Etica filosofie si stiinta a moralei

Din antichitate, ceea ce astazi numim Etica s-a conturat ca ramura a Filosofiei, treptat constituindu-se cu
domeniu autonom de studiu: valori, norme, principii si idealuri morale; asadar, si ca o stiinta al carei
caracter social a fost evidentiat inca in scrierile lui Platon si Aristotel.
Etica este filozofie si stiinta a athosului in care, de la un moment al dezvoltarii social-istorice, intra si
preocuparile privind ceea ce ar trebui sa fie / sa devina, ceea ce se doreste a fi / a deveni omul si omenirea
inteles de valoare-ideal deopotriva imperativ si aspiratie intru depasirea starii existente nesatisfacatoare.
Asadar, etica implica traiectul transformarii rational concepute, simtite, dorite, alese si voite, pe linie de
actiune a omului concentrare de convingere, atitudine si comportament.
Etica presupune distingerea urmatoarelor planuri, niveluri:
-

realitatea asa cum este fata de care intervine demersul constatativ; si

realitatea asa cum ar fi bine sa fie, insemnand concomitent: e de dorit sa fie si trebuie sa fie.

Acest ar fi bine sa fie imagineaza idealul moral, ca o indreptare, o imbunatatire, o implinire / desavarsire
a starii existente prin proiectarea si asumarea unei stari ideale, a modelului, anticipare a trebuintei dar si a
aspiratiei catre care se cuvine a tinde. Propriu-zis, etica aseaza in deschiderile necesitatii si placerii; intr-un
fel, e la mijlocul situatiilor relativ dilematice, cum aflam in Noul Testament prin pilda fratelui ratacitor
(care, initial, face ceea ce-i place) si a celui ramas acasa (care face ceea ce trebuie).
Etica este o ramura a Filozofiei, subsistem al sistemului filozofic. Conceptia etica apartine si are
caracteristicile conceptiei generale, filozofice despre lume, viata, om; la randu-i, ea completeaza conceptia
generala cu idealul, principiile si normele conduitei umane.
Intr-o perspectiva diacronica in istoria filozofiei, remarcam preocuparea ganditorilor pentru problematica
etica, fie concretizata in contributii distincte (prin lucrari, curente, sisteme, scoli de filosofie morala), fie
implicit, ca parte integranta a teoriei filozofice in ansamblul ei.
Etica s-a impus si ca disciplina stiintifica; ea este o stiinta teoretica, a moralei, avand metode specifice de
cercetare si principii dupa care actiunea umana are a se ghida.
Etica are o functie de informare si descriere a realitatii / experientei morale; permite studierea cu
instrumentarul stiintific al vietii morale; deschide intru sistematizarea cunostintelor, intru elaborarea unei
imagini teoretice globale pe baza explicatiei legice.
Ca stiinta a moralei, Etica are caracter axiologic si normativ - dimensiuni care (dincolo de unele dispute in
contemporaneitate, cum ca nu ar fi compatibile cu statutul de stiinta al Eticii ) o definesc.
In corpus-ul Eticii sunt incluse o serie de valori ce graviteaza in jurul binelui si raului; sunt valori, precum:
dreptate, responsabilitate, sinceritate, libertate, intelepciune, solidaritate, respect, onoare, demnitate,
modestie, fericire, omenie etc. cu opusii lor. De altfel, potrivi specialistilor, in orizontul Axiologiei, cele
mai numeroase sunt valorile moralei; totodata, ele fiind cele mai inalt semnificative pentru afirmarea
omului care isi da masura suprema ca personalitate morala. Cu indreptatire, Louis Lavelle apreciaza
valoarea morala ca fiind valoarea valorilor; ea contamineaza toate celelalte valori, le impregneaza in chip
fundamental. Etica intereseaza prin ansamblul judecatilor de valoare ce poarta asupra conduitei. (Fireste,
admitand si conflictul care se creeaza intrucat nu totdeauna conduita oamenilor e conforma propriilor
judecati asupra valorii actelor).

