3.Principii de organizare a activitii financiare la ntreprindere.

Principiile de organizare a activitatii financiare sunt:

1. Eficiena i rationalitatea. Acest principiu deriva din teoria comportamentului rational al lui
,,homo economicus", care considera profitul drept cea rnai puternica motivatie a
intreprinztorului. Este imposibil, pentru fermier, ca pentru manufacturier (intreprinzatorul
industrial) - spunea David Ricardo - sa triasca fara profit, tot aa cum muncitorul nu poate
trai fara salariu. Motivul care ii face s acumuleze se va reduce cu fiecare micorare a
profitului si el va inceta complet atunci cand acesta va fi asa de mic, incat nu va mai oferi o
recompense suficienta pentru truda lor si pentru riscul pe care ei si-l asuma, ntrebuinndu-i
capitalul ntr-un mod foarte productiv"
2. Demarcarea neta a activitilor cu efecte directe asupra capitalului (emisiuni de aciuni i
obligatiuni, contractarea de credite si rambursarea lor, ncasri i pli, calcularea costurilor si
nregistrarea veniturilor .a.) de activitile cu efecte indirecte asupra capitalului (evidena
stocurilor, ntocmirea statelor, evidena clienilor, executarea controlului intern etc.).
Respectarea acestui principiu impune o anumita diviziune a muncii ntre compartimente
si posturi, astfel nct o singura persoana s nu dein controlul asupra unei tranzacii. n acest
fel, vor putea fi evitate fraudele, efectuarea de operaiuni ilegale.
4.Factorii care influeneaz modul de organizare a activitii financiare a ntreprinderii.
1.Forma de proprietate
2.Particularitatile procesului de productie- in dependent de deosebirea intre structura
capitalului fix si circulant, in sursele de provinienta a fondurilor, in viteza de rotatie a capitalului.
3.Conditiile pietii- se manifest ape 3 coordonate:
1.piata de capital care influienteaza capacitatea de imprumut a # prin nivelul ratei dobinzi
prin conditiile si termenul de acordare.
2.piata consumatorilor
3.piata furnizorilor-depinde de calitatea marfurilor
4.Fiscalitatea

8. Factori care influienteaza formarea structurii financiare

Prinstructura financiara unei ntreprinderi se nelege un raport
existent ntrefinanrile sale pe TS i finanrile pe TL i TM. Fiecare firm i
stabilete o structur obiectiva capitalului care const din anumite proporii
de capital propriu, capital mprumutat pe TL icapital mprumutat pe TS.
Capitalul este un stoc de valori care, intrate n circuitul economic,
potgenera venituri posesorilor lor.Structura financiar a ntreprinderii reflect
compoziia capitalurilor acesteia, care pot fi: proprii sau mprumutate
Factorii ce influeneaz structura financiar a ntreprinderii.
Interni
stabilitatea vnzrilor. O firm care are vnzri stabile poate folosi
capitalmprumutat ntr-o proporie mai mare.
structura activelor firmele a cror active sunt adecvate pentru a fiutilizate
drept gaj tind s utilizeze mai mult capital mprumutat.
rata de cretere
atitudinea echipei manageriale. Unele echipe tind s utilizeze capitalmpru
mutat ntr-o proporie mai mare, iar altele ntr-o proporie mai mic.
condiiile interne ale ntreprinderii nivelul lichiditii i
solvabilitii,rentabilitii mai mare rata dobnzii
Externi
condiiile pieei financiare;
rata sczut a economiilor
atitudinea agenilor de plasament;
pierderea ncrederii n instituiile de capital,
fiscalitatea

9.Esena i rolul managementului financiar al ntreprinderii.

ndeplinirea obiectivelor sporite ce revin societatilor comerciale n etapa actuala necesita un
volum nsemnat de fonduri banesti. n asigurarea acestor fonduri, n repartizarea si utilizarea lor
cu maximum de eficienta un rol nsemnat revine managementului financiar.
Managementul financiar al societatii comerciale este expresia un domeniu specific al
activitatii de conducere, domeniu n cadrul caruia se fundamenteaza, elaboreaza, adopta si
finalizeaza deciziile financiare prin relevarea ntregului potential managerial la nivelul
ntreprinderii.
Managementul financiar poate fi definit ca o functie a carui scop esential consta n
asigurarea permanenta si regulata a societatii comerciale cu fondurile necesare si n exercitarea
controlului cu privire la rentabilitatea operatiunilor angajate cu aceste fonduri. Pentru a ajunge la
aceste scopuri n conditii normale este necesar ca managerul, ajutoarele sale imediate si
personalul ce activeaza n domeniul financiar sa respecte anumite reguli financiare si
manageriale si care vizeaza nu numai sa asigure unitatea economica cu fondurile necesare, ci si
procurarea acestora la timpul potrivit, la un pret avantajos si fara a stirbi independenta actionala,
sau posibilitatile sale de afaceri.
Descentralizarea activitatii economice si trecerea ei spre competitia specifica pietei
interne si internationale ridica ca problema majora asigurarea autonomiei financiare a societatii
comerciale. Pentru aceasta, unitatea economica trebuie sa dispuna de toate prerogativele unui
organism capabil sa faca fata economiei; bazata pe un raport echilibrat si pe planul componentelor financiare. Asigurarea autonomiei financiare ridica numeroase si com-plexe probleme n
managementul financiar, n mecanismul repartitiei, dintre care mai importante sunt: a)
consolidarea financiara a societatii comerciale prin instituirea unui sistem de fonduri adecvat,
capabil sa contribuie la formarea, refacerea si dezvoltarea componentelor de baza ale structurii
economice de productie (salariatii unitatii, mijloacele fixe, mijloacele circulante, informatiile si
mediul nconjurator); b) asezarea pe criterii economice reale a procesului de procurare de
fonduri, astfel nct sa se ajunga la o stimulare rationala a acelora oare utilizeaza eficient si
operativ aceste fonduri; c) asezarea pe baze noi a relatiilor societatii comerciale cu piata
financiara interna si internationala. Rezulta deci ca societatea comerciala trebuie lasate sa aplice
principiile si cerintele managementului financiar, sa aiba o adevarata independenta, urmnd ca
relatiile lor financiare sa cuprinda pe cele cu banca pentru credite si pe cele cu bugetul pentru
impozite.
Principalele riscuri financiare la care este expus ntreprinderea sunt:
-riscul de exploatare are n vederea stucturarea costurilor ntreprinderii n costuri fixe i
costuri variabile, aceast repartiie determinnd o dependent mai mic sau mai mare a
rezultatelor la evoluia produciei i vnzrilor. Astfel, o ntreprindere avnd cheltuieli fixe foarte
mari este mai supus a riscului deoarece dac aceste cheltuieli se repartizeaz pe o cantitate
limitat de producie determin pierderi effective. Dac activitatea ntreprinderii i cererea de
pia permit o producie ridicat, cheltuielile fixe se repartizeaz asupra unei producii suficiente
i se pot obine profituri.
-riscul de ndatorare este legat de structura de finanare a ntreprinderii i se manifest
atunci cnd rentabilitatea economic a ntreprinderii ndatorate este inferioar ratei medii a
dobnzii aferente creditelor acordate. Dac crete volumul de credite, ntreprinderea se oblig s
obin profituri suplimentare care s permit remunerarea i rambursarea acestor credite.
-riscul de faliment este consecina insolvabilitii ntreprinderii i poate determina chiar dispariia
acesteia. Crizele de solvabilitate nu conduc ntotdeauna la faliment, deseori ntreprinderea i
asigur supravieuirea dar chiar i n acest caz sunt antrenate costuri specifice care pot afecta
activitatea viitoare a ntreprinderii.
-riscul valutar i riscul de rat a dobnzii sunt riscuri financiare specifice legate de evoluia
cursului de schimb a monedei naionale i de evoluia posibil a ratei dobnzii. Orice

ntreprindere care efectueaz operaii n devize sau moned strin se expune riscurilor de
pierdere legate de evoluia defavorabil a cursului de schimb ntre momentul ncheierii unei
tranzacii i momentul efecturii efective a plii. De asemenea, ntreprinderile sunt expuse
efectelor favorabile date de variaia ratelor dobnzii pe pia de capital. Acest risc afecteaza att
ntreprinderile care angajeaz noi credite (cheltuielile financiare cresc ca urmare a creterii
dobnzilor) ct i cele mprumutate (dac au acordat credite cu dobnda fix care asigur o
remunerare plafonat n timp ce dobnda de pe piata financiara poate crete).
4.Meninerea solvabilitii sau stpnirea echilibrului financiar

10.Funciile managementului financiar.

Funciile managementul financiar reprezint un anumit tip de activitate managerial,

alctuit din acumularea, sistematizarea, transmiterea i pstrarea informaiei i luarea deciziilor
financiare.
Principalele sarcini ale managementul financiare a ntreprinderii pot fi analizate
pe cele trei faze ale ciclului financiar fundamental desfurat n ntreprindere: analiza financiar,
decizia financiar i controlul de gestiune.
Esenta managementului o reprezinta functiile sau atributele,dupa cum a rezultat din
definitie.Cunoasterea si intelegerea functiilor managementului in mod aprofundat constituie o
premisa majora pentru descifrarea continutului stiintei si practicii riguroase a managementului
pentru insusirea si utilizarea eficienta a sistemelor metodelor,tehnicilor,procedurilor si
modalitatilor care-i sunt proprii.
Cel care a identificat si analizat procesele de management pentru prima data a fost Henry
Fayol,in cadrul lor definind cinci functii principale: -previziunea -organizarea -comanda
-coordonarea -controlu.
Ulterior alti specialisti au partajat procesul de management diferit,stabilind functii partial altele
Astfel,Justin Longeneker si Charles pringle delimiteaza patru functii:
-planificarea si luarea deciziilor
-organizarea pentru performante
-dirijarea si motivare
-controlul rezultatelor
Dupa alte opinii,procesul de management se poate partaja,avand in vedere natura sarcinilor
implicate de desfasurarea lui si modul de realizare,in cinci functii
-previziune
-organizare
-coordonare
-antrenare
-evaluare-control
Functia de previziune consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se
determina principalele obiective ale firmei-societate comerciala sau regie autonoma-si
componentelor sale,precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii lor.
Functia de coordonare consta in ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza
deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale,in cadrul previziunilor si
sistemului organizatoric stabilite anterior.
Functia de antrenare incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina
personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate,pe baza luarii
in considerare a factorilor care il motiveaza.
Functia de evaluare-control poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care
performantele firmei,subsistemelor si componentilor acesteia,sunt masurate si comparate cu
obiectivele si standardele stabilite initial,in vederea eliminarii deficientelor constatate si
integrarii abaterilor pozitive.
Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin intermediul
carora se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor
(miscari,timpi,operatii,lucrari,sarcini etc),precum si gruparea acestora pe posturi,formatii de
munca,compartimente si atribuirea lor personalului corespunzator anumitor criterii
manageriale,economice,tehnice si sociale,in vederea realizarii in cat mai bune conditii a
obiectivelor previzionate.
Conceperea structurilor de organizare se realizeaza in stransa corelatie cu evolutia
factorilor de influenta,prezentati anterior,si cu respectarea unor principii generale de elaborare.
1.Principiul unitatii obiectivelor. O structura de organizare este eficienta daca asigura
participarea fiecarui salariat la atingerea obiectivelor firmei.

2.Principiul eficientei. Structura de organizare este eficienta daca asigura atingerea

obiectivelor firmei cu costuri cat mai mici.
3.Principiul sferei de autoritate. Fiecare titular al unui post de conducere poate coordona
un numar optim de posturi de executie.Acest numar depinde de complexitatea activitatilor
conduse si gradul de repetabilitate al acestora.
4.Principiul scalar. Cu cat este mai clara linia de autoritate,cu atat mai eficiente vor fi
responsabilitatea luarii deciziei si comunicarea informatiilor,in ambele sensuri,pe directie
verticala,in piramida structurii de organizare.
5.Principiul delegarii prin rezultate dorite. Autoritatea delegata spre managerii de mijloc
si inferiori trebuie sa asigure atingerea performantelor dorite.In acest scop,o parte din
atributii,competente si aautoritatea managerilor superiori se transfera subordonatilor fixandu-le si
rezultatele ce trebuie sa fie realizate.Delegarea de autoritatate nu reduce responsabilitatea
conducatorului.Cu alte cuvinte,responsabilitatea nu poatefi delegata.
6. Principiul responsabilitatii absolute. Responsabilitatea subordonatilor fata de
manageri ,in legatura cu atingerea obiectivelor postului,este absoluta.In acelasi context
,managerii sunt obligati sa asigure conditiile necesare desfasurarii activitatilor subordonatilor
7.Principiul unitatii de comanda . Intelegerea si respectarea relatiilor de munca ,dintre
manageri si subordonati, elimina posibilitatea aparitiei unor probleme si permite cresterea
responsabilitatii personale pentru rezultatele obtinute in procesul muncii.
8. Principiul nivelului de autoritate . La delegarea de autoritate se transfera managerului
delegat dreptul de a decide ,in limita competentelor acordate ,fara ca managerul superior sa
intervina in desfasurarea proceselor respective de munca.
9.Principiul diviziunii muncii. Structura orgnizatorica este mai eficienta atunci cand
activitatile ,atributiile si sarcinile sunt delimitate de posturi de lucru in stransa concordanta cu
pregatirea profesionala de specialitate si motivatiile salariatilor.
10.Principiul definirii functiei. Cu cat posturile de lucru si compartimentele au mai bine
definite activitatile,atributiunile sarcinile, obiectivele,responsabilitatile,competentele si
autoritatea cu atat nivelul performantelor este mai mare
11.Principiul separatiei. In organizarea activitatilor de control si verificare ,persoanele
titulare ale posturilor de control executa sarcinile de verificare si control independent de titularul
postului de conducere al compartimentului controlat si raporteaza rezultatele titularului postului
de conducere superior pe linie de linie de autoritate compartimentului controlat.
12.Principiul echilibrului. Aplicarea diferitelor principii si tehnici de elaborare a structurii
de organizare trebuie sa tina cont de eficienta generala a structurii.Fiecare principiu ofera
avantaje si dezavantaje si de aceea aplicarea nu se face in mod rigid ci cu asigurarea unui
echilibru care sa confere structurii de organizare o eficienta cat mai mare.
13.Principiul flexibilitatii. Fiecare firma trebuie sa activeze in conditiile schimbatoare
determinate de mediul extern si intern.Aplicarea acestui principiu in elborarea structurii de
organizare,presupune nticiparea solutiilor ce trebuie s fie adoptate prompt,pentru a nu reduce
eficcitatea activitatilor firmei.
14.Principiul facilitarii actului de conducere. Cu cat structura de organizare si delegarile
de autoritate dau posibilitati mai mri managerilor sa creeze si sa sustina un nivel ridicat de
performanta,cu atat mi mult vor putea fi dezvoltate abilitatile de conducere a acestora .
Principiile de elaborre a structurii de organizare nu trebuie sa fie absolutizate. Acestea trebuie sa
fie adaptabile in functie de conditiile concrete ale fiecarei firme. De fapt,aceasta e o problema de
cunoastere a modului cum trebuie folosite aceste principii,o problema de discernamant si
experienta in insusirea temeinica a stiintei managementului.

