CAPITOL XIII

EVALUAREA PATRIMONIAL

LECIA 1 -Reprezentarea ntreprinderii prin situaii naniciare

Situaiile nanciare ale unei companii reprezint cel mai important mijloc prin care
informaia contabil este pus la dispoziia factorilor decizionali. De aceea, companiile
i public situaiile nanciare ntr-un mod ct mai explicit, pentru a putea nelese de
ctre cititorul interesat.
Perfecionarea continu a mediului de afaceri reprezint o prioritate esenial a guvernelor n consolidarea funcionrii economiei de pia, iar pe termen scurt, realizarea
obiectivelor urmrite n cadrul programului de aderare a Romniei la Uniunea European. n acest context, cadrul general de contabilitate i audit nanciar i mbuntete
continuu calitatea informaiei contabile prin aplicarea reglementrilor contabile conforme cu Directivele Comunitii Economice Europene (Directiva a IV-a i a VII-a).

Necesitatea de conformitate este impus de:

globalizarea economiilor naionale;
accesul Romniei pe pieele de capital internaionale;
transparena i simplicarea raportrilor nanciare.
Pentru atingerea acestor obiective, n ultima perioad au avut loc o serie de modicri a adoptrii legislative ntre care menionm:
modicarea i completarea Legii contabilitii nr.82/1991;
reglementrile contabile conforme cu Directiva IV-a i a-VII
adoptarea IFRS (Standarde Internaionale de Raportare Financiar) i IAS (Standarde Internaionale de Contabilitate), prin Ordin al Ministrului Finanelor Publice.
BILANTUL CONTABIL - GENERALITATI
Creatie a contabilitatii in partida dubla, bilantul, de la a carui prima aparitie intr-un tratat de contabilitate s-au scurs mai bine de cinci sute de ani, asigura o imagine dela, clara si completa a
patrimoniului, a situatie nanciare si a rezultatului obtinut. In normele europene si in standardele internationale privind contabilitatea, formatia bilantiera gureaza sub diferite denumiri:
situatii nanciare, documente contabile de sinteza sau conturi anuale.
Potrivit normelor sistemului contabil romanesc, bilantul contabil este alcatuit din bilant, cont de
prot si pierdere, anexa la bilant si raportul de gestiune, toate acestea alcatuind un tot unitar.
Modelul propriu bilantului caracterizeaza patrimoniul in totalitatea sa si asigura informatia
sintetica si analitica referitoare la situatia nanciar patrimoniala, integritatea si ecienta economica a folosirii resurselor titularului patrimoniului.
Bilantul ofera o serie intrega de informatii referitoare la modul in care pot investite fondurile
unui titular de patrimoniu, precum si la modul in care acestea pot formate. In acest sens se
poate usor evidentia rezultatul nanciar obtinut, ca urmare a consumarii si reproductiei de fonduri investite.

CAPITOL XIII
In calitatea sa de model informational, bilantul are rolul de a stabili o serie de indicatori economico nanciari, ceea ce ii ofera caracterul de model contabil si informational, dar si de model de
gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial.
Ca model de gestiune, bilantul contribuie in mod substantial la asigurarea reproductiei patrimoniului in conditii maxima de ecienta.pa baza a ceea ce se cheama bilant se fundamenteaza deciziile privind alocarea, utilizarea si recuperarea fondurilor. Totodata, prin bilant se realizeaza controlul asupra realizarii deciziilor, se asuma drepturi si obligatii, se stabilesc raspunderi privind
gospodarirea si dezvoltarea patrimoniului.
Bilantul se constituie ca o baza de referinta, ca mijloc de optimizare in procesul decizional. Rolul
lui in procesul conducerii creste tot mai mult, ind absolut indispensabil. Caracteristicile specice care ii maresc valentele informationale sunt determinate si de faptul ca bilantul nu se rezuma
numai la prezentarea unor serii de date aferente exercitiului recent incheiat, ci pe baza lui se procedeaza la analiza proceselor si fenomenelor economico nanciare, se identica relatiile cauza
efect dintre acestea, se stabilesc masuri de reglare a activitatilor si se iau diverse decizii ce
privesc aceste activitati.
Prin structura si prin modul sau de grupare a indicatorilor, bilantul contabil ofera posibilitatea
aprecierii situatiei nanciare a intreprinderii si trebuie sa raspunda necesitatilor de informare ale
utilizatorilor, furnizand, totodata, datele necesare prognozelor.
Modul de intocmire al bilantului, structura si caracterul sau informativ sunt strans legate de principiile gestiunii patrimoniale. Indicatorii din bilant trebuie sa e prezentati distinct, continutul lor
economic se cere a bine determinat, in corelatie cu alti indicatori cuprinsi in anexe.
Indicatorii cuprinsi in bilant indeplinesc functia de generalizare a datelor furnizate de contabilitate si de grupare intr-un mod sistematic, unitar, pe intreaga economie. Acest mod de generalizare si de oglindire in bilant a utilizarii resurselor intreprinderii confera indicatorilor un continut
omogen cu o mare putere de sinteza,permitand caracterizarea in ansamblu a activitatii economico nanciare a intreprinderii la sfarsitul perioadei de gestiune. Bilantul contabil surprinde astfel
situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat , furnizand informatii cu privire la echilibrul nanciar al intreprinderii respective.
Utilizarea bilantului contabil ca instrument de analiza a activitatii economico nanciare la nivel
macro econimic, ii confera acestuia caracteristicile unui model economic.
Daca bilantul contabil reecta starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat (inceputul
sau sfarsitul exercitiului nanciar), contul de prot si pierdere sintetizeaza rezultatul uxurilor
economice si nanciare de intrare , prelucrare si iesire, aferente perioadei la care se face referire.
Rentabilitatea intreprinderii si noua stare patrimoniala a acesteia se va reecta astfel in rezultatul net al exercitiului (contul de prot si pierdere). Anaxa la bilant completeaza informatiile continute in cele doua documente si explica, in acelasi timp, explicatiile necesare unei mai bune intelegeri a bilantului si a contului de prot si pierdere, aducand astfel o serie intrege de claricari privind politicile intreprinderii in materie de investitii, de nantare,de scalitate, de evaluare a patrimoniului, precum si asupra istoricului activitatii sale. Anexa indeplineste astfel atat rolul unui
element explicativ, cat si rolul de instrument complementar contului de prot si pierdere.
Analiza bilantului anual stabileste gradul de independenta nanciara in functie de structura
nantarii, dependenta intreprinderii de creditorii cu pondere mare sau de bancile creditoare.

