Leoaica tanara iubirea

Nichita Stanescu
1.

Introducere
Poetul Nichita Stanescu se incadreaza in perioada post-belica a literaturii romane fiind un poet neomodern alaturi de
Gellu Naum. In cadrul liricii romanesti, reprezinta un inovator al limabjului poetic asezandu-se in galeria poetilor Mihai
Eminescu si Tudor Arghezi.
2.
Etapele creatiei stanesciene
Operele poetului se impart in trei etape de creatie.
In prima etapa de creatie sunt cuprinse volumele Sensul iubirii si O viziune a sentimentelor. Se delimiteaza un eu
poetic adolescentin in care sinele este in deplina concordanta cu universl. Starile de fericire sunt completate de iubire ca
sentiment originar al nasterii cuvintelor. Temele predominante sunt iubirea si timpul.
A doua etapa de creatie stanesciana conduce la volume precum Omul si sfera, Rosu vertical, Necuvintele, 11
elegii, Laus ptolemaei. Opera cuprinsa in aceste volume devine o schimbare de zodie deoarece lirismul este
interiorizat si reflexiv. Temele predominante sunt opera si creatorul, ganditorul, timpul scurs ireversibil. Se schimba
perceptia asupra temporalitatii, scurgerea timpului fiind dureroasa, iar cantecul devine singura alinare in care versurile se
structureaza inefabil. Se insista asupra conditiei poeziei ca opera gandita si asupra conditiei creatorului vazut in ipostaza
de ganditor. Matematica, pe langa stiinta, devine cale de cunoastere a universlui.
Prin volumul Opere imperfecte (1979) se trece la a treia etapa de creatie dominata de meditatie grava, tema mortii
si a timpului si schimbarea conceptiei despre arta poetica. Alte volume ale etapei sunt Maretia frigului si Noduri si
semne. Poezia de tip arta poetica este metaforica, simbolica, plina de viziune in care peotul se transfigureaza, dorind
sa supravietuiasca prin cuvinte.
3.
Caracteristici neomodernism

Neomodernismul este un curent literar aparut in spatiul autohton intre anii 1960 si anii
1980 care promova o noua viziune asupra modernitatii literaturii. Membrii acestei generatii sunt
cunoscuti si sub numele de saizecisti.

4.

5.

6.

7.

Caracteristicile neomoderne in opera lui Nichita Stanescu sunt poezia este considerata o modalitate de cunoastere
deplina si ea contrariaza permanent asteptarile criticilor. Poezia este definita pe coordonatele existentei si ale
cunoasterii, de aceea urmareste lupta sinelui cu sinele si confruntarea dintre ganditor si creator. Sunt abordate din nou
teme ale literaturii romane. Se creaza un univers original in poezie in care abstractul ia forma concreta, iar legatura dintre
abstract si concret se realizeaza bivalent. Caracteristica predominanta a limbajului este ambiguitatea impinsa pana la
aparenta de absurd si nonsens. Metaforele devin originale datora subtilitatii lor, iar imaginile artistice sunt insolide.
Opera se incadreaza in genul literar liric si este o arta poetica neomoderna specifica primei etape de creatie,
caracterizand un eu liric vitalist, in care iubiera este sentimentul dominant revitalizator atat pentru fiinta sa cat si pentru
poezie. Opera este publicata in 1964 in volumul O viziune a sentimentelor.
Arta poetica este un crez literar, un program, o arta de a scrie. Arte poetice sunt considerate operele in care
artistul exprima conceptia personala, viziunea despre arta si procesul de creatie.
Titlul volumului este format din doua substantive comune care semnifica o abordare, parere a emotiilor regasite in
volumul respectiv.
Semnificatie titlu
Opera literara Leoaica tanara iubirea are un titlu sugestiv, iar metafora titlu asociaza in mod inedit sentimentul iubirii
unei feline feroce, viclene deoarece ambele concepte au in comun acea agresivitate cu care finta este dominata Leoaica
tanara iubirea surprinde o iubire adolescentina cecunoscuta inca fiintei, capabila sa se indragosteasca.
Tema textului
Fiind o arta poetica, tema o reprezinta viziunea asupra universlui metamorfozat prin iubire. Tema dezvolta un camp
semnatic specific in care fiinta indragostitului se refugiaza intr-un univers in schimbare odata cu el. Motivele literare sunt
leoaica (motiv central), cerc (geneza, cerc rotitor), ciocarlii, desert.
Secvente lirice
Poezia cuprinde 3 secvente lirice in care sentimentul iubirii cuprinde fiinta umana fiind vazuta in raport cu timpul: in
prima secventa iubirea este un sentiment predestinat si patrunde brutal in viata eului poetic, in a doua secventa se arata
schimbarea universului sub ochii indragostitului si renasterea fiintei acestuia, iar ultima secventa descrie iubirea ca un
sentiment ce se perpetueaza in timp, o constanta existentiala.

8.
9.

10.

11.

Poezia debuteaza cu repetarea sintagmei titlu, metafora ce defineste iubirea de tip adolescentin Leoaica tanara
iubirea. Sub forma unei adresari directe se confeseaza eul indragostit in forma meditativa Mi-ai sarit in fata. Fiinta
umana este predispusa la a se indragosti, iubirea fiindu-i predestinata Ma pandise-n incordare/ Mai demult. Sub forma
constatativa este descrisa amprenta sentimentului pe fata indragostitului Coltii albi mi i-a infipt in fata/ M-a muscat
leoaica azi de fata.Substantivul coltii, verbul a sarit, pandise si a muscat descriu viclenia sentimentului ce cuprinde
fiinta in mrejele sale si de asemenea, incesivitatea cu care acapareaza eul poetic indragostit.
A doua secventa arata ca schimbarea este vizibila brusc si deodata, universul redobandind un alt status si o alta
forma, metamorfozand-se odata cu fiinta indragostita natura i se facu un cerc de-a dura. Cercul rotitor simbolizeaza
geneza, iar comparatia cand mai larg cand mai aproape/ Ca o strangere de ape semnifica reinvetarea in forma pura a
tot ceea ce-l inconjoara pe indragostit. Simturile sunt reinventate si percep doar ceea ce eul poetic doreste: lumea este
zugravita in culori vii de curcubeu, iar auzul percepe muzica stelelor si privirea-n sus tasni/ Curcubeu taiat in doua/ Si
auzul o-ntalni/ Tocmai langa ciorcalii. Substantivul ciocarlia este un simbol al zborului spre lumina, spre soare.
In a treia secventa, fiinta se reinventeaza pe sine, fizionomia fiind total diferita, nereusind sa se mai recunoasca.
Spranceana, tampla si barbia reprezinta constante statornice ale fiintei, acum intrate in schimbare. Repetarea conjunctiei
si, aparent are rol de a descrie succesiunea momentelor unei vieti incarcate de iubire, in care sentimentul domninat
este fericirea si implinirea Si aluneca-n nestire/ pe-un desert in stralucire. Se schimba radical modul in care iubirea este
perceputa de fiinta umana, este acceptata, nu mai socheaza simturile, devenind o obisnuinta Peste care trece-alene,
leoaica tanara se transforma in leoaica aramie, insa viclenia o caracterizeaza in continuare, atat timp cat aceasta
exista cu miscarile viclene/ Inca-o vreme/ Si-nca-o vreme.
Marcile subiectivitatii
Marcile subiectivitatii prezente in poezie sunt mi, m-, meu, iar tipul de lirism este subiectiv.
Analiza aprofundata a textului
In textul dat, campurile semnatice dominante sunt al iubirii, al naturii si a leoaicei. Iubirea debuteaza cu faza
adolescentina leoaica tanara iubirea, urmata de schimbarea brusca deodata datorita iubirii pr-zise, iar apoi se prezinta
o iubire matura de care fiinta umana este obisnuit peste care trece-alene. Campul semantic al naturii este reprezentat
de substativele curcubeu, ape, ciocarlii, desert, care auta la evidentierea schimbarilor suferite de univers datorita
aparitiei iubii. Campul semnatic al substantivului leoaica este format din mai multe asocieri leoaica tanara, leoaica
aramie, coltii, miscarile viclene, care este de asemenea asociat cu substantivul iubirea.
In fiecare secventa se gasesc diferite valori morfologice precum verbe, adverbe, adjective si substantive. In prima
secventa sunt prezente verbele ai sarit, a infipt, a muscat cu rol de a marca o actiune de patrundere a iubirii in viata
poetului. In a doua secventa se gasesc adverbele sus si tocmai si adjectivele larg, aproape, cu rolul de a descrie
schimbarea. In a treia secventa substativele desert, leoaica, miscarile, spranceana, barbie reprezinta elemente
constante care au suferit schimbari.
Una dintre particularitatile expresivitatii este simplitatea formei si finalul tensionat inca-o vreme/ si-nca-o vreme
sugerand ciclitatea iubirii. Unele expresii sunt ambigue, contribuind astfel la plasticitatea limbajului Si privirea-n sus
tasni. Metafora titlu se regaseste in primul vers, fiind ideea centrala a textului, reprezinta o iubire adolescentina pe cale
de initiere. Imaginile dinamice mi-a sarit, i-a infipt, m-a muscat arata aparitia neasteptata a iubirii. Epitetul cromatic
leoaica aramie reprezinta o iubire adulta, matura.
Prozodie
La nivel prozodic, se regaseste tehnica ingambamentului ce consta in continuarea ideii poetice in versul urmator si
cele 3 strofe neregulate.
Concluzie
In concluzie, opera Leoaica tanara iubirea de Nichita Stanescu este o arta poetica neomoderna.

