Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE

FAC. DE LITERE
SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALA GRECO CATOLICA

PROF. DR. PR. MIRCEA MANU

LUCRARE DE SEMINAR
ADULTII SI INSUSIREA/FORMAREA SPIRITUALA/PASTORATIE
Semestrul I/2014

Conf. Universitar:

Student:
Aciu Dorel, an V,T.C.P.

BAIA MARE,2014

Lucrare de seminar
ADULTII SI INSUSIREA/FORMAREA SPIRITUALA/PASTORATIE
Lucrarea spirituala a preotului se desfasoara in general in cadrul parohiei. Parhia este
deci terenul, este ogorul material si spiritual al activitatii pastorale a preotului.
Preotul este pastorul iar turma trebuie condusa pe calea mantuirii. Lucrul acesta este
cunoscut de la intemeierea Bisericii si preotul trebuie sa fie constient de aceasta pentru a
putea spune cu Cristos:Eu sunt pastorul al bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru
oile sale(In 10,11). Istoria Bisericii este plina de modele de pastori cu vieta sfanta, care
s-au facut pilda vrednica de urmat credinciosilor lor. Concretizand , putem spune ca in
vremurile grele, cand romanii nu aveau conducatori din neamul lor care sa-i inteleaga si
sa-i ajute, il aveau pe preot. El le era parinte, invatator, conducator si povatuitor.
Metodele si mijloacele de pstoratie erau cele traditionale, mostenite de la Sfintii Parinti.
Folosindu-le nu dadeau gres. Insa lumea in care traim noi acum, cunoaste mutatii de
neimaginat in trecut. Nu mai avem de-a face cu o societate traditionala asezata,
respectand anumite randuieli unanim acceptate. Deci si viata religioasa va fi supusa
diferitelor influente i presiuni venite din partea europeana. Astfel societatea noastra
devine pluralista, sub multiple aspecte: politic, cultural, religios, confesional, adica
pluralismul insemnand ca in societate nu mai exista o conceptie unica despre lume si
viata.
Felul in care viitorul preot isi va indeplini misiunea sa, ceea ce el va putea realiza sau
nu in viata si activitatea de pastor, depinde in mare parte de felul in care el intelege
preotia, de ideea pe care si-o face de la inceput despre misiunea pentru care se
pregateste.
Demnitatea, vrednicia si insemnatatea misiunii preotesti reiese din insasi originea si
instituire ei, din esenta si din scopul ei. De origine divina prin instituirea ei, de esenta
supranaturala prin Harul divin care sta la temelia ei, cereasca prin scopul ei final, care
este mantuirea sufletelor, preotia nu este o simpla functie, o cariera ca toate celelate
ocupatii sau indepletniciri lumesti puse in serviciul societatii omenesti, ci o misiune, un
apostolat, o slujire;slujirea lui Dumnezeu spre slujirea oamenilor.
Preotia se situeaza deasupra oricarei profesii, in demnitate si insemnatate toate
indeletnirile, rangurile si titlurile de noblete, toate functiile de conducere omenesti.
Misiunea preoteasca este ceva din frumusetea si jertfelnicia carierei de profesor,
educator si predagog, care are datoria de a lumina mintea oamenilor si de a fauri in
sufletele lor personalitati umane, pregatind drumul generatiilor succesive; dar, are ceva si
din nobletea profesiei de doctor, menita sa aline suferintele si bolile oamenilor; are ceva
din demnitatea carierei de magistrat sau judecator, atunci cand dreptatea este pusa in
serviciul justitiei sociale, obiective si impartiale.
Misiunea preoteasca,se deosebeste de toate acestea prin superioritatea obiectului ei si a
scopului ei, fiind mai mult decat toate. Caci preotul are in grija sa copii, tineri, oameni de
toate varstele, de toate starile sociale si de diferite grade de cultura, el, preotul este
chemat sa trateze si sa tamaduiasca nu bolile trupului muritor-ca medicii-ci pe acelea ale
sufletului, care e nemuritor si mult mai de pret decat trupul; el nu este numai judecatorul
turmei sale duhovnicesti, ci si ci si capul sau conducatorul ei, sfatuitorul si povatuitorul,
mangaietorul si octrotitorul, pastorul si parintele ei.