11. Solutiile managementului financiar

Managementul financiar reprezint un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente i
aciuni prin intermediul crora se fundamenteaz deciziile financiare n contextul realizrii unor
obierctive organizaionale, formulate printr-o strategie a organizaiei.
. Ca urmare, managementul financiar ndeplinete o serie de atribuii
evalueaz eforturile financiare ale tuturor aciunilor ce urmeaz a fi ntreprinse ntr-o
perioad de gestiune dat;
asigur la momentul oportun, n structura i condiiile reclamate de necesiti, capitalul,
la un cost ct mai sczut posibil;
urmrete modul de utilizare a capitalului i gradul de influen al factorilor de decizie n
direcia asigurrii unei utilizri eficiente a fondurilor atrase n
circuitele financiare;
asigur i menine echilibrul pe termen scurt i pe termen lung n concordan cu
necesitile organizaiei (sau proiectului);
urmrete obinerea rezultatului financiar scontat i l repartizeaz pe destinaii.
Cu alte cuvinte, managementul financiar se refer la urmtoarele aspecte:
planificarea resurselor financiare, care are n vedere formularea unor programe concrete
de msuri i de punere n practic a strategiilor adoptate.
n elaborarea planurilor, managerii vor avea n vedere diferite alternative de aciune.
Instrumentele planificrii sunt studiile de fezabilitate, bugetele, previziunea cash-flowuluietc.;
organizarea, care presupune sistemul informaional necesar pentru a putea punerea n
aplicare a planurilor financiare, ntre instrumente nscriindu-se bugetele, manualele de
proceduri specifice, planul de conturi, etc.;
controlul este un atribut specific managementului, fiind necesar pentru a asigura aplicarea
corespunztoare a procedurilor i utilizarea eficient i eficace a resurselor financiare. Ca
i instrumente specifice acestei etape se nscriu bugetele, procedura de licitaie, auditul,
etc.;
raportrile referitoare la utilizarea resurselor financiare ale organizaiei pentru a atinge
obiectivele. Prin intermediul raportrilor se va urmri s se asigure n mod regulat i la
timp informaie managerilor, astfel nct acetia s poat evalua pe parcurs i la finalul
proiectului eficacitatea planului, s identifice puntele tari i punctele slabe i eventual s
ia msuri corective. ntre instrumentele specifice acestei componente a managementului
financiar se nscriu rapoartele de evaluare, rapoartele de monitorizare a bugetelor,
rapoartele referitoare la cash-flow, rapoartele de audit.3

12.Politica financiar
Politica financiar reprezint o parte component a politicii generale a
ntreprinderii avnd o influen deosebit asupra constituirii, repartizrii i
folosirii fondurilor n scopul realizrii programelor economice curente i de
dezvoltare a creterii eficienei ciclurilor operaionale i de investiii precum
i a ntregii activiti.
ntre politica general economic i cea financiar exist puncte de
corelaie, deoarece politica financiar are misiunea de a rezolva aspectele
legate de metodele de procurare a fondurilor, alocarea pe destinaii i
folosirea eficient a acestora, asigurarea echilibrului financiar, reducerea
preurilor, costului capitalului etc.
Deciziile de politic financiar se sprijin pe structura financiar
adoptat de ntreprindere n funcie de obiectivele sale de rentabilitate, de
cretere i de risc.
Principalele sarcini ale politicii financiare constau n alegerea unui ritm
de cretere a capitalului economic i de modalitile de finanare a acestei
creteri, deoarece o asemenea alegere genereaz sporirea capitalului
financiar i gradul de autonomie a ntreprinderii. Alegerile depind de
obiectivele ntreprinderii i de mediul nconjurtor i sunt guvernate
relaiile de putere n interiorul ntreprinderii.

de

13.Politica de credit i formele de credit.

Politica de creditare se poate analiza i prinintermediul elementelor creditelor comerciale
(perioada de creditare, reducerile ncash, standardele creditelor, politica de colectare). Din cauza
riscurilor privindcreditelor comerciale, directorul ntreprinderii stabilete politica de credit,
deregul, de comun acord cu directorul financiar, al vnzrilor. Managerul de crediteste
responsabil de gestiunea politicii de credit a ntreprinderii.
Pentru a realiza o politic de credit eficient este necesar de inut cont de unechilibru ntre
rentabilitatea capitalurilor imobilizate n creane i riscul delichiditate care este ataat deinerii
acestor creane.Pentru analiza performanelor determinate de o anumit politic de creditareeste
necesar monitorizarea clienilor, urmrindu-se evoluia perioadei medii dencasare i ntocmirea
schemei vrstei (evidena creanelor pentru fiecareperioad). De obicei, o astfel de informaie
este prezentat la finele lunii i, dupcaz, mai des. Raportul respectiv conine urmtoarea
informaie:
clientul numele clientului i suma neachitat. Lista clienilor sentocmete dup: ordinea
alfabetic, regiuni (zone), valoareacreditului, etc.;
numrul clientului toate comenzile neachitate sunt numerotate,lund n consideraie data
livrrii: ncepnd cu ultimele livrri pn laprimele;
data livrrii;
termenul de plat;
suma total de achitat;
suma curent de achitat;
creanele restante, etc.

Politica de dividende la ntreprindere.

Politica de dividend ne arat opiunea ntreprinderii de a distribui sau nu dividende n
anumite exerciii financiare de cretere continu, de reducere sau de pstrare nemodificat a
mrimii dividendelor de la an la an urmrind un anumit scop.
Politica dividendelor reprezint o cale de afirmare a necesitii societii pe aciuni pentru a
cunoate i a aprecia aspectul viabilitii, prosperitii i rentabilitii dezvoltrii.
Prin politic de dividend ntreprinderea i alege un anumit tip de acionariat. Distribuind
dividende sczute se poate ajunge la descurajarea unor acionari care pot arunca pe pia
aciunile de care dispun contribuind la scderea cursului acestuia. n schimb aceast politic
permite capitalizarea unei pri importante a profitului, fapt care are ca rezultat creterea valorii
ntreprinderii, cursului aciunii i perspective favorabile de profit pentru anii urmtori ce este
evaluat i apreciat de un numr mai mare de acionari i de consiliul de administraie sau de
adunarea general a ntreprinderii. Distribuind dividende cu o mrime ridicat n fiecare an se
obine ncrederea i fidelitatea acionarilor, ns aceast politic creeaz posibiliti mai slabe de
autofinanare, de cretere economic i de cretere bursier a ntreprinderii. O politic anumit de
stabilitate a mrimii dividendului este de dorit att pentru ntreprindere ct i pentru acionari,
deoarece, acceptnd aceast politic, ntreprinderea poate influena asupra ncrederii acionarilor
precum i asupra partenerilor de pe piaa financiar att a statului ct i n afara lui.
Politica optim a dividendelor asigur echilibrul dintre dividende curente i creterea lor
viitoare care maxizimizeaz preul aciunilor. O politic de distribuire a dividentelor poate fi
considerat sczut dac rata de distribuire nu depete 20% din profitul net. Politica de
distribuire este considerat puternic atunci cnd rata de distribuire a dividentelor depete 60%
din suma profitului net. Distribuirea dividentelor la acionari se face prin 2 moduri:
1. plata dividentelor ctre acionari
2. rscumprarea aciunilor ntreprinderii de la acionari
Politica de divident este influenat de 2 categorii de factori:
1. situaia financiar a ntreprinderii
2. preferinele investitorilor
Urmrirea politicii de dividend se realizeaz prin calcularea diverilor indicatori care
exprim anumite aspecte de realizri n acest domeniu. Principalii indicatori ai politicii de
dividend sunt:
1. Divident pe o aciune = Vol. anual al div. / Nr. ac.
2. Randamentul pe o aciune = Div. pe o ac. / Cursul aciunilor
3. Profitul de la o aciune = Profit anual al soc. / Nr. ac. emise
4. Coef. de capitalizare = Cursul ac. / Profitul pe o aciune
5. Activul net contabil pe o ac. = (Tot. activ Total datorii) / Nr. de ac.
6. Rata distribuirii divid. = Val. tot. al div. pltite (1 an) / Profitul net
14.

15.Riscurile financiare i de credit.

Riscul financiar este riscul asumat de ntreprindere prin adoptarea ndatorrii ca mijloc de
finanare; el este un risc suplimentar i depinde de maniera finanrii ntreprinderii. O
ntreprindere finanat numai din capital propriu nu comport risc financiar. El apare numai
atunci cnd ntreprinderea se finaneaz prin mprumuturi bancare sau mprumuturi obligatare.
Riscul financiar multiplic riscul economic i depinde de capacitatea ntreprinderii de a-i
acoperi sarcinile financiare. ntreprinderea ndatorat trebuie s verse periodic la banc sume ce
reprezint suma principal plus dobnda. Aceste vrsminte au caracter stabil, fiind provizionate
prin contractul de credit.
Cu ct structura financiar a ntreprinderii este mai ndatorat cu att mai mare este riscul
financiar. Riscul financiar poate fi subdivizat de:
riscul dobnzii
riscul ratei schimbului valutar
riscul de nerambursare
Riscul de dobnd este acel care decurge pentru debitor sau creditor din utilizarea ratei fixe
sau variabile a dobnzii dup ncheierea contractului pn la scaden.
Riscul ratei dobnzii este prezent i pentru bnci
i pentru ntreprindere. n cazul
ntreprinderii riscul poate avea loc cnd exist excedente de lichiditate care trebuie plasate
precum i atunci cnd apar deficite de lichiditi care trebuie acoperite cu credite.
Riscul cursului de schimb valutar reprezint pierderea n urma deprecierii valutei din
contract. El este suportat de ntreprinderi asupra ansamblului operaiunilor efectuate n moned
strin. Riscul valutar poate fi:
a) risc asupra operaiunilor comerciale
b) risc asupra operaiunilor financiare
c) risc de grup
Riscul de credit este riscul imposibilitii rambursrii de credit sau lichidrii obligaiunilor
fapt care ar genera pierderi altui agent economic. Fiind o categorie a riscului economic el const
n:
a) riscul insolvabilitii debitorului ce poate aduce dup sine o pierdere a sumei
mprumutate;
b) riscul imobilizrii n cazul n care debitorul nu respect angajamentul achitrii la
scaden.
Drept urmare preul creditului cuprinde nu numai dobnda propriu-zis ci i cheltuielile
administrative i remunerarea riscului de credit.

20.Riscuri investiionale.
Pentru un manager financiar riscul este posibilitatea unui sfrit nefavorabil sau neatingerea
scopurilor puse n fa parial sau total. Uneori proiectul pare a fi foarte efectiv, ns poate fi att
de riscant nct efectuarea lui duce la un risc bine determinat. Din aceste motive este necesar de
calculat toate criteriile de investiie optim. n cazul cnd variantele sunt limitate i proiectul este
foarte complicat i voluminos e necesar de efectuat aprecierea riscului pe trepte.
Aprecierea riscului pe trepte const n faptul c se apreciaz riscul la fiecare treapt, iar
apoi se calculeaz cel total. Fiecare proiect de investiii evideniaz aa trepte:
1) de pregtire, ce cuprinde ndeplinirea complexului de lucrri necesare pentru realizarea
proiectului;
2) de montare, ce include montarea cldirilor, instalaiilor, utilajelor;
3) de funcionare, cnd este pus n funciune utilajul i se primete profit.
Apoi toate aceste rezultate se nsumeaz i se verific de 2 ori, la momentul crerii proiectului i
dup depistarea lor n limite de risc.

21.caracteristica generala a activelor pe termen lung.

Unitatea (obiectul) activelor materiale se constat ca activ n cazul n care:

a) exist o certitudine ntemeiat c n urma utilizrii acestuia ntreprinderea va obine un
avantaj (profit) economic;
b) valoarea activului poate fi determinat cu un grad nalt de certitudine.
Dac aceste dou condiii nu pot fi satisfcute, activul se consider drept cheltuial a
perioadei de gestiune.
Activele materiale pe termen lung reprezint o parte considerabil din toate activele
ntreprinderii. De aceea este foarte important, cum aceste active vor fi prezentate n situaia
financiar a ntreprinderii.

ntreprinderea trebuie s determine, dac

investiiile capitale

efectuate pentru achiziionarea sau crearea unui oarecare obiect reprezint un activ sau
cheltuial. Aceasta poate s influeneze substanial mrimea rezultatelor activitii ntreprinderii.
Dac ntreprinderea stabilete c obiectul activelor materiale rspunde cerinelor
primului criteriu de constatare, este necesar fundamentarea gradului de certitudine privind
obinerea avantajului economic viitor (profitului) n baza datelor existente la momentul
constatrii iniiale. n cazul

existenei

unor argumente

suficiente

privind

obinerea

avantajului economic din utilizarea activului, ntreprinderea garanteaz c va obine acest

avantaj i poate s-l achiziioneze. Dac ntreprinderea nu este sigur c va obine un avantaj
economic ca urmare a efecturii operaiei de achiziionare a activului, o atare operaie poate
fi anulat fr pierderi considerabile. n acest caz nu exist nici un temei de constatare a
activului.
Condiiile celui de-al doilea criteriu de constatare snt satisfcute, de obicei, uor n
operaia de schimb (cumprare) a activului, n care se determin valoarea de intrare a
acestuia. Dac activul este creat de ntreprindere fr atragerea unor teri, valoarea de intrare
poate fi msurat exact prin totalitatea cheltuielilor privind achiziionarea materialelor, forei
de munc, a altor resurse utilizate n construirea, montarea, instalarea lui.
La determinarea unei uniti (obiect) a activelor materiale pe termen
necesar a

lua n

considerare

lung este

particularitile caracteristice unor tipuri de active i

ntreprinderi. De exemplu, piesele de schimb intrate mpreuna cu activul achiziionat se includ

n valoarea de intrare a acestuia. Din momentul punerii n funciune a unui asemenea activ uzura

se calculeaz, pornind de la valoarea uzurabil a activului, inclusiv valoarea acestor piese de

schimb. La reparaia acestui activ valoarea pieselor de schimb cheltuite, care figureaz n
garnitur, nu se include n consumuri sau cheltuieli. Dac ntreprinderea prevede s
utilizeze utilajul de rezerv mai mult de un an, acesta se trece la mijloacele fixe. n acest caz
pentru utilajul de rezerv se calculeaz uzura n cursul perioadei care nu depete durata de
funcionare util a activului aferent.
Activul achiziionat de ntreprindere poate s cuprind cteva elemente componente cu
diverse durate de funcionare util. n acest caz, fiecare element component se contabilizeaz
separat, iar uzura este necesar s fie calculat de asemenea separat. De exemplu, avionul i
motoarele acestuia au diferite durate de funcionare util, de aceea acestea trebuie s fie
contabilizate ca active amortizabile distincte.
ntreprinderea poate s achiziioneze activul pentru securitatea i protecia mediului
nconjurtor din utilizarea cruia nu va obine nemijlocit un avantaj economic. ns o atare
achiziionare este necesar pentru obinerea unui avantaj din activele aferente, de aceea aceasta
se constat drept activ. Un atare activ se constat numai n acel grad n care valoarea de bilan
a acestuia i a activelor legate de el nu depete valoarea lor total de recuperare luate n
ansamblu. De exemplu, ntreprinderea din industria chimic este nevoit s perfecioneze
noile metode (forme) de transportare i pstrare a produselor chimice n conformitate cu
cerinele contemporane privind protecia mediului nconjurtor, fabricarea i pstrarea
produselor chimice toxice. Aceste perfecionri noi se constat drept active cu condiia c ele
se recupereaz, deoarece fr ele ntreprinderea nu este n stare s produc i s vnd produsele
sale chimice.

Caracteristica general a mijloacelor fixe i clasificarea lor.

Mijloace fixe - acea parte a aparatului de producie care se consum i transmite valoarea
asupra produselor i serviciilor nu deodat, ci treptat n decursul mai multor cicluri operaionale,
i pstreaz forma fizic i au o durat ndelungat de funcionare.
n prezent mijloacele fixe sunt considerate acele utilaje ce au o durat de serviciu de peste 1
an i o valoare de inventar mai mare de 1 mie de lei. Din punct de vedere material mijloacele
fixe reprezint: maini, utilaje, instalaii, mijloace de transport, cldiri i formeaz baza tehnic a
ntreprinderii. Activele fixe se consum i-i transmit valoarea asupra produselor i serviciilor
treptat n perioada mai multor cicluri operaionale, pstrndu-i forma fizic i o durat
ndelungat de funcionare. nlocuirea activelor fixe, meninerea lor n stare de funcionare i
expansiunea lor reclam acumularea sistematic de resurse ce capt forma fondului de
amortizare.
nlocuirea i expansiunea activelor fixe are loc prin investiii. n economia de pia activele
fixe din p.de v. contabil sunt formate din imobilizri care se clasific dup criteriile:
I Dup natura lor:
1. cheltuieli de instalare cu meniunea c ele sporesc patrimoniul ntreprinderii;
2. necorporale (terenuri, construcii, utilaje);
3. alte valori imobilizate (mprumuturi acordate pe o perioad mai mare de 1 an, titluri de
participaie, depozite)
II Din p. de v. al deprecierii:
1. care se depreciaz (se datoreaz uzurii fizice);
2. care nu se depreciaz (terenuri i anumite imobilizri nemateriale)
III Din p. de v. al apartenenei
1. proprii
2. mprumutate
IV n dependen de participare la procesul de producie
1. de exploatare (bunuri direct productive utilizate pe o perioad ndelungat)
2. n afara exploatrii (bunuri indirect productive cum ar fi locuinele personalului)
Ciclul de via al activelor fixe cuprinde etapele urmtoare:
1. achiziionarea activelor fixe
2. participarea la procesul de producie
3. reparaia
4. inventarierea
5. scoaterea din funcie
Necesarul de active fixe depinde de volumul activitii, iar mrimea activelor fixe
influeneaz rentabilitatea general a ntreprinderii, deoarece activele fixe sunt purttoare de
cheltuieli de amortizare, de ntreinere, de chirie etc.
A. F. sunt evaluate n baza urmtoarelor costuri:
- iniial n baza cruia A.F sunt nscrise n bilan;
- de restabilire n care se include uzura moral i reevaluarea;
- rezidual care se calculeaz ca diferena dintre costul iniial sau de restabilire i uzura.
Din momentul n care s-a produs i mai ales n procesul de folosire A.F se uzeaz: fizic i
moral.
Uzura fizic reprezint baza material a pierderii valorii AF fiind determinat de
ntrebuinare, de aciunea unor factori naturali i de scurgerea timpului. Ca efect al uzurii fizice
AF se supun unui regim de ntreinere i reparaii care aduc cheltuieli, iar n unele cazuri sunt
22.

scoase din folosin, nlocuindu-se cu altele noi.

