Sunteți pe pagina 1din 40

BOLILE METABOLICE SI DE NUTRIIE

Diabet, nutritie si boli metabolice este specialitatea medicala care se ocupa de


diagnosticarea si tratamentul afectiunilor cauzate de nutritia inadecvata si tulburari de
metabolism.
Bolile metabolice se datoresc, n principal, tulburrilor de metabolism ale
factorilor nutritivi. Aceste dereglri au cauze endogene (ex.: insuficiena de insulin),
cauze exogene sau mixte, ct i factori ereditari-constituionali.
Disfunciile endocrine au rsunet asupra metabolismului nutritiv al organismului;
la fel, unii factori de risc, precum sedentarismul, fumatul, stresul.
n unele boli, exist o neconcordan ntre alimentele consumate, arderea lor n organism i cheltuielile de energie, n sensul unui consum crescut n raport cu cheltuielile
(obezitatea), sau a unui aport sczut n raport cu arderile i cheltuielile (subnutriie).

NOIUNI DE FIZIOLOGIE METABOLISMUL


Organismul este un sistem deschis care face schimb de substan i energie cu
mediul extern. Acest schimb permanent reprezint, deci, metabolismul.
Metabolismul ncepe odat cu ingestia alimentelor i sfrete cu excreia
produilor neutilizabili.

METABOLISMUL GLUCIDELOR
Glucidele au, n organism, rol energetic. n urma digestiei, ele ajung la nivelul
intestinului subire sub form de monozaharide i se absorb.
Concentraia glucozei n snge - glicemia - se menine constant (0,80-1,20
g/1000) prin mecanismul de glicoreglare, care reprezint echilibrul funcional ntre
aciunea factorilor hiperglicemiani i a celor hipoglicemiani.
Factorii hiperglicemiani:
1

glucagonul - hormon al celulelor alfa ale pancreasului

adrenalina

hormonii glucocorticoizi ai suprarenalei

hormonul somatotrop al hipofizei

tiroxina

Factorii hipoglicemiani:
-

insulina - hormoni ai celulelor beta ale pancreasului.

Prin degradarea complet a 1 g glucoza, pn la C0 2 i ap, se elibereaz 680


kilocalorii.
METABOLISMUL LIPIDELOR
Lipidele au n organism rol energetic, plastic i funcional. Ele se absorb la
nivelul intestinului subire sub form de acizi grai, monogliceride, colesterol,
fosfolipide.
n organism, se transform astfel:
-

se depun ca rezerver-lipogeneza

catabolizare - duce la eliberare de energie

cetogenez - produce corpii cetonici

gluconeogeneza - sintetizare de glucoz din glicerol.

Reglarea metabolismului lipidic este fcut de nevoile energetice ale organismului,


de sistemul nervos central, hipofiz, ficat.
METABOLISMUL PROTEINELOR
Proteinele au rol plastic, energetic i funcional. Ele se absorb sub form de
aminoacizi pe cale portal, n ficat, i de aici, n circulaia general. De la acest nivel,
urmeaz calea sintezei de proteine - rennoirea permanent a componentelor celulelor, i
calea degradrii catabolice. n copilrie, rennoirea - anabolismul proteinelor - este
foarte intens. n schimb, la vrstnici, reaciile de degradare - catabolismul intensific.
Produii de catabolism azotai: ureea, acidul uric, creatinina; ele se elimin prin
urin.
2

Reglarea metabolismului proteic este fcut de hormonul testosteron, hormonii


glicocorticoizi i tiroidieni, ficat, rinichi, sistem nervos central.

EDUCAIA PENTRU SNTATE I PREVENIREA BOLILOR DE NUTRIIE


I METABOLISM
Msuri de - educarea ntregii populaii, pentru a evita supraalimentaia i
profilaxie sedentarismul, factori de risc ai obezitii;
primar

- dispensarizarea persoanelor (tinerilor) cu risc constituional;


- asigurarea unei alimentaii echilibrate, fr excese de proteine, glucide

sau lipide.
Msuri de - pacienii cu obezitate vor fi educai s respecte regimul alimentar
profilaxie hipocaloric, s foloseasc micarea ca mijloc de pstrare a greutii
secundar normale a corpului;
- pacienii subnutrii vor fi educai s consume o cantitate suficient de
alimente, pentru a preveni complicaiile bolii;
- evitarea excesului de proteine (carne) de ctre pacienii cu gut;
- dispensarizarea pacienilor cu boli de nutriie i metabolism, controlul
clinic i biologic pentru a sesiza apariia complicaiilor.
Msuri de - se adreseaz:
profilaxie - obezilor cu complicaii cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea
teriar

acestor stri;
- pacienilor cu gut i/sau complicaii renale, pentru a preveni instalarea
insuficienei renale cronice.

NGRIJIREA PACIENTULUI CU OBEZITATE


3

Obezitatea este starea patologic caracterizat prin creterea greutii corporale ideale
cu peste 15-20% i sporirea masei esutului adipos.
Culegerea
datelor

Circumstane de apariie:
- persoane de sex feminin, n perioada de menopauz
- n mediul urban incidena este mai crescut
- persoane cu obiceiuri alimentare modificate: supraalimentaie, consum
crescut de dulciuri
- persoane cu risc constituional - prezena obezitii la rudele de gradul 1
(prini, frai)
- modul de via - sedentarism, consum de alcool
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- cretere n greutate fa de greutatea ideal
- oboseal - astenie - dispnee - hipertensiune arterial - prezena varicelor

Probleme

la membrele inferioare - constipaie amenoree.


- tulburri respiratorii i circulatorii:
- mobilizare cu dificultate;
- intoleran la activitatea fizic;
- alterarea tranzitului intestinal;
- tulburri menstruale;
- risc de alterare a integritii tegumentelor (intertrigo, piodermite);
- risc de complicaii cardiace (HTA, ateroscleroz);
- risc de complicaii respiratorii;
- risc de artroze - gonartroz, coxartroz, spondiloz;
- risc de alterare a altor metabolisme - glucidic, lipidic (diabetul zaharat,
hiperuricemie);

Obiective

- pierderea imaginii i a stimei de sine.


- pacientul s-i reduc greutatea corporal n raport cu greutatea ideal,
n funcie de sex i vrst;
- pacientul s prezinte mobilitate i postur adecvat;
- s-i poat satisface, autonom, nevoile;
4

- s fie contient de rolul micrii i al alimentaiei echilibrate n


reducerea greutii corporale;
- s se previn complicaiile.
Interventii Asistenta stabilete regimul alimentar:
- hipocaloric, cu 1000 cal/zi, pentru pacientul cu activitate obinuit (100
g glucide pe zi, 35 g lipide pe zi, 75 g proteine pe zi), hiposodat i
normohidric (1,5 l/zi);
- hipocaloric cu 800-400 cal/zi, pentru pacientul n repaus;
- se reduc din alimentaie produsele rafinate (ciocolat, cacao, fric, unt,
carne gras, conserve, brnzeturi grase);
- fr restricie - se administreaz legumele i fructele proaspete, carnea
slab, laptele degresat, oule fierte tari, lichidele nendulcite;
- postul absolut este recomandat numai n condiii de spital;
Stabilete programul - de activitate fizic a pacientului:
- exerciii fizice moderate;
- mers pe jos 60-90 minute/zi;
- practicarea unor sporturi (not, tenis, ciclism);
- evitarea eforturilor fizice mari, sporadice, care cresc apetitul;
- administreaz tratamentul medicamentos cu aciune anorexigen i de
stimulare a catabolismului i diurezei (silutin, gastro-fibran);
- msoar zilnic greutatea corporal; o noteaz n foaia de temperatur;
- susine i ncurajeaz pacientul cu probleme psihice (pierderea imaginii
i stimei de sine);
- suplinete pacientul n cazul apariiei unor manifestri de dependen n
satisfacerea nevoilor sale;
- educ pacientul pentru a-l contientiza c, prin respectarea alimentaiei
i a programului de activitate zilnic, poate nltura surplusul de greutate
i preveni complicaiile;
- pregtete pentru intervenie chirurgical pacientul cu obezitate excesiv
i din raiuni estetice (by-bass jejuno-ileal, cu realizarea unui sindrom de
malabsorbie secundar).
5