Totodata, corpus-ul Eticii integreaza norme si principii ca reflectare a ceva ce trebuie sa fie, a
imperativului ghid pentru buna actiune umana. Fenomenele morale - de deslusit in intreaga tesatura a

vietii omului, la nivel de constiinta morala si de comportament moral, in complexul de moravuri, idei,
sentimente si convingeri, atitudini, deprinderi, practici stau sub semnul imperativului, al aprecierii
responsabile antrenand in functie de gradul de respect al valorilor, normelor si principiilor de viata
civilizata recompensa si / sau sanctiunea morala.
Unii autori accentueaza continutul normativ al Eticii. Astfel, obiectul de studiu al acesteia, morala, in
conceptia lui Pierre Moessinger, reprezinta tocmai ansamblul de reguli care ghideaza conduita omului in
viata sa personala si sociala. Pe pozitia evidentierii nevoii de norma, a puterii normativului in raport cu
axiologicul, se situeaza Jurgen Habermas. Observa acesta: Idealurile si valorile nu pot sa ne oblige in
acelasi sens ca normele morale; le lipseste caracterul de absolut al unei trebuinte categorice.
Etica, situand in cimpul trecerii de la o stare de fapt la o alta proiectata, de la real la ideal, de la ceea ce este
la ceea ce trebuie sa fie (concomitent, ca ceea ce se doreste sa fie), implica normativul care, in temeiul
exigentelor de validitate, poseda un tip de obiectivitate pe care nu-l are constatativul valori.
Etica inseamna nu doar imperativul, exigenta, trebuie-le; ci deopotriva, vointa, aspiratia, ceea ce omul
doreste a fi ( a deveni ca acel ce e bine (implicand si ceea ce e just) pentru sine / pentru toti. Domeniul
eticii e unitate a preferintelor si deciziilor in raport cu exigentele vietii morale fapt evidentiat de catre
Lawrence Kohlberg: Deciziile personale sunt considerate ca fiind din punct de vedere cultural, istoric si
individual relative, dupa cum un anume grad de empatie, de sensibilitate si de comunicare sunt cerute
pentru a rezolva asemenea chestiuni. De altfel, ideea este prezenta si la adeptii unei Etici deontologice,
care insista asupra reglementarii relatiilor interpersonale morale in perspectiva pragmatica, prin
intemeierea si aplicarea normelor ce fixeaza drepturile si datoriile reciproce, intr-un program realizabil
raspuns la intrebarea: Ce trebuie sa fac / sa facem? . Obligatiile pragmatice, asteptarile de comportament
legitime, alegerea rationala poarta pecetea unei pregatiri si decizii axiologice functie de posibilitatile de
actiune alternative, ca orientare a unei practici de viata globale; intra in joc stiinta de a interveni pentru a
produce o stare de lucruri dorita. Evaluarea scopurilor, orientata in functie de valori, si evaluarea
mijloacelor la dispozitie, orientata in functie de un final, servesc decizia rationala; aprecierea morala a
maximelor si actiunilor necesitand si clarificarea chestiunilor empirice considera Habermas.
Adoptarea normelor inseamna adeziune rational morivata, dar si acceptare empirica; inseamna convingere
(ca traire psihomorala complexa) asupra legitimitatii a ceva la care se adera; totul, in baza criteriului
axiologic, in corelatie cu un repertoriu de valori admise si recunoscute ca atare.
Functia normativa a Eticii se realizeaza prin conditionarea cu reflexia teoretica, prin prescrierea si
recomandarea de reguli si principii; mai mult, prin anticiparea / proiectia unor modele de urmat.
Structurarea axiologic-normativa a eticii se face in raport cu idealul moral, cunoscand o anumita evolutie si
afirmare cu particularitati spatio-temporale.
Idealul constituie proiectia dezvoltarii la maximul a capacitatilor umane, a omenescului din om, adica a
ceea ce da valoare adevarata si distinctie fiintarii numite om. Idealul in etica esentializeaza imaginea
realizarii personalitatii in libertate si in respectul legii / al ordinii; expresie a personalitatii in demnitatea ei,
potentare si manifestare a virtutilor de care omul este capabil, pe care el trebuie sa le dovedeasca,
constientizand propria valoare si perseverand in efortul de a satisface principiul devenirii ca Om, un
principiu porunca si indemn cu functionalitate in plan individual si social, ce deschide intru intelegerea
necesitatii transcenderii omenirii ca realitate demografica si istorica, conturarii umanitatii ca ideal valoric
ce se cristalizeaza in timp prin dezvoltarea constiintei morale. Caci, asa cum observa Traian Herseni
omenirea arata ce suntem, in vreme ce umanitatea arata ceea ce trebuie sa fim.
Continutul filozofic si stiintific al Eticii isi afla argumente in intreaga evolutie a acestei discipline.