MOROMEII
de MARIN PREDA

I. ncadrarea autorului n context:

Marin Preda, important romancier posbelic, se impune n literatur ca o adevarat
contiin, ca un autor care a rezistat n epoca ameninat de cenzura comunist, prin
romanele sale (Risipitorii, Delirul, Moromeii, Cel mai iubit dintre pmnteni), care certific
rezistena prin cultur a autorului lor.
Romanul Moromeii creeaz n manier realist-obiectiv universul specific al satului
romnesc din Cmpia Dunrii, aflat la rscrucea istoriei. Prin aceast oper Marin Preda
analizeaz probleme legate de mica proprietate rneasc in raport cu relaiile capitaliste
i socialiste.
Romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectiv a faptelor de ctre un
narator obiectiv, omnipresent i omniscient, prin aspectul social al prezentrii vieii rurale
interbelice, prin crearea unei tipologii determinate istoric i social, prin structura circular
a primului volum.
II. Tema o constituie destrmarea unei familii de rani din satul Silitea-Gumeti din
Cmpia Dunrii, n perioada de dinaintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Problematica
celor dou volume este diferit, dar tematica este unitar, reconstituindu-se imaginea
satului romnesc ntr-o perioad de criz i nregistrnd transformri ale instituiilor i
mentalitilor. Romanul are mai multe niveluri de interpretare: poate fi roman de dragoste,
din perspectica cuplului Polina-Biric, dar i roman al formrii unei personaliti, prin
evoluia lui Niculae. Volumul al II-lea propune alt lume i alte concepii i vizeaz o
realitate social mai ntins.
III. Indicii spaio-temporali
Romanul incepe simbolic cu aezarea aciunii sub semnul unui timp ingduitor, tolerant,
care avea nesfrit rbdare cu oamenii. In ceea ce privete spaiul intmplrilor, acesta
este satul Silitea-Gumeti din Cmpia Dunrii. Finalul primului volum arat c timpul nu
mai avea rbdare, deci se poate vorbi despre ostructur circular. Dup cum se observ,
relaiile temporale i spaiale sunt fixate inc din incipitul romanului. Tensiunea
romanului decurge tocmai din aceast pendulare ntre timpul istoric i timpul individual,
aa cum observ nsui Moromete: Nu am dect o singur via de trit, n timp ce istoria
este nceat i nepstoare.
IV. Structura romanului:
Aciunea volumului I este cuprins n trei mari secvene epice. Cea dinti ncepe ntr-o
smbt seara i continu pn n dup-amiaza zilei urmtoare, aspecte
precum dragostea dintre Polina i Biric, foamea achizitiv de pmnt a lui Tudor Blosu i
fiul su, Victor, boala lui Vasile Booghin, ran suferind de ftizie, pus pe neateptate in
faa destinului ireversibil, rzvrtirea lui Tugurlan, spiritul distructiv al Guici, sora lui Ilie
Moromete, realitile rurale (premilitara, adunrile din poiana fierriei lui Iocan, Cluul
din curtea lui Blosu).
A doua mare secven epic surprinde satul n febra seceriului. Oamenii treier i
macin ndat spre a gusta din pinea noii recolte. Culegerea roadelor pmntului este un
moment de bucurie, de consonan deplin a omului cu ritmurile naturii.
Seceriul are reguli precise, impuse de tradiia strbun: cel mai vrednic dintre copii este
cel care, simbolic, pornete recoltarea grnelor, msurnd cu pasul "staiile", prile de loc
pe care va trebui s le duc fiecare secertor la capt, apoi "ncepe s taie spicele i s
arunce mnunchiurile n urm", iar tatl leag snopii i-i aaz n cli. Femeile se ocup de
mncare pentru secertori, iar n anul acesta recolta fusese foarte bun, de aceea o
veselie nemaipomenit i cuprinsese pe toi, Catrina ludndu-l pe Cel de Sus pentru
"mana cereasc", cum i spunea ea grului, "cu care i milostivise Dumnezeu".
Ultima secven infieaz conflictul direct dintre Ilie Moromete i fiii si. Bieii se afl
n conflict i cu tatl lor, fiindc acesta "nu face nimic, st toat ziua", iar pe ei i scoal cu
noaptea n cap ca s plece la munc i nu-i slbete toat ziua cu ordine i porunci. Il
acuz pe Moromete c nu e n stare de nimic, pe cnd "alii, ca alde Blosu", tiu s