Uzura moral are loc cnd AF se demodeaz din p. de v. tehnologic i apar altele mai
perfecionate. Ea trebuie luat n calcul la volumul de amortizare prin stabilirea unei durate de
serviciu. Pentru atenuarea pierderilor provocate de uzura moral se recomand a se introduce
mecanisme sau metode adecvate de amortizare (accelerat).
Uzura fizic i moral reprezint baza fondului de amortizare. Faptul c AF sunt supuse
unui proces continuu de uzur i c ele influeneaz nivelul profitului face necesar utilizarea lor
la ntreaga capacitate. Creterea eficienei AF se poate asigura pe cale: - extensiv
- intensiv
Utilizarea complet a AF reclam aciuni ca:
intensificarea exploatrii raionale;
ntreinerea i reparaii n condiii optime;
modernizarea AF;
ncrcarea complet a capacitilor i spaiilor productive;
respectarea disciplinei tehnologice;
folosirea mai activ a uzurii ca prghie de influenare a mbuntirii activitii.

23.Metodele de calcul a uzurii mijloacelor fixe.

n vederea conducerii n condiii optime a activitii financiare este necesar s se cunoasc
fondul de amortizare care se va include n costuri i va fi folosit pentru nlocuirea a.f. De
stabilirea corect a fondului de amortizare depinde caracterul realist al programului costurilor de
producie i a bugetului de venituri i cheltuieli precum i a celui de investiii.
n conformitate cu cerinele S.N.C. 16 Contabilitatea activelor materiale pe termen lung
se recomand urmtoarele metode de calculare a uzurii:
liniar
n raport cu volumul produselor fabricate
degresiv cu rat descresctoare
soldului degresiv
Ultimele dou metode reprezint metode accelerate.
1. Metoda liniar presupune repartizarea uniform a valorii uzurabile pe parcursul duratei
de funcionare util (adic n fiecare perioad uzura este aceeai - constant). Pentru a calcula
uzura dup aceast metod se determin norma uzurii (N u), care ne arat cu ct se uzeaz
mijlocul fix n fiecare an.
VU
Nu=
DFU , unde:

VU valoare uzurabil;
DFU durata de funcionare util.
Exemplu: Unitatea economic a pus n funciune un mijloc fix cu urmtoarele
caracteristici:
Valoarea iniial (VI)= 60 000 lei, DFU=5 ani, valoarea rmas (VR)=3000 lei.
Calculai uzura anual i cea acumulat dup metoda liniar.
Uzura anual = VU: DFU, VU= VI VR
VU= 60 000 3000 = 57 000
Uzura anual= 57 000 lei : 5 ani = 11 400lei/anual
Anii
Valoarea de intrare Uzura anual
Uzura acumulat
Valoarea de bila
nceputul 60 000
60 000
primului an
Sfritul I an
60 000
11 400
11 400
48 600
Sfritul II an
60 000
11 400
22 800
37 200
Sfritul III an
60 000
11 400
34 200
25 800
Sfritul IV an
60 000
11 400
45 600
14 400
Sfritul V an
60 000
11 400
57 000
3 000
2. Metoda n raport cu volumul produselor fabricate ia n consideraie numrul de produse
fabricate n fiecare an, respectiv suma uzurii anuale depinde de volumul produciei marf
fabricat n anul respectiv. Pentru a calcula uzura anual se ia numrul de piese fabricat n acest an
i se nmulete la uzura mijlocului fix pentru o pies. Uzura pentru o pies se determin dup
urmtoarea formul:
VU
Uunitate=
Nr.unitati

Uanual = Nr. de uniti anuale * Uzura pentru o unitate

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei
VPM (volumul produciei marf) pentru 5 ani = 500 000 uniti, respectiv:
I an 80 000 uniti
II an 90 000 uniti
III an 110 000 uniti
IV an 120 000 uniti
V an 100 000 uniti
Uzura pentru o pies = VU : VPM = (60 000 - 3000) : 500 000 = 0,114 lei
Anii
Valoarea
de VPM
Uzura anual
Uzura acumulat
intrare
nceputul 60 000
primului an
Sfritul I an
60 000
80 000
80 000*0,114=9 9120
120
Sfritul II an
60 000
90 000
90000*0,114=10 19380
260
Sfritul III an
60 000
110 000
12540
31920
Sfritul IV an
60 000
120 000
13680
45600
Sfritul V an
60 000
100 000
11400
57000

Valoarea
bilan
60 000
50880
40620
28080
14400
3000

3. Metoda degresiv cu rat descresctoare ca i metoda soldului degresiv sunt metode

accelerate de calcul a uzurii i sunt folosite n cazul ntreprinderilor care utilizeaz mai intensiv
mijloacele fixe. La aceste metode uzura anual n primii ani este mai mare ca n urmtorii ani i
se determin dup urmtoarea formul:
Uanual = VU * coeficient
Acest coeficient se determin ca raport ntre nr. anilor n ordine descresctoare la suma
anilor.
Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei
VU - ? , Uanual - ?
1) Determinm suma anilor: 1+2+3+4+5=15
VU = VI VR = 60 000 3000 = 57 000
Nr.anilor in ordine descrescatoare
U anual =
*VU
ani
Anii

Valoarea de intrare

Uzura anual
-

Uzura
acumulat
-

Valoarea
bilan
60 000

nceputul
primului an
Sfritul I an
Sfritul II an
Sfritul III an
Sfritul IV an
Sfritul V an

60 000
60 000
60 000
60 000
60 000
60 000

(5:15)*57000 = 19 000
(4:15)*57000 = 15 120
(3:15)*57000=11 400
(2:15)*57000 = 7600
(1:15)*57000=3800

19 000
34 120
45 520
53 120
57 000

41 000
25 880
14 480
6 880
3 000

4. Metoda soldului degresiv

U anual = Valoarea de bilan (pentru anul respectiv)* % Nu (mrit nu mai mult de 2 ori)
100%
2
Nu = DFU
Nu = 100% : 5 ani * 2 = 40%
Anii
Valoarea de intrare

Uzura anual

Uzura

Valoarea

nceputul
primului an
Sfritul I an
Sfritul II an
Sfritul III an
Sfritul IV an
Sfritul V an

60 000

acumulat
-

bilan
60 000

60 000
60 000
60 000
60 000
60 000

60 000*40% = 24 000
36 000*40% = 14 400
21 600*40% = 8 640
12 960*40% = 5 184
7 776 3000 = 4 776

24 000
38 400
47 040
52 224
57 000

36 000
21 600
12 960
7 776
3 000

24.Caracteristica i destinaia fondului de uzur.

Rolul fondului de uzura este:
1. Evidentierea valorica a deprecierii mijloacelor fixe si permiterea reparatiei acesteia
2. Eliberarea resurselor de finantare pentru reinoirea mijloacelor fixe (reprezinta surse de
autofinantare)
3. Obtinerea unor avantaje economice ca urmare a utilizarii fondului de uzura in alte scopuri in
cadrul perioadei cuprinse intre momentul constituirii si cel al folosirii (rambursarea DT inainte
de scadenta, ceea ce reduce cheltuielile privind plata dobinzii, cumpararea SMM pentru
asigurarea capacitatii de productie a utilajului).

25.Reevaluarea mijloacelor fixe i influena ei asupra structurii financiare.

Reevaluarea MF.
D.p.d.v.fin.este impotrant modul n care are loc evaluarea mobilizrilor la intrare n patrimoniul
#. p/u toata rile, # exist o regul general de evaluare a MF: la intrare MF se evalueaz la
val.de intrare, care ia forma costului de achiziie n cazul bunurilor cumprate, a costului de
producie p/u bunurile produse la #, la val.de utilitate p/u acele bunuri care au fost oferite cu titlu
gratuit.
Reevaluarea MF n RM are loc n baza Hotrrii Ministerului de Finane i se face n funcie de
rata inflaiei.
Reevaluarea a MF are ca scop aducerea lor la val.real sau la val.de intr.actualizat. reevaluarea
are la baz preurile existente n momentul n care are loc efectuarea acestei operaiuni i
determin val.de inventar actualizat, care creaz un cadru favorabil p/u analiza i controlul
uzurii, p/u formarea i urmrirea costurilor, rentabilitii.
Modalitile de evaluare:
-val.de intr,corectat cu indicele preurilor specifice bunurilor creia i aparine elementul supus
evalurii;
-val.de intr.corectat cu indicele care exprim variaia nivelului general al preurilor.
Rezultatele obinute n urma I evaluri sunt reflectate n structura fin.n felul urm.:
1.suma majorrii val.de bil.se trece la val.CP ca venituri din reevaluarea ATL;
2.suma reducerii val.de bil.reprezentat ca cheltuial i este reflectat n chel.ale activ.de
investiii ca chel.din revaluarea a ATL.
Dup reevaluare se schimb i DFU a MF mpreun cu durata rmas i cea utilizat. ncadrul
reevalurii se determin val.actualizat rmas a MF:
Var=(Vau+Dr)/(Dc+Dr)
Cel mai des se face la sfritul anului de gest.n cazul n care rata inflaiei cumulat pe ultimii 3
aniconsecutivi depete 100%
Determinarea fondului de uzur de reevaluare se face n baza noii valori obinute.

26.Sursele de finanare a mijloacelor fixe.

Sursele de finanare ale mijloacelor fixe:
1. mijloace proprii i anume:
- sursele din fondul statutar cea mai mare parte a cruia se ntrebuineaz pentru
procurarea mijloacelor fixe. La fel n aceste scopuri n continuare, se ntrebuineaz acumulrile
ce sunt formate la ntreprinderi n procesul de producie.
2. mijloace mprumutate i anume:
- credite bancare
- credite ale altor creditori care se furnizeaz sub forma cambiilor i alte creane.
- mijloace primite de la realizarea mprumuturilor obligatoare.
3. mijloace atrase, adic mijloace primite de la vnzarea aciunilor, a cotizaiilor de la
membrii colectivului, etc.
4. subvenii din 27. Indicatorii de apreciere a utilizrii potenialului tehnic al
ntreprinderii.
Asigurarea eficienei i fiabilitii # presupune existena unui potenial tehnic corespunztor ca
volum, structura, calitate care ofer # posibilitatea realizrii unei producii competitive pe piaa
interni extern. Nivelul de eficien a Mfeste n legtur dirct cu structura acestora, cu
capacitate de producie #, cu disponibilitatea # de rennoire permanent a utilajelor.
Concluzionnd cele menionate mai sus p/ua exprima eficiena MF exist 3 grupuri:
I indicator de structur
II indicator ce caracteriueaz gradul de folosin aMF
III randamentul MF
Analiza structurii MF ofer posibilitatea de a oriena efortul investiional ctre acele categorii de
MF care particip nemijlocit la fabricarea produciei.
1.rata imobilizrilor msoar gradul de investiie a capitalului n ATL.
Rim=ATL/Total active mai mic sau mai egal cu 2/3
2.rataMF
Rmf=MF/ATL
3.compoziia MF se determin ca raportul dintre MF active fa detotal MF.
Rmfa =MFa/MF total
Rmfa= Mfa/Mftotal *100%
Cu ct este mai mare ponderea Mfa n total MF, cu att este puternic influena exercitat asupra
unor indicatori de eficien ai acestora.
Emf=Pmfa*Rmfa/100
II.
1. gradul de utilitate a capacitilor de prod.,care se determinca raportul dintre producia
prevzut i respectiv obinut i cea maxim posibil de fabricat, conform relaiei.
CP=Q/Qmax
2.coef.de utilitate(K)
K=(Val.de inven.-Uz.cum)/Val.de inven.
3.coef.de uzur cumulat

Kuz=uzura cum./val.de inven.

Acest indicator se calc.att pe total MF ct i pe categorii. Un grad de uzur mai mare de 50% ne
arat necesitatea reparaiilor capitale, rennoirilor sau modernizrilor MF.
4.coef.de rennoire a MF se calc.ca raportul val.MF intrate n per.raportat fa de val. MF la
sfr.perioadei.
Procesul de rennoire nu poate fi apreciat pozitiv fr a ine cont de efectele asupra rezultatelor
fin.ale # i cu acest scop se determ.indicatorii randamentului MF
III.
1. randamentul MF
Rmf=Q/Nr utilaj; Rmf=Q/Vmf*100
2.val.produciei marf ce revinela 1 mie lei MF
Vp=Q/MF*1000
3. volumul vnzrilor ce revine la 1 mie lei MF
Vv=VV/MF*1000
28.Gestiunea si clasificarea lor
Orice ntreprindere pentru a-i atinge obiectivele propuse trebuie s dispun de un anumit
aparat de producie format din maini, utilaje, cldiri, i alte mijloace. Pentru a face s
funcioneze aceste valori , ntreprinderea trebuie:
a) s cumpere materie prim;
b) s asigure stocuri pe diferite stadii ale lanului de producie n vederea evitrii
ntreruperilor n activitate;
c) s vnd pentru a-i recupera resursele cheltuite, adic ntreprinderea pe lng
instrumente de producie mai are nevoie i de active curente;
1) stocuri
2) valori realizabile pe termen scurt
3) valori disponibile
n structura activelor curente intr:
- stocuri de materii prime i materiale
- creane pe termen scurt
- investiii pe termen scurt
- mijloace bneti
- alte active curente
Structura activelor curente variaz de la o ntreprindere la alta n dependen de specificul
i obiectul procesului de producie.
I Din p.de v. al fazelor procesului operaional n care se gsesc activele circulante
(a.c.) pot fi:
a) a.c. ce in de sfera aprovizionrii
b) a.c. ce in de sfera produciei
c) a.c. ce in de sfera comercializrii
Ponderea acestor categorii depinde de condiiile concrete n care se desfoar
aprovizionarea, producia i comercializarea.
II Din p. de v. al surselor de formare sau de acoperire cu fonduri, a.c. pot fi:
a) a.c. procurate din fonduri proprii i atrase
b) a.c. procurate din fonduri mprumutate
mbinarea acestor categorii de fonduri prezint o importan deosebit care trebuie s
asigure o reducere a costului capitalului, un grad rezonabil de ndatorare a ntreprinderii i o
structur financiar corespunztoare nevoilor de dezvoltare.
III Din p. de v. al formei a.c. sunt:
a) n form material
b) n form bneasc
IV n dependen de caracterul surselor financiare de formare, a.c. sunt:
a) brute, ce caracterizeaz volumul total al a.c. procurate din capital propriu
b) nete, ce caracterizeaz acea parte a volumului a.c. care este transformat din capital
propriu i capital mprumutat pe TL
V n dependen de caracterul de participare la procesul de producie, a.c. sunt:

a) ce deservesc ciclul de producie (stocuri, producia neterminat etc)

b) ce deservesc ciclul financiar

Metodele de control a stocurilor.

Veniturile reprezinta afluxul global de avantaj economice in cursul perioadei de gestiune rezultat
in procesul activitatii ordinare a #, sub forma de majorare a activelor sau de micsorare a datoriei
care conduc la Capitalului propriu. Pentru # venitul reprezinta un indicator relevant care
reflecta efectul economic al activitatii economico-financiare intr-o perioada data.
Obtinerea unui cuantum de venituri capabil sa asigure atit recuperarea integrala a consumurilor si
cheltuielilor efectuate cit si btinerea unui profit suficient pentru remunerarea actionarilor si
finantarea dezvoltarii # reprezinta un obiectiv major al fiecarui intreprinzator.
In functie de sursele de intrare la # veniturile se divizeaza in 4 grupe:
a) venituri din activitatea operationala
b) venituri din activitatea investitionala
c) venituri din activitatea financiara
d) venituri exceptionale
Veniturile din activitatea operationala cuprind sumele din activitatea de baza a #, care includ:
venituri din vinzari si alte venituri operationale.
Venituri din activitatea de investitii cuprind sumele rezultate din iesirea si recalcularea AMTL
ale #, sumele incasate din vinzarea AN, dividendelor calculate, dobinzile la titlurile de valoare
procurate si imprumuturile acordate.
Venituri din activitatea financiara cuprind sumele rezultate din transmiterea in folosinta altor
persoane fizice si juridice pe un tremen >1an, AN si AMTL, se mai includ venituri sub forma de
diferente a cursului valutar, subventii primite de la buget.
Venituri exceptionale includ sumele primite de la organele de stat, persoane fizice si juridice,
companii de asigurari sub forma de recuperare a pierderilor provocate de calamitatile naturale,
perturbari politice si alte evenimente exceptionale.
30.

Surse de finantare a ctivelor curente.

