Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin reducerea activitatii apei sub 0,7, respectiv prin reducerea umiditatii produselor, se
poate asigura conservarea acestora un timp indelungat fara a fi atacate de microorganisme. Se
considera ca pentru aceasta este suficient sa se reduca umiditatea pana la 10% la legume si 18
-24% la fructe. Nivelul diferit de reducere a umiditatii la fructe este datorat faptului ca o anumita
cantitate de apa este blocata fiind legata de zaharuri.
Deshidratarea fructelor si legumelor realizeaza doua efecte importante:
- asigura stabilitatea in timp a produsului fara a avea nevoie de instalatii complexe sau de
ambalaje speciale;
- realizeaza o reducere a volumului produselor avand ca efect spatii de depozitare mai mici
si o reducere a cheltuielilor de desfacere si transport.
Prin uscare, microorganismele sunt numai inactivate, fara a fi distruse, deoarece
temperatura de uscare este cuprinsa intre 50 - 80 oC, cand formele de rezistenta, in special sporii,
nu sunt distruse. Microorganismele pot rezista in stare latenta un timp foarte indelungat
(bacteriile lactice pot vegeta 10 ani pe produsele uscate iar sporii timp de 20 ani).
Enzimele sunt numai partial inactivate in procesul de uscare iar in timpul depozitarii are
loc o reactivare a enzimelor si, in timp, pot provoca denaturari ale produselor uscate (o umiditate
de 10 % nu opreste complet reactiile enzimatice, pentru a inhiba reactiile de degradare
enzimatica trebuie sa se reduca umiditatea sub 5 %).
O masura foarte eficace de inactivare a enzimelor este oparirea produselor la 90 - 95oC,
ceea ce se aplica in mod curent la legumele destinate deshidratarii.
CLASIFICAREA METODELOR DE USCARE
a. Uscarea prin convectie - la care transmiterea caldurii se face prin
convectie la suprafata produsului, de la agentul de uscare la produs. In functie de
sursele de caldura putem avea uscare cu aer cald, cu gaze de ardere, cu abur
supraancalzit sau chiar cu gaze inerte. Aceasta metoda este cea mai folosita si se
aplica atat la produse solide cat si lichide.
b. Uscarea prin conductie - la care transmisia caldurii se face prin produs
folosind ca sursa de incalzire placile, valturile sau cilindrii incalziti. Viteza de uscare
este de 2 - 3 ori mai mare decat la uscarea prin convectie.
c. Uscarea prin radiatie - la care transmisia caldurii se face prin radiatie si
care cuprinde uscarea la soare si uscarea cu radiatii infrarosii.
volum mare de munca si o suprafata extinsa (pentru a usca 1000 Kg de fructe sunt
necesari 6000 m2).
Uscarea cu aer cald
Factorii care influenteaza uscarea
a. Temperatura aerului
Cu cat temperatura aerului este mai ridicata, cu atat viteza de uscare va fi mai
mare. Aceasta se explica prin faptul ca, cu cat temperatura este mai ridicata cu atat
puterea de absorbtie a vaporilor de catre aer este mai mare.
Viteza de evaporare depinde in acelasi timp de viteza cu care aerul transmite
caldura sa produsului care se usuca, transmiterea fiind direct proportionala cu
difernta dintre temperatura aerului (temperatura termometrului uscat) si
temperatura suprafetei produsului (temperatura termometrului umed).
Se recomanda o temperatura de uscare cuprinsa intre 40 - 90 oC.
O metoda interesanta recomanda ca uscarea sa fie inceputa la temperatura
maxima admisibila (110 - 120oC) si continuata astfel pana cand umiditatea
produsului scade cu 50 %, dupa care temperatura se reduce treptat, astfel ca
uscarea se termina la 75 - 80oC. Acest sistem de uscare este justificat prin faptul ca
la ridicarea temperaturii de uscare, apa continuta in straturile profunde se
incalzeste mai repede si astfel migreaza mai usor catre straturile periferice.