ctige bani din vnzarea produselor i-l silesc s plece i el la munte cu cerealele, dar nu
iese nimic din aceast cltorie. Bieii cei mari plnuiesc s plece cu oile la Bucureti, ca
s fac bani, calculele teoretice pe care le fac l conving chiar i pe Moromete c familia sar alege cu un ctig important.
Monografia satului este completat, n afara celor relevate, prin ilustrarea ctorva
obiceiuri i datini populare: jocul bieilor cu bobicul, aldmaul but dup vinderea
salcmului, chemarea fetelor la poart prin fluieratul flcilor, jocul cluarilor n curtea lui
Blosu realizeaz o imagine sugestiv a spiritualitii rneti, a satului interbelic din
Cmpia Dunrii. Viaa oamenilor este legat direct de cea a animalelor, care devin uneori
adevrate personaje n roman, avnd nume i participnd la intmplri. Oaia Bisisica l
enerveaz peste msur pe Niculae, cinele Duulache fur brnza pus pe mas pentru
cina familiei, caii sunt ngrijii cu drag de bieii mai mari, restul ortniilor fiind mereu n
preajma oamenilor prin zgomote specifice.
Celelalte planuri de aciune sunt reprezentate de destinele altor familii, care nu se
intersecteaz cu destinul familiei Moromete i nu se influeneaz reciproc.
Un destin privete conflictul dintre Tudor Blosu i fiica Iui Polina, pentru c aceasta "fuge"
cu un biat srac din sat, Biric, cu care tatl nu e de acord. Fata este aprig, nu renun
i-l silete pe Biric s secere grul de pe pmntul care i se cuvenea ca zestre, apoi d
foc casei printeti, iscndu-se i o btaie ntre Biric i tatl i fratele Polinei.
V. Conflictul este o contradicie ntre dou categorii sociale, idei. Personajul central,
Ilie Moromete, locuitor al satului Silitea-Gumeti este un ran tradiionalist care are dou
loturi de pmnt. Unul este al su, iar cellalt ii aparine Catrinei, cea de-a doua soie a sa.
El are fora de munc asigurat de familie, adic de Achim, Nil i Paraschiv, feciori din
prima cstorie, i de Tita, Ilinca i Niculae, copiii si i ai Catrinei. Pentru munc are cai,
iar hrana i imbrcmintea familiei sunt asigurate de creterea unor oi. Unitatea familiei
Moromete este mcinat de un triplu conflict.
Unul const in dezacordul dintre tat i fiii din prima cstorie. Acetia au impresia c
tatl lor economisete banii obinui din cultivarea loturilor pentru a face zestre Ilinci i
Titei i pentru a-l da la coal pe Niculae. Prerea celor trei frai este intreinut cu rea
voin de Guica, sora lui Moromete, care sper de fapt s fie ingrijit de cei trei biei. In
cele din urm, ei fug la Bucureti cu oile i caii familiei. Familia intr intr-un grav declin
financiar.
Al doilea conflict, prezentat mai amplu in al doilea volum, este cel dintre Ilie i Catrina.
Moromete nu reuete nici mcar s-i petreac btrneea alturi de soia sa. Suprat
c Ilie a vrut s-i aduc bieii de la Bucureti i pentru c nu a trecut casa i o parte din
pmnt pe numele ei, Catrina se mut la fiica ei din prima cstorie.
Al treilea conflict de familie este desfurat in volumul inti. Cei implicai sunt
Moromete i sora sa , Maria, poreclit Guica. Ea ar fi vrut ca fratele ei s nu se
recstoreasc i s o in in cas. Moromete ins i-a construit un bordei departe de casa
lui, fapt care a atras ura mistuitoare a Mariei. Ea este autoarea moral a plecrii bieilor
celor mari. Guica moare uitat de nepoi i de fratele ei, care nici nu particip la
inmormntare.
Conflictul interior cu cea mai mare importan n roman este cel al lui Ilie Moromete, al
crui sistem de valori este infirmat de alegerea fiilor. Diferenta dintre concepia de via a
protagonistului, autoiluzionarea lui referitoare la rezolvarea poblemelor i importana
valorilor legate de viaa spiritual, i dificultatea de a accepta c acest sistem nu poate fi
perpetuat de copii face din Moromete, cel din urm ran n romanul deruralizrii satului.
VI. Personaje:
In centrul romanului st Ilie Moromete ranul care privete modul su de via ca pe
singurul posibil. Ilie Moromete este pstrtorul neclintit al valorilor patriarhale, ranul cu
spirit meditative i contemplativ, convins de importana existenei sale. Marin Preda i
modeleaz personajul prin caracterizare direct i indirect.
a.Direct:
Naratorul prezinta vrsta lui Moromete, aflat la a doua csnicie ( acum avea acea
vrst intre tineree i btrnee, cnd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba
firea cuiva; Era cu zece ani mai mare dect Catrina (contingent 911, fcuse rzboiul)),

i contureaz un vag portret fizic (fruntea larg, descoperit de golul prului czut de o
parte i de alta a cretetului), i precizeaz simpatia politic pentru liberali.
Caracterizarea fcut de alte personaje: Catrina l vede negru la suflet de pcate i de
tutun, mort dup edere i dup tutun, n timp ce Blosu intuiete spiritual duplicitar al
vecinului su: om care eu i zic una i el se face c n-aude.
Autocaracterizndu-se, Ilie Moromete insist, n finalul volumului al doilea, asupra
verticalitii sale i a modului de gndire tradiionalist, neinfluenabil: eu totdeauna am
dus o via independent
b. Indirect: cele mai multe trsturi ale lui Ilie Moromete sunt construite indirect, prin
reliefarea gndurilor, aciunilor sau atitudinilor sale.
prima scen care contureaz imaginea tatlui autoritar este cea a cinei Moromeilor,
n care este prezentat ca stnd deasupra tuturor i stpnind cu privirea pe
fiecare. Mediind conflicte, el este cel care refuz colarizarea lui Niculae sau
privete cu nencredere propunerea fiilor celor mari de a pleca la Bucureti cu oile.
Disimularea este o trstur definitorie a lui Moromete. Scena dialogului dintre el i
Tudor Blosu este semnificativ. La intrebarea vecinului dac s-a hotrt s-i vnd
salcmul, Moromete se gndete c acest lucru este posibil, dar se comport ca i
cum aspectul nu l-ar interesa. La fel, aflnd c Paraschiv i Nil vor s fug de
acas, Moromete reuete s-i ascund gndurile care il frmnt, amnnd sa
intervin.
Marin Preda creeaz un personaj de o inteligen ieit din comun. Simind nevoia
hranei spirituale, ranul cu fire reflexiv citete ziarele in fiecare duminic,
impreun cu ali steni, in Poiana lui Iocan. Aici el incearc s clarifice ideile din
articolele publicate, s descifreze sensurile profunde ale politicii vremii.
Ironic fiind, Moromete reuete n situaii critice s atenueze gravitatea
momentului. De exemplu, n scena tierii salcmului nu pierde nici o ocazie de a i se
adresa caustic lui Nil, la care constat neputina de a raiona n situaii elementare.
Finalul volumului I prezint drama paternitii rnite, Moromete trebuind sa accepte
plecarea fiilor i abandonarea statutului de ran, n ciuda eforturilor lui de a le
insufla acelai sistem de valori ca al lui.
Om al pmntului i al satului tradiional, Ilie Moromete este considerat unanim de
criticii literari drept cel mai complex tip de ran din literatura romn prin adncimea i
frumuseea spiritului su. Prin realizarea acestui personaj, Preda a infirmat prejudecata
interbelicilor potrivit creia numai un intelectual poate fi eroul unei drame interioare, cu
revelaii la nivelul contiinei.
VII. Tehnica narativ:
Naratorul este obiectiv, relateaz la persoana a III-a, iar viziunea sa se completeaz cu
cea a naratorilor reflectori. Ca tehnici de compoziie, Marin Preda utilizeaz n primul
volum tehnica decupajului i naraiunea lent, iar n cel de-al doilea apare tehnica
rezumativ, cu ntoarceri n timp i eliminri de fapte. n ceea ce privete stilul, textul se
remarc prin oralitate, prin mbinarea stilului direct cu cei indirect i cu cel indirect liber,
cu rolul ambiguizrii vocii narative i al prezentrii gndurilor personajelor.
CONCLUZII: Romanul Moromeii reflect estetica realismului postbelic prin tematica
social, prin caracterul de fresc a lumii rurale ante- i postbelice, prin persepctiva
auctorial din care sunt relatate evenimentele, prin verosimilitatea faptelor. Totodat,
ambiguizarea vocii narative prin mpletirea stilului direct cu cel indirect liber i cu
interveniile naratorului, precum i crearea unui nou tip de ran n literatura romn
reprezint elemente de modernitate ale crii.

