Sunteți pe pagina 1din 14

Hipoacuzia - o problema de interes mondial

Se estimeaza ca 500 de milioane de oameni sufera de o forma de hipoacuzie. Se


previzioneaza ca acest numar va creste cu 200 milioane pana in 2015.
Pe parcursul ultimilor 20 de ani, cateva studii europene au obtinut rezultate variate in
cercetareahipoacuziei la adulti, in functie de metodele aplicate. Conform acestor rezultate,
statisticile privindhipoacuzia in Europa sunt urmatoarele:
16,9% din populatia europeana sufera de hipoacuzie usoara
4,6% sufera de hipoacuzie moderata
0,9% sufera de hipoacuzie severa sau profunda
In Statele Unite se estimeaza ca 1 persoana din 10, sau aproximativ 29 milioane persoane
sufera dehipoacuzie.
Deloc surprinzator, incidenta hipoacuziei creste odata cu varsta. Institutul Regal National la
Surzilor (National Institute for Deaf People RIND, 2003) a constatat ca peste 90% din
rezidentii Regatului Unit cu o varsta de peste 80 de ani sufera de o form oarecare
de hipoacuzie. Totusi varsta nu reprezinta singura cauza a hipoacuziei.
Hipoacuzia - consecinte economice si psihosociale
Hipoacuzia este o afectiune grava care poate ridica probleme sociale si economice
semnificative pentru persoane, familii si comunitati.
Hipoacuzia - impactul economic
Numai o treime din persoanele hipoacuzice au varsta pensionarii. Majoritatea sunt fie
scolari, fie incadrati in munca. Cercetarile din SUA au dezvaluit ca hipoacuzia poate avea
un impact negativ asupra veniturilor unei familii de pana la, in medie, 12.000 dolari SUA pe
an, in functie de gravitatea hipoacuziei.
La adulti, in functie de gravitatea sa, hipoacuzia ingreuneaza adesea obtinerea si
pastrarea unui loc de munca. Atat copiii cat si adultii pot fi victimele stigmatizarii si izolarii
sociale datorit hipoacuziei. S-a dovedit ca hipoacuzia netratata afecteaza negativ relatiile
interpersonale si familiale, poate conduce la instabilitate emotionala, pierderea respectului
de sine si chiar depresii si paranoia.
Un studiu detaliat desfasurat in Statele Unite estimeaza ca, in SUA, costurile sociale
ale hipoacuzieisevere sau profunde se ridica la 297.000 dolari SUA per persoana de
parcursul vietii persoanei respective. Cea mai mare parte din aceste costuri o reprezinta
pierderea productivitatii muncii, estimata la 67% din costurile totale.
Hipoacuzia - impactul psihosocial
Hipoacuzia este un handicap invizibil. In cea mai mare parte din timp ea se dezvolta incet
si nedureros. Persoanele hipoacuzice traiesc intr-o lume in care ceilalti se asteapta ca ele
1

sa auda normal. Ele pot fi ridiculizate, ignorate sau pot deveni tinta constata a furiei si
frustrarii familiei, colegilor sau chiar a strainilor.
Pacientii pot nega existenta problemei, devenind in acelasi timp tot mai incapabili sa
inteleaga conversatii. Neintelegerile afecteaza relatiile interpersonale atat in viata privata
cat si la locul de munca.
Incercarea de a se preface ca nu exista nicio problema supune pacientii unui stres
semnificativ. Ei sunt predispusi izolarii, temandu-se de situatiile jenante.
Impactul psihologic negativ in timp al hipoacuziei este evident. Cu cat mai grava
este hipoacuzia, cu atat mai mare este posibilitatea ca pacientii sa sufere consecinte
sociale negative precum stari de nervozitate, pierderea respectului de sine, instabilitate
emotionala si chiar depresie si paranoia.
Vestea buna este ca, multumita progreselor tehnologice, aproape 95% din persoanele care
sufera dehipoacuzie neurosenzoriala pot beneficia de ajutorul oferit de modelele
de aparate auditive existente.
OMS confirma ca aparatele auditive corect recomandate si instalate pot imbunatati
capacitatea de comunicare pentru cel putin 90% din persoanele hipoacuzice.
Cercetarile au dovedit ca folosirea aparatelor auditive are un efect pozitiv asupra multor
aspecte ale vietii:
- capacitate sporita de a castiga venituri din munca (in special in cazurile grave
de hipoacuzie)
- imbunatatirea relatiilor interpersonale (in special in cazurile de hipoacuzie usoara moderata), inclusiv a relatiilor de intimitate si ameliorarea comunicatiilor disfunctionale
- reducerea discriminarilor la care sunt supuse persoanele hipoacuzice
- reducerea nervozitatii si furiei
- reducerea incidentei depresiilor si a simptoamelor depresive
- imbunatatirea stabilitatii emotionale
- reducerea senzatiilor de paranoia
- imbunatatirea starii generale de sanatate si reducerea incidentei durerilor
- imbunatatirea activitatilor sociale
Vestea proasta este ca, in ciuda efectelor pozitive recunoscute pe care aparatele auditive le
au asupra calitatii vietii, 75% din persoanele diagnosticate cu hipoacuzie aleg sa nu faca
nimic in privinta asta! Doar un mic procent din persoanele ce pot beneficia de aparate
auditive si achizitioneaza unul (SUA, Canada 22-23%).
Varsta medie a persoanelor care poarta pentru prima oara un aparat auditiv este apropiata
2