CAPITOL XIII
INTOCMIREA BILANTULUI CONTABIL
Principii de intocmire
Indiferent de continutul bilantului proiectat, de natura activitatii a carei situatie o reecta sau de
timpul la care se refera, la intocmirea lui este necesar sa se respecte o serie de reguli si principii,
care sa-i asigure un continut real si o functionalitate ecienta in procesul de administrare a patrimoniului.
Principiile care stau la baza intocmirii bilantului contabil, sunt:
a) Principiul intocmirii bilantului pe baza informatiilor existente in documentele primare;
b) Principiul intocmirii bilantului pe baza informatiilor prelucrate de sistemul conturilor;
c) Principiul intocmirii bilantului pe baza inventarierii patrimoniului;
d) Principiul intocmirii bilantului pe baza calculatiei costurilor si a rezultatului exercitiului;
e) Omogenizarea prin evaluare a elementelor patrimoniale.
a) Documentele primare baza documentara a intocmirii bilantului
Prin geneza, continut si functie, bilantul contabil este un model contabil, astfel ca baza de
plecare la intocmirea lui o constituie documentele justicative. Legatura dintre aceste documente primare sau justicative si bilant se realizeaza prin intermediul sistemului de conturi.
Inregistrarea contabila reprezinta o grupare cronologica si sistematica a documentelor in cadrul
conturilor sintetice si analitice. In aceste conditii, caracterul real al bilantului se determina in
primul rand, prin reectarea complexa si calitativa a operatiilor economice si nanciare in documente, implicit prin inregistrarea acestora in sistemul de conturi.
b) Principiul intocmirii bilantului pe baza informatiilor preluate din sistemul de conturi
Intre bilant si sistemul de conturi exista o legatura directa in sensul ca, plecandu-se de la bilantul
contabil la inceputul perioadei, prin intermediul sistemului de conturi se va ajunge in cele din
urma la bilantul de la sfarsitul perioadei.
Intocmirea bilantului contabil presupune si folosirea mecanismului partidei duble in construirea
si prezentarea indicatorilor bilantieri. In acest sens se au in vedere relatiile de echilibru si control
dintre activ si pasiv, debit si credit, chltuieli si venituri, debit si credit, conturi sintetice si analitica, inregistrarea cronologica si sistematica.
Din punct de vedere metodologic, la intocmirea bilantului contabil se are in vedere ca indicatorii
care il compun sa se construiasca prin agregarea datelor furnizate de sistemul de conturi. Pentru
realizarea acestui lucru pot folosite doua modalitati:
- relationala;
- functionala.
In ceea ce priveste modalitatea relationala, bilantul este conceput sub forma unui cont global ce
intra in corespondenta cu celelalte conturi, care evidentiaza starea si miscarea patrimoniului.
Bilantul evidentiaza astfel toate conturile cu solduri debitoare si creditoare careevidentiaza la
un moment dat multimea elementelor patrimonile de activ si de pasiv. Functia contabila a contului bilant este aceea de a inchide si a deschide toate conturile elementare privind patrimoniul
unui subiect de drept. Pentru a marca aceasta functie, contul bilantse diferentiaza in alte doua
conturi: bilant de inchidere si bilant de deschidere.
Astfel bilantul de inchidere preia ca posturi toate soldurile nale ale conturilor.

CAPITOL XIII
La sfarsitul exercitiului nanciar, soldurile nale ale conturilor (debitoare si creditoare) luate din
Balanta de vericare si puse in acord cu realitatea prin inventariere sunt grupate potrivit structurii informationale a bilantului si inscrise in activul si pasivul acestuia. Prin aceasta metoda se realizeaza construirea posturilor bilantiere, adica a unor indicatori sintetici privind starea si structura
patrimoniului si a rezultatului obtinut in urma activitatii desfasurate in cursul unui exercitiu
nanciar.
c) Intocmirea bilantului pe baza inventarierii patrimoniului
Inventarul reprezinta documentul on care sunt enumerate si descrise cantitativ si valoric mijloacele, creantele si angajamentele unitatii, existente la un moment dat. Inventarul poate inventar scriptic, obtinut dupa datele din soldurile conturilor sau faptic, obtinut prin observarea si
inregistrarea elementelor patrimoniale. Acesta din urma are rolul de a evidentia existenta reala
cantitativa si calitativa a valorilor inregistrate in conturi. Analizat prin prisma relatiilor sale informationale cu bilantul, inventarul evidentiaza la un moment dat in expresie baneasca marimea
elementelor patrimoniale sub forma mijloacelor, creantelor si a datoriilor.
Desi nu se inventariaza, marimea surselor proprii se poate calcula in mod global in cadrul inventarului pe baza relatiei:
Surse proprii = Activul inventariat Obligatiile intreprinderii
Prin compararea surselor proprii cu cele calculate in inventarul anterior se constata in ce masura
patrimoniul unei unitati a sporit sau s-a micsorat.
d) Intocmirea bilantului pe baza calculatiei costurilor si a rezultatelor exercitiului.
Acest principiu serveste ca mijloc de determinare a costului efectiv al elementelor patrimoniale
si a rezultatelor nanciare. Principiul delimitarii pe locuri de gestiune a cheltuielilor si veniturilor
consta in aceea ca ecare cheltuiala este evidentiata pe locul de gestiune care a ocazionat-o, iar
in continuare recuperata prin rezultatul obtinut (produs, lucare, serviciu).
Alaturi de stabilirea cat mai exacta a cheltuielilor si veniturilor , din contabilitatea nanciara,
calculatia costurilor prin contabilitatea de gestiune reprezinta un instrument de delimitare a
rezultatelor pe verigi organizatorice interne ale societatii si pe obiecte de calculatie in general.
e) Omogenizarea prin evaluare a elementelor patrimoniale
Elementele care se masoara si se evidentiaza prin bilant pot atat stocurile de bunuri si soldul de
disponibilitati banesti, creante, capitaluri, rezerve, obligatii si credite la un moment dat, cat si
uxuri de venituri si cheltuieli. Prin structura sa bilantul oglindeste intr-o forma integrata uxurile materiale si nanciare specice. Omogenizarea acestor elemente se poate realiza prin exprimarea lor in etalon monetar.

Componentele evaluarii bilantiere sunt:

a) Obiectul evaluarii (elementul patrimonial si operatiile economice si nanciare privind miscarea acestor elemente).
b) Etalonul bani, ca unitate de masura.
c) Compararea, raportarea obiectului de evaluat la etalonul bani, pentru a exprima marimea sa.
In ceea ce priveste respectarea acestor principii, la structurarea bilantului contabil se au in
vedere urmatoarele principii:
- posturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse
de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

CAPITOL XIII
- compensarile intre conturile ce se inscriu in bilant si respectiv intre veniturile si cheltuielile din
contul de Prot si pierdere nu sunt admise.
Schema bilantului contabil
Practica mondial cunoate dou scheme de bilan:
O schem de bilan sub form de tablou bilateral, cu dou pri alturate: partea stng numit
ACTIV i partea dreapt numit PASIV (denumit i schema cont sau orizontal de bilan) i
O schem de bilan sub form de list sau diferen (denumit schema vertical de bilan).

I. Schema orizontal de bilan este centrat pe conceptul de patrimoniu.

Determinarea, structura i cunoaterea patrimoniului se realizeaz cu ajutorul bilanului. Acest

tip de abordare pleac de la deniia patrimoniului, conform creia acesta este format din ansamblul bunurilor (corporale i necorporale), ale drepturilor i obligaiilor ce caracterizeaz situaia unei entiti patrimoniale la un moment dat. Determinarea, structurarea i cunoaterea
patrimoniului, se face prin intermediul bilanului, care poate interpretat, att din punct de
vedere economic, ct i din punct de vedere juridic.
a. Din punct de vedere economic, bilanul reprezint capitalurile titularului de patrimoniu, privite
att sub aspectul originii lor (nelese ca surs de nanare a activului: capital social, rezerve,
datorii etc), ct i al modului de utilizare a activului (bunuri economice, creane, disponibiliti
etc.), puse n eviden cu ajutorul relaiei:
Utilizri = Resurse
n plan procedural, aceast relaie este echivalent cu ecuaia:
Activ = Pasiv
ACTIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:
a)Activele imobilizate ( imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari nanciare);
b)Activele circulante ( stocuri, creante, titluri de plasament, disponibilitati si alte valori );
c)Conturile de regularizare si asimilare-activ ( cheltuielile nregistrate n avans, diferente de conversie-activ si alte elemente tranzitorii si de regularizat, de activ );
d)Primele de rambursare a obligatiunilor.
Capitalul social subscris nevarsat se nscrie distinct n grupa activelor circulante ale bilantului.
PASIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:
a)Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferentele din
reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercitiului, fondurile proprii,
subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate );
b)Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;
c)Datoriile ( mprumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, datorii n legatura cu
personalul, datorii fata de bugetul statului, datorii privind asigurarile sociale, creditori si alte
datorii );
d)Conturile de regularizare si asimilare-pasiv ( veniturile nregistrate n avans, diferentele de
conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii si de regularizat de pasiv ).