Msurarea greuttii corporale


- pentru stabilirea gradului obezittii, se utilizeaz diferite forme de calcul al greuttii
ideale:
G = T - 100
G = greutatea n kg T = talia n cm

NGRIJ1REA PACIENTULUI CU SINDROM DE SLBIRE (SUBPONDERAL)


Slbirea este o stare patologic, caracterizat prin scderea greutii corporale sub
15-20% din greutatea ideal i prin reducerea masei esutului adipos i muscular; scade
i cantitatea de ap din organism cu 30%.
Forma cea mai sever este caexia.
Slbirea este cauzat, fie de reducerea aportului alimentar, fie de creterea
consumului energetic. Secundar, se poate instala ca urmare a unei incapaciti temporare
sau definitive de a utiliza principiile alimentare (gastrectomie, boli endocrine,
alcoolism, boli psihice).
Sunt dou tipuri de slbire:
- tipul stenic - stare fiziologic, constituional cnd persoana i pstreaz vigoarea
- tipul astenic - slbirea propriu-zis.
Culegerea

Circumstane de apariie:

datelor

- persoane n perioada de cretere excesiv (copii);


- aport alimentar sczut srcie;
- persoane cu efort fizic intens, fr aport alimentar.
Corespunztor
- persoane cu tulburri de deglutiie, de masticaie;
- persoane cu tulburri endocrine (Basedow), psihice, stri febrile.
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- astenie - scdere n greutate uscciunea tegumentelor;
6

- edeme - plgi nevindecabile - bradicardie - hipotensiune arterial.

Probleme

- intoleran la efort fizic;


- scdere n greutate;
- tulburri circulatorii;
- risc de scdere a afectivitii;
- risc crescut fa de infecii respiratorii (TBC);

Obiective

- risc de complicaii - ptoze viscerale, hernii.


- pacientul s-i recapete pofta de mncare, s recupereze deficitul
ponderal;
- pacientul s-i dobndeasc fora fizic, starea de bine, fizic i psihic;

- s se previn apariia complicaiilor infecioase sau de alt natur;


Intervenii - asistenta asigur realimentarea progresiv, pe cale oral sau prin/i
alimentare parenteral:
- valoarea caloric a alimentelor, n primele zile, este de 1000 - 1500
cal./zi, crescnd progresiv cu 50 cal./zi;
- factorii nutritivi - aport de alimente bogate n proteine, cu coninut
redus de lipide i dulciuri concentrate;
- numrul de mese este de 5-6/zi, la nceput, cu alimente de consisten
lichid, apoi, cu consisten normal;
- pe cale parenteral, se administreaz perfuzii cu soluii hipertone de
glucoz 1000 ml/zi i preparate proteice; n aceste soluii, se
administreaz vitamine din grupul B i vitamina C;
- pentru stimularea apetitului, se administreaz, la indicaia medicului,
doze mici, pe cale subcutanat, de insulin naintea meselor (4 u x 3);
- msoar zilnic greutatea corporal i apreciaz evoluia n funcie de
curba ponderal;
- asigur igiena corporal;
7

- nva, ambulator, pacientul i familia acestuia cum s pregteasc


alimentele i modul n care s se fac alimentarea;
- administreaz tratamentul prescris - anabolizante (Steranabol - i.m.,
Decanofort - i.m., Madiol per os);
- educ pacientul s se prezinte la controale periodice, clinice i de
laborator.

NGRIJIREA PACIENTULUI CU GUT


Guta este boala metabolic caracterizat, biologic, prin hiperuricemie, depune urice
n articulaii (acute sau cronice) i leziuni viscerale (renale).
Cauzele bolii: scderea eliminrii renale de acid uric, hiperproductie de acid uric
supraalimentaie - n special, proteic.
Culegerea Circumstane de apariie:
datelor

- persoane cu alimentaie bogat n proteine (carne, viscere).


Manifestri de dependent (semne i simptome):
- durere aprut noaptea, brusc, violent, insuportabil; este monoarticular
(de obicei, la nivelul halucelui);
- zona articular cu coloraie violacee, cldur local: febr, frison,
tahicardie, uneori, vrsturi;
- problemele dispar ziua; durerile revin noaptea, prinznd i alte
articulaii.
Aceste manifestri alctuiesc accesul gutos
- n stagiul cronic:
- accesele dureroase se repet la intervale variabile;
- apar tofi gutoi la mai multe articulaii i n piele (la pavilionul urechii,
coate, degete);
- constantele de laborator (uree, acid uric, creatinin) sunt modificate
ntre accesele gutoase;

- sunt prezente anchiloze articulare.


Probleme n accesul gutos:
-

durere articular;

hipertermie;

risc de deshidratare n stadiul cronic;

dureri articulare;

alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutoi;

mobilitate redus;

risc de invaliditi;

risc de complicaii - litiaz uric;


9

Obiective

pacientul s prezinte un echilibru al metabolismului proteinelor;

pacientul s cunoasc i s respecte alimentaia prescris, pentru a

preveni accesele gutoase;


s se previn complicaiile bolii.
Intervenii n accesul gutos:
-

asigur repausul la pat pe toat perioada dureroas;

aplic comprese locale, alcoolizate reci, imobilizeaz articulaia;

asigur alimentaia lacto-finos-vegetarian, hipocaloric, cu un aport

mai mare de lichide;


-

administreaz tratamentul prescris - Colchicina, n doze regresive, ca

medicaie

specific,

antiinflamatoare

nesteroide

(Indometacin,

Fenilbutazona);
-

n guta cronic:

instituie regimul alimentar:

hipoproteic (1g/kg corp/zi), (viscerele, mezelurile, conservele de carne,

carnea de vit, de pasre, se exclud);


-

legumele, fructele se consum n alternant cu produsele lactate, pentru

meninerea pH-ului alcalin al urinei;


-

lichide circa 2 l/zi, pentru a crete clearance-ul uric;

recolteaz snge i urin pentru examene de laborator;

educ pacientul, internat sau n ambulator, s respecte alimentaia pentru

a preveni complicaiile bolii;


-

administreaz tratamentul medicamentos pentru a inhiba sinteza acidului

uric (Milurit) sau pentru resorbia uratului de sodiu;


-

suplinete pacientul pentru a-i satisface trebuinele, atunci cnd au

survenit anchiloze, invaliditi.


NGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT (DZ)
Diabetul zaharat este o boal metabolic cu evoluie cronic, transmis genetic
sau ctigat n timpul vieii, caracterizat prin perturbarea metabolismului glucidic,

10

nsoit sau urmat de perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic, mineral).


