Proceduri pe care trebuie să le cunoască consilierul:

- trainingul de relaxare
- desensibilizare
- automonitorizarea de către client
- planificarea şi exersarea comportamentului dorit
- trainingul asertivităţii
- trainingul abilităţilor sociale
- modelarea (oferirea de modele de comportament corect: filme,
comportamentul consilierului)
- exerciţii fizice şi nutriţie
- imagerie şi vizualizare.

- Consilierul dispune de tehnica:

- jocul de rol
- modelarea
- relaxarea, meditaţia
- disputarea credinţelor iraţionale
- corectarea semantică, în care clientul îşi asumă responsabilitatea pentru o
trăire: în loc de „am devenit deprimat”, „mi-am permis să devin deprimat”.
- Consilierul să încheie contracte clare şi detaliate cu clienţii, aceştia să
cunoască scopul exerciţiilor propuse
- Consilierul să asigure întăriri pozitive pentru fiecare progres pe care clientul
îl face
- Consilierul trebuie să fie deschis spre nevoile clienţilor
- Directivă la început, relaţia devine în timp una de egalitate, prin
participarea activă a celui consiliat
- Dezbaterea credinţelor iraţionale ocupă un loc central, acest lucru
însemnând încurajarea deschiderii şi onestităţii în relaţia consilier – client.

Prezint mai jos un ghid de alcătuire a unui program de consiliere:

- Subiecţii (cine sunt: elevi, părinţi, profesori)

- Probleme [ce probleme au: de învăţare (elevi), de organizare a învăţării

(profesori), de educare (părinţi), de relaţionare (părinţi, elevi, profesori)
situaţii de criză (elevi)].
- Nevoi – estimate – ale subiecţilor (conform particularităţilor de vârstă
reflectate de literatura de specialitate, conform statutului lor în relaţia lor cu
instituţia şcolară).

- Obiective generale (ce abilităţi doresc să dezvolt, ce comportamente eficiente

doresc să promovez) (Aici mă pot documenta spre a vedea cum au lucrat alţii
cu acest tip de probeleme, ce anume şi-au propus să dezvolte ori să modifice,
estimări, aşteptări s-au realizat).

- Psihodiagnoză; evaluare; autoevaluare la începerea programului (Pentru a

vedea ce nivel de dezvoltare a unor abilităţi, ce tip de atitudini, ce grad al unor
calităţi de personalitate au clienţii care intră în program. Evaluarea şi
autoevaluarea se pot face şi prin observare şi autoobservare (cu ghiduri de
observare cu ancore comportamentale) ori prin activităţi de învăţare
experienţială grupate în sesiuni (≈ 1 h – individual, ≈ 2h grup), activităţi de
autocunoaştere şi de intercunoaştere. În timpul acestor activităţi construim şi
relaţia eficientă consilier / client ori client / grup).

- Obiective şi nevoi specifice le formulăm (pentru noi) în urma psihodiagnozei

ori/şi a evaluării şi autoevaluării. Mobilizăm clienţii să şi le formuleze.
Negociem obiectivele specifice finale într-o muncă de colaborare specifică
relaţiei de colaborare client- consilier.
Importantă este şi conştientizarea nevoilor specifice, pentru o implicare
conştientă şi perseverentă a clientului în procesul terapeutic de schimbare.
(Importantă este de asemenea conştientizarea nevoilor celor cu care el
interacţionează, pentru construirea unei relaţii eficiente, sănătoase)
Atenţie! Obiectivele şi nevoile specifice se conturează pe tot parcursul
procesului de consiliere; este vorba aşadar de o evaluare şi autoevaluare
continuă.

- Proiectare de sesiuni cu obiective şi cu activităţi specifice care să permită

atingerea acestor obiective.
Atenţie! E bine să fim flexibili. În funcţie de nevoile specifice ale
persoanei sau ale grupului consiliat, modificăm activităţile pe care ni le-am
proprus, le adaptăm situaţiei de moment ori creăm activităţi noi.
Aşadar, activităţile pe care ni le prorunem au un rol de cadru de
orientare, felxibil, care să ne permită o aboradre creativă a desfăşurării
sesiunii.
Putem să ne informăm spre a vedea cu ce tipuri de activităţi au lucrat
alţii în situaţii similare. Ceea ce trebuie să avem în vedere este însă că
întotdeauna vom fi nevoiţi să adaptăm conservele (cuvintele prin care
provocăm comportamente) obiectivele „modul de desfăşurare a acestor
activităţi în funcţie de persoanele concrete ori de grupul concret cu care
lucrăm.
În proiectarea acestor activităţi utilizăm concepte, principii, tehnici ale
unei şcoli de pshoterapie / consiliere în care am fost formaţi.
Putem proiecta astfel de activităţi şi cunoscând principiile, conceptele
despre învăţarea experienţială, ca activităţi de învăţare experienţială.
(Aplicaţie:
- Revedeţi materialul referitor la structura unei astfel de activităţi
prezentat în cursul Tehnici experienţiale de comunicare şi dezvoltare
personală.)

- Psihodiagnoza, evaluarea şi autoevaluarea finală.

Aplicăm aceleaşi teste psihologice la terminarea programului (măcar 10
sesiuni). Vedem dacă apar diferenţe semnificative. (Când lucrăm cu grupuri,
vom avea ≈ 15 persoane maximum, aşadar vom aplica teste statistice
nonparametrice).

- Facem o autoevaluare pe baza observaţiilor noastre on-line, notate la

sfârşitul fiecărei sesiuni.

- Cerem celor consiliaţi să facă şi ei o autoevaluare a câştigurilor pe care le-au

dobândit.