CAPITOL XIII
b. Din punct de vedere juridic, bilanul reect, n activ,drepturile de proprietate i de crean iar
n pasiv, datoriile ntreprinderii fa de teri i fa de proprietarii de capital. n plan procedural,
bilanul juridic se ntemeiaz pe ecuaia
Situaia net = Active Datorii
O contribuie deosebit la dezvoltarea teoriei patrimonialiste n contabilitate au avut-o, n deceniul al treilea al secolului trecut, profesorii romni de nalt erudiie, Spiridon Iacobescu i Alexandru Sorescu. n lucrarea Curs de contabilitate comercialgeneral, autorii au demonstrat
universalitatea patrimoniului i valabilitatea permanent a egalitilor de schimb ntr-un patrimoniu dat. De altfel, de-a lungul timpului, noiunea de patrimoniu a marcat profund gndirea i
practica contabil. Cuanticarea, msurarea patrimoniului, att la nivel global, ct i structural,
s-a realizat cu ajutorul bilanului.
n rile Europei Continentale, ndeosebi n Frana, bilanul este considerat ca ind starea la un
moment dat a situaiei ntreprinderii, iar Planul Contabil General francez precizeaz c rolul contabilitii este acela de a stabili situaia activ i pasiv a patrimoniului, bilanul ind tocmai documentul contabil care descrie aceast situaie. Din aceste precizri putem aprecia bilanul ca o
stare, ca o reprezentare a situaiei patrimoniale a ntreprinderii, att din punct de vedere a
bunurilor (utilizrilor) ct i din punct de vedere a drepturilor i obligaiilor (resurselor) de care
dispune ntreprinderea, la un moment dat. Din aceste considerente, bilanului i s-a atribuit calicativul de instrument static.
Primatul dreptului de proprietate, specic rilor Europei continentale, pus n eviden de rolul
important acordat patrimoniului ntreprinderilor, a stat la originea dezvoltrii i practicrii unei
contabiliti n care bilanul, se pare, deine supremaia fa de contul de rezultate, fapt subliniat
i de profesorul Bernard Colasse: Bilanul este de natur strict patrimonial i corespunde veniturilor pe care ntreprinderea le procur proprietarilor si.Aceast logic patrimonialist este
ntrit i statuat i de principiul intangibilitii bilanului de deschidere a crei aplicare a dus la
interdicia ca evenimentele necontabilizate, din omisiune sau din eroare, ntr-un exerciiu precedent, ca i incidena schimbrilor de metod contabil, s nu poat direct imputate capitalurilor
proprii.
Schema orizontal de bilan a fost i opiunea sistemului contabil romnesc, n prima etap a
reformei contabile (1994 -2000), sub inspiraie i consiliere francez. A fost legiferat prin Legea
Contabilitii nr. 82/1991 i se prezint dup cum urmeaz:
ACTIV Exerciiul
N1 N
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizri necorporale
II. Imobilizri corporale
III. Imobilizri nanciare
B. ACTIVE CIRCULANTE

PASIV

Exerciiul
N1 N

A. CAPITALURI PROPRII
I. Capital social sau contul
ntreprinztorului individual
II. Prime legate de capital
III. Diferene din reevaluare
IV. Rezerve

CAPITOL XIII
I. Stocuri i producie n curs de
execuie
II. Creane
III. Disponibiliti
determinat
C. CONTURI DE REGULARIZARE
I ASIMILATE
D. PRIME DE RAMBURSARE
A OBLIGAIUNILOR

TOTAL ACTIV (A+B+C+D)

V. Rezultat reportat
VI. Rezultatul exerciiului (+, )
VII. Fonduri proprii cu scop
VIII. Subvenii pentru investiii
IX. Provizioane reglementate
B. PROVIZIOANE PENTRU
RISCURI I CHELTUIELI
C. DATORII
D. CONTURI DE REGULARIZARE I ASIMILATE
TOTAL PASIV (A+B+C+D)

Schema a generat un model de bilan caracterizat prin urmtoarele:

elementele de activ sunt grupate n raport cu destinaia bunurilor economice i gradul de
lichiditate n: active imobilizate (mobilizri); active circulante (mobilizri) i cheltuieli n avans.
La rndul lor, activele imobilizate sunt difereniate n imobilizri necorporale, imobilizri corporale i imobilizri nanciare. Activele circulante sunt mprite n raport cu forma pe care o
mbrac n: stocuri i producie n curs de execuie; creane; plasamente i disponibiliti bneti.
Deci, ordinea de dispunere a poziiilor din activul bilanier este, de regul, cea invers lichiditii
activelor, de la cele mai puin lichide (imobilizrile) ctre cele mai lichide (disponibilitile
bneti);
elementele de pasiv sunt grupate n raport de proveniena surselor de nanare i de gradul de
exigibilitiisurselor de nanare.
Mai exact, ordinea de dispunere n bilan a elementelor de pasiv este cea invers exigibilitii
surselor de nanare.
Schema de mai sus a fost inspirat din articolul 9 al Directivei a IV-a a Uniunii Europene, care
prezint bilanul sub o form bilateral, i prevede n partea stng activul, descompus n 6 mari
rubrici, notate de la A la F, iar n partea dreapt, pasivul, descompus n 5 mari rubrici, notate de la
A la E. O astfel de schem se prezint dup cum urmeaz:
Activ
A. Capitalul subscris
nevrsat
B. Cheltuieli de constituire
C. Activ imobilizat
D. Activ circulant
E. Conturi de regularizare
F. Pierderea exerciiului

Pasiv
A. Capitaluri proprii
B. Provizioane pentru riscuri i
cheltuieli
C. Datorii
D. Conturi de regularizare
E. Beneciul exerciiului

CAPITOL XIII
II. Schema de bilan sub form de list sau diferen se ntemeiaz pe articolul 10 al

Directivei a IV-a a Uniunii Europene.

Denumirea de list provine de la faptul c rubricile bilanului se niruie sub forma unei liste, fr
a se mai face demarcaia strict ntre elementele de activ i cele de pasiv. Denumirea de diferen
se explic prin nsi ecuaia care st la baza unui astfel de model de bilan, i anume:
Capitaluri proprii
(Situaia net)

= Active Datorii

Ecuaia pune n eviden capitalurile proprii ale ntreprinderii, care se determin ca diferen
ntre total active i total datorii, precum i, dup cum se poate observa, situaia net a ntreprinderii, capitalurile ei proprii, adic activul neangajat n datorii, ceea ce reliefeaz capacitatea
ntreprinderii de a crea lichiditi n vederea onorrii datoriilor fa de creditori precum i a remunerrii, sub form de dividende, a capitalului investit de proprietari.
Schema descris de articolul 10 al Directivei a IV-a a Uniunii Europene se prezint dup cum
urmeaz:
Schema articolului 10
A. Capital subscris nevrsat
B. Cheltuieli de constituire
C. Activul imobilizat
D. Activul circulant
E. Conturi de regularizare
F. Datorii a cror valoare rezidual nu este superioar unui an
G. Activul circulant (inclusiv E) care excede datoriile cu durata rezidual mai mic sau egal unui
an
H. Mrimea total a elementelor de activ dup deducerea datoriilor a cror valoare rezidual nu
este superioar unui an
I. Datorii a cror valoare rezidual este superioar unui an
J. Provizioane pentru riscuri i cheltuieli
K. Conturi de regularizare
L. Capitaluri proprii
Modelul inspirat i dezvoltat din schema articolului 10 al directivei a fost utilizat cu succes n special de ntreprinderile britanice.
Lucrarile premergatoare intocmirii bilantului
La intocmirea bilantului exista o serie intreaga de reguli foarte precise, ind obligatorie
parcurgerea unor lucrari premergatoare a caror executare se desfasoara intr-o ordine logica, si
anume:
1. Inregistrarea in conturi a tuturor operatiilor economice si nanciare ale unitatii, care au avut loc
in perioada pentru care se intocmeste bilantul contabil in vedere stabilirii complete a rulajului lor
debitor si creditor.