In practica se oloseste atit exprimarea rezultatului financiar sub forma fizica cit si sub forma
valorica. Mai avantajoasa este orma valorica. Din cadrul indicatorilor de exprimare a rezultatelor
financiare ale # fac parte:
1. Venituri din vinzari exrpima valoarea productiei fizice realizate in decursul unei perioade si
se calculeaza astfel: VV=Q*P- TVA
Acest indicator permite sa apreciem lacul # in sectorul sau de activ, pozitia sa pe piata. Sporirea
indicatorilor in raport cu media pe ramura semnifica o pozitie stabila a # pe piata.
2. Proitul brut reprezinta rezultatul obtinut in urma vinzarii productiei, prestarii serviciilor si
executarii livrarilor: Pr brut= VV-Cost.vinz
3. Rezultatul activitatii operationale=Pr brut + Alte venit. operat. Ch. Comerc. Ch. gener si administr. Altechelt.operat.
Depasirea cheltuielelor generale de activitate de productie si comercializare a bunurilor si
serviciilor si celor de gestiune, in ansamblu pe #, de catre veniturile incasate din activitatea
operationala semnifica obtinerea profitului care constituie principalul garant in viitor pentru o #
ce prospera.
4. Rezult. activit. invest.=Ven. Invest. Ch. invest
5. Rezult. Activit.fin.=Ven. Ch.legate de modific.CP si cel imprumut.
6. Rezult.activ.ec.-fin.=Rezult.activ.operat. Rezult. activit. invest. Rezult.activ.fin.
7. Rezult.exception.=Ven. except.- Pierderile ce apar in legatura cu aparitia unor evenimente nefavorabile
Obtinerea profitului este posibila in cazul in care echipa managerial a reusit sa protejeze # de
eventualele riscuri ce pot aparea.
8. Profit (Rezult.)per. de gest. pina la impoz.= Rezult.activit.operat. Rezult.activit. invest. Rezult.activit.fin. Rezult. Activit.except.
Rezultatul dat se impoziteaza si se obtine profitul net care este indreptat astfel:
1. Se ormeaza fondul de remunerare a actionarilor
2. Se formeaza fondul de rezerva
3. Se formeaza fondul de investitii
4. Pentru modernizarea utilajului
31.

32.Indicatorii eficienei utilizrii activelor curente i viteza de rotaie a lor.

Functiile profitului sunt:
1. Functia de motivare a personalului angajat si a actionarului
2. Functia de crestere economica
3. Functia de stimulare a initiativei economice
4. Functia de control
Factorii ce influienteaza marimea prfitabilitatii sunt:
* factori interni
* factori externi
* factori exogeni
Fcatorii interni:
- nivelui si structura costurilor
- metodele de formare a preturilor pe baza costurilor
- capacitatea de productie
- gradul de tehnologizare
- calitatea si suficienta stocurilor
- capacitatea manageriala de a elabora o strategie de dezvoltare stabila
- de a orienta activitatea spre realizarea obiectivelor propuse prin marimea chltuielelor
- structura si calificarea fortei de munca
Fcatori externi:
- nivelul preturilor si tarifelor negociate
- dimensiunea pietei
- puterea de cumparare a consumatorului
- conditiile pietei financiare (rata dabinzii, conditiile de creditare, rata inflatiei)
- potentialul furnizorilor
Factori exogeni:
- politica fiscala
- politica de sustinere din partea statului
- locul amplasarii #
- politica de sustinere din partea statului a investitiilor straine
Masura influientei factorilor asupra rezultayului financiar a # se calculeaza prin prisma a 2
factori:
* levierul operational
* levierul financiar
Levierul operational este definit ca ponderea pe care o detin costurile fixe in costurile totale ale
unei #. # care are o pondere insemnata a costurilor fixe in costuri totale suportate intr-o anumita
perioada este considerata cu un grad ridicat al levierului operational. Rezultatul obtinut din
activitatea operationala manifesta o elasticitate la modificarea volumului vinzarilor.
In teoria ec. aceasta variatie se exprima conceptual prin efectul de levier operational. El arata
modul in care este influientata marimea profitului de schimbarile volumului de vinzari.
El.op.= Q*(P-V)/Q*(P-V) CF p - pret unitar
v - costuri variabile unitare
Mentinerea vinzarilor la nivelul pragului de rentabilitate asigura supravietuirea # si nu

dezvoltarea ei. Pragul de rentabilitate se atinge mai greu cind CF sint mari.
Levierul financiar. Indicatorul ec.-fin. a unei # vor inregistra nivele satisfacatoare doar daca
vol.vinzarilor se va ridica deasupra pragului de rentabilitate. Rezulta ca factorul decisiv in
realizarea unor cresteri a pragului este vol.vinzarilor.
vinzarilor trebuie sa fie sustinuta de cresterea capacitatii de productie care poate avea
dificultati fin. prin acceptarea, accelerarea vitezei de apelare la # (grad.de indatorare). Efectul
de indatorare asupra rentabilitatii # se exprima prin prisma efectului levier financiar.
El.fin.=(Re.- Rd.) * DT/CP
Re.- rata rentabilitatii ec.
Rd.- rata dobinzii
Capacitatea # de a produce un excedent financiar din activitatile desfasurate nu poate fi
apreciata in mod pertinent decit in raport cu mij. investite pt obtinerea lor. Masura in care
resursele materiale si fin. au permis sa realizeze profit se numeste rentabilitate.
Rentabilitatea se calculeaza ca raportul dintre profitul rezultat din activitatea ec.-fin. a # si
ansamblul de resurse utilizate in acest scop.
Cunoastem urmatoarele tipuri de rentabilitati :
* rata rentabilitatii vinzarii acest indicator reflecta in ce masura # este capabila sa obtina
profit din activitatea desfasurata si in conditii normale acest indicator nu trebuie sa fie mai mic
de 20%. Rv.=( Pr.brut/ VV) *100%
* rentabilitatea activelor reflecta eficienta utilizarii mij. materiale si fin. ale # pt desfasurarea
activitatii, in conditii normale acest indice nu trebuie sa fie mai mic de 10%.
Ra.=(P/TA) * 100% P- prfit pina la impozitare
TA total active
In tarile cu ec. dezvoltata se considera satisfacatoare o rentabilitate >25%, ceea ce inseamna ca in
maximum 4ani # isi poate reinoi capitalurile angajate din profitul obtinut. Acest indicator se mai
numeste rentabilitatea economica (varianta engl).
* rata rentabilitatii economice (varianta fr.) acest indicator exprima raportul dintre profitul pina
la impozitare si capitalul permanent. Re.=(P/CPerm.) * 100%
* rentabilitatea financiara exprima capacitatea # de a realiza profit prin capitalurile proprii
angajate in activitatea sa. Ea relecta scopul final al actionarilor unei #, exprimat prin rata de
remunerare a investitiei de capital efectuata de acestia in procurarea actiunilor # sau
reinvestirea totala sau partiala a profitului.
Rf.= (PN/CPr.) * 100%
Norma acestui indicator in conditii normale nu trebuie sa fie mai mica de 15%.
* rata rentabilitatii fata de resursele consumate se calculeaza ca raportul dintre
Rcons.= (Pr.brut/CV ) *100%
CV- costul vinzarilor
Rentab. mijloacelor fixe se calculeaza ca raportul dintre profitul pina la impozitare si valoarea
medie anuala a mij.fixe RMF 2007= (P/ MF=2007+2006/2) * 100%
In conditiile concurentei de piata, dotarea tehnica a # ocupa un loc deosebit de important in
producerea unor produse competitive. In aceasta situatie RMF va produce un impact favorabil
asupra rentabilitatii in ansamblu fapt ce va permite reinoirea mij. economice intr-un termen mai
scurt.
* rentabilitatea activelor curente se calculeaza ca raportul dintre profitul pina la impozitare
fata de valoarea medie a activelor curente. Rac=(P/AC) * 100%
Masurile pt obtinerea marimii rentabilitatii financiare pot fi:
a) sporirea profitului net pe seama cresterii volumului din activitate si a sporirii rezultatelor pe
fiecare tip de activitate. Realizarea acestor 2 obiective se bazeaza pe optimizarea activitatii in
domeniile:
- organizarea interna
- gestiunea stocurilor
- calitatea produselor si serviciilor prestate
- gestiunea comerciala si altele
b) cresterea randamentului capitalului investit prin folosirea intensiva a mij. fixe si reducerea

nevoii de fond de rulment (mai ales prin reducerea stocurilor si a creantelor).

c) reducerea ponderii capitalului propriu angajat in totalul capitalurilor investite cu conditia ca
venitul obtinut prin indatorare sa fie superior costului datoriilor.

33.Esena, rolul i bazele organizrii circulaiei mijloacelor bneti la ntreprindere.

Pe parcursul activitii financiar economice ntreprinderea intr n relaii cu alte subiecte,
sistema financiar, bnci, muncitori, furnizori, clieni etc. Astfel de relaii apar n mai multe
cazuri: cumprarea vnzarea produselor, prestarea serviciilor; achitarea plilor la buget,
utilizarea acestor resurse bugetare i extrabugetare; primirea i stingerea creditelor, plata
procentelor pentru acestea; achitarea salariilor etc. - care se efectueaz prin intermediul
mijloacelor bneti. Micarea i realizarea acestor relaii prezint circulaia bneasc care se
efectueaz prin dou forme:

n forma banilor chei;

n forma transferurilor bancare.

Transferurile bancare ocup ponderea cea mai mare din circuitul bnesc i includ: plile,
care nu necesit bani chei, adic prin decontarea unor sume de pe contul clientului i transferul
acestora pe contul furnizorului.
Transferurile de mijloace bneti se bazeaz pe principiile:

n Republica Moldova , unicul mijloc de plat este prin valuta naional;

ntreprinderile efectueaz plile numai prin intermediul transferurilor bancare;

ntreprinderile sunt n drept s gestioneze cu mijloace bneti de la banc n

corespundere cu destinaia statal a acestor mijloace;

Nu se admit transferurile unor ntreprinderi din contul mijloacelor bneti ale altor
ntreprinderi;

Se trec la contul furnizorilor mijloace bneti numai n cazul cnd acestea sunt scoase
de pe contul clientului (casate);

Transferul mijloacelor bneti se efectueaz numai dup cerina clientului.

Prin intermediul transferurilor bancare se poate duce o eviden strict a activitii
ntreprinderilor, se organizeaz activitatea acestora, la timp se achit datoriile fa de buget, se
economisete timpul pentru plata bunurilor procurate sau vndute, serviciilor prestate, nu se
pierd mijloace bneti n ceea ce privete transportarea i pstrarea acestora etc.
ntreprinderea este un sistem, care ine de o anumit structur economic, inclusiv financiar.
Un rol deosebit n aceast structur revine fluxurilor bneti. Aceste fluxuri in de formarea
capitalului i remunerarea acestuia, de acoperire a capitalului, fie prin creterea numrului
acionarilor, fie prin finanarea extern, fie prin cotaia la burs.
ntreprinderea are nevoie de capital pentru a finana:

Cheltuielile sale de investiii;

Cheltuielile de funcionare, de trezorerie pe toat durata activitii sale.

n genere, activitatea economic (de producie) a ntreprinderii genereaz:

Fluxuri material (reale) de bunuri i servicii;

Fluxuri financiare (monetare).

35.Planificarea fluxurilor mijloacelor bneti.

Mijloace bneti - disponibiliti bneti n casierie, depozite, conturi de decontare, valutare i
n alte conturi la bnci.
Fluxul mijloacelor bneti - intrri i ieiri ale mijloacelor bneti.
Activitate operaional - activitatea de baz a ntreprinderii n vederea obinerii de venit,
precum i alte tipuri de activiti care nu constituie nici activitate de investiii, nici financiar.
Activitate de investiii - procurarea i ieirea activelor pe termen lung.
Activitate financiar - activitate, n urma crei se modific mrimea i componena
capitalului propriu i a mprumuturilor ntreprinderii.
Activitatea operaional
Volumul fluxului mijloacelor bneti provenit din activitatea operaional reprezint un
indicator cheie al eficacitii activitii ntreprinderii, deoarece n baza acestuia se poate
judeca despre acumularea unei cantiti suficiente de mijloace bneti pentru meninerea
nivelului de producie al ntreprinderii, achitarea mprumuturilor, dividendelor i
realizarea de investiii noi fr a apela la surse externe de finanare.
Fluxul mijloacelor bneti provenit din activitatea operaional este determinat, n
principal, de activitatea de baz a ntreprinderii productoare de venit. Prin urmare, acest flux
prezint rezultatul operaiilor economice i altor evenimente, care se iau n considerare la
calcularea profitului net sau a pierderii nete.
Fluxul mijloacelor bneti din activitatea operaional include:
a) ncasri bneti din vnzarea produciei, mrfurilor, executarea lucrrilor i prestarea
serviciilor;
b) pli bneti furnizorilor, antreprenorilor pentru mrfuri i servicii;
c) pli bneti salariailor i contribuii pentru asigurrile sociale;
d) pli ale dobnzilor aferente mprumuturilor;
e) pli ale impozitului pe venit;
f) alte ncasri i pli bneti - ncasri bneti din taxe de comision, ncasri i pli
bneti aferente contractelor ncheiate n scopuri comerciale i de dealer, penaliti, amenzi,
despgubiri ncasate i pltite, plata accizelor, taxei pe valoarea adugat i altor impozite,
cu excepia impozitului pe venit, pli bneti companiilor de asigurri etc.
ntreprinderea poate fi deintor al hrtiilor de valoare i mprumuturilor n scopuri
comerciale i de dealer, care n acest caz snt asemntoare cu stocurile de mrfuri i
materiale, procurate special pentru revnzare. De aceea fluxul mijloacelor bneti provenit din
cumprarea i vnzarea hrtiilor de valoare comerciale i de dealer este raportat la activitatea
operaional.
Activitatea de investiii
Fluxul mijloacelor bneti rezultat din activitatea de investiii, reflect nivelul cheltuielilor
de producie pentru resursele destinate obinerii venitului i viitoarelor fluxuri ale mijloacelor
bneti. De exemplu, ntreprinderea nu obine venit imediat dup procurarea mijloacelor
fixe, dar pe parcursul duratei de exploatare a acestora. n mod analog, hrtiile de valoare pe
termen lung pot aduce venit n viitor sub form de dividende i pot influena volumul
viitoarelor fluxuri ale mijloacelor bneti prin sumele de dividende obinute.

Fluxul mijloacelor bneti din activitatea de investiii include:

a) ncasri bneti din ieirea de active pe termen lung;
b) pli bneti aferente crerii i procurrii de active pe termen lung;
c) dobnzi incasate;
d) ncasri bneti sub form de dividende;
e) ncasri bneti din cota de participaie n capitalul ntreprinderilor mixte;
f) ncasri bneti din restituirea avansurilor sau rambursarea mprumuturilor (cu
excepia avansurilor i mprumuturilor instituiilor financiare);
g) pli de avans i mprumuturi acordate altor ntreprinderi (cu excepia avansurilor i
mprumuturilor instituiilor financiare);
h) ncasri bneti provenite din contractele futures, forvard, de opiune i swap, cu
excepia ncasrilor n baza contractelor ncheiate n scopuri comerciale i de dealer;
i) pli bneti pentru contractele futures, forvard, de opiune i swap, cu excepia
cazurilor n care contractele se ncheie n scopuri comerciale i de dealer.
Activitatea financiar
Informaia privind fluxul mijloacelor bneti din activitatea financiar este foarte
important, deoarece ofer utilizatorilor de rapoarte financiare posibilitatea de a determina
cauzele majorrii sau diminurii capitalului propriu al ntreprinderii, modificrile i
motivele acestora produse n mrimea i componena datoriilor pe termen lung i scurt. Mai
mult ca att, aceast informaie este util i la prognozarea cerinelor investitorilor i creditorilor
privind viitoarele fluxuri de mijloace bneti.
Fluxul mijloacelor bneti din activitatea financiar include:
a) ncasri bneti din emisiunile de aciuni i alte hrtii de valoare;
b) pli bneti proprietarilor n vederea procurrii sau stingerii aciunilor ntreprinderii;
c) ncasri bneti sub form de credite i mprumuturi pe termen scurt i lung;
d) pli bneti pentru rambursarea creditelor i mprumuturilor pe termen scurt i lung;
e) ncasri bneti de la arendai din stingerea datoriilor aferente arendei finanate;
f) plata dividendelor;
g) ncasri bneti din redevene.

38.Obiectivele financiare ale ntreprinderii.