Apare datorit unei secretii insuficiente de insulin la nivelul celulelor pancreatice.
Frecventa diabetului zaharat. n 1990 statisticile arat c diabetul zaharat era
prezent n procent de 3%, azi se nregistreaz mai mult de 20% din totalul cazurilor de
mbolnvire.
Etiopatogenia diabetului zaharat:
- diabetul primar este determinat genetic, are evolutie stadial;
Diabetul secundar este cstigat n cursul vietii, se produce prin 2 mecanisme:
- lezarea pancreasului prin factori diversi cum ar fi: medicamentosi, toxici,
infectiosi, alteroscleroze etc.
- suprasolicitarea functional a pancreasului endocrin prin exces de glucide,
obezitate etc.
Dup OMS, clasificarea actual a diabetului zaharat este urmtoarea:
- diabet zaharat tip I, insulinodependent (juvenil) - 20% din cazuri apar sub vrsta de 20
de ani. Exist o predispozitie genetic;
- diabet zaharat tip II, insulinoindependent (de maturitate) - apare tardiv, dup vrsta
maturittii - 80% din cazuri au rspuns pozitiv la antidiabeticele orale.
- diabetul gestational.
Tabloul clinic:
- poliurie (urineaz 4-5 l/24 ore);
- polidipsie, ingestia 2-5 l de lichide /24ore;
- polifagie accentuat n special la tineri;
- scdere ponderal, ca urmare a catabolismului si pierderilor de material energetic
(glucoz);
- astenie fizic si intelectual;
- crampe musculare;
- halena acetonic;
- prurit genital si infectii genitale fr rspuns la tratamentele obisnuite;
- manifestrile unor complicatii (plgi nevindecabile, furunculoz).
Diabetul zaharat tip I
11

- se mai numeste insulinodependent deoarece n momentul diagnosticului productia


proprie de insulin este extrem de mic, sau absent, fiind necesar administrarea
insulinei;
- la aparitia acestui tip de diabet contribuie mai multi factori, n primul rnd exist o
predispozitie genetic, la aceasta se adaug anumiti factori (infectiosi, toxici,
alimentari) a cror actiune va determina aparitia unui rspuns imun mpotriva celulelor
din pancreas;
- vrsta la care apare acest tip de diabet zaharat este de pn la 40 ani;
- tratamentul se face n exclusivitate cu insulin.
Diabetul zaharat tip II
Dezvoltarea diabetului zaharat tip II are la origine insulinorezistenta. Aceasta se
defineste ca o lips de efect la actiunea insulinei asupra celulelor organismului. Drept
urmare glicemia va creste, neputnd fi utilizat de celule.
Consecinta insulinorezistentei este hiperinsulinismul, adic o crestere exagerat a
consecintei insulinei din snge datorit stimulrii puternice a celulelor din pancreas de
ctre glicemia crescut.
Stimularea n exces a celulelor de ctre hiperglicemia permanent va duce n
timp la o alterare a productiei de insulin, mergnd pn la epuizarea acestor celule.
Factori etiologici:
- ereditatea, obezitatea, sedentarismul, stresul, substante chimice si medicamente
(corticoizi, anticonvulsivante, unele diuretice, citostatice etc.).
Tratamentul:
- bolnavii cu diabet zaharat tip II beneficeaz de mai multe optiuni terapeutice;
- naintea nceperii tratamentului se ncearc corectarea glicemiei cu: diet, efort fizic,
plante medicinale;
- tratamentul specific al acestui tip de diabet sunt antidiabeticele orale
(hipoglicemiante orale).
Reactiile adverse ale antidiabeticelor orale:
- reactii alergice, leucopenie, trombocitopenie, anemie, hipoglicemie, disconfort
digestiv (dureri abdominale, diaree), acidoz lactic;
12

- insulinoterapia - este o modalitate de tratament si pentru o parte din cei cu diabet


zaharat tip II, care au ajuns la epuizarea rezervelor proprii de insulin.
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINITIE
Insulina este medicamentatul care asigur supravietuirea pacientilor cu diabet
zaharat tip 1 i controlul glicemiilor pentru un numr semnificativ (n cretere) dintre
pacientii cu diabet zaharat 2 i gravide cu diabet gestational.
OBIECTIVE
- promovarea i mentinerea strii de bine, clinic i psihologic al pacientilor;
- evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice i a cetoacidozei.
INDICATII
- Diabet zaharat tip 1 (indicatie absolut);
- Diabet zaharat tip 2:
- atunci cnd cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante
orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice;
- episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infectii moderate sau
severe);
- pre-, intra- i postoperator cnd se suspend medicatia oral;
- in cazul contraindicatiilor preparatelor orale (insuficienta hepatic i renal);
- reactii adverse ale unor preparate orale;
- Diabetul zaharat gestational care nu se rezolv prin diet;
- Urgente hiperglicemice (cetoacidoz, hiperglicemie osmolar).
TIPURI DE INSULIN
- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu actiune scurt sunt singurele care se folosesc n
situatii de urgent metabolic pentru c se pot administra intravenos;
Actionnd n mai putin de 10 min:
- Insuline intermediare (cu actiune prelungit): Monotard, Insulatard, Humulin basal,
Insuman basal;
13

- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long;


- Insuline premixate (cu actiune rapid i intermediar): Mixtard, Humulin, Insuman
Comb.
PSTRAREA INSULINEI
- se pstreaz de regul la frigider ntre 2 - 8, nu n congelator sau aproape de acesta;
- in vederea administrrii flaconul se scoate din frigider cu 60 min nainte. Nu se
nclzete nainte de administrare;
- flaconul integru i/sau cel din care se face administrarea se poate pstra sub 30 la
ntuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dac timpul este depit se pierde valabilitatea.
STABILIREA DOZEI I TIPULUI DE INSULIN
- se face de ctre medic, individualizat;
- medicul instruiete pacientul cum s-i ajusteze dozele n functie de continutul de
hidrocarbonati din diet;
- tipul de insulin este ales n functie de toleranta pacientului;
- administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic.

PRECAUTII GENERALE
- se verific aspectul pentru a observa dac nu au aprut modificri: insulinele rapide au
aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fr
flocoane. Prezenta flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- insulinele intermediare sau lente se omogenizeaz prin culcarea flaconului n pozitie
orizontal i rulare blnd ntre palme de 30-40 de ori. Agitatia n pozitie vertical
produce bule i imperfectiuni la dozare. Dac nu se omogenizeaz, nu se administreaz.
- nu se amestec insuline cu concentratii diferite i nici tipuri diferite de insulin. Dac
este necesar se folosesc seringi separate.