CAPITOL XIII
n formularul de bilan propriu-zis se nscriu soldurile debitoare ale conturilor care reect
elementele patrimoniale de activ, precum i soldurile creditoare ale conturilor destinate urmririi elementelor patrimoniale de pasiv, fcndu-se dup caz anumite grupri, nsumri, recticri
ale lor.
Elementele patrimoniale de activ se nscriu n bilan la valoarea de intrare n patrimoniu ( contabil ) pus de acord cu rezultatul inventarierii n sensul diminurii ei cu amortizrile i
provizioanele pentru depreciere, care poate denumit valoare net.
Elementele patrimoniale de pasiv se consemneaz n bilan la valoarea de intrare, iar provizioanele reglementate, provizioanele pentru riscuri i cheltuieli constituie posturi bilaniere distincte.
Un numr relativ redus de conturi sintetice au posturi corespondente n bilan. Acestea se completeaz prin nscrierea soldurilor nale pe care le au conturile corespondente. De exemplu:
Furnizori-debitori (409), Decontri cu asociaii privind capitalul (456), Rezultatul exerciiului
(121), Repartizarea protului (129) etc.
O alt grup de conturi de activ conine conturi ce au posturi corespondente n bilan, ns
elementele patrimoniale care le reect sunt supuse uzurii i/sau deprecierii, fapt pentru care
posturile bilaniere se completeaz prin scderea din soldurile debitoare ale conturilor respective a soldurilor nale creditoare ale conturilor corespunztoare de amortizri i/ sau provizioane. De exemplu perechile de conturi: Imobilizri necorporale n curs (230) i Provizioane pentru
deprecierea imobilizrilor n curs (293) sau Terenuri (2111) i Amortizarea terenurilor (2810)
etc.
O alt grup distinct de conturi de pasiv o constituie cele care se nscriu n bilan prin gruparea
i nsumarea soldurilor creditoare de la mai multe conturi. De exemplu: Rezerve legale (1061),
Rezerve statutare (1063) i Alte rezerve care formeaz postul Rezerve; Prime de emisiune sau de
aport (1041), Prime de fuziune (1042) constituie postul Prime legate de capital etc.
O categorie distinct de conturi o constituie cele de activ care n vederea nscrierii lor n posturi
bilaniere se grupeaz cte doua sau trei conturi ce reect elemente patrimoniale distincte, iar
din totalul soldurilor debitoare se scade totalul soldurilor creditoare ale conturilor de amortizri
i/sau provizioane aferente. De exemplu: Cheltuieli de constituire i de cercetaredezvoltare, post
n componena cruia sunt incluse soldurile conturilor: Cheltuieli de constituire (201), Cheltuieli
de cercetare si dezvoltare (203), Amortizarea cheltuielilor de constiture (2801), Amortizarea
cheltuielilor de cercetere si dezvoltare (2803) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor
necorporale (290).
Se poate considera o categorie distinct i specic de conturi cele ncadrate n grupele 42-45
din planul de conturi, pentru care att n activ ct i n pasiv se gsete cte un post bilanier cu
denumirea Alte creante i respectiv Alte datorii. La aceste posturi se nscriu n general aceleai
conturi, dup cum prezint solduri nale debitoare i respectiv creditoare, dintre care se amintesc conturile privind personalul, asigurrile sociale, protecia social, bugetul statului, alte organisme publice, decontri n cadrul grupului i conturi asimilate celor de mai sus, fr vreo compensare ntre ele.

CAPITOL XIII
Analiza combinata a bilantului consta in folosirea concomitenta a celor doua procedee prezentate
mai sus. Presupunand atat analiza pe orizontala cat si analiza pe verticala, analiza combinata a
bilantului este cea mai raspandita in practica contabila.
Analiza situatiei nanciare si patrimoniale a intreprinderii are ca obiectiv principal cunoasterea
modului de realizare a bugetului de venituri si cheltuieli, determinarea gradului de utilizare a
mijloacelor nanciare aate la dispozitia unitatii,, exprimat in indicatori de ecienta a intregii
activitati economice.
Analiza pe baza de bilant are ca obiectiv degajarea informatiilor contabile privind situatia anciara si rezultatul obtinut. Cu valoare informationala deosebita se construiesc in acest sens , tabloul
de nantare si contul de rezultate cu solduri intermediare. Primul serveste la analiza echilibrului
nanciar, a lichiditatii si a solvabilitatii intreprinderii, iar cel din urma are un rol important in analiza productiei de rezultate.
Analiza echilibrului nanciar. O asemenea analiza se face in jurul unui indicator denumit fond de
rulment. El exprima sursele permanente, mai mari de un an, pentru nantarea activelor circulante.
Relatiile de calcul folosite in analiza, sunt:
Fond de rulment = Capital permanent Active imobilizate
Capital permanent = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung
Trezoreria neta = Disponibilitati Datorii nanciare pe termen scurt
Necesarul de fond de rulment = Activul circulant - Datorii nanciare pe termen scurt
In ceea ce priveste analiza rezultatului exercitiului, trebuie sa se regrupeze si sa se reprocedeze
la restructurarea pozitiilor din contul de Prot si pierdere. Un astfel de model este denumit
Contul de rezultate cu solduri intermediare

FUNCIILE BILANULUI
Ca procedeu specic al metodei contabilitii, bilanul ndeplinete mai multe funcii, a cror
cunoatere se impune pentru a-l face utilizabil n raport cu rolul deosebit pe care acesta l are n
sistemul de informaii al ntreprinderii.
Teoria i practica contabil au determinat existena mai multor funcii ale bilanului, i anume:
funcia de generalizare; funcia de informare i funcia de analiz.
Funcia de generalizare a bilanului const n faptul c n organizarea procesului cunoaterii
contabile, datele i informaiile referitoare la obiectul studiat parcurg un drum ascendent, de la
simplu la complex, de la particular la general, bilanul reectnd momentul suprem al acestui
ux.
El asambleaz toate valenele contabilitii n partid dubl. n bilan se preiau toate datele individuale ale ecrui cont. Aceste date sunt grupate i sistematizate, cu ajutorul bilanului, n
funcie de natura lor, n aa fel nct se obin date sintetice, cu o mare putere informativ, care
centralizeaz i generalizeaz ntreaga mas a informaiilor economice i nanciare cuprinse n
sistemul contabilitii.

CAPITOL XIII
Analiza activitatii societatii pe baza bilantului
In procesul de conducere a activitatii unei intreprinderi, un mijloc esential de cunoastere a modului cum sunt gospodarite fondurile, capitalurile si bunurile in care este investit il are bilantul
contabil. Conceput sub acest aspect, bilantul reprezinta o sinteza de informatii contabile nale
pe baza carora se analizeaza situati nanciara a societatii comerciale.
Informatiile prezentate de bilant cu privire la situatia nanciara a unitatii constituie in acelasi
timp un mijloc important de cunoastere a activitatii nanciare. Situatia nanciara este o expresie
a situatiei concentrata economice.
Avand in vedere faptul ca in adunarile generale ale asociatilor sau actionarilor modul de utilizare
a fondurilor gestionate de catre societatea comerciala se stabileste pe baza bilantului, se poate
observa in acest fel importanta sporita a bilantului contabil.
A analiza un bilant inseamna a-l descompune in partile lui componente, e in scopul de a studia
raporturile dintre ele, e cu scopul de a studia raporturile care exista intre elementele unui
bilant si elementele altui bilant sau elementele altui bilanturi succesive.
Comparatia datelor unui exercitiu cu datele unui alt exercitiu sau compararea cu datele altei
societati permite transformarea cifrelor absolute in cifre rrelative, caci numai cifrele relative
permit cunoasterea raportului proocentual al unui element sau grup de elemente fata de totalul
bilantului.
Analiza pe baza de bilant are in vedere urmatoarele aspecte:
1.analiza indicatorilor de performanta;
2.analiza indicatorilor de ecienta;
3.analiza indicatorilor de lichiditate;
4.analiza indicatorilor de indatorare ( solvabilitate );
5.analiza indicatorilor actiunilor si dividendelor.
In analiza bilantului se folosesc mai nulte procedee, si anume:
1. Analiza bilantului pe orizontala;
2. Analiza bilantului pe verticala;
3. Analiza combinata.
Analiza bilantului pe verticala consta in studierea separata a grupelor de activ si de pasivsi a
ecarui post care se incadreaza in grupele respective pentru a determina greutatea specica a
acestora si modicarile survenite in grupele sau posturile de bilant.
Astfel de analize pot cuprinde:
- analiza structurii bilantului si a modicarilor care au intervenit in continutul grupelor, capitolelor si subposturilor;
- analiza situatiei stocurilor la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune;
- analiza creantelor intreprinderii;
- analiza obligatiilor intreprinderii si a posibilitatilor de lichidare a acestora din disponibilitatile
lor banesti.
Analiza pe orizontala consta in studierea grupelor si a posturilor din activul bilantului in comparatie cu cele din pasiv.