SUBIECTUL I - Rolurile stilistice alte modurilor / timpurilor verbale

INDICATIVUL

imprim un caracter obiectiv aciunilor, strilor pe care le exprim;

intr n opoziie cu conjunctivul, fcndu-se astfel distincia dintre real i ireal, dintre cert
i posibil.
IMPERATIVUL

comunicare direct;

exprim dorina sau voina emitorului de a determina o aciune ori de a o mpiedica;

exprim atitudini i triri subiective printr-un dublu sistem de semnale verbale i

paraverbale;

marc textual a stilului indirect - rol de teatralizare, de dinamizare a discursului

personajelor;

alturi de substantive sau adjective n vocativ reprezint un indice al oralitii stilului;

prezena lui n textul liric semnaleaz discursul dialogic sau monologul adresat care poate
lua forma invocaiei retorice.
CONJUNCTIVUL

exprim o aciune posibil, realizabil, probabil;

arat atitudinea emitorului fa de aciunea, starea, trirea enunat: incertitudine,

ezitare, aproximaie, dorin, protest, indignare;

substituie imperativul rol de accentuare a subiectivitii;

n textul liric, reprezint deseori marca textual a unui plan al imaginarului avnd rolul de
a semnaliza trecerea de la dimensiunea real la cea ideal.
CONDIIONAL OPTATIVUL

la timpul perfect aciunea este ireal;

nlocuiete conjunctivul n enunuri interogative sau exclamative;

valoarea expresiv este aceea de a acenta tonalitatea subiectiv uimirea, indignarea;

n textul liric exprim o situaie ipotetic, o experien liric imaginat.

INFINITIVUL

infinitivul perfect ndeplinete funcia stilistic de marc a narativitii prin instituirea unei
succesiuni temporale.
GERUNZIUL

dinamizare;

aciunea e n desfurare;

creeaz imagini dinamice;

reliefeaz percepia subiectiv ( aciune ipotetic, probabil, incert, presupus, bnuit,

dorit: i poate i acum a mai fi trind dac n-a fi murit).
PARTICIPIUL

comportament dublu : adjectival i verbal ( funcii stilistice celor dou clase morfologice);

verbal inversiuni topice;

adjectival epitet, metafor.

SUPINUL

exprim aciunea, procesul sau starea vzute cu potenialitate;

poate deveni epitet al verbului sau al substantivului ori capat valoare metaforic;

cu valoare de imperativ ofer enunului un ton impersonal devenind un indice textual al

stilului oficial (De trimis...! De nmnat directorului!)
Valori stilistice ale timpurilor verbale

PREZENTUL

presupune o aciune continu, fr perspectiva ncheierii;

traseaz axa temporal a desfurrii aciunii pn la infinit;

imprim un ritm vioi aciunii i o dinamizeaz;

d impresia c aciunea se desfoar sub ochii receptorului, crend impresia de

autenticitate i exactitate;

are puterea de a renvia faptele trite de narator;

prezentul liric exprim intensitatea tririi ntr-o durat concentrat, valorizeaz clipa
prezentului, n contrast cu trecutul sau cu viitorul;
IMPERFECTUL

timpul propriu literaturii de amintiri, al aceluia care nfiseaz o succesiune de

evenimente ale trecutului;

arat o aciune neterminat n trecut, simultaneitatea, permanena;

exprim durata aciunii, a trecerii timpului, a insistenei;

este un timp al narativitii subiective, evocatoare;

poate deschide o perspectiv dinspre trecut spre viitor;

prelungete durata aciunii pe axa temporal la infinit;

imperfectul narativ/ evocativ timpul naraiunii este prelungit spre timpul istorisirii;
instituie o perspectiv subiectiv;

imperfectul descriptiv confer descrierii un caracter dinamic n opoziie cu decupajul

static determinat de utilizarea prezentului;
PERFECTUL SIMPLUNARATIV :
- situeaz evenimentul ntr-un trecut recent;
- arat caracterul punctual al aciunii;
- reliefeaz derularea rapid a evenimentelor ori valoarea momentan a unei stri;
- situarea n finalul textului n care predomin alt timp(impf. sau prez.) produce o schimbare de
ritm narativ avnd rolul de accelerare brusc a relatrii;
- este un timp specific scrierilor istorice;
- sensibilizeaz desfurarea, succesiunea aciunilor;
DESCRIPTIV :
- presupune o deviere expresiv de la caracterul prin excelen narativ al aciunii; ofer
vivacitate imaginilor.
PERFECTUL COMPUS

nscrie evenimentele narate ntr-o durat trecut;

poate avea rol de evocare, marcat de indicii subiectivitii;

delimiteaz planul naratorului de planul personajelor;

folosit n finalul textului n contrast cu alte timpuri poate avea rol rezumativ;

poate da impresia c apropie aciunea de momentul vorbirii, ceea ce mrete emoia;

creeaz impresia unei afectiviti mai puternice, mai pronunate;

prin nlnuirea verbelor la pf. compus se creeaz iluzia unei derulri cinematografice,
rapide, dinamice, fr oprire;

evideniaz alternarea planurilor real cu cel al dorinei; se creeaz impresia unui joc al
destinului.
VIITORUL

formele culte, literare sugereaz sigurana sau o condiionare a inteniei;

este timpul perspectivei;

lrgete orizontul n plan spaial i temporal;

sunt expresive ndeosebi formele populare, familiare care sugereaz oralitatea;

arat durata ideal, a creaiei, a artei;

artistic, aceste verbe ncheie o experien de cunoatere, cea a timpului trit, iar cu ele
se ncepe o nou aventur cognitiv, aceea a unui timp al ficiunii artistice.

O SCRISOARE PIERDUT
de Ion Luca Caragiale
1.

Introducere
Ion Luca Caragiale (1852 -1912), dramaturg i prozator, a fost un observator lucid i ironic al societii
romneti din vremea lui, un scriitor realist i moralizator, un excepional creator de oameni i de via.Comediile
sale - "O scrisoare pierdut", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoas" i "Conu Leonida fa cu reaciunea" ilustreaz un spirit de observaie necrutor pentru cunoaterea firii umane, de aceea personajele lui triesc n
orice epoc prin vicii, impostur, ridicol i prostie. Comedia "O scrisoare pierdut" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un
succes rsuntor pe scena Teatrului Naional din Bucureti, la data de 13 noiembrie 1884.
Clasicismul este o doctrina literara cristalizata in secolul al 17-lea in Franta, caracterizata prin imitarea
operelor Antichitatii greco-latine, potrivit unor reguli deduse din capodoperele acesteia. Clasicismul presupune,
indiferent de epoci, subiecte nobile, monumentale si o expresie simpla, echilibrata, eleganta.
Ca si caracteristici, clasicismul este un curent rationalist in care exista obiectivitate si se respecta normele
de compozitie, a regulilor (celor trei unitati: de loc, de timp, de actiune). Exista interesul pnetru natura umana
(tipuri eterne) si idealul imbinarii frumosului cu binele si adevarul, a utilului cu placutul. In opere se afla ordine,
echilibru, armonie, rigoare si are loc puritatea genurilor, sobrietatea stilului, scopul fiind didactic si moralizator.
Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie
de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.
Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se imbina categoria estetica
a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.
2. Tema
"O scrisoare pierdut" este o comedie realist de moravuri politice, ilustrnd dorina de parvenire a
burgheziei n timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputai. Pe fondul agitaiei oamenilor politici aflai
n campanie electoral, se nasc conflicte ntre reprezentanii opoziiei - Caavencu i grupul de "intelectuali
independeni" - i membrii partidului de guvernmnt- tefan Tiptescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi i
Brnzovenescu.
3.
Semnificaia titlului:
"O scrisoare pierdut" ilustreaz simetria clasic a piesei, sintetiznd,
totodat, intriga subiectului. Primascrisoare de amor, trimis de Tiptescu Zoei, este pierdut de aceasta, gsit
de ceteanul turmentat, care o "pierde" (pentru c i-o fur Caavencu) iar acesta o pierde - la rndul lui - fiind
gsit din nou de ceteanul turmentat, care o napoiaz "andrisantei", nchiznd astfel
cercul. Cealalt "scrisoric de amor" este a unei doamne din nalta societate bucuretean ctre o "persoan
nsemnat... da becher" i gsit de Dandanache n buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data
aceasta "scrisorica" este pierdut definitiv de becherul bucuretean, care nu o mai primete napoi, pentru
c "mai trebuie s-aldat".
4. Structura comediei:
Piesa este structurat n patru acte, fiecare dintre ele fiind alctuit din mai multe scene. Personajele piesei,
numite de ctre autor "persoane", sunt menionate cu numele i statutul social pe care l are fiecare n cadrul
comediei. Perspectiva spaial este real i deschis, fiind precizat de ctre autor, iar timpul n care se petrec
ntmplrile este plasat la sfritul secolului al XIX-lea: "n capitala unui jude de munte, n zilele noastre".
5. Construcia subiectului:
Aciunea actului I se desfoar n casa prefectului tefan Tiptescu, decorul indicnd o anticamer n
care se afl gazda i Ghi Pristanda, poliaiul oraului. Prefectul judeului citete indignat un articol din ziarul lui
Nae Caavencu, "Rcnetul Carpailor", n care este numit "vampir". Poliaiul i relateaz apoi prefectului misiunea
pe care o avusese n noaptea precedent, aceea de a-i spiona pe inamicii politici, trgnd cu urechea la