de 70 de ani, in ciuda faptului ca majoritatea (65%) din persoanele cu hipoacuzie au sub


65 de ani; si aproape jumatate din persoanele hipoacuzice au sub 55 de ani.
Hipoacuzia - cauze si consecinte
Exista doua cauze principale ale cresterii incidentei hipoacuziei la nivel global:
- expunerea crescuta la zgomote excesive la munca, in mediu si in timpul liber
- hipoacuzia progresiva cu inaintarea in varsta, impreuna cu schimbarile demografice ale
populatiei imbatranite

Hipoacuzia poate fi cauzata de probleme ale urechii externe, ale urechii mijlocii sau ale
urechii interne. Pentru fiecare dintre ele cauzele hipoacuziei sunt diferite.
Cauzele hipoacuziei in
urechea externa?
Printre problemele tipice se
numara acumularea
cerumenului si infectiile
canalului auditiv (de ex.
urechea inotatorului).

urechea mijlocie?
urechea intern?
Perforarea timpanului, infectii
Majoritatea problemelor
sau lichid in urechea mijlocie si auditive sunt provocate de
otoscleroza (calcifiere in jurul
vatamarea structurilor din
scaritei cu limitarea capacitatii de urechea interna. Printre
miscare) reprezinta cauzele cele cauzele tipice se numara
mai comune. Multe dintre
inaintarea in varsta, expunerea
problemele urechii externe si
excesiva la zgomot,
mijlocii pot fi tratate prin
medicamentatie toxica pentru
medicamentatie sau chirurgie. sistemul auditiv si rani la cap.
Atunci cand tratamentul este
De regula, aceste procese nu
ineficient, hipoacuzia poate fi
sunt reversibile insa ele pot fi
remediata cu aparate auditive. remediate intr-o foarte mare
3

masura cu ajutorul aparatelor


auditive.
Gradul hipoacuziei
Intre cele doua extreme a auzi bine si a nu auzi nimic exista mai multe grade
de hipoacuzie. Majoritatea hipoacuziilor sunt usoare sau moderate.
Totusi, hipoacuzia usoara nu este chiar usoara: o pierdere auditiva de doar 25 dB ridica
probleme semnificative persoanelor respective de ex. ascultarea conversatiilor. OMS
foloseste urmatoarea scara de hipoacuzii, pe baza careia a emis recomandari privind
tratamentul:
Gradele 2, 3 si 4 sunt considerate drept hipoacuzii cu reducere grava a capacitatii auditive.
Gradul hipoacuziei

Valoarea audiometrica Performanta


ISO corespunzatoare

0 Lipsa hipoacuziei

25 dB sau mai putin


(urechea mai buna)

Recomandari

Deficiente auditive
inexistente sau foarte
mici. Capacitate de a
auzi soapte

1 Hipoacuzia usoar 25 40 dB (urechea


mai buna)

Capacitate de a auzi si Analize. Poate fi


repeta cuvintele rostite necesar un aparat
la intensitate normala auditiv
la distanta de 1 m

2
41 60 dB (urechea
Hipoacuziamoderata mai buna)

Capacitate de a auzi si In general se


repeta cuvintele rostite recomanda
cu voce ridicata la
aparat auditiv
distanta de 1 m

3 Hipoacuzia severa 61 80 dB (urechea


mai buna)