Demnitatea si inaltimea misiunii preotesti devine si mai evidenta daca avem in vedere
mai ales pretul si valoarea sufletului omenesc. Preotul este in primul rand pastor de
suflete. Nimic in lume nu egaleaza pretul si valoarea sufletului, caci precum spune
Mantuitorul: Ce-ar folosi omului de ar dobandi lumea toata, daca si-ar pierde sufletul?
Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau ( Matei 16,26).
Preotia, pastoratia crestina, este grija pentru sufletele oamenilor, pentru tot ceea ce este
mai de pret, mai etern si mai de valoarein fiinta noastra.
Parohia, este spatiul geografic si social de activitate al preotului. In orice parohie sunt
situatii generale, comune toturor parohiilor, dar si situatii speciale, locale. Ca orice
colectivitate sociala, fiecare parohie are individualitatea ei proprie, nu numai din punct de
vedere al asezarii si l configuratiei geografice, al numarului credinciosilor, al conditiilor
lor de a trai, al situatiei materiale, economice, s.a.m.d; ci si din punct de vedere al vietii
sufletesti si religioase a credinciosilor. In acceasi dieceza sunt mai multe protopopiate si
parohii, dar deosebite intre ele ca nivel de viata religios-morala. Asezarea si configuratia
geografica, apropierea sau departarea de oras, componenta umana a parohiei, firea si
indeletnicirea credinciosilor, situatiile lor materiale de viata si munca, traditiie si
obiceiurile locale, activitatea si influenta-buna sau rea- a inaintasilor nostri in conducerea
sau pastorirea parohiei si diferiti alti factori, imprima fiecarei parohii un anumit nivel si
stil specific de viata religioasa, deosebit de al credinciosilor din alte parohii. Intr-un fel se
desfasoara trairea religioasa in parohiile de oras, in alt fel in parohiile rurale; cu o
anumita mentalitate are de-a face preotul in mediul urban si cu alta mentalitate in parohile
rurale.
Viata religioasa intr-o parohie unde a activat o viata intreaga un preot vrednic este bine
conturata fata de o parohie unde aproape in fieare an s-au schimbat preotii. Fiecare
parohie reprezinta o entitate colectiva, avand specificul sau caracterele ei particulare.
Inainte de a-si incepe activitatea, preotul este dator sa cunoasca mai intai
comportamentul crestinilor cu care are sa lucreze. Temelia activitatilor preotului o
constituie realitatile vietii din parohie, dar care trebuie sa tina seama, incat in functie de
ele isi va alcatui si programul de lucru, ele vor determina metodele si procedeele de lucru,
pe care urmeaza sa le foloseasca si care trebuie adaotate la conditiile specifice parohiei si
la nevoile reigioase ale credinciosilor. Realitatile locale constituie dece punctul de plecare
al activitatii noastre in parohie, in general, noi avem de cultivat lucrul de acolo de unde lau lasat inaintasii nostri. Asa cum in procesul de invatamant metoda de predare
pedagogica ne impune sa tinem seama de nivelul si de elementul aperceptiei elevilor
carora le predam, tot asa si in munca pastorala trebuie sa cunoastem bine roadele
activitatii predecesorilor nostrii, spre a sti de unde sa incepem, ce avem de facut, ce avem
de continuat, dedesavarsit sau de indreptat. Noi cladim pe temelia pusa de inaintasii
nostrii. De aceea, volumul si natura obligatiilor si a preocuparilor difera de la parohie la
parohie.
Uneori, si anume acolo unde s-a depus munca si osteneala inteligenta, cinstita si
rodnica, n-avem decat de continuat sau desavarsit-iar acolo unde s-a facut, trebuie s-o
luam de la inceput; alteori avem de indreptat chiar urmarile unor inaintasi fara tact, fara
ravna si fara autoritate pastorala, sau poate prin nepasare sau, dimpotriva poate fi usurata
si inlesnita prin pastoratia sanatoasa a inaintasilor nostri. Exemplu: in anumite conditii va
lucra un preot intr-o parohie bantuita, de exemplu, de plaga sectara, de indiferentism
religios, de superstitie si de ignoranta, de pacate si vicii si cu totul in alte conditii va