CAPITOL XIII
Funcia de informare este asigurat de bilan datorit informaiilor extrem de importante pe
care le conine, informaii privind mijloacele, sursele i procesele economice i nanciare ale
unitii patrimoniale.
Bilanul ofer informaii referitoare la valoarea bunurilor economice pe care o unitate le gestioneaz la un moment dat: dac i n ce msur acestea sunt nanate din surse proprii sau din
surse strine; ponderea diferitelor grupe de mijloace sau surse n totalul acestora; dac exerciiul
la care se referea bilanul, s-a ncheiat cu prot sau cu pierdere. Datele nscrise n bilanul contabil constituie una din principalele surse de informare a managerilor n vederea lurii unor decizii n cunotin de cauz.
Funcia de informare a bilanului se extinde i n afara ntreprinderii. Informaiile cuprinse n
bilan sunt necesare diverselor categorii de utilizatori ai informaiei contabile: bncilor, investitorilor, acionarilor, clienilor, furnizorilor etc.
Funcia de analiz se realizeaz prin vericarea diferitelor corelaii ce trebuie s existe ntre
datele i informaiile cuprinse n bilan: corelaii ntre grupele bilanului, ntre capitolele i posturile bilanului sau cele dintre bilan i anex etc.

LECIA 2 - Structuri bilaniere utilizate n practica mondial

Situatiile nanciare reprezinta documentul reprezentativ al analizei intregii activitati desfasurate in cursul anului.
Bilantul ofera o serie intrega de informatii referitoare la modul in care pot investite fondurile
unui titular de patrimoniu, precum si la modul in care acestea pot formate. In acest sens se
poate usor evidentia rezultatul nanciar obtinut, ca urmare a consumarii si reproductiei de fonduri investite.
In calitatea sa de model informational, bilantul are rolul de a stabili o serie de indicatori economico nanciari, ceea ce ii ofera caracterul de model contabil si informational, dar si de model de
gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial.
Directivele Uniunii (Comunitatii) Europene
Pe plan international se incearca tot mai mult sa se faca o normalizare si o armonizare a sistemelor contabile. Normalizarea vizeaza conceperea normelor , ea realizandu-se in ultima vreme
de I.A.S.C. (International Accounting Standards Committee) in timp ce armonizarea are drept
atribut realizarea compatibilitatii intre diferitele norme existente la nivel comunitar.
Uniunea Europeana si-a concentrat eforturile pe linia armanizarii sistemelor de contabilitate si a
intocmirii rapoartelor societatilor comerciale, fapt concretizat in elaborarea de directive, ecarui
stat membru revenindu-i obligatia incorporarii acestuia in legislatia proprie. Standardele de contabilitate anualereprezinta doar scheme teoretice in domeniu , cu aplicativitate practica directa
pentru toate activitatile economice ce constituie obiectul activitatii intreprinderii.
a) Directiva a IV-a, elaborata la 25 iulie 1978, ofera doua scheme de bilant, dintre care una singura trebuie aplicata la alegere. Prima schema reprezinta bilantul contabil format orizontal (in
cont), activul ind descompus in sase rubrici, notate de la A la F, iar pasivul in cinci rubrici, notate
de la A la E (A se vedea Tabelul 2).

CAPITOL XIII
Dintre principalele prevederi ale Directivei a IV-a, amintim:
conturile anuale trebuie sa ofere o imagine dela a situatiei nanciare a intreprinderii;
interpretarea activitatilor economice se face potrivit conceptului juridico economic al patrimoniului , prelevand totusi aspectul juridic;
evaluarea obligatorie a posturilor din bilant pe baza metodei costului istoric;
prevederile referitoare la conturile anuale nu se pot aplica in mod unitar tuturor intreprinderilor
datorita deosebirilor de ordin juridic si marimii diferite a acestora.
b) Directiva a VII-a are ca obiect conturile consolidate si a fost adoptata la 13 iulie 1983 de catre
Uniunea Europeana, in rezultatul studiilor pe plan international, a eforturilor de normalizare si
de uniformizare in elaborarea si prezentarea conturilor consolidate.
c) Directiva a VIII-a cuprinde prevederi utile in domeniul unui control competent in materie de
legalitate a bilanturilor incheiate de societatile comerciale.

Bilantul, potrivit normelor contabile internationale

In anul 1973 a luat inta International Accounting Standards Committee (I.A.S.C.), al carui obiectiv
principal il constituie dezvoltarea standardelor internationale de contabilitate.
Conform Normei de contabilitate IAS 1 revizuita in 1997, bilantul trebuie sa cuprinda elementele
randuri care prezinta, cel putin, valorile din Tabelul 3
Bilant contabil
Alte elemente randuri, titluri si subtotaluri trebuie prezentate in bilant atunci cand un Standard
International de Contabilitate o cere sau cand o astfel de prezentare este necesara pentru a prezenta del pozitia nanciara a intreprinderii
La punctul 72, norma prevede:
O intreprindere trebuie sa prezinte, e in bilant e in notele la acestea alte subclasicar ale
elementelor randuri prezentate, clasicate intr-o maniera corespunzatoare activitatii intreprinderii. Fiecare element trebuie subclasicat, atunci cand este cazul, duoa natura sa, iar sumele
de platit sau de incasat de la intreprinderea mama, liale si intreprinderi asociate si alte parti
aliate trebuie prezentate separat

Bilantul contabil, potrivit conceptiei americane

Caracteristic intreprinderilor americane este faptul ca nu sunt obligate sa intocmeasca un bilant

contabil (Balance sheet) conform unui cadru sau a unei scheme standardizate.Bilantul contabil
poate prezentat e vertical (in forma de lista), e in format orizontal (in cont).
Bilantul in lista are urmatoarea forma:
BILANT
ASSETS (Active)
Current assets (active circulante)
Tangible assets (imobilizari corporale)
Intangible assets (imobilizari necorporale)
TOTAL ASSETS (Total active)
LIABILITIES (Datorii)
Current liabilities (Datorii pe termen scurt)
Long term liabilities (Datorii pe termen scurt)
OWNERS EQUITY (Capitaluri proprii)
Capital (Capital)
Retained earnings (rezerve)
TOTAL LIABILITIES and OWNERS QUITY (Total Datorii si Capitaluri proprii)

CAPITOL XIII
La inintarea sa, intreprinderea nu dispune de rezerve, acestea constituindu-se ulterior prin
virarea unei parti din beneciu. Beneciul net (net income)este supus repartizarii, care consta in
distribuirea de dividende si constituirea rezervelor (accumulated retained earnings) care se
cumuleaza cu cele existente la inceputul anului precedent.
Ecuatia de baza a bilantului, in sistemul american, va :
Activ Datorii = Capitaluri proprii
Aceasta modalitate de abordare a bilantului este de natura juridica si are rolul de a evidentia
ponderea datoriilor in activul intreprinderii.