Continutul politicii financiare se constituie ca un argument care sustine si impune contabilitatea
acestuia cu politica economica. Politica financiara reprezinta o componenta care se integreaza in
politica generala a unui stat, ea insa si-a fixat in timp propriul cadru metodologic,obiectivele,
instrumentele si tehnicile proprii de actiune care ii completeaza continutl si sustin initiativa
economica a indivizilor.
Obiectivele politicii financiare:
-stabilirea economica;
-reglarea conjuctrala si crestere economica
-restructurarea si cresterea economica
Pe un plan mai larg se constata ca politica financiara poate fi indreptata catre atingerea unor
scopuri diferite, nu numai acele pur fiscale, de ordin public, social , cultural etc.
Obiectivul principal al oricarei intreprinderii este obtinerea profitului..Profitul net obtinut in
urma activitatii desfasurate de intreprinzator. Constituie averea actionarilor repr. Principalul
motiv pentru a tine actiunile si participarea acestora lo cresterea cap. Statutar prin aporturi noi in
numerar.
Obiectivul principal al intreprinderii pe T.S. trebuie sa fie considerata lichidatea, asigurarea
echilibrului,pe T.S. , ceea ce presupune asigurarea permanenta a el putin a unei egalitatii intre
incasari si plati.
Obiectivele finanaciare al intreprinderii:
-lichidatea
-maximilizarea valorii de piata a intreprinderii
Maximilizarea profitului
Toate aceste obiective sunt strins legate intre ele astfel incit:
-ritmicitatea vinzarilor precedata de gestiunea eficienta a clientilor, asigura intreprinderea cu
necesarul de mijl.banesti p-u efectuarea platilor curente.
Fabricarea produselor competitive pe piata insotita de o buna gestiune a factorului de productie
si de o politica de machete incasarea unor venituri suficiente de mare, care sa acopere costurilor
din care sa rezulte un profit necesar.

39.Coninutul consumurilor i cheltuielilor ntreprinderii.

Prin cheltuielile se intelege orice consum de factori de productie, din cadrul unui proces
economic sau comercial, in urma caruia elementele consumate isi schimba forma initiala si
utilitatea devinind bunuri si servicii necesare satisfacerii unor nevoi sociale.
Cheltuielile reprezinta resursele utilizate si pierderile care apar in urma activitatii econ.-fin.
Consumurile repr. Resursele util. p/u fabricarea produselor si prestarea servicilor in scopul de
obtinerii venitului. Aceste sunt neaparat legate de procesul de productie si gasesc reflectarea
materialelor in stocurile de produse finite si produse in curs de executie si sunt recuperate in
urma vinzarii acestora.
I. in dependenta de reflectarea cons. In costul produselor finite deosebim:
Cons.directe- sunt consumurile identificate nemijlocit pe un anumit produs mat.prima si
materiale , energia,retr. Muncii lucratorilor din act. De mod. Identificate direct pe un produs .
II. in depend. De modul de modificare a consumurilor VPF:
consumuir variabile
consumuri constante
III.in comp. Cons. Care formeaza costul vinz. Se includ urm. Articole :
Cons.materiale
Cons.privind retribuirea muncii si cons. Ind. De productie
Cheltuielile se difuzeaza pe tipuri de act-ti:
- chelt. Act. Investitionale
- chelt. Activ. Financiare
- pierderi exceptionale

40.Coninutul veniturilor ntreprinderii.

Veniturile repr.afluxul global de avantaje ec. In cursul per. De gestiune. Rezultat in procesul actti ordinare .
P/u intreprindere venitul repr. Un indicator relevant care reflecta efectul ec. Al activitatii ec.fin
intro perioada data.
In functie de sursele de intrare la intreprinderea veniturile se divizeaza in 4 grupe:
venituri din act. Oper.
ven. Din act. Investitionala
ven. Din act.fin
ven.exceptionale
Ven. Din act. Oper. cuprind sumele din act. De baza a intreprinderii care includ ven.din
vinzari
Ven. din act. De investitii- cuprind sumele rezult. Din iesirea si recuperarea act. Materiale T.L.
ale intreprinderii , sumele incasate din vinzarea act.nemat., dividendele calculate, dobinzile la
titlurile de val.procurate si imprumuturile acordate.
Vent. Din act. Fin. cuprind sumele rezultate din transmiterea cu folosinta altor pers. Fizice si
juridice pe un termen mai mic de un an a active nemateriale si active materiale, venituri sub
forma de diferente a cursului valutar subventii primite de la buget.
Vent. Exceptionale- includ sumele primte de la organele de stat , pers. Fizice si juridice.

41. Rezultatul financiar al ntreprinderii: coninut i modul de exprimare.

Din cadrul indicatorilor de exprimare a rezultatelor financiare ale # fac parte:
1. Venitul din vinzari=Q*P-TVA
2. Profitul brut=Venit din vinzari-Costul vinzarilor
3. Rezultatul activitatii operationale=PB+alte venituri operationale-chel. Comerciale-chelt.
Generale si administrative-alte chelt. Operat.
4. Rez. Activit. Investitionale=Venit. Investitionale-cheltuieli investitionale
5. Rez. Activ. Financiare=venit-chelt. Legate de modifiacrea CP si cel imprumutat
6. Rez. Activ. Econ-financiare=Rez. Activ. Operat. -+ Rez. Activit. Investit.-+Rez. Activ.
Financiare
7. Rez.exceptional=venit.exceptionale-pierderi ce apar in legatura cu aparitia unor
evenimente nefavorabile
8. Profit. Perioadei de gestiune pina la impozitare= Rez. Activ. Operat. -+ Rez. Activit.
Investit.-+Rez. Activ. Financiare-+Rez.activ. exceptionale.

42.Funciile profitului ntreprinderii.

Functiile de motivare a personajului angajat respetciv a actionarilor:
1.functia de crestere
2.f. De stimulare a initiativei ec.
3.f. de control

43.Indicatorii rentabilitii.
Masura in care resursele materiale si financiare au permis # sa realizeze profit se numeste
rentabilitate. Rentabilitatea=profit rezultat din activitatea econ.financ. a #/ansamblu de resurse
util in acest scop Tipuri de rentabilitate:
1. rata rentabilitatii vinzarilor-acest indicator reflecta in ce masura # mai este capabila sa
obtina profit din activ. Desfasurata si in conditii normale acest indicator nu trebuie sa fie
<de 20%.= PB/Vvnete*100
2. rata rentabilitatii activelor reflecta eficienta utilizarii mijl.mater. si finan. Ale # pt
desfasurarea activ. <10%=profit pina la impozitare/TA*100
3. rata rentabilitatii economice=Profit pina la impozitare/Cap.permanent*100
4. rata rentab. financiare exprima capacitatea # de a realiza profit prin capitalurile angajate
in activitatea sa. =PN/CP*100
5. rata rentabilitatii fata de resursele de consum =PB/ costul vinzarilor*100
6. rentab. MF
7. Rent. Activelor curente

44. Influenta infatiei asupra rezultatelor financiare

Inflaia este un dezechilibru care afecteaz, n proporii diferite, toate economiile naionale, i
care poate fi sesizat prin dou tendine majore, i anume: creterea generalizat a preurilor i
scderea puterii de cumprare a banilor. Se consider c inflaia este o stare caracterizat prin
creterea permanent mai rapid a volumului puterii de cumparare fa de volumul bunurilor i
serviciilor, astfel nct din aceasta rezult creterea veniturilor i preurilor n timp ce valoarea
banilor scade. Fenomenul inflationist, care a dobndit, de-a lungul timpului, dimensiuni
gigantice, prezinta, pentru ultima jumatate de secol, doua caracteristici, astfel:
- cresterea preturilor a cunoscut rate diferite de la un sector de activitate la altul, ceea ce a
permis o crestere disproportionata a consumului;
- inflatia reprezinta semnul unei devalorizari monetare;
Cauzele inflatiei:cresterea excesiva a creditului;acoperirea deficitelor bugetare;acoperirea
balantei de plati externe;cresterea costurilor;cresterea salariilor fara acoperire in cresterea
productivitatii muncii;scaderea productiei de bunuri si servicii;cresterea excesiva a masei
monetare.Intreprinderile sunt, n egala masura, beneficiare si victime ale inflatiei. Astfel, sunt
favorizate investitiile, pe de o parte, si se degaja o marja de autofinantare suplimentara, pe de alta
parte, prin diminuarea sarcinii cu rambursarea datoriilor.Inflatia provoaca, deseori, cresterea
salariilor si a ponderii acestora n valoarea adaugata, n detrimentul profiturilor, de unde rezulta o
scadere a rentabilitatii economice. Un alt fenomen l constituie influenta inflatiei asupra
contabilitatii ntreprinderilor, n sensul ca da iluzia realizarii de profituri, majoreaza baza
impozabilasi distribuirea de dividende. Rezulta ca efectele pozitive sunt de mai mica importanta
dect cele negative, ceea ce permite justificarea ncetinirii cresterii economice. Sugestii de
prevenire a inflatiei:

 politica blocarii masei monetare prin limitarea creditelor (prin inscrierea sa in anumite
limite si majorarea ratei dobanzii);
politica de blocare a cheltuielilor publice (de rationalizare si de reducere a acestora);
politica blocarii veniturilor si costurilor (in primul rand a salariilor si a preturilor);
politica cresterii productivitatii si a stimularii concurentei;
De subliniat faptul ca majoritatea economistilor si cercurilor guvernamentale din tarile
dezvoltate au inteles si arata ca lupta impotriva infltiei nu poate fi dusa doar cu
instrumente monetare, fiind necesara elaborarea unor ample programe antiinflationiste.

45. Esenta analizei financiare in conditiile economiei de piata

Analiza este activitatea de diagnosticare a performanelor firmei i desprinde tendinele privind
fluxurile de numerar viitoare ale ntreprinderii.
Analiza financiar poate fi folosit i ca un instrument analitic pentru a aprecia i a analiza
documentaia ntreprinderii n vederea fundamentrii corecte a msurilor ce se ntreprind de
conducerea
ntreprinderii.
Analiza financiar are ca scop stabilirea punctelor tari i slabe ale gestiunii financiare n vederea
fundamentrii unei strategii de meninere i de dezvoltare ntr-un mediu concurenial. Analiza
financiar face obiectul intereselor partenerilor pentru fundamentarea unor posibile aciuni de
cooperare.
Analiza
financiar
poate
fi
de
dou
feluri:
-intern
-extern
Ambele analize au ca obiectiv determinarea profitabilitii n condiii de risc i a valorii
ntreprinderii. Primul pas n analiz l constituie obinerea informaiei relevante, ns pentru
aceasta este nevoie de mult timp i de mari eforturi. Unele date pot fi numai cu caracter intern i
astfel dispun numai proprii lor conductori.
Alte date sunt publicate i de ele beneficiaz i utilizatorii externi. Aceste date sunt utilizate
pentru aprecierea rezultatelor ntreprinderii de ctre persoanele cointeresate n activitatea
ntreprinderii date. Analiza financiar se poate baza pe urmtoarele metode:
1. Analiza orizontal care prevede calcularea creterii economice pentru fiecare indicator n
parte, iar ntrebuinarea datelor pentru mai multe perioade succesive permite urmrirea
tendinelor
n
schimbarea
indicatorilor.
2. Analiza pe vertical care ine de calculul ponderii fiecrui articol din bilan fa de total.
Compararea acestor mrimi ne d posibilitatea de a aprecia schimbrile structurale n
componena
activelor
i
a
surselor
de
acoperire
a
lor.
3. Analiza coeficienilor care este cea mai rspndit i presupune calculul diferitor grupe de
indicatori relativi care caracterizeaz rotaia activelor, structura capitalului, structura activelor,
lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea etc.

46.Metodele analizei financiare.

In functie de scopul urmarit metodele sunt grupate in felul urmator:
1.Met anal cantitative- a caror utilizare asigura cunoasterea esentei fundamentelor si rezultatelor
studiate,stabilirea elementelor si relatiilor structurale a factorilor si cauzelor care le-au general
2.Met anal cantitative- care permite calificarea influentelor p/u care le exercitaasupra
fenomenelor economic fiferenti factorilor
Prin metodele calitative putem evidential urmatoarele metode:
1.Met comparatiei
2. met diviziuni si descompuneri rezultatului
3. met de stabilire a relatiilor cauzale si stabilirea factorilor care determina modificarea
rezultatelor activitati#
Metodele analizei cantitative pot fi urmatoarele:
1. Met sub in lant
2. Met corelatiei-in cazul in care factorii ce influienteaza si rezultatul analizat exista relatiade tip
probabilistic statistic. Sarcina cea mai dificila in aprecierea acestuia motode consta in stabilirea
ecuatiei de regresie ce poate fi de tip liniar,exponential ,hibergonica,parabolic.
3. Met balantiera- acesta met este apreciata doar in cazul cind intre rezultatul analizat si factori
de influienta exista relatia de produs sau raport , are loc intrarea princitalului metodei substituiei
in lant.
5. Met A.B.C- propune o analiza selective a compartementelor rezultate analizate in functie de
pozitia lor in cadrul intregului
In scop are loc parcurgerea urmatoarelor etape:
a) stabilirea documentului si a continutului parametrului specific acestuia
b) stabiliea valori patrimoniului specific la nivelul tuturor continentilor fenomenului investigat
c) plasarea coponentelor fenomenului investigat dupa o logica. A.B.C.
d) determinarea valori cumulate a patrimoniului specific
e)determinarea celor 3 grupe semnificate a,b,c.
6) met indicatorilor care este asigurata cu sistemul de indicatori ce caracterizeaza situatia #
Sistemul indicatori pot fi structural astfel
1. indicatori rezultatelor activitati financiare
2. indicatori rentabilitati
3.indicatori lichidati
4. indicatori gestonari datoriilor si a stabilitati financiare
5. indicatori gestionari activelor
6. indic valorilor pe piata- caracterizeaza activitatea # pe piata valorilor mobiliare si calculeaza
marimea venitului si dividentelor platite.

47. Analiza patrimoniala

Analiza patrimonial reprezint o abordare static a echilibrului financiar al ntreprinderii,
propunndu-i s identifice starea de echilibru financiar la nivelul firmei, la sfritul exerciiului.
Ea se deruleaz pe dou direcii majore, care fac obiectul detalierii n continuare: a) analiza
fondului de rulment, necesarului de fond de rulment i a trezoreriei nete;
b)analiza
ratelor
financiare;
Studiul financiar al bilanului constituie aspectul esenial al analizei financiare statice a
echilibrului financiar. n ideea n care pasivul reflecta sursele fondurilor constituite de
ntreprindere iar activul grupeaz utilizrile crora le sunt afectate aceste fonduri, egalitatea ntre
activ i pasiv trebuie vzut ca o egalitate ntre valoarea nevoilor de finanare i cea a resurselor
de care dispune ntreprinderea. Echilibrul financiar nu consta ns ntr-o simpl egalitate. El
incorporeaz anumite particulariti i corelaii ntre elementele sale structurale iar analiza
structurii echilibrului financiar releva calitatea acestuia la un moment dat. Analiza patrimonial
studiaz, n vederea confruntrii, gradul de lichiditate a elementelor de activ i gradul de
exigibilitate a elementelor de pasiv. Lichiditatea reprezint capacitatea unui activ de a se
transform n bani, fr termen, dar i fr pierdere de valoare. Exigibilitatea exprima nsuirea
unui pasiv de a deveni scadent la un anumit termen. n acest context, dezechilibrul financiar (i
respectiv riscul de insolvabilitate) presupune imposibilitatea ntreprinderii de a face fa
pasivului
exigibil
cu
activul
sau
disponibil.
Majoritatea analitilor financiari considera c n realizarea practic a acestui demers se impune
operarea cu un aa zis bilan suport al analizei (bilanul financiar sau patrimonial), ntruct
ntre datele furnizate de bilanul contabil i realitatea economico-financiara a ntreprinderii
analizate
pot
s
apar
uneori
diferene
semnificative.
La stabilirea bilanului patrimonial se au n vedere urmtoarele reguli:
evaluarea
elementelor
patrimoniale
la
valoarea
lor
net;
- pentru activ: ordinea lichiditii cresctoare (aptitudinea posturilor de activ de a se transform
n
numerar);
- pentru pasiv: ordinea invers a exigibilitii (timpul ct sursa respectiv rmne la dispoziia
ntreprinderii).
Pentru a stabili bilanul patrimonial, pornindu-se de la bilanul contabil, se impun unele retratri
(corecii) ale informaiilor din bilanul contabil, i anume: in activ si in pasiv.
Pornind de la un anumit echilibru care trebuie s existe ntre durata unei operaii de finanat i
durata mijloacelor de finanare corespunztoare, bilanul financiar pune n eviden dou reguli
principale
ale
finanrii
i
anume:
nevoile permanente de alocare a fondurilor bneti vor fi acoperite din capitaluri permanente,
ndeosebi
din
capitaluri
proprii;
nevoile temporare vor fi, n mod normal, finanate din resurse temporare.
Nerespectarea regulilor de finanare va genera o situaie de dezechilibru financiar.
Cele dou pri ale bilanului financiar, cuprinznd elemente de activ n strns corespondenta cu
cele
de
pasiv,
reflect:
n
partea
de
sus,
echilibrul
financiar
pe
termen
lung;
- n partea de jos, echilibrul financiar pe termen scurt.

