Sunteți pe pagina 1din 4

Hipersensibilitatea de contact

Este de fapt o dermatita acuta ce se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni


papulo eritamto veziculoase ce se instaleaza dupa 72 de ore de la contactul
tesutului cutanat cu antigene incomplete sau haptene. Dpdv clinic asemanator
cu HS de tip Jones Mote
Hipersensibilitatea de contact trece prin 2 etape
A. De inductie = limfocite cu memorie si modificarea fenotipului de suprafata
a Endoteliului Vascular Plat afalt chiar in fata focarului antigenic.
B. De derulare = proces intratisular = aparitia leziunilor cutanate

A. HS de contact este initiata de Haptene ( ag incomplete, care in mod


obisnuit nu s capabile sa declanseze un anumit raspuns). Aceste haptene
au greutati moleculare mici si structura simpla. Ex.:
a. metalele grele continute in bijuterii si ornamente ( Crom, Nichel,
Cobalt, Vanadium, etc.) ;
b. unele substante medicamentoase folosite sub forma de unguente
( anestezice locale care contin benzocaina, antipruriginoasele care
contin fenotiazina sau lanolina si neomicina) ;
c. acrilatii din materialele plastice continute in tesaturi; diverse
substante care sunt continute in parfumuri sau deodorante.
Acestea patrund puternic intradermic ( fiind mici) , patrund catre straturile
profunde ale epidermului de unde urmeaza 2 cai:
o

Nu se cupleaza cu proteinele solubile ci se cupleaza cu proteinele


membranare, proteine care intra in structura celulelor epidermice
=> fixare nespecifica => Internalizarea haptenelor => activarea
celulelor epidermice => re-expunerea haptenelor internalizate in
complex cu MHC I ( Celulele epidermice incep sa functioneze ca un
pseudo APC => devin din self non-self!!! => tinta unui
RASPUNS IMUN
cuplare cu anumite proteine solubile aflate la limita epiderm derm
=> antigene complete (haptena propriu zisa si proteina solubila
care functioneaza in acest caz ca un carrier )=> raspuns imun

acestea sunt captate rapid de catre celulele Langerhans


aflate la limita dermo epidermica dupa ce Antigenele au fost
recunosctue de catre moleculele IgG din tesutul cutanat =>
activarea celulelor Langerhans => 2 contingente celulare:
Unele raman local, celulele Langerhans nemigratorii,
pozitionate intra dermic. Acestea produc local cantitati
mici de anumite interleukine ( IL1, TNFa, IFNg) =>
cresterea expresiei de EVP din fata focarului antigenic
Alte celule Langerhans parasesc tesutul cutanat, iau
calea limfaticelor aferente si patrunzand in aceste
limfatice aferente ele se transforma si devin Celule
Dentritice Valuroase a caror functie este de a

transporta Ag.=> stabilirea la nivelul ggl. Limfaticelor,


in
paracorticala
=>
devin
Celule
Dentritice
Interdigitate => stimulare antigenica ( intensa si de
lunga durata)=> activarea LTHp si LTCnaive => se
matureaza complet=> LTH1 & LTCmature lansate in
circulatie ( primele care ajung sunt LTH1( sunt mai
numeroase decat LTC) )=> LTH1 dau 2 ture prin
organism si ajung in vasele locale unde recunosc EVP
si adera=> trecere intratisulara(masiv). Aici se
incheie etapa de inductie. De aici activeaza
celulele Langerhans prezente intradermic=>
cooperare non cognitiva prin IL. (Langerhans
stimuleaza LTH1 prin IL1 si LTH stim Langerhans prin
IL2 => activare completa intratisulara => eliberare
masiva de interleukine ( IL3 activeaza mastocitele
perivasculare => cantitati semnificative de mediatori
vasomotorii ( preformati si nou formati)=> LTC
legate de EVP stimulate intra intratisular , ajung
la nivel hipodermic, recunosc prin TCR antigenele
prezentate prezentate in complex cu moleculele
MHC1=> recunosc celulele epidermale => activare si
eliberarea
mediatori
citotoxici
(
Perforine
si
granzine)=> distrugerea celulelor epidermice =>
spatii de SPONGIOLIZA=> aparitia veizculelor pe un
substrat eritematos.
LTH1 elib IFNg=> modificarea monocitelor in
macrofage => distrugerea celulelor locale si
eliminarea detrisurilor celulare( curatarea rapida duce
la formarea unor spatii mari de endodermoliza ) prin 2
mecanisme:
o Citotoxicitatea O2 dependenta => productie
crescuta de radicali liberi de oxigen
o Eliberarea de hidrolaze& proteaze