14

PRECAUTII SPECIALE
- insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc n situatii de urgent
metabolic, n stri febrile, boli infectioase, traumatisme, interventii chirurgicale;
- insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrnd n actiune n
mai putin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. i I.M.;
- alegerea locului n functie de tipul de insulina:
- pentru insulinele rapide - abdominal - cu exceptia a 5 cm n jurul ombilicului,
zon n care absorbtia e cea mai rapid;
- insuline intermediare: coaps, fes;
- pentru pacientii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face n zona
deltoidian i coaps, ntr-un unghi de 45;
- in regiunea abdominal sau fesier injectarea se face ncepnd sub un unghi de
90;
- exercitiul fizic crete rata absorbtiei prin creterea fluxului sanguin;
- deasemenea expunerea la cldur (baie, masarea zonelor, plaj) favorizeaz absorbtia
mai rapid i glucidele se administreaz cu cteva minute mai devreme;
- expunerea la frig ncetinete absorbtia, alimentele fiind administrate cu cteva minute
mai trziu;
- rotatia locului de injectie (n aceeai arie tinnd seama de timpul de absorbtie al
insulinei) este important pentru prevenirea complicatiilor (lipohipertrofia - depunere
excesiv de grsime sau lipoatrofia - topirea tesutului grsos subcutanat);
- dac sngereaz sau iese lichid se aplic un tampon pentru 5-8 secunde fr s se
maseze pentru a nu grbi absorbtia insulinei;
- reducerea durerii este posibil dac:
- solutia se injecteaz la temperatura camerei;
- aerul se elimin corect;
- zona se spal sau se d cu alcool i se ateapt evaporarea;
- zona trebuie s fie relaxat;
- ptrunderea n piele se face rapid;
- nu se schimb directia acului;
15

- se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) n functie de regiune.


SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
- pot apare complicatii:
- hipoglicemia - pacientul trebuie s aib asupra lui 15 gr hidrocarbonati (3 bucti
de zahr);
- edemul insulinie - apare la pacientii nou descoperiti din cauza retentiei
hidrosaline la nceputul initierii tratamentului cu insulin;
- lipodistrofia hipertrofic - creterea n volum a tesutului adipos nevascularizat
ceea ce ncetinete mult absorbtia insulinei;
- lipodistrofia atrofic - diminuarea tesutului adipos subcutanat la locul
administrrii insulinei, mai frecvent la femeile tinere;
- alergia local - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros;
- alergia generalizat - de la urticarie pn la ocul anafilactic;
- cu exceptia hipoglicemiei pe care o sesizeaz bolnavul, celelalte vor fi interpretate i
evaluate de medicul specialist.
INVESTIGATII PARACLINICE DE DIAGNOSTICARE A DZ
RECOLTAREA DE TESTE SANGVINE PENTRU MASURAREA GLICEMIEI
Rapid, usor de recoltat, folosind o picatur de snge capilar din deget, lobul
urechii sau calcaie (bebelusi), testul glicemic este o metod uzual de monitorizare a
nivelului glucozei din snge la pacientii cu diabet, de screenin, de depistare a
hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma diabetic si
nondiabetic. Proba poate fi luat n spital ct si la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
- manusi;
- glucometru portabil;
- tampoane alcoolizate;
- comprese tifon;
16

- bandaj adeziv.
Pregatirea echipamentului:
- se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire,
baterie etc.).
Recoltarea:
- confirmarea identittii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la
un alt pacient);
- se comunic pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa;
- se spala mainile bine si se pun mnusi;
- se selecteaz locul punctiei (deget sau lobul urechii pentru adulti, clcie pentru
nounascut);
- daca este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede
timp de 10 minute;
- se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuc cu o compres;
- se pregteste glucometrul (se calibreaz si se deschide) si apoi se punctioneaz locul
dintr-o singur miscare scurt si rapid;
- dupa punctionare se va evita s se fac compresie sau s se stoarca locul, pentru a
evita amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare;
- se las s curg picatura de snge pe banda pregatit a glucometrului, asigurandu-ne c
este suficient pentru citirea rezultatului;
- dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionrii pn se opreste sngerarea;
- dupa oprirea sngerrii se aplic un bandaj adeziv;
- se noteaz rezultatul, data si ora.
Consideratii speciale:

17

- se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice. Dac nu se poate obtine snge
capilar, se va punctiona o ven cu seringa si se va pune din sering pe banda
glucometrului o picatur mare de snge;
- dac pacientul va trebui s foloseasc acas glucometrul si s si recolteze singur
trebuie nvtat s o fac corect cel mai indicat fiind s i se ofere si un ghid scris de
folosire a glucometrului. De asemenea va trebui s stie care sunt valorile glicemice
anormale pentru care va trebui sa vin la spital;
Testul de toleranta la glucoza (oral si i.v.):
- pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate
oferi informatii fidele privitoare la modul de functionare si tendintele metabolismului
glucidic al pacientului.
Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa
ingestia unei cantitati substantiale de glucoza (75-100 g glucoza pulvis dizolvate in 300
ml apa, concentratie 25%, care se bea in decurs de 5 minute). Corpul va absorbi rapid
doza, declansand cresterea nivelului plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30
minute - 1 ora de la ingestie. Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca
nivelul glicemiei la normal in decurs de 2-3 ore de la ingestie. In tot acest timp este
indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din sange si urina pentru a depista evalua
secretia de insulina si abilitatea organismului de a metabolize glucoza.
Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o pregatire corecta
a pacientului. Cu 3 zile inainte, acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in
carbohidrati. Testul se realizeaza dimineata, pe nemancate ( jeun) dupa cel putin 8 ore
de repaus caloric, cand se recolteaza prima proba de sange venos. Interpretarea
rezultatelor se face in functie de valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la
ingestie. In tot timpul acesta pacientul trebuie monitorizat si observate evntualele semne
si simptome de hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, slabiciune.
Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera
glucoza per os. (pacienti cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc). Testul masoara
nivelul glucozei in sange dupa administrarea i.v a unei perfuzii cu glucoza 50% in timp
18

de 3-4 minute. Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de
la administrarea glucozei. Dupa o crestere imediata de pana la 300-400 mg/dl a
nivelului glicemiei (insotita de glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal in timp
de 1 ora, 1 ora si un sfert. Daca de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza, nivelul
acesteia nu a revenit la normal, se confirma suspiciunea de diabet.
Rezerva alcalin
- se recolteaz snge venos pe heparin, sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l
scade n diabetul decompensat.
Examene de laborator ale urinei
Glicozuria
- se recolteaz urina din 24 ore ntr-un borcan curat, gradat. Din ntreaga cantitate se
trimite la laborator 150-200 ml urin. Pe eticheta ce nsoteste produsul se specific
cantitatea de urin /24 ore. Normal glicozuria este absent.
Dozarea corpilor cetonici
- se recolteaz urina /24 ore, se trimit la laborator 150 ml de urin. Prezenta corpilor
cetonici n urin se ntlneste n coma diabetic si la pacientii cu vrsturi prelungite.
Toleranta la glucide
Scop: stabilirea dozei de insulin ce urmeaz a se administra;
- se administreaz pacientului timp de 3 zile, n alimentaie o cantitate fix de glucide
(ex. 200 g);
- zilnic se recolteaz urina din - 24 de ore (pentru glicozurie) i snge (pentru dozarea
glucozei);
- se face media glicozuriei pe cele 3 zile i se scade din cantitatea de glucide
administrate n 24 de ore.

19

Exemplu: media glicozuriei este 80 g/24 ore. Aceasta se scade din 200 g de glucide
administrate zilnic, ceea ce nseamn c 120 g de glucide sunt tolerate, iar 80 g
netolerate. Pentru acestea din urm se administreaz insulin (o unitate pentru 2 g de
glucoz n urin);
- dac pecientul nu prezint glicozurie sau 10 g/24 ore, se consider o bun toleran la
glucide.
Examenul fundului de ochi Oftalmoscopia (F.O)
- pune n evident o saz pupilar (semn de HTA intracranian si atrofie optic);
Tehnica:
- examinarea se face ntr-o camer obscur cu ajutorul oftalmoscopului, care mreste
elementele de 15-20 ori.
Prin oftalmoscopie direct se examineaz: corpul vitros, retina, pupila nervului
optic (sau pata oarb), macula (pata galben), vasele retiniene.