activa un preot intr-o parohie cu o veche si trainica traditie de viata religioasa. In primul
caz, pastorul de suflete va trebui sa faca lucru de misionar incepator, pentru ca sa poata
apoi semana cuvantul Evangheliei. In al doilea caz, preotul, beneficiind de roadele
binecuvantate ale inaintasilor, va avea numai de continuat, fie in extensiune, fie in
adancime, adica dezvoltarea si intarirea vietii religioase.
Fiecare parohie isi are deci individualitatea sau fizionomia ei proprie, obiceiurile si bune
si rele, partile ei tari sau slabe, calitatile sau defectele ei. De asemenea, activitatea
pastorala nu e uniforma peste tot, ci variaza de la parohie la parohie, dupa conditiile
specifice, dupa nevoile locale, dupa problemele speciale pe care fiecare parohie le pune
pastorului ei de suflet ( preotului ).
Programul si metodele de lucru ale fiecarui preot ar trebui adaptate la conditiile locale
sau la nevoile specifice ale parohiei respective, ceea ce presupune si necesita cunoasterea
acestora in amanunt.
In general, majoritatea specialistilor in pastoratie, impart mijloacele de pastoratie in
doua mari categorii si anume:
1. Mijloacele sau metodele de pastoratie colectiva, in care se urmareste sau se are in
vedere conducerea sufleteasca a tuturor enoriasiilor unei parohii, indiferent de varsta, sex,
nivel moral sau intelectual, profesiune sau indeletnicire, si cele mai folosite sunt:
a) Cultul divin public;
b) Predica;
c) Cateheza;
d) Cuvantul tiparit ( carte, ziare, reviste etc. )
2. Mijloacele pastoratiei individuale, care au in vedere fiecare credincios in parte, si se
realizeaza prin contactul direct de la om la om, prin sfat, indemn, prin vizitele pastorale si
prin tainele si ierurgiile cu destinatie individuala-cea mai eficienta fiind-Taina
Spovedaniei.
3. Mijloace si metode lucru pentru pastoratia intermediara sau de grup , care se adreseaza
anumitor grupuri de credinciosi, consstituiti in cadrul parohiei, pe baza de sex ( barbati si
femei ), de varsta ( copii, tineri, maturi, batrani ), de profesie ( intelectuali, muncitori,
meseriasi ).
Folosind aceleasi metode Cristice si Apostolice, preotii vor gasi metodele si mijloacele
cele mai potrivite pentru promovarea credintei, a adevarului, a binelui si a dragostei intre
oameni.
Indatoririle unui preot, a unui conducator de suflet este, in primul rand, sa se puna in
contact cu problemele individuale ale fiecaruia, deoarece se cunoaste, ca drumul spre
Cristos capata o alta rezolvare pentru fiecare suflet. Daca religia nu e pentru noi o vorba
goala; daca ramane sa fie singura partie, care ridica pe om, deasupra idealurilor josnice
sau limitate; daca puterea ei de a aduce, in sanul imprejurarilor de atatea ori meschine si
nemultumitoare pentru elanurile firesti ale sufletului omenesc, mangaierea si dulceata,
care sunt,pentru noi in aceasta vale a durerii, atunci trebuie sa fie o realizare individuala
pentru fiecare, chiar daca suntem raspanditi in lumea intrega, traim aceasi credinta
crestina, avem o traditie, un Crez. Suntem un Popor, o comunitate, o Biserica, drepturi
castigate prin milioanele de jertfe omenesti in numele Mantuitorului Cristos.

BIBLIOGRAFIE:
1.
2.
3.
4.
5.

C.B.C.- partea intai, Bucuresti,1993;


Credinta Catolica Cateheza pentru adulti, Ed. Art. R.C; Bucuresti,1991;
Preot Astazi- Mihaly Szentmartoni S.J, Ed. Surorilor, Baia Mare, 2013;
https://ro.scribd.com/doc;
Ce poate face un preot in pastoratie, Mgr. M. Gonzalez Y. Garcia Episcop de
Malaga/1943 Traducere dupa editia franceza de profesor Teodor Mateiu.