49. Indicatori ai rezultatelor financiare.

Obiectivele analizei constau in stabilirea ritmului de crestere a rezultatelor financiare si
aprecierea lor de baza luarii in consideratie a componentelor structurale. In acest mod pot fi
identificate domeniile de activitate in care sau inregistrat rezultatele satisfacatoare insa nu au
ajuns la nivelul de competitivitate cerut de piata interna si externa. In consecinta este posibila o
dirijare superioara a rezultatului intregii activitati economico financiare. Principalii indicatori
care reflecta rezultatele activitatii desfasurate sunt.
1. volumul vinzarilor
2. profit brut
3. rezultatele din activitatea operationala
4. din activitatea financiara
5. din activitatea investitionala
6. din activitatea exceptional
51.Analiza pragului de rentabilitate.
Pragul de rentabilitate- indica activitatea # pe piata VM si activitatea ce trebuie sa fie ca # sa nu
lucreze in pierdere adica profitul=0
Pr= Cost fix total/ pret unitar-cost variabil unitar
54. Indicatorii de finantare a intreprinderii
1. Rata autofinanrii activelor, indic gradul de acoperire a activelor cu capital propriu.
Rata autofinanrii= capital propriu/ active totale
2. rata autofinanrii activelor curente, exprim capacitatea de acoperire a activelor curene cu
fondul de rulment
Rata autofinanrii activelor curente=fond de rulment/ active curente
3. rata finanrii stocurilor pe seama creditului de furnizor
Rfs= datorii fa de furnizor/stocuri de mrfuri i materiale.

55. indicatorii gestionrii activelor

1. numrul de rotaii ale activelor curente, rezultatul obinut indic de cte ori activele curente au
parcurs un ciclu ntreg bani- marf-bani.
N= Volumul vnzrilor/valoarea activelor curente.
2. viteza de rotaie a activelor curente:
Vr= valoarea activelor curente/volumul vnzrilor * 360 zile.
indicatorii gestiunii activelor care arat ct de eficient ntreprinderea sau firma utilizeaz activele
sale. Aceti indicatori sunt:
- nr. de rotaii a activelor curente
- perioada medie de ncasare
- nr. de rotaii a stocurilor
- nr. de rotaii a activului total
Pentru ca n cadrul ntreprinderii s fie apreciat corect situaia economico-financiar este
necesar de a se studia urmtoarele aspecte:
1) situaia general a casieriei
2) situaia asigurrii cu disponibilitile bneti
3) situaia solvabilitii (a capacitii de plat)
4) situaia autonomiei financiare
5) situaia asigurrii cu fondul de rulment
3. indicatorii gestiunii activelor care arat ct de eficient ntreprinderea sau firma
utilizeaz activele sale. Aceti indicatori sunt:
- nr. de rotaii a activelor curente
- perioada medie de ncasare
- nr. de rotaii a stocurilor
- nr. de rotaii a activului total
Pentru ca n cadrul ntreprinderii s fie apreciat corect situaia economico-financiar este
necesar de a se studia urmtoarele aspecte:
1) situaia general a casieriei
2) situaia asigurrii cu disponibilitile bneti
3) situaia solvabilitii (a capacitii de plat)
4) situaia autonomiei financiare
5) situaia asigurrii cu fondul de rulment

56. esena i necesitatea evalurii ntreprinderii

Evaluarea reprezint activitatea prin care se estimeaz valoarea de pia a unui bun, a unui grup
de active sau a totalitii activelor corporale i necorporale, indiferent dac acestea aparin unei
organizaii, unei ramuri economice sau distincte.
Prin evaluare se reflect rezultatul unei judeci care se bazeaz pe apreciere, pe analize, calcule
sau expertize, stabilind valoarea afacerii (organizaiei, entitii) la un moment dat, msurarea
avuiei reale i a potenialului acesteia de a-i mri bogia n viitor.
Evaluarea ntreprinderii presupune i determinarea capacitii sale de a genera fluxuri de
numerar, de care va beneficia proprietarul organizaiei ntruct aceasta este un bun care la rndul
ei genereaz bunuri.
Evaluarea ntreprinderii, n ansamblul ei, este necesar pentru o multitudine de solicitri
i scopuri din care enumerm:
vnzarea-cumprarea ntreprinderii (afacerii);
vnzarea-cumprarea unei participaii la ntreprindere;
lichidarea unei companii;
fuziunea cu alte firme;
divizarea activitii n mai multe uniti operaionale distincte;
stabilirea bazei de impozitare pe proprietate;
scopuri legale precum: exproprieri, moteniri, litigii, pretenii legate de despgubiri,
dispute ntre acionari;
estimarea aportului n natur adus la constituirea unei alte ntreprinderi sau n cazul unei
asocieri temporare;
aprecierea cursului aciunii unei ntreprinderi cotate la burs;
majorri de capital;
estimarea eficienei economice reale a capitalului investit;
aprecierea managementului valorii firmei.
n esen, din cele prezentate, se deduce faptul c evaluarea este un complex de tehnici,
procedee i metode prin care un bun, o grup de bunuri, un activ economic, un activ sau element
tangibil, o ntreprindere n ansamblul su sunt aduse, din punct de vedere valoric, la nivelul
pieei i prin care i se asigur comparabilitatea cu acestea, sau ntr-o accepiune mai restrns a
evalua integral sau n parte o ntreprindere const n a determina zona cea mai profitabil n care
s-ar putea situa, preul la care o tranzacie s-ar putea ncheia n condiii normale de pia.
Rspunznd diferitelor cerine din viaa ntreprinderii, evaluarea constituie un instrument
de orientare a operatorilor economici n spaiul economic al rii i nu numai.
Evaluarea economic i financiar este singurul tip de evaluare bazat pe expertiz i
diagnostic i care are drept obiectiv determinarea valorii de pia (valorii de circulaie) a
bunurilor i ntreprinderii sau a unor valori derivate din valoarea de pia.

57.Organizarea activitatii de evaluare.

Cazurile in care este necesar sa se procedeze la o evaluare a intreprinderii

sint foarte numeroase:
Ca instrument de masurare a calitatii gestiunii intreprinderii
In tranzactiile comerciale , in special cazurile de vinzare-cumparare si cele de
privatizare
Ori de cite ori au loc schimbari in marimea si structura capitalului social al
intreprinderii pentru a scoate in evidenta eventualele influente determinate
de actualizarea valorii bunurilor intreprinderii la data efectuarii modificarilor
in capitalul social
Ori de cite ori au loc schimbari in numarul si componenta actionarilor sau a
asociatilor
La determinarea cursului de introducere la bursa
In cazul fuziunilor si divizarilor unor intreprinderi pentru calculul paritatii de
schimb
In actiuni juridice cu scop patrimonial ce pot avea ca obiect impartirea
patrimoniului , lichidarea
In scopuri fiscale pentru determinarea maselor impozabile sau a drepturilor
de succesiune
In alte scopuri cum ar fi creditarea , asigurarea etc.
Persoanele care realizeaza evaluarea sint si ele foarte diverse :
experti contabili
experti evaluatori
analisti financiari
creditori bancari
inspectori de impozite
investitori financiari etc.
Formal , documentele prin care se contracteaza o lucrare de evaluare de
intreprindere pot fi de doua feluri:
contractul de prestari servicii
scrisoarea de misiune
Indiferent de forma utilizata , documentul de contractare este initiat de
evaluator si trebuie sa contina in mod obligatoriu prevederi referitoare la :
obiectul si scopul evaluarii
estimarea modului de abordare a evaluarii si eventual a metodelor ce
vor fi aplicate
sursele documentare ce vor fi folosite de evaluator

modul de raportare : eventualele rapoarte intermediare si raportarea

finala , documentul de raportare si responsabilitati legate de divulgare
onorarii
termene de realizare a lucrarilor
eventualul arbitraj prealabil recurgerii la actiuni introduse la instantele
de drept comun.

58.Etape si principiile evaluarii

Procesul de evaluare cuprinde trei etape distincte: etapa de ofertare,etapa
de contractare si etapa de evaluare. Acestea au drept scop:
- identificarea punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunitatilor si
amenintarilor aprecierea fezabilitatii transferului de proprietate;
- stabilirea unui interval de valori de referinta pentru procesul de negociere
al firmei.
a) Etapa de ofertare
n aceasta etapa evaluatorul prezinta oferta sa sub forma unui document
firmei care doreste evaluarea. Pentru elaborarea ofertei trebuie luate
n considerare urmatoarele aspecte:- oferta trebuie sa fie astfel conceputa,
elaborata n asa fel nct sa atragaclientul;- exprimarea ofertei sa fie simpla
si clara;- sa reiasa din continutul ei informatiile necesare pentru activitatea
deevaluare;- sa prezinte costul activitatii de evaluare;- sa cuprinda informatii
referitoare la eventualii colaboratori de care suntnevoie n procesul de
evaluare;- sa prezinte conditiile de realizare a lucrarii pentru ambele parti.
b) Etapa de contractare
Daca ambele parti (evaluatorul si clientul) cad de acord asupra
tuturor aspectelor prezentate n oferta de evaluare, se va trece la etapa
decontractare.Contractarea lucrarii de evaluare trebuie sa respecte
standardeleeuropene de evaluare precum si conditiile prezentate n oferta.
Elementele esentiale ale unui contract de evaluare sunt:- denumirea
partilor contractante;- scopul evaluarii;- termenul de evaluare;- drepturile si
obligatiile evaluatorului;- drepturile si obligatiile clientului;- costul lucrarii de
evaluare;- modul de aplicare si calculare a unor eventuale penalitati;- clauza
de modificare sau reziliere a contractului;- semnaturi autorizate.
c) Etapa de evaluare
n cadrul procesului de evaluare, etapa cea mai importanta o constituieetapa
de evaluare.Aceasta este constituita din trei faze care se deruleaza succesiv:
fazainitiala de pregatire a activitatii de evaluare, faza de evaluare propriu
zisa sifaza rezultatelor si concluziilor.Faza de pregatire a activitatii de

evaluare urmareste:- planificarea activitatii de evaluare,culegerea

informatiilor cu privire la situatia economica nationala si adomeniului n care
si desfasoara activitatea, precum si informatiile despre firma n cauza;-.n
aceasta etapa are loc primul contact cu personalul firmei care vafurniza
informatiile necesare procesului de evaluare.Echipa de consultanta trebuie
sa-si formeze o vedere de ansambluasupra firmei si asupra problemelor cu
care se confrunta: afaceri desfasurate,furnizori si clienti, retele de distributie,
tehnologii utilizate, situatiaeconomico-financiara, organizarea si conducerea
firmei. Vor fi contactaticenzorii si auditorii interni si externi.n faza evaluarii
propriu zise se realizeaza un diagnostic, si evaluareacu ajutorul metodelor
patrimoniale, metodelor de rentabilitate sau ametodelor combinate.Pe
parcursul fazei rezultatelor si concluziilor se ntocmeste raportul deevaluare
pe baza informatiilor obtinute n a doua faza si se prezinta acestraport
clientului.
Principiile:
1.Principiul evaluarii unitare
a) valoarea unei societati nu este determinata de suma valorilor partilor
componente folosite pentru construirea ei; b) nici evaluarea partilor
componente bazata pe cheltuieli dereconstructie nu duce principial la
valoare;c) ntreprinderea trebuie evaluata global ca entitate economica;d)
ntregul nu este suma partilor componente;e) valoarea ntreprinderii poate fi
mai mare sau mai mica dect cea a partilor componente.
2.Principiul analizei trecutului si a situatiei actuale
Prognozele despre dezvoltarea viitoare, considerate ntotdeauna canesigure,
nu pot fi nlaturate n procesul de evaluare; credibilitatea lor trebuie marita
prin analiza temeinica a factorilor de influenta.
3.Principiul referirii la viitor
Valoarea unei ntreprinderi este functie de foloasele pe care le poate produce
n viitor.Cumparatorul nu va plati, numai pentru trecut.Daca se poate
constataca n viitor, comparative cu trecutul si prezentul, vor actionaalti
factori carevor influenta, ntr-un 60.Problemele de baz ale activitii de
evaluare economic a ntreprinderii
Ingeneral, scopurile evaluarii unei intreprinderi pot fi: aplicatii financiare, vanzarea/cumparare
a unei firme sau participatii la aceasta, lichidarea unei intreprinderi, fuzionari, divizari de
intreprinderi, dispute legale (exproprieri, litigii, mosteniri), stabilirea bazei de impozitare,
evaluarea aportului non-cashde capital, estimarea cotatiilor actiunilor, majorari de capital.
Evaluarea economica a intreprinderii a devenit dupa 1989 necesara de cate ori este nevoiede:
- stabilirea bazei de negociere pentru vanzarea-cumpararea unei firme sau a unui activ;
- constituirea unor garantii pentru credite;
- determinarea bazei de calcul pentru impozitarea unui transfer de proprietate (vanzare, donatie,
mostenire);
- rezolvarea unor litigii patrimoniale;
- cresteri de capital;
- lichidari de intreprinderi.
Evaluarea economica a intreprinderii poate avea la baza deopotriva criterii obiective si
subiective.
Dintre criteriile obiective fac parte: marimea patrimoniului si veniturile pe care acest
patrimoniu le produce.
Dintre criteriile subiective se pot mentionacele:

- de natura psihologica de exemplu notorietatea intreprinderii poate conduce la presupunerea

ca existenta sa va continua in timp, faptul ca este cunoscuta si apreciata constituind chiar
premi sau norcastiguri suplimentare;
- de natura economica:
- raritatea unei afaceri (situatia de monopol) atrage un spor de valoare;
- preluarea unei firme concurente, a unui furnizor sau a unui client poate interesa in mod
special pe prezumtivul cumparator, aducandun plus devaloare firmei evaluate;
pricepereainvestitoruluipentruunanumitgendeafacerepoategarantaobtinereaunorrezultatesuperi
oare(poate fi suportul unor previziuni mai optimiste in ce priveste rezultatele investitiei), ceea
ce determina cresterea valorii afacerii;

61.Continutul, necesitatea i rolul previziunii financiare la nivel de ntreprindere.

Previziunea financiar reflect ansamblu activitilor prin intermediul crorase dimensioneaz
necesarul de resurse bneti i se stabilesc cele mai eficientemodaliti de procurare a acestora, n
vederea asigurrii nfptuirii n practic aobiectivelor i aciunilor ce dau coninut strategiei i
tacticii generale a firmei, cucosturi i riscuri minime.
Previziunea financiar urmrete drept obiectiv de baz, ca prin utilizarea unor instrumente
valorice proprii, s asigure acoperirea financiar a obiectivelor prevzuten programul de
dezvoltare economic i s efectueze controlul asupra modului denfptuire a obiectivelor
respective i exercitarea unei influene pozitive asupramodului de derulare a fenomenelor i
proceselor economico financiare n scopulrealizrii eficiente, a echilibrului financiar i
prevenirea riscurilor
Metode de previziune financiar.Sub metodele de prognozare se subnelege totalitate de
procedee puse la bazacercetrii, ce permit pe baza informaiilor retrospective (din trecut), a
legturilor interioare (endogene) i exterioare (exogene) ale obiectului previzionat pentru a
faceconcluzii spre dezvoltarea acestora. Exista urmtoarele tipuri de metode:

a. Metode calitative sau subiective (intuitive) de previziune

Metodele calitative se bazeaz pe opiniile persoanelor considerate a fi apte s fac previziuni
asupra fenomenului cercetat. Metodele intuitive nu se bazeaz numai pedecizia logic ce este
rezultatul experienei, ci n mare parte pe cercetri, pe analizecantitative.Se folosesc mi multe
tipuri de metode calitative de previziune:
- metode bazate pe opiniile experilor din ntreprindere, care sunt consultai asupraevoluiei
subiectului cercetat ca n final s se fac o sintez a prognosticurilor acestora, fie sub form de
discuii n grup (brainstorming, consensul colectiv,sinectica), de anchete iterative (metoda
Delphi), etc.
- metode intuitive individule se aplic n cazul, cnd este dificil ori imposibil derezolvat o
problem ori o situaie concret, persoana respectiv asumndu-iriscul n luarea deciziei
- Metode intuitive colective.
b.Metode normative de previziune.Metodele normative permit stabilirea, mai nti, a
obiectivelor i direciilor cu ajutorulunor norme, normative, reguli, modele de comportare etc.,
apoi regresnd la acestviitor dorit la prezent se evalueaz cile i mijlocele necesare pentru
realizarea lor innd seama de resursele, tehnologiile i restriciile existente. Exist mai multe
grupede norme: norme de folosire a muncii; norme de folosire a mijloacelor de munc;norme de
folosire a obiectelor muncii; norme de organizare a produciei; normeeconomice-sociale; norme
i normative de ocrotire a mediului nconjurtor, etc.
c.Metoda de echilibru (de balan).Previziunea cu ajutorul metodei echilibrului se bazeaz pe
analiza corelaiei dintreresurse i necesiti, intrri i ieiri, cerere i ofert, etc. Dintre cele mai
uzualeinstrumente folosite n acest scop sunt balanele (de materiale, de produse, resurselor de
munc, et.) i tabelele input-output.
d.Metode comparative i experimentale.Metodele comparative constau n determinarea evoluiei
fenomenului studiat pornindfie de la compararea cu un model, de regul mai dezvoltat sau cu
fenomene diferite,dar cu evoluii similare, etc.
e.Metode de exploatareAceste metode se bazeaz pe presupunerea observate n trecut reflectnd
toateinfluenele factorilor explicai c ei vor aciona i n viitor.
Rolul major al previziunii este acela de a reduce riscul n procesul decizional.