20

Pregtirea pacientului
- este necesr ca pupila s fie dilatat, n acest scop asistenta medical va instila 1-2
picturi de hamatropin 1% sau mydrium n sacul conjunctival, cu 30 min nainte de
examinare.
Atentie! administrarea de hematropin si mai ales de atropin este contraindicat n
glaucom.
Imediat dup efectuarea fundului de ochi (F.O) se poate msura tensiunea n
artera central a retinei (TACR); pregtirea este comun pt. ambele examinri.
Valoarea normal a TACR=35mmHg+-10.
Examenul F.O. si T.A.C.R. se indic n tumorile cerebrale, bolile neurologice,
pulmonare, renale, DZ,etc.
EDUCAIA PENTRU SNTATE A POPULAIEI PRIVIND
PREVENIREA DIABETULUI ZAHARAT
Msuri de msurile vizeaz reducerea numrului de cazuri noi de mbolnvire i
profilaxie constau n:
primar

- dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potenial diabetogeni


(diabet zaharat la rudele de grad I);
- dispensarizarea persoanelor cu infecii pancreatotrope (virus urleian,
virusul hepatitei);
- educarea populaiei pentru a reduce din alimentaie glucidele rafinate,
excesul de glucide;
- educarea populaiei pentru a combate supraalimentaia, obezitatea,
stresul - factori ce favorizeaz diabetul zaharat de maturitate;
-

educarea femeilor care au nscut fei cu greutate de peste 5 kg s

reduc glucidele din alimentaie, s monitorizeze glicemia;


-

educarea tinerilor diabetici care vor s aib copii sntoi s evite

cstoriile cu parteneri diabetici (riscul pentru copil este de 60-100% s


aib diabet zaharat).
21

Msuri de

dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat prin efectuarea periodic, a

profilaxie controalelor clinice i de laborator;


secundar

nvarea pacientului s-i administreze corect medicamentele i s-i

prepare alimentele pentru a putea duce o via cvasi normal;


-

nvarea pacientului s evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari,

obezitatea, pentru a preveni complicaiile bolii;


-

nvarea pacientului s utilizeze mijloacele de monitorizare a glicemiei

la domiciliu.
Msuri de - readaptarea individului, reinserarea sa social n cazul apariiei unor
profilaxie complicaii invalidante (nevrite, retinopatie diabetic).
teriar
Msuri de - n stadiile finale ale bolii, asigurarea unei mori demne, linitite.
gradul IV
Plan de ngrijirea a pacientului cu diabet zaharat
DIAGNOSTIC
NURSING SAU

INTERVENIILE
OBIECTIVE

ASISTENTEI: PROPRII l

EVALUARE

POTENIAL
Alimentaie

DELEGATE
S se obin Pentru pacientul ambulator:

Pacientul

inadecvat:

echilibrul

prezint

Cauza:

metabolismului controale clinice i de laborator

glicemia i

glucidic.

glicozuria n

dezechilibrul

- invit periodic pacientul la


n cadrul dispensarului medical

metabolismului Pacientul s se (glicozurie, glicemie);

limitele

glucidelor.

alimenteze

n Pentru pacientul dezechilibrat,

admise.

Manifestri:

raport

cu internat n spital:

Pacientul

polifagie;

nevoile

polidipsie.

cantitative

sale - asigur alimentaia pacientului;

respect dieta

i - evalueaz nevoile cantitative i

recomandat.

calitative/24

calitative n funcie de vrst

ore.

(copil, adolescent, adult), sex,

Pacientul i

Pacientul sa fie stare fiziologic (sarcin, alp-

administreaz

constient

corect

importanta

de tare), activitatea pacientului,


forma bolii: proteine 13-15%,
22

tratamentul

regimului

lipide 30-35%, glucide 50%

alimentar.

(250-300 gr) n raia


alimentar/24 h la adult, ca i la
persoana nediabetic;
- pentru activitatea uoar se
recomand 30-35 cal./kgcorp/24
h;
- numrul meselor/24 h: 4-5-6 (3
mese principale i 2-3 gustri);
- alegerea alimentelor se face n
funcie de coninutul de glucide;
- alimente interzise zahr,
produse zaharoase, fructe uscate
prjituri, leguminoase uscate,
siropuri, struguri, prune;
- alimente permise, cntrite: o
pine (50% glucide), cartofi
(20% glucide), pastele finoase,
fructe, legume, (cu peste 5%
glucide), lapte, brnz de vaci,
mmlig;
- alimente permise necntrite:
carnea i derivatele din carne,
petele, oule, brnzeturile,
smntn, untul, legumele cu 5%
glucide (varza, conopida,
ptlgelele roii, fasolea verde);
din alimentaia zilnic s nu
lipseasc carnea, oul, petele;
- prepararea alimentelor: se va
23

medicamentos.

folosi pentru ndulcirea


ceaiurilor, compotului, ciclamat
de sodiu sau zaharina (care se
pun dup fierberea produselor);
- sosurile nu se ngroa cu fin,
ci cu legume pasate;
- pastele finoase se cntresc
nainte de fierbere;
- pinea se cntrete nainte de a
fi prjit (prin deshidratare se
concentreaz n glucide); se
folosete fierberea i coacerea ca
tehnici de preparare a
alimentelor;
- recolteaz produsele pentru
examenul de laborator (snge,
urin);
- administreaz medicaia
prescris de medic la orele
indicate;
- insulina ordinar: S.C. n doza
recomandat, administrat cu 1530 min. naintea mesei (folosete
sering special gradat n uniti
de insulin, ine seama c
alcoolul inactiveaz produsul);
- ritmul de administrare: 2-3 ori
pe zi, naintea meselor
principale; administrarea T.V.
numai n cazul comei diabetice;
24

- insulina monocomponent,
semilent, lent o dat sau de
dou ori pe zi la ore fixe injecii
S.C.;
- respect cu strictee msurile de
asepsie;
- alterneaz locul de injectare
pentru a preveni lipodistrofiile
Loc de injectare:
- faa extern a braului, 1/3
mijlocie; faa antero extern a
coapsei, 1/3 mijlocie;
- regiunea subclavicular;
- flancurile peretelui abdominal;
- regiunea fesier; superoextern;
- administreaz medicaia oral
hipo-glicemiant; sulfamide
hipoglicemiante sau biguanide i
urmrete efectele secundare ale
acestora (greuri, vrsturi,
epigastralgii, inapeten);
- administreaz medicaia
adjuvant - vita- minoterapia,
Deshidratare

Pacientul s-i

KCL.
- msoar zilnic diureza i

Cauza:

recapete

noteaz n foaia de temperatur;

duce o via

- poliuria

condiia fizic.

- msoar greutatea corporal la

cvasinormal,

Manifestri:

Pacientul s fie interval de 2-3 zile;

i desfoar

- scdere n

contient c

- evalueaz manifestrile de

n bune

greutate;

prin

deshidratare:

condiii

- astenie;

respectarea

aspectul pielii i al mucoaselor,

activitatea

25

Pacientul

- oboseal;

alimentaiei i

pulsul, tensiunea arterial;

- epuizare.

- evalueaz astenia, epuizarea

tratamentului,

pacientului l ajut n ngrijiri

profesional.

poate s duc o igienice pentru conservarea forei


via

sale fizice;

cvasinormal.