Bilantul contabil potrivit conceptiei anglo - saxone

In ceea ce priveste contabilitatea anglo saxona, legea societatilor comerciale propune doua
modele (forme) de bilant: vertical sau in lista si orizontal sau in cont, societatea avand posibilitatea de alegere a modelului care este adaptat conditiilor lor. Odata ales, bilantul nu mai poate
schimbat de la o perioada la alta, decat in anumite situatii specice care trebuie justicate.
Modelul de bilant format vertical (in lista) este mult mai utilizat, criteriul fundamental de analiza
a datoriilor ind distinctia intre datoriile scadente sub un an si cele peste mai mult de un an. Spre
deosebire de acesta, bilantul in format orizontal (in cont) se apropie mai mult de forma de prezentare a acestuia in tarile Europei continentale, si prezinta urmatoarele caracteristici:
nu permite calculul activului sau pasivului net curent;
in categoria datoriilor sunt incluse si capitalurile proprii, deoarece acestea pot interpretatate
ca ind datorii pe termrn lung;
datoriile propriu zise nu sunt diferentiate in functie de scadenta acestora.
In ambele formate sunt utilizate urmatoarele criterii de clasicare:
- abordarea functionala pentru posturile de activ
- gradul de exigibilitate pentru posturile de pasiv
In general, in contabilitatea anglo saxona, activele gureaza in bilant la valoarea lor neta contabila. Analiza valorilor brute si a amortizarilor cumulate sau a provizioanelor pentru depreciere
este furnizata in anexa.

Bilantul, potrivit conceptiei franceze

La data de 27.04.1982 a fost adoptat in Franta Planul Contabil General (P.C.G.). Potrivit acestuia,
orice persoana zica sau juridica avand calitatea de comerciant trebuie za intocmeasca la inchiderea exercitiului conturi anuale care reprezinta punctul nal al circuitului contabil si consecinta
inregistrarilor contabile si a inventarului.
Portivit prevederilor P.C.G. 1982, intreprinderile au posibilitatea sa prezinte conturile anuale
prin unul dintre urmatoarele trei sisteme:
a) Sistemul de baza (B): comporta dispozitii contabile minimale de care trebuie sa tina cont intreprinderile mari si mijlocii;
b) Sistemul abreviat sau simplicat (A): vizeaza intreprinderile de dimensiune modesta, care nu
justica recursul la sistemul de baza;
c) Sistemul dezvoltat (C): propune documente mai complexe care scot in evidenta analiza datelor
necesare studiului gestiunii intreprinderii.

CAPITOL XIII
Redactarea conturilor anuale trebuie sa se supuna unor prevederi care vizeaza:
a) Principii generale de prezentare:
1. Cele trei conturi anuale trebuie sa cuprinda atatea rubrici si posturi, incat sa ofere o imagine
dela a patrimuniului, situatiei nanciare si rezultatului intreprinderii;
2. In posturile de bilant si conturile de rezultate vor gura si valorile aferente exercitiului precedent;
3. Principiul permanentei metodelor de prezentare a conturilor anuale;
4. Principiul necompensarii;
5. Sistemele de prezentare a documentelor de sinteza.
b) Regulile particulare de prezentare a bilantului
1.Bilantul format orizontal (in cont), constituie o modalitate de prezentare atat de Codul de
Comert, cat si de P.C.G.
2.Bilantul este prezentat inaintea afectarii (repartizarii) rezultatului
3.Principiile de clasicare a elementelor patrimoniale statueaza clasicarea elementelor de
pasiv, potrivit destinatiei lor, iar a celor de pasiv potrivit provenientei lor.
Intocmirea si depunerea bilantului contabil
Conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 republicata, toti agentii economici au obligatia sa intocmeasca si sa depuna bilantul contabil la directiile generale ale nantelor publice si controlului
nanciar de sta judetene , respectiv a municipiului Bucuresti sau la administratiile nanciare
municipale, respectiv ale sectoarelor, la registratura acestora sau la ociile postale, prin scrisori
cu valoare declarata.
Regiile autonome, companiile/societatile natioale si societatile comerciale, care au in subordine
societati din tara, fara personalitate juridica, vor verica si centraliza balantele de vericare a
conturilor sintetice ale acestora, intocmind bilantul contabil centralizat al regiei, companiei/societatii nationale sau societatii.
Societatile comerciale care au in subordine subunitati care isi desfasoara activitatea si au sediul
in strainatate vor evalua, in lei, rulajele si soldurile exprimate in valuta din balantele de vericare
a conturilor sintetice transmise de acestea, la cursul valutar de la 31.12.N, si acestea se vor centraliza cu balanta de vericare intocmita pentru operatiunile econmico nanciare desfasurate in
tara.
Agentii economici vor inscrie datele de identicare (unitatea, adresa, telefon sau fax si numarul
de la Registrul comertului), precum si cele referitoare la incadrarea corecta in forma de organizare
si codul scal, fara a se folosi prescurtari sau initiale.
Bilantul contabil anual, precum si raportul de gestiune se semneaza de catre administratorul
unitatii si conducatorul compartimentului nanciar contabil, ioar in lipsa acestora de catre
inlocuitorii lor de drept.
Bilantul contabil se depune la termenul prevazut de lege, impreuna cu o copie dupa codul scal,
raportul de gestiune (raportul administratorilor), procesul verbal al Adunarea Generala a Asociatilor sau Actionarilor, o copie dupa balanta de vericare a conturilor sintetice, precum si raportul in
forma scurta (acolo unde este cazul), intocmit de persoanele imputernicite conform legii cu vericarea si certicarea acestuia.

CAPITOL XIII
Agentii economici care nu au desfasurat activitate de nu vor intocmi bilant contabil, ci vor
depune o declaratie pe propria raspundere la directiile generale ale nantelor publice si controlului nanciar de sta judetene , respectiv a municipiului Bucuresti sau la administratiile nanciare municipale, respectiv ale sectoarelor, din care sa rezulte toate datele de identicare a societatii:
- denumirea completa
- adresa si numarul de telefon
- nmarul de inregistrare la registrul comertului
- cod scal
- capitalul social
Bilantul contabil, precum si declaratiile agentilor economici vor depuse pana cel tarziu la data
de 15 aprilie N+1 la directiile generale ale nantelor publice si controlului nanciar de sta judetene , respectiv a municipiului Bucuresti sau la administratiile nanciare municipale, respectiv
ale sectoarelor.

LECIA 3 - Abordri privind contul de prot i pierdere al ntreprinderii

nc de la sfritul Evului Mediu, atunci cnd economia bazat pe capital era nc incipient,
msura performanei unei afaceri era ctigul. n secolul al 19-lea, marile companii pe aciuni
ce operau n industrie i comer i msurau i analizau periodic performana cu ajutorul contului
de prot i pierdere.
n rile dezvoltate, caracteristica esenial a oricrei activiti economice o constituie raionalitatea, pus n eviden prin noiunea de prot. Protul, rsplat a muncii i inovaiei manageriale s-a cristalizat ca noiune, printr-o ndelungat controvers ntre adepii diferitelor curente
de gndire, doctrine sau coli economice. Dintre multiplele abordri i accepiuni ale protului
(avantaj dobndit de o persoan zic sau juridic, fr ca aceasta s contribuie ntr-un anume
fel la obinerea acestuia; ctig nelegitim, ilegal, necuvenit al capitalitilor datorit mririi nejusticate a preurilor de vnzare sau a nsuirii unor venituri fr efort propriu etc.), prezint
interes, noiunea de prot legitim. Conform specialitilor n economie, acest tip de prot se
obine dintr-o activitate economic perfecionat i modernizat prin eforturile creatoare proprii ale rmelor.
n condiiile economiei de pia, raionalitatea economic i protul care o relev, sunt nsoite,
inevitabil, de incertitudine i risc (riscul de marketing, riscul de restructurare economic, riscul
nanciar i politic etc.). Din acest punct de vedere, protul constituie recompensa ntreprinztorului pentru riscul pierderii capitalului propriu.
Msurarea performanelor unei ntreprinderi, adic msurarea protului, poate abordat din
trei unghiuri de vedere: patrimonial, economic i nanciar.
Din punct de vedere patrimonial, msurarea rezultatului unei ntreprinderi are la baz ecuaia
juridic a bilanului de forma: Active Datorii = Capitaluri proprii.
Prin compararea capitalurilor proprii aferente a dou exerciii succesive se poate msura rezultatul, pus n eviden de urmtoarea relaie:

