Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
eu/atyourservice/ro/20150201PVL00104/Parlemeter-2014
Miscarea de voluntariat din Romania s-a dezvoltat constant in ultimii 21 de ani, anul 2001, Anul
International al Voluntariatului, fiind un moment care a dat un impuls extraordinar acestei
miscari, atat prin adoptarea legii 195/2001 (Legea Voluntariatului) - o forma de recunoastere
publica de care aceasta miscare avea nevoie pentru a se dezvolta, cat si prin initierea unor
proiecte de voluntariat constante, vizibile si cu un impact din ce in ce mai mare, de tipul
Saptamanii Nationale a Voluntariatului. La zece ani de la acest salt inainte al miscarii de
voluntariat, marcam Anul European al Voluntariatului 2011, un semnal al Comisiei Europene ca
voluntariatul si-a castigat un rol important pe agenda politicilor publice la nivel european datorita
valorii sale pentru individ si societate.
Valoarea voluntariatului este identificabila pe doua dimensiuni majore: dezvoltarea individuala a
persoanelor implicate in activitati de voluntariat si dezvoltarea comunitatilor si societatii in
ansamblu. Contributia voluntariatului la dezvoltarea individuala este reflectata in dobandirea de
cunostinte, competente si abilitati transferabile pe piata muncii, in potentialul voluntariatului ca
oportunitate de invatare pe tot parcursul vietii, in cultivarea abilitatilor sociale de tipul increderii,
tolerantei, stimei de sine, respectului pentru diversitate. Contributia voluntariatului la dezvoltarea
comunitatilor este reflectata in solutionarea unor probleme locale prin complementarea aportului
financiar cu munca voluntarilor, facilitarea coeziunii sociale prin aducerea oamenilor impreuna
pentru un scop comun, facilitarea integrarii sociale si combaterea riscului de excludere sociala a
unor categorii sociale vulnerabile. Contributia voluntariatului la dezvoltarea societatii in
ansamblu este reflectata in cultivarea increderii interpersonale si cresterea nivelului capitalului
social, punerea in practica a valorilor europene de solidaritate, toleranta si coeziune sociala, fiind
o forma de imbatranire activa si de cetatenie activa. De asemenea, contributia voluntariatului la
dezvoltarea societala poate fi cuantificata si in termeni financiari, atingand valori intre 0,5% si
5% din PIB-ul diferitelor state europene[1].
Situatia voluntariatului in Uniunea Europeana este marcata de o medie de implicare de 30%
potrivit Eurobarometrului din noiembrie 2010, dintre care 13 state situate peste aceasta medie,
printre acestea remarcandu-se Olanda, Danemarca si Suedia unde implicarea depaseste 50% din
populatie[2]. Profilul voluntarilor la nivel european indica un grad mai mare de activism al
cetatenilor cu un nivel socio-economic ridicat si aproximativ 20 de ani de scoala, persoane active
pe piata muncii si care manifesta interes sporit pentru viata publica. (EBR73: pp. 174).
Echivalentul contributiei financiare a voluntariatului la PIB atinge, in state precum Austria,
Olanda si Suedia, procente intre 3% si 5%, iar in Marea Britanie, Finlanda si Danemarca peste
doua procente.
In comparatie cu alte state, nivelul la care se situeaza voluntariatul in Romania este sub media
europeana, Eurobarometrul din noiembrie 2010 indicand o rata de implicare a populatiei de 20%,
plasand Romania in categoria tarilor din Uniunea Europeana cu un nivel scazut de implicare.
(VEU: pp. 65). In perioada 1996-2010 o serie de cercetari au indicat procente de implicare care
variaza intre 8% si 33%, variatii care pot fi explicate fie de metodologiile diferite de esantionare
si colectare a datelor, fie de neclaritati conceptuale cu privire la tipul de activitati care pot fi
incadrate in categoria implicarii voluntare[3]. Astfel de neclaritati sunt cultivate chiar de cadrul
legislativ cu privire la voluntariat in Romania, care cuprinde o serie de legi si reglementari care
contrazic chiar Legea 195/2001, legea cadru de reglementare a voluntariatului in Romania [4].
Organizatiile neguvernamentale active sunt cele care utilizeaza voluntariatul pe scara larga,
dintre cele aproximativ 21000 de organizatii active, 90% declarand ca implica voluntari in
activitatea lor si 68% functionand fara niciun angajat, exclusiv pe baza implicarii voluntare a
membrilor[5]. Peste jumatate dintre liderii organizatiilor neguvernamentale din Romania declara
ca au suficienti voluntari si ca acestia vin singuri la organizatie, iar 3,3% mentioneaza ca nu pot
oferi oportunitati de implicare tuturor celor care doresc sa devina voluntari (FDSC: 88),
denotand astfel o slabiciune structurala a sectorului care nu are capacitatea sa absoarba cererea
de voluntariat prin oferirea unui numar suficient de oportunitati organizate de implicare.
Colectarea deficitara a datelor cu privire la dimensiunea si dinamica miscarii de voluntariat din
Romania este principalul motiv care ne impiedica sa avem o imagine foarte clara cu privire la
numarul voluntarilor si valoarea muncii acestora.
Romania este evidentiata, in studiile europene cu privire la voluntariat (VEU: National Report
Romania), in termeni pozitivi datorita diferentierii clare dintre statutul voluntarului si statutul
persoanelor angajate, precum si datorita diferentierii dintre voluntariatul formal (organizat) si cel
spontan (scos explicit de sub incidenta legii cadru cu privire la voluntariat). Tendinta de crestere
constanta, chiar daca extrem de modesta, a nivelului de implicare in activitati de voluntariat, si
existenta unei infrastructuri organizationale la nivel national si local care asigura functionalitatea
miscarii de voluntariat (reprezentata de organizatii de suport si reprezentare la nivel national si
de organizatii care implica voluntari la nivel national, regional si local) sunt alte puncte pozitive
evidentiate in studiile amintite.
In termeni negativi, Romania este evidentiata pe doua niveluri: nivelul maturitatii sectorului
neguvernamental,care prezinta inca probleme structurale marcate de fragmentare, lipsa