- racolteaza urina pentru

Pacientul sa

examenele de laborator.

aibe o
eliminare
urinara in
limitele
normale.
Pacientul sa se
hidrateze
Anxietatea

suficient.
Pacientul s

- asigur condiii de ngrijire n

Pacientul este

Cauza:

cunoasc

spital n saloane mici, linitite,

echilibrat

- necunoaterea

manifestrile

care s permit repausul fizic i

psihic,

prognosticului

bolii, regimul

psihic al pacientului;

particip activ

bolii.

de via pe

- explic pacientului normele de

la propria

Manifestri:

care s-l

via i alimentaie pe care

ngrijire.

- insomnie,

respecte, s se

trebuie s le respecte;

ngrijorare

obin

- pune la dispoziie pacientului

echilibrul su

exemple de pacieni cu evoluie

psihic, sa-si

favorabil ndelungat;

exprime

- pacientul este linistit si

diminuarea

incurajat, este invatat tehnici de

anxietatii;

relaxare;

Familia s fie

- la nevoie este administrata

implicat n

medicatia recomandata de medic;

ngrijirea
26

Risc de infecie

pacientului.
Pacientul s fie - supravegheaz zilnic

Pacientul

Cauze:

ferit de

temperatura corpului, pulsul,

prezint

- epuizarea;

complicaii

tensiunea arterial, consemneaz

tegumente

- scderea

infecioase.

n foaia de temperatur

integre.

rezistenei

rezultatul;

organismului.

- supravegheaz tegumentele

Manifestri:

bolnavului mucoasele, sesiznd

- vindecarea

manifestrile cutanate;

ntrziat a

- educ pacientul privind

plgilor.

pstrarea igiene personale


corporale, n general, i
picioarelor, n special, pentru a
preven escoriaiile, fisurile,
btturile la acest nive care se pot
infecta uor (atenie la obezi, la

Risc de

nivelul plicilor).
Pacientul s nu - sesizeaz unele modificri, care Pacientul nu

complicaii

prezinte

se datoreaz unor complicaii:

prezint

acute

complicaii

modificri ale comportamentului

complicaii

Cauze:

acute ale bolii.

(obnubilarea), transpiraii,

acute ale

- dezechilibrul

respiraie Kusmaul;

bolii.

metabolismului

- acord ngrijiri speciale:

Familia

glucidelor i

- a) n coma hiperglicemic:

susine moral

lipidelor.

- administreaz doza de insulin

pacientul.

Manifestri:

ordinar recomandat de medic

- com

pe cale subcutanat i

hiperglicemic;

intravenoas, la intervalul

- oboseal,

stabilit;

somnolen,

- recolteaz, periodic, snge

inapeten;

pentru dozarea glucozei, a


27

- greuri,

rezervei alcaline i urin pentru

vrsturi, diaree

glicozurie;

- tahicardie

- supravegheaz pulsul, tensiunea

- pierderea lent

arterial, respiraia, revenirea

a contientei

contienei;

- piele uscat

- reechilibreaz hidroelectrolitic

- respiraie

i acido- bazic pacientul prin

Kusmaul, -

perfuzii cu ser fiziologic soluie

halen de

Ringer, soluie Fischer i soluie

aceton

bicarbonat de sodiu 14 g%0;

- com

- ngrijete tegumentele i

hipoglicemic:

mucoasele pacientului comatos.

- ameeli, astenie

b) n coma hipoglicemic:

- transpiraii

- administreaz soluie glucozat,

- T.A. crescut

hiper-ton 10-20%, 250-500

- pierderea

ml/h, repetat, pn la revenirea

brusc a

din starea de com i la reluarea

contienei

alimentaiei pe cale natural;

- piele umed

- educ pacientul pentru

- respiraie

prevenirea acestor complicaii i

normal

l nva s respecte raia de


glucide/24 h:
- s cntreasc alimentele;
- s nlocuiasc unele alimente cu
coninut mare de glucide prin
altele cu coninut mai redus,
pentru a obine senzaia de
saietate (exemplu: pine 50%
glucide se poate nlocui cu
mmliga cu 12% glucide);
28

- nva pacientul
insulinodependent cum s-i
dozeze medicamentul, cum s-i
fac injecia cu insulin, cum s
respecte regulile de asepsie, cum
s alterneze locul de injectare,
cum s pstreze produsul (loc
uscat, T+4, +7 grade), s
mnnce la 15-30 minute dup
administrare;
- nva pacientul s recunoasc
semnele si complicaiilor acute i
cum s intervin n cazul
acestora (n caz de hipoglicemie
s-i administreze puin ap
ndulcit);
- nvat pacientul s foloseasc
teste rapide de determinare a
glicemiei si glicozuriei la
domiciliu;
- implic familia n ngrijirea
pacientului pentru a cereea
climatul de liniste si securitate;
- n cazul copiilor, printii sunt
implicati n totala ngrijire a
copilului diabetic.

29

Risc de

Pacinetul sa

- recolteaza produsele pentru

Pacientul nu

complicaii

cunoasca

examenul de laborator (sange,

prezint

cronice:

manifestarile

urina);

complicaii

- retinopatie

boliim regimul

- monitorizeaza pulsul, tensiunea

cronice ale

diabetica

de viata pe

arteriala, respiratia;

bolii.

(scderea

care sa-l

- administreaza mecitia prescrisa

Familia

acuitii vi-

respecte.

de medic, la orele indicate de

susine moral

zuale);

Pacientul sa fie acesta;

- nefropatia

ferit de

- respecta cu strictete masurile de

diabetica

complicatii

asepsie;

(complicatie la

infectioase.

- invita pacientul la examene al

nivelul

fundului de ochi;

rinichilor);

- implic familia n ngrijirea

- neuropatie

pacientului pentru a cereea

diabetica

climatul de liniste si securitate;

(leziunile

- n cazul copiilor, printii sunt

aparute la nivelul

implicati n totala ngrijire a

nervilor);

copilului diabetic.

- macroangiopati
a diabetica
(afectarea
cordului si
vaselor mari);

30

pacientul.

Coma diabetic
Este complicaia cea mai grav a diabetului zaharat. Poate fi declanat de:
- eroare dietetic (post prelungit i nu excesul alimentar);
- oprirea sau diminuarea nejustificat a tratamentului cu insulin;
- erori n dozarea insulinei;
- surmenaj, factori psihici;
- infecii, intoxicaii, corticoterapie, etc.
Tablou clinic

l.a. Coma diabetic este totdeauna precedat de o faz prodromal =

- n precom

precoma exteriorizat clinic prin:

- n com

- anorexie total (este un avertisment la un diabetic care de obicei


este polifag), nsoit de greuri, vrsturi, greutate epigastric;

Atitudine de

- polidipsie, poliurie;

urgent

- polipnee cu halen acetonic (elemente valoroase pentru a


interveni nainte de apariia comei).
In coma diabetic acido-cetonic exist 3 semne majore:
l.b.
1. Dispnee
- respiraia Kussmaul (n 4 timpi: inspiraie, pauz, expiraie pauz) ampl, zgomotoas;
2.Tulburri de cunotin (com calm);
3. Deshidratare global:
- tegument uscat;
- extremiti reci, de aspect violaceu;
- pliu cutanat persistent;
- uscciunea limbii (roie prjit), a mucoaselor;
- facies supt, nas ascuit;
- hipotonia globilor oculari, nfundai n orbite;
- hipotensiune arterial, colaps.
4. alte semne: hipotermie, vrsturi, dureri abdominale, midriaz,
halen acetonic.
31