ferestrele casei lui Nae Caavencu. Cu acest prilej, Ghi se plnge de precara situaie financiara n care se zbate
i i povestete prefectului despre dificila profesie de poliai i despre familia lui numeroas ("nou copii") i un
venit mic("famelie mare, renumeraie mic, dup buget"). Tiptescu i reproeaz, cu simpatie i amuzament,
afacerea pe care Pristanda o fcuse cu steagurile cumprate pentru pavoazarea oraului, n cinstea apropiatelor
alegeri. Ghi Pristanda i relateaz prefectului Tiptescu ntmplarea petrecut n seara precedend n casa lui
Nae Caavencu, eful partidului independent, aflat n opoziie. Pristanda ascult la fereastra acestuia i afl un
fapt ce va deveni hotrtor pentru subiectul piesei: Caavencu se afla n posesia unui document foarte important,
"o scrisoric" prin care sper ca vor vota pentru el n apropiatele alegeri toi cei aflai acum la putere. Poliaiul nu
putuse afla despre ce fel de document era vorba pentru c nchiseser geamurile. Tiptescu nu se ngrijoreaz
prea tare i se pregtete pentru a merge la Zaharia Trahanache. Acesta, preedintele partidului de
guvernmnt, vine ns acas la Tiptescu indignat de societatea corupt i meschin, n care domin "enteresul
i iar enteresul...". Enervat la culme, Trahanache i relateaz lui Tiptescu faptul c fusese chemat de Nae
Caavencu la redacia ziarului pentru a-i arta o scrisoare de amor a prefectului ctre Joiica, soia lui. Tiptescu
se nfierbnt, fiind speriat n sine c relaia amoroas cu Zoe va fi fcut public i amenin c o s-l distrug
pe Caavencu.
Trahanache este cel care l consoleaz pe Tiptescu, susinnd c scrisoarea este o plastografie (un fals)
ordinar. Trahanache red, din memorie, textul scrisorii, adugnd i explicaiile mprejurrilor concrete, precise,
identificnd exact momentul ntlnirii amoroase dintre cei doi. Nae Caavencu l ameninase c va publica
scrisoarea n ziarul "Rcnetul Carpailor", al crui proprietar era.
Tiptescu este "turbat" de mnie, spre dezamgirea lui Trahanache, care crede c acesta "n-are
cumpt",deoarece un om politic ar trebui s tie s se stpneasc i s nu-i dezvluie sentimentele, mai ales
cnd e vorba de adversarii politici: "nu face pentru un prefect". Zoe este, la rndul ei, disperat i foarte
nspimntat de consecinele publicrii scrisorii de ctre Caavencu, chiar dac brbatul ei nu credea c e
adevrat.
Brnzovenescu i Farfuridi, doi membri marcani ai partidului de guvernmnt, consider c este ceva necurat
n vizitele pe care Trahanache, Zoe i Ghi le fac de diminea inamicului lor politic, Nae Caavencu. Cei doi i
bnuiesc pe fruntaii partidului de trdare, fiind de altfel de acord cu aceast atitudine, dar ar dori s participe i
ei: "trdare s fie, dac o cer interesele partidului, dar s-o tim i noi!...".
Ceteanul turmentat sosete i el acas la Tiptescu pentru a-i napoia scrisoarea pe care o gsise pe strad
i care era adresat de el coanei Joiica, dar constat amuzat c i-o furase Caavencu.
Pristanda comunic lui Tiptescu i Zoei c Nae Caavencu cere n schimbul scrisorii ori "o mie de poli", ori
mandatul de deputat. Trahahanache descoperise mai nainte o poli falsificat de Caavencu, prin care acesta i
nsuise ilegal banii fundaiei i cu care intenioneaz s-1 antajeze la rndul su.
Aciunea actului al II-lea se petrece n aceeai anticamer a lui Tiptescu, unde Trahanache, Farfuridi i
Brnzovenescu cerceteaz listele electorale i calculeaz voturile pe care le vor obine n apropiatele alegeri.
Statutul de alegtor era dat de posesiunile pe fiecrui cetean, acesta fiind singurul criteriu care i ddea drept
de vot. Farfuridi recurge chiar la antaj pentru electorii care au procese pe rol, deoarece - n calitate de avocat - el
poate aranja ctigarea sau pierderea procesului, punnd condiia ca acetia s voteze cu partidul lor. Acuzndui c nu se pricep la politic, Trahanache le reamintete c numele candidatului pentru postul de deputat nu a fost
comunicat nc de la centru, dar trebuie s vin din moment n moment, prin telegraf. Farfuridi i Brnzovenescu
rmn impresionai de personalitatea puternic a lui neic Zaharia, dar, nfricoai de eventuala trdare, se
hotrsc s trimit o telegram la Bucureti.
Zoe Trahanache este enervat la culme pentru arestarea lui Caavencu, mai ales c citise o tire publicat n
gazeta "Rcnetul Carpailor", prin care cititorii erau anunai c n numrul a doua zi se va reproduce "o
interesant scrisoare sentimental", ceea ce nseamn c degeaba l arestaser pe Caavencu. Zoe propune ca
soluie alegerea lui Caavencu pentru funcia de deputat, fiind singura cale prin care pot cpta napoi preioasa
scrisoare. Pentru a-l convinge pe Fnic s-i dea voturile lui Caavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine:
plnge, lein, apoi devine energic, amenintoare. Este hotrt s fac orice pentru a recupera scrisoarea,
mergnd pn la decizia: "l sprijin eu, l aleg eu", dei femeile nu aveau atunci drept de vot.
Caavencu este adus din arest n casa prefectului pentru a negocia napoierea scrisorii.