Capacitatea de a auzi Sunt necesare aparate


cateva cuvinte atunci auditive. Daca nu
cand sunt rostite tare in exista aparate auditive
urechea mai buna
disponibile, se pot
exersa labiolectura si
limbajul semnelor

4
81 dB sau peste
Hipoacuzia profunda (urechea mai buna)
inclusiv surzenie

Incapacitatea de a auzi Aparatele auditive pot


si intelege chiar si
ajuta la intelegerea
cuvintele strigate
cuvintelor. Sunt
necesare si alte masuri
ajutatoare. Labiolectura
si limbajul semnelor
4

sunt esentiale
(Valorile audiometrice ISO reprezinta valorile medii la 500, 1000, 2000, 4000 Hz.)

0 lipsa hipoacuziei
1 hipoacuzia usoara
2 hipoacuzia moderata
3 hipoacuzia severa
4 hipoacuzia profunda inclusiv surzenie

Hipoacuzia - impactul asupra intelegerii vorbirii


Hipoacuzia nu inseamna numai un auz deficitar ea reduce si capacitatea de a intelege
vorbirea. Vorbirea consta din vocale si consoane exprimate la frecvente diferite si la
intensitati diferite. O urechesanatoasa inregistreaza cu usurinta aceste sunete. Atunci cand
intervine hipoacuzia, devine necesara o intensitate mai mare.
Dar volumul nu este singura problema a persoanelor hipoacuzice. Hipoacuzia localizata in
urechea interna (hipoacuzia neurosenzoriala) afecteaza foarte adesea in special
capacitatea de a sesiza sunetele de inalta frecventa. Aceste sunete de inalta frecventa (de
ex. s, f, sh si t) joaca un rol esential in capacitatea de intelegere a vorbirii. De aceea
persoanele care sufera de acest tip dehipoacuzie adesea spun: te aud, dar nu inteleg ce
spui.

Consoanele fricative s, f, sh si t sunt mai moi fata de pragul auditiv normal si din
acest motiv nu pot fi intelese de persoanele ce nu aud frecventele ridicate. Astfel se pierd
informatii lingvistice importante.
prag auditiv

spectrul vorbirii

Hipoacuzia neurosenzoriala
Din urechea interna, nervul auditiv transmite informatii catre creier. Hipoacuzia provocata
de o ureche interna deficitara se numeste hipoacuzie neurosenzoriala. Aceasta apare
atunci cand receptorii microscopici din celulele ciliate sau cilii din cohlee sunt deteriorati sau
degenerati.
Aproximativ 95% din persoanele cu deficiente de auz sufera
de hipoacuzie neurosenzoriala. Atunci cand ea se datoreaza doar procesului de
imbatranire, se numeste prezbiacuzie. Aceasta se manifesta prin dificultati in intelegerea
vorbirii mai degraba decat pierderea perceptiei volumului.
Hipoacuzia neurosenzoriala combina pierderea intensitatii, pierderea fidelitatii frecventelor,
pierderea domeniului dinamic si pierderea fidelitatii temporare.

Pierderea fidelitatii
temporare

Pierderea fidelitatii

Pierderea domeniului
dinamic

Pierderea domeniului
dinamic

Hipoacuzia neurosenzoriala este ireversibil. Insa majoritatea pacientilor vor auzi mai bine
cu aparate daca exista auz rezidual. Utilizarea aparatelor auditive poate fi o etapa esential
in ajutarea pacientului sa restabileasca relatiile sociale care-i vor spori bunastarea sau chiar
mai mult, il vor proteja de la bun inceput impotriva consecintelor psihosociale negative.
Hipoacuzia de transmisie
Hipoacuzia generata de o problema localizata in urechea externa sau mijlocie se
numestehipoacuzie de transmisie. Doar 5% din populatie sufera de hipoacuzie conductiva
datorita cerumenului, perforarii timpanului, afectiunilor congenitale, otitei sau ereditatii.
Otoscleroza provoaca hipoacuzie de transmisie. Adesea ea este o afectiune ereditara in
care oscioarele nu transmit sunetul in mod corespunzator. De asemenea hipoacuzia de
transmisie poate fi provocata de o trauma craniana grava (de ex. accident auto).
Combinatia dintre hipoacuzia neurosenzoriala i hipoacuzia de transmise se
numeste hipoacuziemixta. Capacitatea aparatelor auditive de a remedia deficientele in
cazul hipoacuziei transmisie sau al celei mixte depinde de la un caz la altul.