- Pentru confirmarea diagnosticului pot fi determinate (accesibile


oricrui cabinet medical) glicozuria (reactiv: Fehling sau Nylander),
acetonuria (reacia Legal) sau prin teste rapide.
- Ca tratament de urgen se administreaz insulina 20 U i.v. (chiar
la domiciliu).
- Se transport de urgen la spital unde tratamentul este etapizat pe
ore i strict individualizat pentru combaterea acidozei i hidratare.
- Se recolteaz probe de laborator pentru determinarea glicemiei,
glicozuriei cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei,
ionogramei, rezervei alcaline.
Coma hipoglicemic
Coma hipoglicemica este manifestarea extrema a hipoglicemiei, se anunta cu
pierderea starii de constiinta sau, altfel spus, cu incapacitatea pacientului de a actiona
adecvat pentru a iesi din hipoglicemie fara interventia altor persoane. Coma este
caracterizata printr-o imposibilitate totala de trezire.
Tabloul clinic

- Uneori este precedat de foame imperioas, senzaie de oboseal,


tahicardie, anxietate, transpiraii, agitaie psiho-motorie (logoree,
delir, fasciculaii musculare);
- De cele mai multe ori se instaleaz brusc;
- Are tablou caracteristic de com "umed" i hiperton:
- transpiraii profuze;
- agitaie psihic;
- contracturi musculare;
- convulsii;
- hiperflexia osteo-tendinoas;
- hipertonia globilor oculari;

Conduita de

- semnul Babinski bilateral.


Coma hipoglicemic (la un bolnav diabetic) trebuie difereniat de

urgent

coma diabetic (vezi anterior), de care se deosebete prin: absena


respiraiei de tip Kussmaul i a halenei acetonice, a fenomenelor
32

de deshidratare (pielea este uscat n coma diabetic i umed n


cea hipoglicemic) i absena tulburrilor neurologice.
- Cnd diferenierea este greu de fcut, se administreaz 20-30 ml
glucoz hipertonic (20 -40%) care este urmat de o ameliorare
rapid n cazul unei come hipoglicemice i de nici un efcet in cazul
comei diabetice.
- Transportare la spital.
Schema diagnosticului diferenial dintre coma diabetic i coma hipoglicemic
Coma diabetic
Cauze:

Coma hipoglicemic
Cauze:

- nerespectarea dietei;

- alimentaie insuficient;

- doz insuficient de insulin;

- supradozarea de insulin sau (mult mai

- diferite infecii, tulburri gastro-

rar hipoglicemiante orale);

intestinale;

- eforturi fizice mari

- boli intercurente.
Debut

Debut

- debut lent (mai multe zile).

- debut brusc, sau la cteva ore dup

Evoluia simptomelor

administrarea de insulin.
Evoluia simptomelor

- poliurie;

- anxietate, nelinite;

- polidipsie;

- transpiraii, palpitaii;

- uscciunea gurii;

- senzaie de foame;

- greturi, vrsturi;

- cefalee, diplopie;

- astenie, somnolen-com;

- dezorientare psihic;

- respiraie Kussmaul.

- agitaie psihomotorie;
- convulsii tonic-clonice;

Starea clinic

- pierderea cunotinei.
Starea clinic

- tegument uscat, hiperemic;

- tegument palid, umed;

- limb uscat, crpat;

- T.A. normal sau crescut;

- hipotensiune arterial;

- pupile dilatate;
33

- hipo - i areflexie.

- reflexele osteotendinoase accentuate


(hiperreflexie)
- Babinski pozitiv bilteral.

COMPLICATII CRONICE ALE DIABETULUI ZAHARAT


l. NEUROPATIA DIABETICA
Apare cel mai precoce, la aproximativ 5 ani de evoluie. Clinic se manifest prin:
dificultti la mers, scaderea forei musculare, hipotrofie sau atonie muscular,
diminuarea sau abolirea reflexelor osteotendinoase, dureri de diferite intensitti la
nivelul membrelor, parestezii (furnicturi, amoreli, curentri), diminuarea sau abolirea
sensibilitilor termice, tactile, dureroase, vibratorii.
O complicaie a neuropatiei diabetice este gangrena neuropat (debuteaz ca o
flicten - bsic cu continut clar la nivelul unui mic traumatism - rostura de pantof, cui
etc., care se poate infecta).
Datorita acestor complicaii este necasar o atent ingrijire a picioarelor. Unghiile
de la picioare nu se vor tia cu foarfecele ci se vor pili cu pile nemetalice (pe suport de
carton). Nu se va umbla descul; se vor folosi sosete de ln, se va spla zilnic cu spun
si se va terge prin tamponare (nu frecare) cu un prosop moale, mai ales ntre degete,
baie cldut la picioare timp de 5 minute, ncltmintea lejer (nici prea strns, nici
prea larg, fr cuie, fr tocuri mari).
Tratamentul neuropatiei consta in:
- Neuramion in cure 6 luni;
- Vitamine Bl, B6, Bl2 - cure de 10 zile pe luna.
- Milgama
2. MACROANGIOPATIA DIABETICA (afectarea vaselor sanguine mari)
Apare dupa 10 ani de DZ. Factorii de risc sunt: fumatul, stresul si sedentarismul.
Consecinele: ateroscleroza cerebrla cu AVC (accident vascular cerebral - 80%
de natur trombotic), cardiopatie ischemic cronic, infarct miocardic acut nedureros,
sindroame de ischemie periferic (obstructia arterelor periferice, n special a membrelor
inferioare).
34

3. MICROANGIOPATIA DIABETICA (afectarea vaselor sanguine de calibru mic)


Determin afectare retinian (retinopatia diabetic cu slabirea/pierderea vederii)
si renala (nefropatia diabetic cu insuficient renal cronic si necesitatea dializei).
4. GANGRENA DIABETICA
Este

consecina

asocierii

mai

multor

factori:

neuropatia

diabetic,

microangiopatia diabetic, factori infectiosi. Este, deci, o complicaie a complicaiilor


DZ.
Prevenirea gangrenei se face respectnd tratamentul (impiedic apariia
neuropatiei si microangiopatiei) precum si regulile de igien corespunztoare (previne
infecia).
Intoleranta la gluten
Intoleranta la gluten este o afectiune cronica a intestinului subtire de natura
autoimuna (propriul sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la persoanele cu o
anumita predispozitie genetica, putandu-se manifesta la orice varsta. Procesul patogen
este cauzat de intoleranta la gluten - proteina prezenta in cereale precum grau, orz,
secara si ovaz.
Ce este boala celiac
Intoleranta la gluten sau boala celiaca mai este cunoscuta si sub denumirea de
enteropatie gluten sensibila, sprue celiac sau nontropical. Aceasta este o afectiune
cronica a intestinului subtire de natura autoimuna (propriul sistem imunitar provoaca
afectiunea), ce apare la persoanele cu o anumita predispozitie genetica, putandu-se
manifesta la orice varsta. Evolutia bolii este caracterizata prin perioade de exacerbare
(agravare) si acalmie (ameliorare).
Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten (proteina prezenta in cereale
precum grau, orz, secara si uneori ovaz), fractiunea proteica toxica fiind mai ales
gliadina.
Atunci cand o persoana cu intoleranta la gluten consuma produse ce il contin
(alimente, suplimente nutritive sau medicamente), sistemul imunitar al gazdei se
autoactiveaza si sintetizeaza anticorpi antigliadina pe care ii secreta la nivel intestinal
35