62.Tipul deplanificare financiar

Toate tipurile de activiti ale ntreprinderii se coordoneaza prin intermediul planificrii.
Planificarea o funciespecial a procesuluidegestiune(sau ungen special deluare a deciziei),
deoarece nu se refer doar la un singur eveniment, cicuprinde toat activitatea ntreptrinderii i
constituie un proces de determinare a aciunilor care urmeaz s fie efectuate nviitor.
Prinplanificare se nelege programarea, coordonarea i conducerea pe baz de plan a activitii
ntreprinderii. Altfel spus- un proces princare o firm stabilete unde se afl, unde ar dori s
ajung
ice
resurse
financiare
sunt
necesare
pentru
aceasta.
Toate acestea au caracteristic faptul c se refer la prospectarea viitorului.
Pentru a putea stabili unde se afl firma trebuie s evalueze atent toate resursele pe carele
utilizeaz veniturile i profiturile nregistrate, att ntrecut, ct i nprezent. nainte de a decide
unde dorete s ajung, cu alte cuvinte, atunci cnd i stabilete obiectivele, firma trebuie s
efectueze o evaluare detaliat a tuturor aspectelor legate de pia, s neleag tendinele

survenite n ceea ce privete costurile vnzrilor, productivitateaetc. Apoi,

eapoatedeterminaresurseledecarearenevoiepentru a-i atinge obiectivele i va stabili dac
acestea
sunt
disponibile.
Planificarea viitorului financiar al unei firme influeneaz toate activitile firmei respective.
Ca atare, toate compartimentele trebuie s fie implicate n acest proces_ de producie, de
personal,
comerciale
de
marketing,
administrative
i
cele
financiare.
nactivitatea
de
planificare
se
disting
dou
ditrecii
de
baz:
pregtirea planurilor strategice (de perspectiv)- un proces de luare a deciziilor privind
programele strategice de bazp i include elaborarea planurilor pe termen lung de dezvoltare
general a afacerilor
i a structurii
pe termen lung a ntreprinderii
elaborarea bugetelor sau determinarea sarcinilor petermen scurt, care se realizeaz prin
detalierea planurilor pe termenl ungn bugetele curente pe termen scurt aleactivitii
ntreprinderii
pentru
perioade
scurte
de
timp
(pn
la
un
an)
Principalele
sarcini
ale
planificrii
sunt:
s culeag toate datele privind performanele firmei i s le compare cu celeale perioadelor
anterioare, cu mediape industria respectiv i cu cele ale concurenilor;

s
estimeze
cererea
pe
pia
i
s
previzioneze
vnzrile
s determine intrrile necesare pentru realizarea volumului respectiv de vnzri
s stabileasc modalitatea n
care vor fi
obinute aceste resurse
s asigure valorificarea eficient a excedentului de mijloace bneti.

63.Metodele de planificare a indicatorilor financiari de baza

1) Metodele planificrii financiare se clasific n urmtoarele tipuri:Metode de dimensionare a
veniturilor si cheltuielilor ntreprinderii. Bugetul ntreprinderii trebuie sa reflecte pe de o parte
necesitatile de resurse financiare ale firmei ce decurg din infptuirea programului propus pentru
perioada urmatoare, iar pe de alta parte posibilitatile de acoperire a acestor resurse. Astfel apare
problema dimensionarii corecte a nivelului veniturilor si cheltuielilorin cadrul ntreprinderii . In
acest scop se folosesc metode clasice si metode moderne bazate pe analiza cost avantaje si alte
studii de eficienta.
2) Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetului ntreprinderii.
3) Metoda bilanir se iau drept baza pentru ntocmirea bugetului pe anul urmator veniturile i
cheltuielile penultimului an al crui exercitiu a fos incheiat.
4) Metoda majorarii (diminuarii) se iau in considerare rezultatele exrcitiilor bugetare pe un
interval de 5 sau mai multi ani consecutivi din perioada premergatoare.
5) Metoda evaluarii directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit si

fiecare categorie de cheltuieli. Se au in vedere executia preliminata a bugetului pe anul in curs si

previziunile in domeiul economic si social pentru anul urmator.
6) Metodele moderne se bazeaza pe analiza cost avantaje sau cost eficacitate, a carei
aplicabilitate este conditionata de existenta a doua sau mai multe solutii de realizare a unui
obiectiv cu costuri diferite.
7) Metoda normativ de planificare a indicatorilor financiari const n aceea c pe baza
anumitor norme i normative stabilite se calculeaz nevoia de resurse financiare i surselor de
formare a lor. Astfelde normative sunt cotele de impozitare, tarifele, normele de amortizare,
normativele de active curente. Normativele i normele pot fi: locale, republicane, de ramur, de
ntreprindere. Normativele din cadrul ntreprinderii servesc pentru reglarea procesului de
producie, de comercializare a ei n concordan cu activitatea financiar. La normativele
ntreprinderii se refer norma de mijloace circulante, datoriilor creditare, normele de materii
prime i materiale, normativele de distribuire a resurselor finale. n cazul n care cunoatem
normativele i mrimea indicatorului, se poate de calculate mrimea indicatorilor planificai.
8) Metoda analitic const n aceea c pe baza analizei mrimii indicatorului finnaciar obinut
din anul de baz i coeficienii de indexare a lui n perioada planificat se calculeaz mrimea
planiifcat a indicatorului dat. Aceast metod se utilizeaz n cazul cnd lipsesc normativele
tehnico-economice, iar legtura ntre indicatori se efectueaz prin analiza lor n dinamic.
Etapele metodei analitice sunt: - se studiaz datele din bilan din perioada anterioar, se obin
rezultatele analizei indicatorilor n dinamic, se studiaz perspectivele de dezvoltare i are loc
calcularea indicatorilor planificai. Metoda analitic se utilizeaz pe larg n planificarea mrimii
profitului i altor venituri; determinarea mrimii optime a defalcrilor n fondul de consum i
fondul de acumulare, de rezerv.
9) Metoda de optimizare const n elaborarea a mai multor variante de calcul a indicatorilor
planificai pentru a allege pe cea mai optim. Aici pot fi luate n consideraie mai multe criterii
cum ar fi: criteriul de cheltuieli minime, criteriulde profit maxim, criteriul de depunere minim de
capital cu scopul obinerii effective a rezultatelor i criteriul de minimizare a cheltuielilor
curente.
10) Metoda modificrii similare reprezint procesul de experementare dirijat a diferitor
variante de bugete, avnd posibilitatea introducerii a diverselor modificri ce pot intervene asupra
indicatorilor tehnico-economice, determinai pentru situaia financiar a ntreprinderii. Procesul
de simulare cuprinde cteva etape necesare:
- formularea problemei i a scopului urmrit prin simulare i anume, creterea eficienei alocrii
fondurilor financiare i de credit n procesele tehnico-economice ale ntreprinderii.
- elaborarea modelului de planificare finnaciar a ntreprinderii.
- simularea pe calculator permite modificarea att a indicatorilor de baz, ct i acelor sintetici
(producia vndut, investiiile, viteza de rotaie).
- analiza rezultatelor simulrii planificrii financiare, pe baza indicatorilor financiari, privind
nivelul fondurilor proprii, indicatorii de eficien economico-financiar (rata rentabilitii, rata
autofinanrii, capacitatea de autofinanare). n baza metodei simulrii stau datele financiar
contabile
Planificarea n managementul financiar are un rol important i reprezint un complex de msuri
de elaborare a sarcinilor i de realizare a lor. Rezultatul planificrii reprezint elaborarea planului
financiar n care este prevzut activitatea agentului economic.
Planificarea afacerii unei ntreprinderi poate fi mprit n dou mari categorii:
-planificarea strategic: de lung durat
-planificarea operaional: de scurt durat
Planificarea strategic efortul ntreprinderii pentru dimensionarea relaiilor petermen lung,
fiind o activitate practic, materializat n planurile financiare, prin care se3
anticipeaz produsele care urmeaz s fie fabricate i realizate, pieele de desfacere, lansareade
produse noi, termenul de recuperare a investiiilor, mrimea profitului, alegerea avriantelor de
producie, de mrfuri sau de desfacere.

Planificarea operaional- previziunea vnrilor, a veniturilor i activelor necesare,conform

diferitor strategii de producie i de marketing adoptate i apoi luarea unei decizii privind modul
de acoperire a necesarului de fonduri pentru finanare.

64.Bugetul - instrument de planificare financiar.

Instrumentele de realizare a planificrii financiare sunt bugetele.
Bugetul expresia valoric a volumului de producie ce urmeaz s fie fabricat icomercializat
ntr-o
perioad
anume,
reflect
nivelul
veniturilor
ce
urmeaz
a
fi
obinute,nivelul consumurilor i cheltuielilor ce urmeaz a fi efectuate n acest scop, mrimeacap
italului financiar ce trebuie mobilizat pentru realizarea scopurilor propuse.
Atribuiile bugetului: 1. au rolul de a orienta ntreprinderea sore un scop anume i de a coordona
eforturiletuturor compartimentelor n vederea realizrii acestui scop2. cuprind toate operaiunile,
algoritmul nfptuirii acestora prin care s se ajung larealizarea scopului final3. reprezint
instrumente eficientede control asupra utilizrii resurselor economice ifinanciare, permit
urmrirea n timp a modului de formare a rezultatelor financiare, deacumulare a mijloacelor
bneti, reprezentnd, n acest fel, un barometru al activitiimanageriale a ntreprinderii.Procesul
bugetar al ntreprinderii cuprinde:
1. stabilirea sistemului bugetar:

 bugete operaionale:
-bugetul vnzrilor
-bugetul produciei
-bugetul resurselor materiale
-bugetul salariilor
-bugetul resurselor generale i administrative
-bugetul cheltuielilor comerciale
bugetul financiar
-bugetul de investiii
-bugetul circulaiei bneti
-bilanul contabil
2. elaborarea i aprobarea bugetului:
Indentificarea obiectivelor ntreprinderii, pentru anul de plan, ce rezult din planificarea
strategic.
Realizarea de studii pregtitoare privind piaa factorilor de producie i piaa dedesfacere, piaa
financiar i piaa furnizorilor de materii prime i materiale.
Elaborarea proiectului de bugete, ca rezultat al testrii diferitelor scenarii i
alnegocierii lor ntre diferitele compartimente i cu conducerea general antreprinderii.
ntocmirea i aprobarea bugetelor, cu detalieri pe segmente de pia i pe perioade operative de
gestiune.
3.stabilirea responsabilitilor pe fiecare subdiviziune pentru realizarea practic a prevederilor
bugetare
4.monitorizarea i analiza cauzelor apariiei disfuncionalitilor, stabilirea msurilor deredresare

65.Etapele elaborrii bugetelor.

I. Planificarea vnzrilor
- se bazeaz pe informaiile culease din trei secoare: intern,extern i tendine( politica
comercial, al cercetrilor de marketing al pieii, reeaua dedistribuire etc.)Rezultatele
cercetrilor se concretzeaz n estimri privind:-volumul vnzrilor att pentru fiecare grup de
produse, ct i pentru diverse tipuri de produse individuale-valoarea ncasrilor din aceste
vnzrin elaborarea bugetului operaional trebuie s se aib n vedere influena factorilor de
mediu:
nivelul cererii pe piacaracterul produciei (sezonier)nivelul concurenei politica de
preuri
puterea de cumprare pe piaa interncapacitatea de producie a ntreprinderii
II. Elaborarea planului de producieare drept obiectiv armonizarea prevederilor bugetului vnzrilor cu capacitatea productiv a
ntreprinderii,
n
condiiile
satisfacerii
ct

maicomplete a prevederilor comerciale i a utilizrii depline a capacitii de producie antreprin

derii.Planificarea volumului de producie decurge din bugetul vnzrilor, i are loc inndcont de:cererea pe pia i canalele de realizare a produciei-asigurarea ntreprinderii cu mijloacele de
producie necesare-utilizarea maxim a capacitilor de producie-atingerea unui nivel de
producie care ar asigura recuperarea cheltuielilor i obinereaunui profit suficient
pentru dezvoltarea economic a ntreprinderii.
III. Elaborarea bugetului numeraruluio peviziune detaliat a ateptrilor privindintrrile i ieirile de numerar pe perioada viitorului
an.Fluxul mijloacelor bneti trebuie s dea rspuns la urmtoarele ntrebri:-de ce resurse
financiare va dispune ntreprinderea la sfritul perioadei planificate-dac ntreprinderea poate s
efectueze plile n terminele stabilite i s acoperecheltuielile necesare activitii normale pe
parcursul anului i care vor fi necesitile demijloace financiare mprumutate pentru acoperirea
deficitului de capital bnesc.

68.Sistemul de reglementare a insolvabilitii.

Insolvabilitate situaie financiar a debitorului caracterizat prin incapacitatea de a-i onora
obligaiile de plat;
Modalitatea de depire a insolvabilitii ntreprinderilor
Insolvabilitatea ntreprinderilor se depete prin proces judiciar, care este un proces de
insolvabilitate ce se aplic ntreprinderilor insolvabile i altor subieci insolvabili i se intenteaz
de instana de judecat.
n procedurile de insolvabilitate intentate, unde organul fiscal este unicul creditor chirografar
confirmat de instana judectoreasc, iar creanele fiscale validate cad integral sub incidena
Capitolului IV a Legii pentru punerea n aplicare a titlurilor I i II ale Codului Fiscal, procesul de
insolvabilitate va nceta conform art.art.158, 159 ale Legii insolvabilitii la cererea
reprezentantului debitorului i/sau a administratorului insolvabilitii. n aceste mprejurri
organul fiscal va susine cererea privind ncetarea procesului de insolvabilitate.
ncetarea procesului de insolvabilitate

(1) Dup ce hotrrea de confirmare a planului devine definitiv, instana de judecat dispune,
printr-o hotrre, ncetarea procesului de insolvabilitate i continu procedura planului.
(2) Dispozitivul hotrrii privind ncetarea procesului de insolvabilitate se public n
conformitate cu art.19 i se notific n mod individual debitorului, administratorului i membrilor
comitetului creditorilor.
Efectele ncetrii procesului de insolvabilitate
(1) Din momentul adoptrii hotrrii de ncetare a procesului de insolvabilitate i de continuare a
procedurii planului, debitorul reintr n dreptul de administrare a masei debitoare.
Administratorul i exercit atribuiile n conformitate cu prevederile art.193 i 194.
(2) Dispoziiile privind supravegherea realizrii planului nu snt afectate de ncetarea procesului
de insolvabilitate.
(3) Administratorul poate continua procesele pendinte referitor la examinarea contestrilor
depuse n cadrul procesului de insolvabilitate dac acest aspect este prevzut n plan. Cheltuielile
de judecat vor fi suportate de ctre debitor dac planul nu specific altfel.

69.Procedura de faliment.Esecul intreprinderii.

Problemele interne constituie o cauz major a desfiinrii unui numr semnificativ de
ntreprinderi. De regul, aceste dificulti sunt rezultatul unei gestionri necorespunztoare sau a
asumrii unor riscuri excesive, iar ntreprinderile n cauz fie se confruntau cu probleme de
durat, fie nu erau pregtite pentru condiiile de pia n schimbare. n consecin, atunci cnd a
nceput declinul economic i s-a declanat criza financiar, evitarea falimentului a fost foarte
dificil. Cei doi factori principali interni care au fost identificai sunt datoriile excesive i
nedezvoltarea unei strategii eficiente pentru concurena pe pia.
Factorii externi care de obicei se manifest prin schimbarea condiiilor de pia sunt, de
asemenea, evideniai ca factori care contribuie la desfiinarea multor ntreprinderi. Pe de o parte,
o serie de ntreprinderi au fost afectate de scderea cererii pentru produsele lor, iar pe de alt
parte, mai multe ntreprinderi au fost afectate de creterea costurilor de producie i de accesul
limitat la credite. n plus, n multe ri exist dovezi ale efectului n lan, n care falimentul unei
ntreprinderi determin falimentul altora

Falimentul este o procedur juridic pentru reorganizarea sau lichidarea unei firme, cnd
reorganizarea sau lichidarea sunt organizate de tribunale speciale. Falimentul poate fi de dou
tipuri:
a)-voluntar- cnd firma falit nainteaz o cerere instanei judectoreti. n aceast situaie,
nuexist ordin de supraveghere i administratorul averii/sindicul este numit direct
b)-involuntar- cnd creditorii firmei nainteaz o cerere ctre instana judectoreasc idovedesc
c debitorul nu onoreaz datoriile la scaden. n aceast situaie, instana instituie ordinul
desupraveghere asupra debitorului i numete administratorul averii.
Procedurile de faliment ncep atunci cnd un debitor este incapabil s ndeplineasc sau cndse
poate prevedea incapacitatea de ndeplinire la timp a obligaiilor de plat ctre debitori.
Eecul economic la unei firme este cauzat de mai muli factori, dintre care se pot enumera:
-evoluia nefavorabil a pieei (circa 20%);
-incompeten i greeli de conducere (60%);
-fenomene naturale, incendii, calamiti, cutremure (10%)
-alte cauze (10%).