Discuia dintre Caavencu i Tiptescu degenereaz n scandal, deoarece avocatul nu vrea s napoieze
scrisoarea dect n schimbul postului de deputat, dei prefectul i oferise diferite funcii: "Vreau... mandatul de
deputat [...] nimic altceva! nimic! nimic!". Caavencu i susine antajul cu hotrre, iar conflictul politic devine
violent.
Zoe tempereaz situaia conflictual i, cu un calm aparent, i promite lui Caavencu mandatul de deputat n
schimbul scrisorii, Tiptescu cedeaz i el i-i promite c "poimine eti deputat!...". Ghi Pristanda aduce o
depe urgent sosit prin telegraf, n care prefectul este anunat c trebuie s aleag pentru postul de deputat
pe Agamemnon Dandanache. Toi cei prezeni rmn ncremenii, iar Zoe i Caavencu se revolt, gsind ca
unic soluie s porneasc lupta contra guvernului.
Aciunea actului al III-lea se petrece n sala cea mare a primriei, unde Zaharia Trahanache prezideaz ultima
adunare electoral de dinaintea alegerilor i la care sunt prezeni alegtori, ceteni, public. Zoe i Tiptescu
ncearc s-1 conving pe Trahanache s anune candidatura lui Caavencu, dar acesta descoperise polia
falsificat, prin care Caavencu i nsuise cinci mii de lei de la Societatea "Aurora Economic Romn", pe care
o conducea n acest fel. Ei rspund antajului cu antaj i hotrsc ca Trahanache s anune candidatura lui
Dandanache.
Farfuridi rostete de la tribun discursul electoral, dar este mereu ntrerupt de ctre opoziie cu fluierturi i cu
tot felul de comentarii ironice. Conflictul dintre opoziie i membrii partidului de guvernmnt se amplific
prindialogul agitat dintre cele dou grupuri reprezentate de Caavencu i, respectiv, de Farfuridi. Caavencu
rostete cu emfaz fraze aberante i demagogice, confundnd din nou maximele unor personaliti celebre,
incultura sa reieind din comicul de limbaj. Discursul lui Nae Caavencu, n calitate de candidat din partea
opoziiei, este fals emoionant, lacrimogen i demagogic, frazele pline de emfaz sunt sforitoare, patetice,
ipocrite i fr sens:"Industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu
desvrire". Trahanache anun drept candidat pe domnul Agarni Dandanache, n sal se isc o ncierare cu
strigte, huiduieli i fluierturi ntre reprezentanii celor dou grupuri politice, peste care Caavencu rcnete din
toate puterile, ncercnd s fac public relaia amoroas dintre prefect i Zoe Trahanache. n nvlmeala
creat, Caavencu i pierde plria i o dat cu ea scrisorica de amor, care fusese pus n cptueal.
Aciunea actului al IV-lea se petrece n grdina casei lui Trahanache, n ziua alegerilor. Zoe i Tiptescu sunt
foarte agitai j ngrijorai pentru c Nae Caavencu dispruse de dou zile i ei se temeau c punea la cale un
plan diabolic pentru a face public scrisoarea de amor i a-i distruge. Prefectul este preocupat i de primirea pe
care trebuia s i-o fac lui Agami Dandanache, care vine nsoit protocolar de Zaharia Trahanache.
Dandanache vorbete "peltic i ssit" i, dei face cunotin cu toi trei, i confund tot timpul.
Ameit de drum, Agami le relateaz lui Tiptescu i Zoei mprejurarea prin care ajunsese candidat n judeul
lor. ntr-o sear, cineva, "persoan nsemnat... da becher", jucase cri acas la el i i uitase paltonul.
Cutndu-l n buzunare, gsise o scrisoric de amor "ctre becherul meu, de la nevasta unui prietin. Dandanache
l antajase cu scrisoarea gsit, ameninndu-l c dac nu-i asigur alegerea n Camera Deputailor, o s-o
publice n ziarul de scandal "Rzboiul". Zoe i Tiptescu sunt nmrmurii de asemnarea situaiilor i de faptul c
Dandanache nu napoiaz scrisoarea, ci o pstreaz, dei va fi ales.
Apare Caavencu, umil i spit, pentru a-i mrturisi Zoei c pierduse scrisoarea n ncierarea de la ntrunirea
electoral, cnd cineva i-a smuls plria, iar scrisoarea se afla n cptueala acesteia. Tocmai atunci vine
Ceteanul turmentat, care are pe cap plria lui Caavencu i-i aduce Zoei scrisoarea mult ateptat, dorind n
schimb rspunsul la ntrebarea: "Eu ... pentru cine votez?". Zoe l roag pe Caavencu s scrie pe buletinul de vot
al ceteanului numele lui Agami Dandanache, apoi i cere s conduc banchetul popular n cinstea alegerii
acestuia, iar Caavencu accept totul cu umilin.
n final, toate personajele piesei se afl n scen, participnd la festivitatea organizat n cinstea alegerilor,
ctigtor pentru postul de deputat fiind Agami Dandanache. Ridicolul moravurilor politice este evideniat i
prin replica final a lui Ghi Pristanda, care confirm "curat constituional", dup care d semnalul s cnte
muzica. Caragiale descrie n paranteza regizoral atmosfera de veselie general, "toat lumea se
srut",Caavencu se mbrieaz cu Dandanache, Zoe i Tiptescu, retrai ntr-o parte, privesc petrecerea, n
timp ce"cortina cade repede asupra tabloului"".
Comediile lui Caragiale sunt unice n literatura romn prin arta desvrit a dialogului i a construciei

scenice, prin miestria autorului de a crea caractere i tipologii, prin profunda observare a realitilor sociale i
politice din epoc.
Comicul de situaie, ilustrat i de refuzul lui rahanache de a considera scrisoarea altceva dect "plastografie",
este relevant atunci cnd l consoleaz pe Tiptescu s nu-i mai fac snge ru, pentru c mielia oamenilor
merge pn acolo nct "s vezi imitaie de scrisoare! S zici i tu c e a ta, dar s juri, nu altceva, s juri! "
6.
Caracterizarea personajelor:
tefan Tiptescu: tipul junelui amorez, este prefectul judeului pe care l administreaz ca pe propria sa
moie, avnd o mentalitate de stpn absolut: "moia, moie, foncia, foncie, coana Joiica, coana Joiica, trai
neneac pe banii lui rahanache, babachii". Prefectul este orgolios, abuziv, ncalc legea i admite, amuzat,
matrapazlcurile poliaiului: "ai tras frumuel condeiul". Tiptescu este impulsiv, nestpnit, aa cum de altfel
lcaracterizeaz unul dintre personaje, "venerabilul" Trahanache: "E iute! n-are cumpt. Aminteri bun biat,
detept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect." Infatuat i orgolios, Tiptescu reacioneaz cu superioritate
i este dispreuitor cu Farfuridi care l acuz de trdare.
Tiptescu este lipsit de abiliti politice, singura cale de a parveni fiind amorul, de care tie s profite cu fler i
diplomaie, obinnd postul de prefect i protecia venerabilului rahanache. Tiptescu venise n jude cu opt ani
n urm, la o jumtate de an dup ce Zaharia se nsurase a doua oar, lund-o de soie pe Zoe, care a devenit
chiar de atunci amanta lui Fnic: "De opt ani trim mpreun ca fraii i nici un minut n-am gsit la omul sta
attica ru". Fnic este component al triunghiului conjugal, flerul su de amorez reieind i din scena n care
Zoe folosete toate tertipurile feminine pentru a-1 convinge pe Tiptescu s-1 aleag pe Caavencu: "n sfrit,
dac vrei tu... fie! [...]
Comicul de nume, Tiptescu, trimite la cuvntul "tip", care sernnific june prim, om rafinat, amorez abil,
aventurier.
Zoe Trahanache: tipul cochetei adulterine, este soia lui Zaharja Trahanache i amanta lui Tiptescu i
singurul personaj feminin al luj Caragiale care reprezint doamna distins din societatea burghezi nefcnd parte,
ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor. Ea este inteligent, autoritar, ambiioas i i impune voina n faa
oricui. Marcheaz n comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale satirizeaz tarele morale ale societii
burgheze. Este o lupttoare hotrt i folosete tot arsenalul de arme feminine ca s-i salveze onoarea. Pentru
a-1 convinge pe Tiptescu s accepte candidatura lui Caavencu, ea recurge la rugmini i lamentaii, trece
laameninarea cu sinuciderea, apoi, cu o energie impresionant la o femeie ce prea sensibil i neajutorat,
devine amenintoare i o lupttoare aprig: "Am s lupt cu tine, om ingrat i fr inim". Dei n epoc femeile
nu aveau drept de vot, ea impune alegerea lui Nae Caavencu, mnat de interesul personal de a recpta
scrisoarea de amor, altfel i-ar fi distrus prestigiul i poziia social, viaa tihnit i lipsit de griji de care beneficia
din plin. Pendulnd ntre so i amant cu inteligen i abilitate, conduce din umbr manevrele politicii, toi fiind
contieni de puterea i influena ei, avnd asupra brbailor o seducie aparte, care o face nelegtoare,
generoas. Zoe svrete cu delicatee gestul de iertare a lui Caavencu atunci cnd i
recapt "scrisorica", asigurndu-se cu abilitate de devotamentul acestuia n a conduce festivitatea alegerilor,
consolndu-1 c aceasta "nu-i cea din urm Camer Ceteanul turmentat nchin i el: "n cinstea coanii
Joiichii c e dam bun!".
Nae Caavencu: avocat, directorul ziarului "Rcnetul Carpailor", eful opoziiei politice din jude,
ilustreaztipul demagogului i al parvenitului. El este reprezentantul unei adevrate "coli" de frazeologie
patriotard, manifestare ce are la baz lipsa de coninut a ideilor exprimate cu emfaz. Caavencu este fondator
i preedinte al Societii Enciclopedice "Aurora Economic Romn", a crei prescurtare "A.E.R.- este sugestiv
pentru statutul de societate fantom, prin care i isuete ilegal sume importante de bani. Dovada ilegalitilor
financiare este polia falsificat pe care o gsete, fr efort, Trahanache, prin care Caavencu i nsuise
fraudulos 5000 de lei din fondurile societii.
n ambiia sa nemrginit de a parveni, de a ajunge n Parlament, Caavencu nu se sfiete s cereasc postul
de deputat n schimbul scrisorii, recurgnd la antaj: "vreau ce mi se cuvine dup o lupt de atta vreme, vreau
ceea ce merit n oraul sta de gogomani unde sunt cel dinti ... ntre fruntaii politici".
Comicul de limbaj i ilustreaz prostia deoarece el se autoinclude ntre "gogomanii" politici din fruntea
judeului. Parvenit, antajist, grosolan i impostor, se conduce dup deviza "scopul scuz mijloacele", pus ns,