Cum auzim?
Urechile noastre actioneaza ca un radar care capteaza sunetele venite din directii multiple.
Structura complexa a fiecarei urechi proceseaza sunetele si le transmite catre creier unde
sunt interpretate.
Sa luam, spre exemplu, sunetul unui camion care se apropie: cea mai apropiata ureche
primeste semnalele sonore ceva mai devreme decat cealalta ureche si la o intensitate mai
mare. Procesand aceste informatii acustice fine provenite de la fiecare ureche, creierul are
capacitatea sa calculeze directia din care vine camionul si de asemenea ne poate spune
cu aproximatie cat de aproape este.
Cateva din avantajele oferite de doua urechi sanatoase:

Ajuta la o localizare excelenta a sursei sunetului

Ofera o intelegere mult mai usoara a discutiilor in mediu zgomotos

Calitate bogata a sunetului


7

Functiile urechii:
Urechea este un organ foarte complex, format din trei parti: urechea externa, urechea
medie si urechea interna. Din urechea interna, nervul auditiv transmite informatia creierului
pentru a fi procesata.
Urechea externa
Urechea externa este formata din pavilion, canalul auditiv extern si timpan. Capteaza si
conduce sunetele din mediile externe in sistemul auditiv. Pavilionul ajuta la captarea
undelor sonore si canalul auditiv extern le directioneaza catre timpan.

urechea externa

timpanul

Urechea medie
Urechea medie este o cavitate plina cu aer ce contine cele mai mici oase din corpul
omenesc ciocan, nicovala si scarita. Acestea sunt conectate de timpan la un capat si de o
membrana subtire ce acopera urechea interna la celalalt capat. Urechea medie este
conectata la nasofaringe prin trompa lui Eustache care mentine presiunea aerului din

urechea interna la nivelul mediului extern.

Urechea interna
In urechea interna informatia auditiva este procesata de cohlee, in timp ce informatia cu
privire la echilibru este procesata de canalele semicirculare. De-a lungul intregii lungimi a
cohleei, care este plina cu un lichid, se afla celule mici ciliate. Aceste celule sunt indoite
atunci cand fluidul din cohlee este miscat de undele sonore transmise de catre oscioarele
din urechea medie. Acest lucru declanseaza o reactie chimica care activeaza terminatiile
nervoase corespunzatoare. Astfel, acestea transmit mesajele portiunii din creier
responsabile cu interpretarea undelor sonore.

CARACTERISTICILE ACUSTICE ALE ANALIZATORULUI AUDITIV


Urechea externa si urechea medie au ca rol fiziologic asigurarea transmiterii mesajului
sonor spre structurile urechii interne. Este un proces pur mecanic la acest nivel.
Urechea externa in afara rolului sau de protectie a membranei timpanice contra agresiunilor
din mediul exterior, are rol in localizarea si amplificarea sunetelor. Pavilionul urechii poate
avea rol in localizarea sunetelor si de amplificare selectiva a unor frecvente. Pavilionul
urechii colecteaza si dirijeaza undele sonore spre conductul auditiv extern. La unele
animale pavilionul urechii este mobil in anumite directii, putandu-se misca la fel ca o antena
radar pentru a percepe cat mai bine directia si distanta sursei zgomotului. Studiile arata
influenta unghiului de incidenta a undelor sonore asupra nivelului de presiune acustica
masurata la intrarea in conductul auditiv extern, astfel putand varia intre 6 si 12 dB. Undele
9

captate de pavilion sunt transmise pe calea aeriana prin conductul auditiv extern catre
timpan. Conductul auditiv extern joaca de asemenea un rol destul de important in
amplificare, el determinand o amplificare de 10 -15 dB