Hipersensibilitatea clasica intarziata:


Hipersensibilitate care apare secundar unor infectii cronice cu germeni cu habitat
sau dezvoltare interculalara (TB, lepra, listeria, brucella, leishmania, etc.) care
evolueaza cu aparitia unor leziuni necrotice sau necroticohemoragice in tesutul
invadat microbian.
Are loc constituirea unor infiltrare celulare foarte bofate limfo monocitare,
macrofagele fiind pe primul plan.
Etapa de inductie a HSC intarziata incepe cu prezenta agentilor etiologicici in
spatiul tisular. Se activeaza complementul prin calea alterna => pe suprafata
acestor bacterii apar cantitati mari de anafilotoxine, C3A si C5A, eliberarea de
MVM => atragarea Monocitelor . Atrase in focar ele sunt si stimulate
transformandu-se in Macrofage responsive. Acestea sunt stimulate
suplimantar de catre o serie de factori derivati din metabolismul bacteria. Ca
factori mai importanti sunt Trehaloza Dimicolat , Muramil Dipeptidul si

Formil Metionil Leucil Phenilalanina. Sub actiunea acestor factori


inflamatori, macrofagele rezidente se activeaza suplimentar si devin Macrofage
initiate (partial activate). Au motilitate, chemotaxie, capacitate fagocitara si
citotoxica mai crescuta.
Unele raman local si continua sa se activeze si mai mult, fiind in contact continuu
cu bacteriile. Devin astfel niste macrofage inflamatorii ( macrofagele
furioase) . Astfel initiaza un proces inflamator acut care poate deveni cronic.
Acestea modifica prin eliberare IL1, TNF, IFNg epiteliul din fata focarului.
Altele migreaza in ganglionii locoregionali unde se stabilesc in paracortex unde
incep sa functioneze ca niste APC ( produc si expun pe suprafata lor antigene)
=> LTHp devin LTH1 cu memorie. Acestea trec in circulatie si iar dau 2 ture prin
organism pana cand gasesc epiteliul modificat ( mentionat mai sus) si trec
intratisular unde se intalnersc cu Gashka de macrofage. => activare
reciproca ( IL1 de la macrofage, IL2 catre macrofage).
In final macrofagele initiate se transforma in MACROFAGE ACTIVATE =
capacitate functionala foarte pronuntata=> exarcerbarea procesului
inflmatator local. Stimuleaza foarte mult COX locala=> eliberare locala
de TXA2. Stimuleaza de asemenea prin IL1, TNF, IFNg capacitatea
procoagulanta =>

crestere de factori FvW pe versantul lumenal al celulelor endoteliale.


Expresie crescuta de FvW stimuleaza aderarea plachetara la endoteliile
locale intacte morfologic.
Eliberare PAF => activarea agregarii plachetelor deja aderate => dopuri
plachetare la nivelul endoteliului local
Scaderea exoresueu endoteliale de trombomodulina=> scade activitatea
proteinei S si C

Rezulta o stare de hipercoagulabilitatate locala=> se constituie local dopuri


fibrino plachetare care sunt obstrante => impiedicarea migrarii bacteriile dar si
aparitia unor leziuni necrotice locale, avand consecinte functionale importante.
Hipersensibilitatea granulomatoasa
Determinat de incapacitatatea macrofagelor de a distruge microorganisemele
facgocitate, care au anumita rezistenta ( cazul mycobacterium tuberculosis
inhiba fuziunea lizozomilor cu fagozomii, leprae prezinta o capsula ce uneori
poate rezista la atacul litic al enzimelo lizozomale, Legionella inhiba explozia
respiratorie, Leishmania deprima activatatea NADPH oxidazei, etc.=> hranire si
protectia impotriva imunitatii) => stimulare cronica si intensa a LTH1 =>
suprastimulare macrofage => se transforma in celule epiteloide = celule plate
cu RER prezent, putini lizozomi si numeroase bacterii prezente in
citoplasma,RER, REN si mitocondriile prezinte modifcari distrofice => stimularea
continua=> celule epiteloide se transforma in celule multinucleata = celule
rotunde de dimensiuni foarte mari, cu nuclei periferici si citoplasma bogata, cu
leziuni severe ale organitelor, RER, REM, MItocondrii = celule multinucleata
( langerhans ) care mor odata cu invadatorii. Pe locul lor se instaleaza o zona de
necroza care este inconjurata de staturi de celule epiteloide, macrofage si
limfocite intregul focar sufera un intens proces de fibrozare , ceea ce permite
localizarea si impiedicarea diseminarii bacteriene.