CAPITOL XIII
Rezultatul =
exerciiului N

Capitaluri proprii
Capitaluri proprii
aferente exerciiului N-1 aferente exerciiului N-1

Dac se ine seama i de posibilele modicri ale capitalului social intervenite n cursul exerciiului nanciar, ct i de faptul c o parte din prot poate distribuit proprietarilor sub form de
dividende, ecuaia de mai sus devine:
Rezultatul = Variaia capitalurilor
exerciiului N proprii ntre dou
exerciii succesive
( N i N-1)

Creteri de capital
social aferente
exerciiului N

+ Distribuiri de
dividende aferente
exerciiului N

Din punct de vedere economic, msurarea rezultatului se poate efectua prin compararea veniturilor realizate cu cheltuielile efectuate, pe baza relaiei:
Rezultatul exerciiului = Venituri Cheltuieli
Din punct de vedere nanciar, rezultatul exerciiului apare ca variaie a trezoreriei ntreprinderii
n cursul unei perioade date, prin compararea uxurilor de ncasri cu cele de pli. Pentru determinarea unui astfel de rezultat, din rezultatul exerciiului sub form de prot, care asigur capacitatea de autonanare, vor deduse cheltuielile ce nu prezint nici un impact asupra trezoreriei,
cum ar cheltuielile privind amortizrile i provizioanele. Relaia care exprim mrimea rezultatului, ntr-o astfel de abordare, este de forma:
Rezultatul exerciiului

Capacitatea de
Cheltuielile cu
autonanare amortizrile i provizioanele

Plecnd de la o astfel de abordare, investitorii i creditorii pot evalua uxurile viitoare de trezorerie ale ntreprinderii, printr-o actualizare a proturilor anterioare. n acest sens, Cadrul conceptual
IASB, privind elaborarea i prezentarea situaiilor nanciare precizeaz c informaiile despre
rezultatul unei ntreprinderi, n special protabilitatea acesteia, sunt necesare pentru evaluarea
modicrilor poteniale de resurse economice pe care ntreprinderea le va putea controla n
viitor. Informaiile despre rezultate sunt utile n a anticipa capacitatea ntreprinderii de a genera
uxuri de lichiditi cu resursele existente. Sunt utile i pentru formularea raionamentelor
despre eciena cu care ntreprinderea poate utiliza noi resurse.
ntr-o economie competitiv, activitatea unei ntreprinderi urmrete atingerea a dou obiective:
realizarea de prot i satisfacerea necesitilor unui anumit segment de pia. Pentru aceasta,
este necesar o informaie care s dezvluie poziia nanciar a ntreprinderii i protabilitatea
acesteia.
Cine dorete s e competitiv trebuie s evalueze, n mod credibil, capacitatea ntreprinderii de a
genera rezultare pozitive i lichiditi. n aceast strategie consumatoare de informaii privind
resursele utilizate i rezultatele obinute, nu trebuie neglijat adevrul potrivit cruia protul
apare ca urmare a incertitudinii i a riscului asumat de ntreprinztor.
n acest sens, Standardele Internaionale de Contabilitate utilizeaz, adesea, noiunea de probabilitate atunci cnd fac referire la criteriile de recunoatere a structurilor cuprinse n situaiile
nanciare. Informaia contabil privind rezultatul ntreprinderii se poate construi i transmite
utilizatorilor prin intermediul a dou situaii nanciare: bilan i contul de prot i pierdere.

CAPITOL XIII
Bilanul constat rezultatul sub form de prot sau pierdere, n calitatea sa de variaie a bogiei
ntreprinderii determinat de activitatea desfurat n timpul unui exerciiu nanciar, contul de
prot i pierdere descrie i explic rezultatul prin prisma structurilor de cheltuieli i venituri care
l-au determinat.
Complementaritatea dintre cele dou documente de sintez, la care se adaug i situaia modicrii poziiei nanciare, o regsim formulat n Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor nanciare, elaborat de IASB.
Astfel, informaiile despre poziia nanciar sunt, n primul rnd, oferite de bilan . Informaiile
despre rezultate sunt oferite, n primul rnd de contul de rezultate. Informaiile despre modicrile poziiei nanciare sunt oferite de situaii nanciare prin intermediul unei situaii separate. Prile componente ale situaiilor nanciare se interrelaioneaz, deoarece ele reect
diferite aspecte ale aceleiai operaiuni sau evenimente. De i ecare situaie ofer informaii
diferite, este posibil ca niciuna s nu serveasc unui singur scop.
ns, documentul contabil de sintez care msoar performanele activitii unei ntreprinderi
este contul de prot i pierdere sau contul de rezultate. Acest document nregistreaz iprezint
o recapitulare clasicat i ordonat a tranzaciilor consumatoare de cheltuieli i productoare
de venituri, conducnd la determinarea i explicarea rezultatului exerciiului. Aceast recapitulare poate complet sau simplicat, iar criteriile de clasicare sunt cel al naturii sau cel al
funciilor (destinaiei) cheltuielilor i veniturilor. Cele dou criterii stau la baza celor dou
modele de expunere a rezultatului i anume, sub form de cont sau bilateral, respectiv sub form
de list sau diferen.
Existena celor dou modele de prezentare a rezultatului nu exclude, ns, construirea unor alte
modele, destinate conducerii ntreprinderii pentru a gestiona performana sub forma rentabilitii ntreprinderii. n activitatea practic, pot ntocmite modele analitice de rezultate, n
cadrul crora rezultatul este calculat i evideniat n mod analitic, dup caz, pe purttori de
valoare (pe feluri de produse i servicii), pe funcii ale ntreprinderii (producie, desfacere, nanciar, administrativ etc.), pe locuri de activiti consumatoare de resurse i productoare de
rezultate, pe activiti sau procese care ocazioneaz costuri i contribuie direct sau indirect la
crearea de rezultate.
n mod global i la nivelul ecrei structuri, indiferent de gradul de detaliere, rezultatul se calculeaz, ns, numai pe baza relaiei, devenit clasic, venituri minus cheltuieli.
Valoarea informaional a contului de rezultate rezid i n posibilitatea determinrii diferitelor
tipuri de rezultate, prin luarea n calcul a anumitor tipuri de cheltuieli i venituri.
Valoarea informaional a contului de prot i pierdere rezid i n aceea c acesta permite
determinarea unui rezultat de ansamblual ntreprinderii, pe o perioad dat, dar i a unor rezultate pariale (din exploatare, nanciar, curent, excepional/extraordinar). De asemenea, permite
recapitulare exhaustiv a elementelor de venituri i cheltuieli care au contribuit la obinerea
rezultatului ceea ce conduce la identicarea factorilor favorabili sau nefavorabili cae l-au inuenat.

CAPITOL XIII
Contul de Prot si pierdere reprezinta o recapitulatie a veniturilor si a cheltuielilor, dupa cum
urmeaza:
a.Venituri din exploatare;
b.Cheltuielile activitatii de exploatare;
c.Rezultatul activitatii de exploatare;
d.Venituri nanciare;
e.Cheltuieli nanciare;
f.Rezultatul activitatii nanciare;
g.Venituri exceptionale;
h.Cheltuieli exceptionale;
i.Rezultatul operatiunilor exceptionale;
j.Venituri totale;
k.Cheltuieli totale;
l.Rezultatul brut al exercitiului;
m.Impozitul pe prot;
n.Rezultatul net al exercitiului.
Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la nceputul anului. n situatia n care au fost efectuate nregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele
sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri si cheltuieli nainte de a transferate asupra
contului de rezultate nale, cumulate de la nceputul anului.
Veniturile sunt preluate din balanta de vericare, suma veniturilor din contul de Prot si pierdere
este egala cu rulajul creditor cumulat al conturilor de venituri sau rulajul creditor cumulat corectat.
Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat daca
este cazul cu unele sume nregistrate n credit.
Contul de Prot si pierdere are un continut ndeosebi economic, deoarece ofera informatii asupra
activitatii de productie, comerciale sau nanciare a unitatii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza.
n prezentarea contului de Prot si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ce ia n considereare natura economica a acestora, altul ce pleaca de la
functiunile sau activitatile unei ntreprinderi ( de la destinatia veniturilor si cheltuielilor ).
Ca forma, contul de Prot si pierdere se poate prezenta:
-tablou bilateral sau forma de cont ( schema orizontala );
-lista ( schema verticala ).
n ambele cazuri, cheltuielile si veniturile sunt grupate n trei categorii:
-din exploatare;
-nanciare;
-exceptionale.