din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", confundndu-1 cu Niccolo Machiavelic celebru, de
altfel, pentru acest principiu de conduit moral. Caavencu este nfumurat i impertinent atunci cnd stpnete
arma antajului, spunndu-i prefectului "asasin", dar devine umil, slugarnic i linguitor atunci cnd pierde
scrisoarea i-i ureaz, aceluiai prefect, s triasc "pentru fericirea judeului". Prin comicul de situaie reies i
alte trsturi ale lui Caavencu. Lipsit de demnitate i de coloan vertebral, el conduce manifestaia festiv n
cinstea rivalului su politic, Dandanache, fr nici un scrupul, intuind c ansa de a ctiga n viitor este legat de
Zoe.
Demagogia este principala sa trstur de caracter iar atunci cnd ea mbrac forme patriotarde, personajul
este de un ridicol desvrit: "Nu voi, stimabile, s tiu de Europa d-tale, eu voi s tiu de Romnia mea i numai
de Romnia...". Comicul de limbaj este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustreaz
personajulsemidoct, dar infatuat, plin de importan. Atunci cnd ia cuvntul la adunarea electoral care precede
alegerile, Caavencu i construiete cu ipocrizie "o poz" de patriot ngrijorat de soarta rii, rostind cu greu
cuvintele din cauza emoiei care-I neac: "Iertai-m, frailor, dac sunt micat, dac emoiunea m apuc aa de
tare... suindu-m la aceast tribun... pentru a v spune i eu..." Incultura lui Caavencu reiese att
din nonsensul afirmaiilor - "Industria romn e admirabil, e sublim putem zice, dar lipsete cu
desvrire"; precum i dinconfuzii semantice, Caavencu numindu-i "capitaliti" pe locuitorii capitalei, iar el
considerndu-se "liber-schimbist" (cel care promoveaz libertatea comerului, neamestecul statului n treburile,
ntreprinztorului capitaliti), adic flexibil n concepii.
Numele Caavencu sugereaz firea de mahalagiu, de palavragiu -ca = mahalagioaic i ipocrizia,
demagogia - caaveic = hain cu dou fee, trsturi ce definesc acest personaj i prin comicul onomastic.
7.
Comicul
Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de contrastul/ nepotrivirea dintre
aparenta si esenta, pretentii si realitate, asteptari si rezultate. Comicul de situatie in care modalitatile de
realizare sunt incurcatura, coincidenta, echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc pierderea
scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si Dandanache ajung candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care
apare cetateanul turmentat pot fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si
Catavencu, iar Farfuridi si Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul duce scrisoarea de la unii la altii.
Dandanache ii confunda pe Tipatescu si Trahanache. Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular,
incalcarea regulilor gramaticale si ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile gresite, etimologie
populara (atribuirea de sensuri inexistente unor cuvinte necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea
lor incorecta), contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si proxilitatea. Ca si exemple
avem famelie, renumeratie, andrisant, plebicist. Capitalist semnifica locuitor din capitala, iar scrofulos
care isi face datoria scrupulos. Manopera inseamna lucru falsificat, liber-schimbist, un om cu idei foarte flexibile.
Lupte seculare care au dura aproape treizeci de ani, 12 trecute fix, ndustria romaneasca e sublima, dar
lipseste cu desavarsire, din doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe
nimica, un popor care nu merge inainte sta pe loc, eu, care familia mea de la patuzsopt in camera si eu ca
rumanul impartial, care va sa zica, cum am zite, sa traiasca, aveti putintica rabdare (Trahanache), curat
(Pristanda), n-ai idee, conita mea (Dandanache). Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia
numelui fiecarui personaj. Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul maleabil,
trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un prenume infantil, un fel de diminutiv al
faimosului nume Agamemnon, cuceritorul Troiei. Dandanache este format de la dandana (incurcatura), ceea
ce se potriveste cu rolul sau in piesa. Farfuridi si Branzovenescu au un nume care trimit la domeniul culinar, deci
fara legatura cu politica, ei fiind niste impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda are un nume
relevant pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal, pristandaua fiind numele unui joc popular, care se
danseaza cand la stanga, cand la dreapta.

Iona
Marin Sorescu
1. Perioada literara
In perioada postbelica, teatrul cunoaste o dezvoltare fara precedent fiind abordate ca specii
literare atat drama cat si tragedia sau teatrul parablogic ce cultiva categoria estetica a
absurdului. Marin Sorescu si Eugen Ionesco sunt cei doi creatori ai teatrului modern care se
elibereaza de formele traditionale sub forma teatrului parabola si teatrul absurdului.
Modernitatea celor doua forme teatrale consta si in alaturarea comicului categoriei estetice a
tragicului, lipsa conflictului, succesiuni temporale incalcate, conturarea unor personaje idee sau
simpla insertie a liricului.
2. Volum
In anul 1968, Marin Sorescu publica opera numita Iona care alaturi de Paradiserul si
Matca formeaza volumul intitulat Setea muntelui de sare. Volumul are un titlu sugestiv pentru
conturarea dorintei omului nesfarsita de a cauta un absolut pe tot parcursul vietii. Paralela este
expresiva: cum un munte de sare nu-si va potoli niciodata setea, nici omul nu va inceta sa
viseze la o realitate la care nu va ajunge probabil niciodata.
3. Geneza operei
Scrierea operei Iona Marin Sorescu are doar aparent legatura cu mitul biblic, scriitorul
imprumutand doar numele personajului si cele 3 zile in care Iona a stat in burta chitului. Mitul
biblic il arata pe Iona ca un simplu pescar ducandu-si existenta de pe o zi pe alta. Pentru a-i
verifica credinta, Dumnezeu il insarcineaza pentru a merge in cetatea Ninive si a-i duce acolo
cuvantul spre oamenii care si-au pierdut increderea in el. Dorind sa nu duca sarcina la
indeplinire, Ina s-a imbarcat pe o corabie de pescari ce mergea catre Tarxis. Vazandu-i
impotrivirea, Dumnezeu a iscat o furtuna puternica, iar pescarii stiind ca Iona este vinovat de
mania lui Dumnezeu, l-au aruncat in apele involburate. Dumnezeu a poruncit unui chit sa-l
inghita, in burta chitului stand 3 zile si 3 nopti, timp in care a avut timp sa mediteze la
consecintele faptelor sale. Dupa 3 zile, iona a fost eliberat si a continuat drumul la Ninive,
ducandu-si sarcina la indeplinire dupa care s-a asezat la umbra unui vrej de ricin, gandindu-se
ca in sfarsit e liber. Insa Dumnezeu a uscat ricinul, amintindu-i astfel lui Iona ca nimeni nu este
liber cu adevarat.
4. Ipoteza
Opera literara Iona de Marin Sorescu apartine genului dramatic si este o parabola moderna
de tip drama, cultivand categoria estetica a absurdului.
5. Teorie
Parabola este o povestire epica sau dramatica de tip alegoric ce are la baza invataturi
morale sau biblice al caror targ descifreaza sensul parabolei.
Alegoria este procedeul artistic prin care datorita unei insiruiri de metafore, epitete,
personificari, comparatii, se trece de la o reprezentare abstracta la una concreta, materiala.
Drama este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza care prezinta o
actiune cu un conflict puternic si personaje conflictuale, dar puternice ce sunt angajate in lupta
cu destinul sau cu sine.
Absurdul este categoria estetica specifica genului dramatic prin care sunt evidentiate fapte
sau elemente ciudate, bizare al caror inteles este ilogic.
6. Explicarea titlului
Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, proorocul revoltat, care se intoarce la calea sa dupa
cele trei zile de pocainta si recluziune in burta unui chit. insa, pescarul Iona din textul lui Marin
Sorescu nu are un destin asemanator. Teatrul modern valorifica si reinterpreteaza miturile.
7. Indicarea temei