(sistemul imunitar ataca prin anticorpi), determinand aparitia unei reactii inflamatorii la
nivelul mucoasei. Aceasta inseamna ca protuberantele mici, de forma unor degete,
numite vili, de la suprafata intestinului subtire, cu ajutorul carora substantele nutritive
din alimente sunt absorbite in organism, vor fi distruse.
Vilii intestinali devin aplatizati si inflamati, ceea ce duce la micsorarea suprafetei
de absorbtie a intestinului subtire si afecteaza absorbtia normala a nutrientilor, in special
a grasimilor, a vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), a calciului, a fierului si a folatilor,
acest proces purtand numele de sindrom de malabsorbtie.
Cauzele intolerantei la gluten
Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile
medicale din ultimii ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie
crescuta pentru aceasta boala, a carei incidenta este mai mare in Europa.
Factorii de mediu, precum si infectiile virale sau bacteriene pot declansa diferite
modificari la nivelul intestinului subtire, in cazul persoanelor predispuse genetic.
Ingerarea alimentelor care contin gluten declanseaza apoi diferite reactii imune, ce
cauzeaza leziunile intestinale caracteristice bolii. Aceste leziuni ale intestinului subtire
determina tulburari de digestie si de absorbtie (maldigestie, malabsorbtie).
Persoanele cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:
- dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la copii);
- diabet tip I (diabetul insulino-dependent);
- tiroidita autoimuna;
- sindromul Down;
- sindromul Sjogren;
- deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).
Simptomele bolii celiace
Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale
cauzate de ingestia glutenului. Simptomele difera de la un caz la altul, de la simptome
usoare care trec deseori neobservate, la simptome si complicatii severe care au un
impact negativ asupra vietii de zi cu zi.

36

La unele persoane, simptomele apar inca din copilarie, la altele apar la maturitate
si au caracter intermitent (apar si dispar la un anumit interval de timp). Cu toate ca
simptomele bolii celiace sunt aceleasi indiferent de varsta, ele sunt mai frecvente si mai
intense la copii (debut precoce al bolii).
Aceste simptome constau in:
- balonare abdominala, meteorism, disconfort abdominal - cauza a unei digestii
defectuoase a alimentelor la nivelul intestinului subtire si al colonului (intestinul gros);
- dureri epigastrice (de stomac), de intensitate redusa;
- scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat mirositor;
scaunul contine o cantitate mare de lipide (grasimi) si are un aspect lucios, stralucitor,
fiind de asemenea foarte aderent;
- scadere in greutate, in ciuda unui apetit normal - cu un grad de risc mai ales in randul
copiilor, care din cauza tulburarilor de digestie si absorbtie, nu asimileaza nutrientii, de
aceea nu se dezvolta corespunzator varstei (subnutriti);
- fatigabilitate (stare de oboseala) si slabiciune ca rezultat al slabei absorbtii de nutrienti
la nivelul intestinului, precum si al deficitului de absorbtie a fierului si folatilor, care
cauzeaza anemie (in special in randul adultilor);
- varsaturi care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent intalnite
in randul copiilor cu boala celiaca;
- crampe musculare, dureri osoase ca urmare a deficitului de absorbtie a calciului, afte
ulceroase, eruptii dureroase pe piele, numite dermatite, cu aspect de herpes.
Complicatiile bolii celiace
Boala celiaca poate conduce la:
- probleme datorate slabei absorbtii intestinale a calciului alimentar cu aparitia
rahitismului (la copii), osteopeniei si osteoporozei (la adulti);
- infertilitate feminina si amenoree (lipsa menstruatiilor);
- pubertate intarziata;
- infectii respiratorii recurente (frecvente);
- tulburari de memorie si concentrare;
- tulburari psihice, precum iritabilitatea la copii si depresia la adulti;
37

- anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid folic).
Toate aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni, intarzie
deseori diagnosticul bolii celiace.
Complicatii mai grave ale bolii celiace sunt:
- pierderea sarcinii si malformatiile congenitale ale fatului, ca de pilda problemele
canalului/tubului neural (coloana vertebrala, cu maduva si invelusurile ei, craniu si
creier), sunt unele dintre riscurile care apar, in cazul in care mamele insarcinate nu au
urmat un tratament corespunzator pentru celiachie. Ele sunt cauzate in special de
proasta asimilare a acidului folic si a altor nutrienti.
- atacurile de apoplexie sau convulsiile apar ca urmare a proastei asimilari de nutrienti
(acidul folic). Se produc depuneri de calciu, numite calcifieri, in substanta cerebrala
(creier), care in timp creeaza zone de descarcari electrice anormale provocand atacuri de
apoplexie, convulsii.
- Cancerul de intestin subtire, cancerul cavitatii bucale sau al esofagului constituie
maladii cu un risc crescut de aparitie la cei afectati de boala celiaca.
- Limfomul cu celule T (tumoarea maligna a tractului gastrointestinal) este o alta
complicatie severa datorata leziunilor intestinale.
Diagnosticarea bolii
Diagnosticul bolii celiace este deseori confundat cu cel al altor afectiuni, precum
intoleranta alimentara, sindromul decolon iritabil, boala Crohn, colita ulceroasa,
diverticulita, infectiile intestinale din cauza simptomelor asemanatoare.
Deseori, diagnosticul bolii celiace este unul de excludere a celorlalte afectiuni cu
simptome similare, dar care nu raspund la tratament.
Istoricul medical, examenul clinic si testele de laborator stau la baza
diagnosticului de boala celiaca. Diagnosticul este confirmat de efectuarea unei biopsii a
intestinului subtire, interventie realizata in timpul endoscopiei digestive (explorarea
video a tubului digestiv).
Teste de sange si imunologice
De curand, cercetatorii au descoperit la persoanele care sufera de celiachie
prezenta in sange a unui numar mai mare de anticorpi decat nivelul normal. Anticorpii
38

sunt produsul sistemului imunitar, ca raspuns la acele substante pe care organismul le


percepe ca fiind nocive.
Pentru a putea diagnostica celiachia, medicii testeaza sangele pentru a doza
anticorpii la gluten:
- Ig A tTG: Imunoglobulina (Ig A) si anticorpii tisulari ai transglutaminazei (tTG);
- Ig A EMA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii EMA;
- Ig A AGA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii antigliadina (AGA);
Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia intestinala pentru
confirmarea diagnosticului.

39

BIBLIOGRAFIE:
C. Borundel Manual de medicin intern pentru cadre medii Editura Medical
Bucuresti 1979
F. Udma Proceduri de nursing Editura Ex ponto Constanta, 2007
L. Titirc Breviar de explorri functionale si de ngrijiri speciale acordate bolnavuluipentru scolile sanitare- Editura Viata Medical Romneasc Bucuresti, 1994
L. Titirc Tehnici de evaluare si ngrijiri acordate de asistentii medicali Editura Viata
Romneasc Bucuresti, 1997.
L. Titirc Ghid de Nursing Editura Viata Medical Romneasc Bucuresti, 2001
L. Titirc Urgentele medico- Chirurgicale Editura Medical Bucuresti, 2003
L. Titirc ngrijiri speciale acordate pacientilor de ctre asistentii medicali Editura
Viata Medical Romnesc Bucuresti 2006.

40

S-ar putea să vă placă și