CAPITOL XIII
STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL anexa la bilant si raportul de gestiune
Bilantul contabil are n componenta sa documente si situatii de sinteza economica sau de control
scal, cuprinznd urmatoarele elemente:
A)Bilantul propriu-zis;
B)Contul de Prot si pierdere ( respectiv contul de exercitiu n cazul institutiilor publice );
C)Anexa la bilant;
D)Raportul de gestiune.
C) Anexa la bilant are ca obiective principale completarea si explicarea datelor nscrise n bilant
si n contul de Prot si pierdere si contine informatii cu privire la situatia patrimoniala si nanciara, la rezultatele aferente exercitiului ncheiat cum sunt:
-repartizarea protului ( anexa 1 );
-situatia stocurilor si a productiei n curs de executie ( anexa 2 );
-situatia creantelor si datoriilor ( anexa 3 );
-situatia altor provizioane ( anexa 4 );
-date informative ( anexa 5a );
-plati restante ( anexa 5b );
-impozitele, taxele si alte obligatii datorate si varsate ( anexa 5c );
-situatia activelor imobilizate ( anexa 6 ):
A. Valori brute
B. Amortizari
C. Provizioane pentru depreciere
-alte informatii privind regulile si metodele contabile utilizate si date complementare (anexa7)
a) Repartizarea protului cuprinde alocari din protul exercitiului n curs, la rezerve, fondul de
participare a salariatilor la prot, fondul de dezvoltare, surse proprii de nantare, dividende de
platit etc., precum si protul ramas nerepartizat.
b) Situatia stocurilor si a productiei n curs contine date referitoare la dinamica stocurilor de
materii si materiale, a obiectelor de inventar, productiei neterminate, stocurilor la terti,
animalelor, marfurilor, ambalajelor si a totalului stocurilor.
c) Situatia creantelor si datoriilor se refera la informatii cum sunt:
-creante din active imobilizate;
-creante din active circulante;
-cheltuieli nregistrate n avans;
-total creante;
-datorii bancare;
-datorii scale si sociale;
-datorii comerciale;
-datorii n legatura cu personalul;
-alte datorii;
-venituri nregistrate n avans;
-total datorii.
d) Situatia altor provizioane pune la dispozitie date referitoare la miscarea balantiera a provizioanelor ( sold la nceputul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din
provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfrsitul anului ) pe categorii de provizioane,
respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri si cheltuieli; provizioane pentru
depreciere; total provizioane.

CAPITOL XIII
e) Date informative ofera date cu privire la:
-rezultatele obtinute;
-evolutia indicatorilor ( nr. salariatilor, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizarile corporale
comparativ cu anul precedent );
-evolutia creditelor, alocatiilor bugetare;
-investitiile straine.
f) Platile restante prezinta volumul angajamentelor neonorate la termen, att pe structura (
furnizori,creditori etc. ) ct si pe vechime si activitate ( curenta si investitii ).
g) Situatia impozitelor si taxelor datorate si varsate ofera informatii referitoare la corelatiile
unitatii patrimoniale cu bugetul statului si bugetele locale.
Pentru ecare categorie de impozite si taxe se fac raportari privind sumele
datorate,
sumele varsate efectiv, sumele ramase de varsat si eventual sumele varsate n plus.
h) Situatia activelor imobolizate reda miscarea activelor imobilizate (necorporale, corporale,
nanciare si pe total ) tot sub forma balantiera si n valoare bruta, a amortizarilor aferente,
precum si a provizioanelor pentru depreciere.
i) Alte informatii privind regulile si metodele contabile se refera la:
-metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilant;
-metodele utilizate pentru calculul amortismentelor si provizioanelor;
-motivele pentru care unele posturi din bilant si din contul de Prot si pierdere nu sunt comparabile de la un exercitiu la altul;
-alte informatii pe care unitatea le considera semnicative.
D) Odata cu bilantul, cu contul de Prot si pierdere si cu anexa la bilant, unitatile patrimoniale
depun raportul de gestiune. Acesta contine n principal:
-prezentarea situatiei unitatii patrimoniale si evolutia sa previzibila;
-elemente deosebite intervenite n activitatea unitatii patrimoniale dupa ncheierea exercitiului;
-participatiile de capital la alte unitati;
-activitatea si rezultatele de ansamblu a sucursalelor, lialelor si altor subunitati proprii;
-activitatea de cercetare-dezvoltare;
-alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a nscrise n
raportul de gestiune.

CAPITOL XIII
2. Vericarea exactitatii rulajelor si soldurilor inregistrate in conturile sintetice ale contabilitatii
generale si punerea de acord a evidentei sintetice cu cea analitica. Aceasta operatie se asigura cu
ajutorul balantelor de vericare, ce permit nu numai identicarea eventualelor erori de inregistrare, ci si corelarea lor in vederea stabilirii concordantei necesare intre conturile sintetice si analitice.
3. Inventarierea generala a patrimoniului administrat, precum si a surselor de provenienta a capitalului societatii , a dreptului de creanta si a obligatiilor, actiune urmata de punerea in acord a
datelor evidentiate cu realitatile constatate la inventariere, prin rezolvarea minusurilor sau a
plusurilor existente.
4. Stabilirea rezultatelor nanciare, a protului brut, a protului net obtinute de societatea
comerciala luna de luna si, prin cumulare si regularizare la nele exercitiului nanciar cand se
incheie bilantul.
5. A doua vericare a datelor contabilitatii in scopul asigurarii exactitatii inregistrarii in conturi a
tuturor operatiilor economice, deci inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor
inventarierii si stabilirea rezultatelor nale. Acest lucru se poate realiza prin intocmirea unei noi
ablante de vericare atat pentru conturile sintetice cat si pentru conturile analitice,inclusiv punerea in acord a contabilitatii sintetice cu cea analitica.
6. Pe baza datelor evidentiate in conturi si in ultima balanta de vericare, se procedeaza apoi la
intocmirea propriu zisa a bilantului, adica la completarea formularelor de bilant dupa o macheta
unica pentru toti agentii economici.

Intocmirea propriu zisa a bilantului

Dupa executarea lucrarilor premergatoare, se trece la intocmirea propriu zisa a bilantului, adica
la completarea formularului de bilant. Potivit reglementarilor in vigoare, toti agentii economici cu
personalitate juridica au obligatia intocmirii si raportarii anuale a bilantului contabil, a contului
de prot si pierdere si a anexelor la bilant, inclusiv a raportului de gestiune pentru inchidere exercitiului nanciar. Intocmirea propriu zisa a bilantului necesita respectarea anumitor norme metodologice. La intocmirea bilantului contabil se au astfel in vedere urmatoarele reguli:
1. Datele ce se raporteaza prin bilanturile contabile, atat cele de prevederi cat si cele de realizari
sunt cumulate de la inceputul anului pana la sfarsitul perioaddei de raportare.
2. Datele de prevederi din anexele la bilant trebuie sa corespunda cu cele din bugetele de venituri si cheltuieli.
3. Conturile inscrise in bilant trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse in
acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului.
Anual, prin Normele metodologice privind intocmirea, vericarea si centralizarea bilanturilor
contabile ale agentilor economici, Ministerul Finantelor precizeaza continutul si structura bilantului contabil, inclusiv metodologia de intocmire a lui.
Bilantul reecta, la nivelul ecarui agent economic, totalitatea mijloacelor economice, sursele de
acoperire a acestora, precum si rezultatele nanciare obtinute.