70.Metode si tehnici de restructurare financiare a intreprinderii in caz de faliment.

Oamenii de afaceri, directorii de resurse umane, avocatii, specialistii in insolventa si bancherii
spun ca, indiferent de modalitatea de restructurare aleasa de o companie aflata in dificultate,
scopul oricarei reduceri de costuri trebuie sa fie generarea unei cresteri imediate a businessului.
Cert este insa ca "un creditor trebuie sa primeasca ceea ce i se datoreaza", potrivit unui articol
din Codul civil, asa ca pretul unei restructurari se plateste pe termen lung, unii actionari reusind
sa foloseasca profitul in scop personal abia peste 7 ani de la lansarea planului de reorganizare.
"Atunci cand faci o restructurare de personal, reduci foarte mult din costuri, iar acest lucru
trebuie sa se faca foarte rapid. Insa trebuie sa pastrezi performanta oamenilor ramasi, pentru ca
acestia sa aiba dorinta sa mai vina la lucru chiar si dupa ce multi dintre colegii lor au plecat. In
programele de plecari voluntare, cel mai putin dureroase dintre procesele de restructurare, se
intampla adesea ca aceia care se inscriu primii sa fie tocmai cei pe care ai vrea sa-i tii"
Exista trei modalitati de restructurare a unei afaceri cu probleme, una este restructurarea
consensuala (o procedura care nu presupune implicarea factorilor juridici, intelegerile fiind

facute intre reprezentantii companiei si creditori), restructurarea semijudiciara prin concordatul

preventiv sau mandatul ad-hoc (prin care se analizeaza situatia companiei, sub supravegherea
unui practician in insolventa si se elaboreaza un plan care trebuie acceptat de catre creditori) si
insolventa (procedura prin care se elaboreaza un plan de reorganizare a companiei, care este
protejata prin lege de creditori).
"Un principiu mentionat in Codul civil spune ca Un creditor trebuie sa primeasca ceea ce i se
datoreza, chiar cand valoarea lucrului ar fi egala sau mai mare. Intrebarea este cat poate fi
de valid un astfel de principiu atunci cand vorbim de restructurare

52.Analiza solvabilitati si lichiditatii la intreprindere.

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in
bani. Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si onora
obligatiile de plata la scadenta.
Capacitatea de plata este reprezentata de solvabilitatea imediata si
exprima capacitatea mijloacelor banesti disponibile la un moment dat sau
pentru o perioada scurta de timp (de obicei pana la 30 de zile) de a acoperi
obligatiile scadente pentru acelasi interval de timp.
Pentru analiza lichiditatii si solvabilitatii unei firme se recomanda
folosirea metodei ratelor.

Pentru caracterizarea lichiditatii unei firme se impune compararea

pasivelor pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeasi perioada.
In literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute si sub
denumirea de rate de trezorerie si au rolul de a masura capacitatea de plata
a intreprinderii, respective solvabilitatea pe termen scurt. In orice moment,
prima grija a managerului financiar o constituie lichiditatea: va putea firma
sa-si onoreze obligatiile care au termenul de scadenta in viitorul apropiat?
Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichiditatilor
potentiale (active transformabile in moneda pe termen scurt) cu
exigibilitatile potentiale (datorii rambursabile pe termen scurt), constituie o
metoda rapida si usor de utilizat pentru aprecierea gradului in care firma
face fata obligatiilor pe termen scurt.
Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
a) Rata lichiditatii generale (Rlg), se determina prin raportarea valorii
activelor curente la valoarea pasivelor curente: Rlg=AC/PC
b) Rata lichiditatii restranse (Rlr), este cunoscuta si sub
denumirea de 'rata rapida' sau 'testul acid (quick ratio)', potrivit teoriei
economice nord-americane. Ea exprima capacitatea intreprinderii de a-si
onora datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati.14
2) 'Normele metodologice nr. 181061/28.03.1995, privind intocmirea
bugetelor de venituri si cheltuieli de catre regiile autonome si societatile
comerciale cu capital de stat', prevad ca lichiditatea generala se apreciaza
favorabil cand marimea acestei rate este supraunitara (cuprinsa intre 2 si
2,5).
Ca modalitati de calcul, rata lichiditatii curente (Rlc) se poate
determina, astfel:
- prin scaderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente si
impartirea diferentei astfel obtinute la valoarea pasivelor curente:Rlc=ACSTOCURI/PC
c) Rata lichiditatii imediate (Rli), realizeaza corespondenta dintre
elementele cele mai lichide ale activului cu obligatiile imediat exigibile ale
pasivului. Aceasta rata, cunoscuta si sub denumirea de rata capacitatii de
plata imediate, masoara capacitatea intreprinderii de rambursare a
datoriilor, utilizand disponibilitatile existente, astfel:Rli=Plasamente si
disponibilitati/Datorii imediat exigibile.
In teoria economica, aceasta rata mai este cunoscuta sub denumirea
de trezoreria la vedere sau rata solvabilitatii efectuate. Pentru interpretarea
acestei rate trebuie luate in considerare o serie de informatii privind
conditiile de desfasurare a activitatii.
Un nivel ridicat al ratei indica o lichiditate, efectuate o solvabilitate
ridicata, dar care poate fi consecinta unei utilizari mai putin performante a

resurselor disponibile. Valoarea ridicata a acestei rate nu constituie in acelasi

timp o garantie a solvabilitatii, daca restul activelor circulante au un grad
redus de lichiditate.
O valoare redusa a ratei lichiditatii efectuate poate fi compatibila cu
mentinerea echilibrului financiar, daca intreprinderea minimizeaza valoarea
disponibilitatilor sale, detinand in schimb valori de plasament, creante,
stocuri usor mobilizabile in concordanta cu exigibilitatea datoriilor efectuate.
Mentinerea capacitatii de plata este rezultatul unei activitati complexe
desfasurata de intreprindere si care reclama o corelare judicioasa a
termenilor de plata a obligatiilor cu cele de incasare a creantelor. Eficacitatea
analizei sporeste, in situatia in care este luata in calcul si viteza de rotatie a
capitalurilor intreprinderii. Rata lichiditatii efectuate, este totusi un indicator
putin relevant datorita instabilitatii incasarilor.15
Pentru a masura gradul in care intreprinderea face fata datoriilor sale se
utilizeaza rata solvabilitatii globale (Rsg). Aceasta rata indica in ce
masura datoriile totale sunt acoperite de catre activele totale ale
intreprinderii (active imobilizate si active circulante) si se determina,
astfel
Activ total

Active fixe + Active circulante

Rsg = ------------------ = --------------------------------------Datorii totale

Datorii totale

Solvabilitatea este rezultatul unei activitati eficiente, iar lipsa

capacitatii de plata si a lichiditatii pot avea efect temporar, daca
intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate globala.
Rata solvabilitatii globale, exprima securitatea de care se bucura
creditorii pe termen lung si scurt, precum si marja de creditare a
intreprinderii. O valoare mai mare decat 1,5 a acestei rate semnifica faptul
ca intreprinderea are capacitatea de a-si achita obligatiile banesti, efectuate
si indepartate, fata de terti. Tot asa, o valoare situata sub acest nivel
evidentiaza riscul de insolvabilitate pe care si l-au asumat furnizorii de
fonduri puse la dispozitia intreprinderii. Bancile, in studiile de bonitate
efectuate in cazul solicitarii de credite, determina si rata solvabilitatii
patrimoniale (Rsp), astfel:
Capitaluri proprii
Rsp = --------------------------------------------Capitaluri proprii + Credite bancare
In ambele perioade nivelul acestor rate se incadreaza in limitele
considerate normale. Ca tendinta se inregistreaza o diminuare a tuturor
indicatorilor, cele mai accentuate fiind cele ale lichiditatii curente si
generale, care in anul 2004 coboara chiar sub limita admisa (1,8 ).
Desi situatia intreprinderii nu este alarmanta, trebuie adoptate masuri

pentru mentinerea si chiar cresterea lichiditatii si solvabilitatii in perioadele

urmatoare.

55.Indicatorii de gestionare a activelor

Analiza activelor prevede examinarea mrimii, componenei i corelaiei
ntre diferitele elemente patrimoniale aflate la dispoziia firmei.
Analiza modificrilor structurale se efectueaz prin calculul urmtorilor
indicatori:

1. Rata imobilizrilor =

active pe TL
total active

La aprecierea acestui indicator este necesar de inut cont de nivelul de

nsuire al capacitii de producie.

2. Rata activelor curente =

active curente
total active

sau 1 rata imobilizrii

Modificrile structurale ale patrimoniului n valoarea activelor curente se

explic prin depirea ritmului creterii activelor pe TL.
3. Rata patrimoniului cu destinaie de producie =

mijloace fixe stoc de mrfur i materiale

total active

Aceast rat reflect ponderea patrimoniului ntreprinderii care poate fi

direct utilizat pentru fabricarea produciei, prestarea serviciilor i executrii
lucrrilor. Dac acest indicator < 0,5 atunci se consider o situaie
patrimonial periculoas.

4. Coeficientul compoziiei tehnice a ntreprinderii =

mjloace fixe
active curente

Indicatorii de gestionare a activelor

Tabelul

7.3.
Indicatorii
Rata imobilizrilor
Rata activelor curente

2007
0,80
0,20

2008
0,20
0,80

Rata patrimoniului cu
destinaie de producie
Coeficientul compoziiei
tehnice a ntreprinderii
Sursa: Elaborat de autor

1,45

1,13

6,46

0,46

n baza datelor din tabelul de mai sus, obinute n baza bilanului

contabil a ntreprinderii, observm c n anul 2008 situaia patrimonial este
considerat

periculoas

potrivit

coeficientului

compoziiei

tehnice

ntreprinderii.

66.Echilibrul financiar al intreprinderii.

Notiunea de echilibru financiar este una dintre cele mai greu de definit din domeniul financiar,
datorita ipotezelor pe care se bazeaza si a formelor de exprimare pe care le are. Ipotezele in
functie de care se poate defini si analiza echilibrul financiar se refera la modul de functionare a
pietei financiare si la comportamentul celor interesati in cunoasterea situatiei financiare a
agentului economic. Este vorba de actionari si creditori.
In acest context, economistul G. Charreaux arata ca, echilibrul financiar este satisfacut daca
reabilitatea investitiilor permite satisfacerea exigentelor in termeni de reabilitate a actionarilor si
creditorilor, tinand cont de riscurile pe care acestia le suporta. Riscurile pot aparea in conditiile in
care piata financiara nu functioneaza perfect. In acest caz se modifica si comportamentul tertilor
agentului economic: actionarii, in cazul in care acesta este cotat la bursa, opereaza cu actiunile
lor, iar creditorii reduc imprumuturile acordate acestuia.
Din punct de vedere al agentului economic, aprecierea echilibrului financiar este legata de
obiectivele sale, care sunt supravietuirea, asigurarea unei rentabilitati satisfacatoare pentru cei
care au adus resursele necesare activitatii economice, cresterea economica, diversificarea si
dezvoltarea in functie de oportunitati. Toate acestea se subordoneaza obiectivului major al
intreprinderii: maximizarea valorii intreprinderii.
Echilibrul financiar constituie o premisa, dar si o consecinta a desfasurarii normale a
activitatii agentului economic. El insoteste viata economico-sociala a intreprinderii , avand un
caracter temporar. Adica, starea de armonie si stabilitate ale relatiilor elementelor structurii nu
este data odata pentru totdeauna. Exista o multime de astfel de stari care vin, decurg din
altele ce au suferit influenta factorilor de dezechilibru. Insa factorii dezechilibrului se cer
cunoscuti, incat sa nu actioneze spontan, anarhic, subiectivist cu efecte de nedorit, evitandu-se
aparitia de fenomene negative si disproportii.

La aparitia fenomenelor de dezechilibru, managerul financiar trebuie sa adopte decizii de

reglare, de actiune asupra intrarilor si iesirilor de fonduri, spre a se elimina starea de
dezechilibru, abaterea de la echilibru.
Intre caile cele mai importante prin care se poate actiona in vederea asigurarii echilibrului
financiar se pot mentiona urmatoarele:

desfasurarea unei activitati eficiente, rentabile;

realizarea ritmica si pe masura cerintelor, a aprovizionarii, productiei si

comercializarii produselor;

realizarea de venituri acoperitoare si obtinerea de rezultate financiare bune;

accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante;

folosirea rationala a capacitatilor de productie si a fortei de munca;

sincronizarea intrarilor cu iesirile de fonduri;

imbunatatirea cooperarii intre compartimentele intreprinderii,etc.

67.Gestiunea i previziunea ncasrilor i plilor

Gestiunea de trezorerie stabilete i urmrete nevoile de mijloace bneti
pentru realizarea sarcinilor operaionale pe baza unui cont de producie i
pierderi, stabilete creditele pe termen scurt ce vor financiar utilizate
costurile.
Pentru elaborarea corect a drii de seam i previziune de mijloace
bneti este necesar de a verifica intrrile i plile de mijloace bneti n
trezoreria ntreprinderii i n contul curent n banc pe destinaii concrete.
Clasificarea intrrilor i ieirilor de mijloace bneti
Intrri de mijloace bneti
Sfera de
Pli de mijloace bneti
activitate
Din vnzri de produse i
Salariul angajailor
Operaional
servicii
Pli furnizorilor
Alte cheltuieli
Procente sau dividende din
Rezultat financiar Procente pentru credit
investirea de capital
Pli n buget
Din realizarea mijloacelor fixe
Pentru procurarea de
i altor active pe termen
mijloace fixe i alte active pe
lung
termen lung
Din vnzri de titluri pe
Pentru procurarea de titluri
Investire
termen scurt i lung
pe termen scurt i lung
ntoarcerea mprumuturilor
Oferirea creditelor
de ctre debitori
Din vnzarea aciunilor ntreprinderii Financiar
Procurarea aciunilor

ntoarcerea mprumuturilor
Aprovizionarea cu resurse
financiare activitii
precedente

Plata datoriilor
Plata dividendelor

Fluxul de mijloace bneti reprezint cantitatea de mijloace bneti, care

ntreprinderea o primete sau o pltete n decursul unei perioade de
planificare.
Exist 2 metode de elaborare a drii de seam cu privire la mijloacele
bneti:

Direct se includ toate ntrrile i ieirile din activitatea

operaional (buget de trezorerie );

Indirect.
Elaborarea bugetului de trezorerie (circulaia bneasc) i previziunea
permite:

A determina volumul necesar de mijloace bneti;

A previziona volumul vnzrilor;

A previziona intrrile de mijloace bneti;

A previziona plasrile de mijloace bneti;

A determina disponibilitile bneti libere la sfritul anului efectiv;

A determina stocul ne distribuit de mijloace bneti.

Previziunea fluxului de mijloace bneti permite de a determina gradul de
lichiditate pe perioada viitoare, posibilitatea ntreprinderii de a-i satisface
plile i de a plti dividende n perioada viitoare, posibilitatea de finanri
adugtoare.
Principala problem a gestiunii de trezorerie o constituie previziunea pe
termen scurt a echilibrului financiar al ntreprinderii, nelegnd prin aceasta
stabilirea unor echilibre ntre ncasri i pli, ntre nevoi de surse pentru
exploatare i sursele proprii plus cele mprumutate.
n funcie de interesele gestiunii financiare se pot face previziuni ale
trezoreriei n bugete lunare, trimestriale, semestriale, anuale.
Previziunea vnzrilor = Previziunea ncasrilor + Previziunea
plilor = Buget de trezorerie previzionat.
De la cifra vnzrilor pornesc previziunile pentru aprovizionri, investiii,
personal. n funcie de ramura economiei, ntre momentul vnzrilor i cel al
ncasrilor corespunztoare, exist un decalaj de 30 +-90 zile. Previziunea
ncasrilor trebuie s in cont de modificrile ce vor avea loc n structura
vnzrilor i n gradul de solvabilitate a clienilor ntreprinderii i care vor
influena decalajul ntre datele livrrilor i cele a ncasrilor.
Previziunea plilor se efectueaz pornind de la previziunea cheltuielilor i
de la utilizarea plilor necesare pentru aceste cheltuieli.
Previziunea cheltuielilor este necesar pentru:

Aprovizionri cu materiale. Se efectueaz n dependen de mrimea

stocurilor i cu previziunea aprovizionrii n funcie de programul de
producie sau de comercializare.

Cheltuieli de personal. Se face n funcie de politica ntreprinderii

privind fora de munc.


Impozite i taxe. Au termene fixe de plat. Mrimea lor se determin
n funcie de venit.