Timpanul este pus in miscare de undele acustice, transmite vibratiile sale ciocanelului, are
un grad redus de inertie ceea ce face ca miscarile lui sa se opreasca imediat ce excitantul
sonor nu mai actioneaza. Acesta functioneaza ca un rezonator care vibreaza la modificarile
de presiune determinate de undele sonore si transmite vibratiile lantului de oscioare din
urechea medie (ciocan, nicovala, scarita).
Lantul de oscioare nu are numai rolul de a transmite vibratiile prin muschiul ciocanului
(stapedius) si cel al scaritei (tensor timpani) contribuie si la modificarea intensitatii
sunetelor: contractia muschiului ciocanului diminueaza amplitudinea vibratiilor prea
puternice astfel incat se poate reduce taria sunetelor cu 30-40dB; contractia muschiului
scaritei amplifica sunetele prea slabe, acest mecanism intervine si in adaptarea auzului.
Articulatiile dintre aceste oscioare sunt astfel dispuse, incat miscarea manerului ciocanului
determina o miscare in acelasi sens al talpii scaritei, care se sprijina pe membrana care
obstructioneaza fereastra ovala si care, la randul sau, modifica presiunea lichidului din
urechea interna.
In conditii normale transmisia undelor sonore spre urechea interna se efectueza prin
sistemul timpano-osicular. Celelalte doua cai de transmisie ( prin mediul aerian al casei
timpanului sau prin conducerea osoasa) nu joaca un rol important, in conditii normale.
Dar, tocmai de aceea acuitatea auditiva se micsoreaza dar nu dispare, cand timpanul este
perforat sau distrus, precum si cand astuparea trompei lui Eustachio, urmata de resorbtia
aerului din cavitatea timpanului, modifica presiunile exercitate pe cele doua fete ale
membranei, diminuand astfel amplitudinea vibratiilor. In schimb, daca si lantul osicular este
anchilozat, atunci se ajunge la o diminuare a auzului putand merge pana la cofoza.
10

Functia esentiala a urechii medii este de a realiza o adaptare de impedanta intre mediul
aerian al urechii medii si mediul lichidian al urechii interne.
Membrana timpanului este alcatuita din fibre elastice cu care orice frecventa intre 20-20.000
Hz/sec isi gaseste zona de vibratie si prin oscioarele auditive lipite de partea interna a
timpanului, vibratia este transmisa mai departe la urechea interna (labirintul) prin
fereastra ovala lipita de talpa scaritei care pune in vibratie lichidul din canalul timpanic al
melcului (rampa timpanica). Vibratiile se transmit in lungul acestui canal pana la varful lui si
apoi prin canalul vestibular vibratiile ajung la fereastra rotunda ( acoperita de o membrana)
prin care ele se pierd in spatiul urechii medii care comunica prin trompa lui Eustachio cu
faringele. In canalul cohlear al urechii interne, vibratiile determina prin rezonanta vibrarea
unei parti a organului lui Corti. Excitatiile mecanice ale celulelor in ritmul vibratiei se transmit
in dendritele celulelor nervoase din ganglionul lui Corti. Deci, la nivelul melcului se gasesc
celulele senzoriale auditive care transforma energia sonora in impulsuri nervoase ce sunt
conduse pe caile nervoase auditive la scoarta cerebrala (lobul temporal), unde are loc
formarea senzatiei auditive.
Cand scarita intra in vibratie are loc presarea si relaxarea perilimfei din rampa vestibulara
care prin helicotrema ( locul in care se face comunicarea intre rampa vestibulara si rampa
timpanica) transmite mai departe presarea si relaxarea endolimfei. Totodata
perilimfa bombeaza si membrana ferestrei rotunde care este la periferia rampei timpanice.
Cand se produce presarea perilimfei are loc bombarea si relaxarea membranei bazale de
catre endolimfa rampei timpanice.
Cilii celulelor senzoriale auditive au capacitatea de a sesiza orice miscare pe care
dendritele o transmit ganglionului spiral cortic, care are 27.000 de neuroni. Aceasta
constituie receptia primara a auzului in care vibratiile sunt codate in impulsuri nervoase mai
intense sau mai putin intense ca raspuns la vibratiile sonore receptate din exterior.
In cortex, zona in care ajunge calea auditiva este localizata in principal in circumvolutiunea
superioara temporala. Exista doua zone corticale: o zona corticala auditiva localizata in
regiunea temporala care are fibre de la nivelul corpului geniculat median; o zona corticala
de asociatie auditiva localizata in special in cortexul parietal si care primeste impulsuri atat
de la aria auditiva centrala cat si de la ariile talamice adiacente corpului geniculat.
Sunetele joase sunt receptate in aria primara auditiva in partea anterioara, sunetele inalte
sunt receptate in portiunea posterioara a ariei primare auditive. Cortexul trimite periferic la
toate nivelurile analizatorului auditiv fibre centrifuge care regleaza nivelul de sensibilitate al
acestor relee, intarind receptia pentru ceva nou, interesant sau slabind pentru ceva
neimportant si lipsit de noutate (procese inhibitorii). Altfel spus o persoana se poate
concentra asupra unui sunet particular respingand in acelasi timp altele (un solist, o
melodie).
Urechea omului este o structura complexa, de o sensibilitate uimitoare. Ea nu reprezinta
doar organul auzului, ci, totodata, ne permite sa fim constienti de pozitia si de miscarile
capului nostru, precum si de directia gravitatiei, contribuind astfel la simtul echilibrului si
miscarii si la capacitatea noastra de a executa miscari linistite, coordonate.