Tema piesei este singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui, ezitarea in
a-si asuma constient drumul in viata. Problematica se diversifica prin revolta omului in fata
destinului, raportul dintre libertate si necesitate sau incomunicarea sociala, ca sursa a
singuratatii.
8. Structura compozitionala si moduri de expunere predominante
Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablori. Fiecare dintre acestea prezinta alt
context in care se afla personajul. Datorita faptului ca opera apartine genului dramatic, modul de
expunere predominant este dialogul, dar in acest text este prezent monologul, prin care
personajul isi exprima framantarea sufleteasca.
9. Tehnici de constructie a subiectului
Chiar daca existenta in scena a unui singur personaj poate parea surprinzatoare, ea nu
este neaparat neobisnuita, caci, asemeni majoritatii dramaturgilor moderni, Sorescu isi
construieste piesa dupa regulile teatrului clasic. El renunta in primul rand la dialog, obligandusi personajul (si implicit, actorul) sa se dedubleze, sa se plieze si sa se stranga dupa cerintele
vietii sale interioare si trebuintele scenice ca si cand in scena ar fi doua persoane.
Consecintele sunt disparitia conflictului si a intrigii si plasarea actiunii in planul parabolei.
10. Particularitati ale didascaliilor
Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clarificarea semnificatiilor simbolice si, de
asemenea, de a oferi un sprijin pentru intelegerea problematicii textului.
Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si
raspunde, ca si cand in scena ar fi doua persoane. Se dedubleaza si se <<strange>> dupa
cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice precizarea din debutul textului, din
didascalii, ofera atat informatii legate de punerea in scena a piesei, cat si ajutor in descifrarea
temei.
Evident, nimic din ceea ce se intampla pe scena nu trebuie interpretat in plan real, piesa
fiind in fond o parabola a cautarii spirituale a individului. Este vorba de drumul dificil si dureros
spre intelegerea privita ca iluminare. Toate gesturile eroului, indicatiile de regie, decorul, totul
trebuie asadar citit in cheie simbolica.
11. Surprinderea actiunii pe tablouri
Actiunea este organizata pe tablouri. In Tabloul 1, scena este impartita in doua. Jumatate
reprezinta o gura imensa de peste. Iona sta in gura pestelui nepasator. E intors cu spatele spre
intunecimea din fundul gurii pestelui urias. In acest moment, Iona ignora pur si simplu pericolul.
Micul acvariu aflat langa Iona si pe care el il ignora este o reprezentare si totodata un
advertisment despre incostienta cu care se comporta omul in fata iminentei produceri a unei
situatii limita. Lumea pestisorilor nu este acvariul, in fond o inchisoare, dar ei dau veseli din
coada, parand a se fi adaptat pe deplin la situatia anormala in care se afla. Este ceea ce va
face si Iona, odata inghitit de gura imensa de peste pe care nepasator o ignorase de atata
vreme. Gestul sau disperat din finalul primului tablou, cand incearca sa opreasca falcile care se
inclesteaza scartaind groaznic, vine prea tarziu, iar strigatul zadarnic Ajutoooooor!, este o
confirmare.
In Tabloul 2, odata ajuns prizonier in burta pestelui, el va incerca sa se adapteze sa-si
demonstreze siesi ca e liber sa faca ceea ce- doreste.
Pot sa merg, uite, pot sa merg incolo. (Merge intr-o directie, pana se izbeste de limita)
(Intorcandu-se calm) SI pot sa merg si incoace. (Merge; acelasi joc)
Pot sa merg unde vreau. Fac ce vreau. Vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura.
Chiar va incerca sa prinda in navod pestii care-i cad in celula. Doar acesta este rolul unui
pescar!
In Tabloul 3, mica moara de vant aflata in burta Pestelui 2 si de care Iona se simte atras
ca de un vartej, constituie si ea un advertisment simbolic. Eroul se va feri tot timpul sa nu
nimireasca intre dintii ei de lemn, dar nu va face singurul gest cu adevarat normal intr-o astfel

de situatie: sa o inlature din cale. La fel facuse de fapt tot timpul pana acum: refuzase sa-si
constientizeze situatia, incercand doar sa se adapteze.
Tabloul 4 reprezinta o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat de Iona. La inceput,
scena este pustie. Liniste. Barba lui Iona. care rasare la gura grotei lunga si ascutita, este
un indice de timp a trecut o viata de cand omul incearca zadarnic sa gaseasca solutia.
12. Constructia personajului dramatic si explicarea simbolisticii comportamentului acestuia
Personajul dramatic, Iona este, asadar omul prins fara voia lui intr-o capcana din care
incearca pur si simplu sa scape. Dar constientizarea propriei conditii si, drept urmare, gandul ca
trebuie sa gaseasca o solutie de salvare nu vine de la sine. Ideea cautarii se insinueaza mult
mai tarziu in mintea lui. Primele sale actiuni sunt mai degraba rodul unor impulsuri de moment
decat niste acte rationale. Iar rezultatul este nul. Iona spinteca burta pestelui care l-a inghitit si
se trezeste in burta altuia mai mare decat a primului. Iesirea din limite inseamna intrarea in
limite noi. Va repeta gestul de mai multe ori, dar de fiecare data cu acelasi rezultat, caci vointa
de a se salva, ea singura, nu este suficienta. Doamne, cati pesti unul in altul, exclama el mirat,
cand au avut timp sa se aseze atatea straturi? Intelegerea se va produce abia la final. Eroul
alesese un drum gresit, care ducea in afara. Calea cea adevarata, singura de altfel, se afla
inlauntrul nostru. Trebuie sa o iau in partea celalataE invers. Totul e invers, exclama el in
final, iluminat. Cuvantul magic, care marcheaza clipa descoperirii propriei identitati, a fost
eu:Eu sunt Iona!.
Gestul de a-si spinteca burta nu trebuie asadar inteles ca o sinucidere, de vreme ce nicio
actiune din text nu se manifestase in planul realitatii, ci tot simbolic: omul a gasit calea, iar
aceasta se afla in sine.
13. Incheiere
Iona Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul romanesc. Sensul ultim al textului
este ideea ca singura cale de a-ti proiecta viitorul este constientizarea trecutului.