Se mai recomanda o maruntire si o oparire corespunzatoare iar la prune si
struguri introducerea in solutie alcalina de 2 % pentru a inlatura materiile ceroase
de la suprafata.
Produsele uscate astfel se hidrateaza mult mai bine si isi mentin aroma si
culoarea pe care le au in stare proaspata.
b. Umiditatea relativa a aerului - cu cat umiditatea relativa a aerului este mai
scazuta, cu atat aerul are o capacitate mai mare de absorbtie a apei din produs.
Totusi, pentru a evita scorojirea si craparea, aerul trebuie sa aiba, mai ales in faza a
doua a uscarii, o umiditate relativa ridicata. Pentru a se realiza aceasta si a face
economie de caldura, s-a recurs la principiul recircularii aerului. Prin recirculare se
intelege trecerea unui volum de aer incarcat cu umiditatea extrasa din material prin
bateria de incalzire si de aici din nou prin aparat. Prin acest procedeu se
prelungeste oarecum perioada de uscare dar se obtine un produs de calitate si se
realizeaza o insemnata economie de caldura.
c. Viteza aerului
Cu cat viteza aerului este mai mare, cu atat uscarea se face mai rapid. Totusi
aceasta nu se poate mari prea mult deoarece nu mai exista o concordanta intre
evaporarea apei de la suprafata si difuziunea apei din interior spre exterior. In acest
caz, produsul se usuca la suprafata, se scorojeste si crapa.
La uscarea fructelor si legumelor viteza aerului este de 2 - 5 m/s.
d. Dimensiunile produselor
Dimensiunile produselor influenteaza viteza de uscare prin faptul ca cele cu un
volum mai mic, maruntite sau tocate, prezinta o suprafata mai mare de evaporare a
apei si ca urmare se usuca mai rapid.
e. Natura produsului
In functie de natura produsului se alege viteza de uscare. Astfel, de exemplu,
durata de uscare la pere este de 10 - 12 ore, la struguri de 16 - 20 ore iar la cartofi
de 6 - 8 ore.
Dehidrocongelarea
Dehidrocongelarea este o metoda moderna ce consta in eliminarea a 50 % din
greutatea initiala a fructelor si legumelor care se gaseste sub forma de apa, dupa
care produsele se congeleaza in mod obisnuit. La decongelare nu se pierde suc sau
se pierd doar cantitati mici. Spre deosebire de fructele si legumele uscate,
produsele dehidrocongelate se rehidrateaza mai usor si au calitati mai bune (gust si
aroma neafectate) deoarece s-a indepartat numai apa libera, fara a afecta structura
coloidala a produsului. Deshidratarea trebuie efectuata in mod uniform. Uscarea se
poate face in timp scurt (deoarece se elimina doar 50 % din umiditatea initiala)
folosind instalatiile de uscare cu aer cald, avand grija ca materialul sa fie asezat
intr-un singur strat si sa fie bine amestecat.
Uscarea in vid
Vidul permite o dezaerare inaintata si realizarea uscarii la temperatura
scazuta, ceea ce impiedica desfasurarea proceselor de degradare oxidativa si
termica, protejand calitatile organoleptice ale produsului. Instalatiile de uscare in vid
sunt neeconomice deoarece coeficientul de transmitere a caldurii in vid este foarte
scazut, de aceea se folosesc instalatii de uscare prin contact (uscator cu placi sau
cu valturi).
La uscatorul cu placi in incinta vidata produsele sunt asezate in tavi de
aluminiu si introduse intre placi prin care circula abur sau apa fierbinte la 80 100oC. Distanta dintre placi poate fi reglata iar incinta este vidata la 10 - 20 mm Hg.
Durata uscarii se reduce la 4 - 5 ore fata de 12 ore in cazul sistemelor clasice. La
uscatorul cu valturi in incinta vidata, agentul de incalzire circula in interiorul valtului
iar produsul uscat este razuit si se introduce intr-un omogenizator cu palete