11

TINITUS - este un zgomot perceput in ureche/cap cu o durata mai mare de 5 minute.


Putem discuta despre tinitus cronic atunci cand acesta se extinde ca durata si persistenta.
Marea noastra majoritate poate experimenta zgomote in ureche, dar nu catalogam acestea
ca fiind tinitus.
In tinitus sunetele sunt asemuite cu:
- jet de abur sub presiune
- fluierat
- sunet de sonerie
- baziit
TINITUS-ul poate fi perceput si ca:
- sunet pulsatil
- zgomot alb
- senzatie de vorbire sau muzica distorsionate - lucru semnalat in special de batranii
cu pierderi de auz
- suierat, fluierat
In ce priveste originea acestuia putem defini doua mari categorii:
1)Cauze neurofiziologice: tinitus neurosenzorial
- acufene
2)Cauze de natura somatica-tinitus somatic
De departe, in cazul majoritatii pacientilor care se plang de Tinitus regasim o cauza de
natura neurofiziologica sau neurosenzoriala, originile fiind undeva in cadrul sistemului
auditiv nervos. Desi nu exista un tratament definit, pacientii pot invata sa-si gestioneze
reactiile la tinitus, acest lucru contribuind la imbunatatirea calitatii vietii.
Tinitusul de natura somatica poate avea ca sursa sistemul muscular, vascular, respirator,
fiind perceput ca zgomot de flux sangvin, zgomot vascular, baziit venos.
12

Tinitusul poate fi :
- subiectiv este auzit doar de pacient
- obiectiv este auzit de pacient si la un control fizic si de examinator, este intalnit mai rar si
intotdeauna este un sunet cu implicatii somatice.
Deasemenea, poate fi permanent (min. 6-12 luni) sau temporar (indus de zgomot sau
ototoxicitate care va disparea in 1-2 saptamani)
Tinitusul are o pondere mai ridicata in randul barbatilor, varstnicilor, muncitorilor expusi la
zgomot, persoanelor cu anumite probleme de sanatate.

2% mai multi barbati decat femei

80% dintre pacienti au varste mai mari de 40 ani

apare gradual sau brusc

marea majoritate dintre pacienti descriu ca fiind un singur sunet si uneori doua sau
mai multe, asemuindu-le cu un clinchet de clopotel, picaturi de ploaie, pulsatie.

85% din pacienti, pe o scala numerotata de la 0 la 10 situeaza zgomotul in zona 5


sau mai mult, ca si intensitate.

Cauze ale tinitus-ului:

boala Meniere

zgomot indus de scadere de auz

otoscleroza

infectii ale urechii

cauze genetice

varsta

neurinomul de acustic

85 % din cei cu tinitus prezent sufera si de o diminuare a acuitatii auditive, dar numai
60% din pacienti cer sprijin unei clinici de specialitate.
Tinitus-ul determina:
13

dificultati de somn

probleme de concentrare

probleme la serviciu

preocupare permanenta cu sunetul din ureche

depresie

poate afecta intelegerea vorbirii

poate determina atacuri de panica

Metode de tratament:

acomodare

mascare

terapie cu sunet

chirurgical (otoscleroza, boala Meniere)

stimulare electrica

hipnoterapie

acupunctura

medicatie

dieta, etc.

In 1928 JONES si KNUDSEN au realizat primul aparat de mascare a tinitusului, iar in 1977
a fost facut disponibil pe piata de catre VERNON a unui dispozitiv auditiv ce combina
un aparat auditiv si un generator de sunet.
Firma Beltone, combinand terapia acustica si consilierea de specialitate a introdus Beltone
Tinitus Breaker - cea mai avansata tehnologie de terapie acustica pentru tratarea tinitusului. Dispozitivul se axeaza pe principiul de invatare si educare a sistemului auditiv al
pacientului sa ignore zgomotul nedorit.
Pentru prima data firma Beltone a oferit un generator de sunet atat ca dispozitiv singular cat
si incorporat intr-un aparat auditiv modern - Beltone Reach.

14