finala a
problemei evreiesti in Europa" care semnifica pur si simplu moartea
evreilor. In literatura de specialitate, au fost identificate patru stadii
cronologice ale procesului de Exterminare a Evreilor din Europa :
elaborarea prin decret a definitiei Evreului; procedurile de expropriere;
concentrarea in ghetouri; nimicirea.
Primele trei etape, parcurse inainte de 1940, au constituit, fiecare
in parte, o inaintare pe calea exterminarii biologice a evreilor (Hilberg,
Raul, 1997, pp. 13-27 si 49-50). Dupa 20 de ani de la evenimente,
Exterminarea Evreilor din Europa a primit numele de Holocaust.