Cuprinde medicamente utile pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal.

Cauzele leziunii ulceroase sunt pe deoparte creterea secretiei de HCl, iar pe de

alta parte, scaderea cantitatii de mucus care protejeaza mucoasa gastrica sau
duodenala. Daca ulcerul apare unde exista HCl in cantitate mare, atunci
inlaturarea lui duce la vindecarea ulcerului.
Exista 3 clase de medicamente :
I.

Antiacide reactioneaza chimic cu HCl i il neutralizeaza.

II.

Antisecretoare scad secretia de HCl.

III.

Protectoare ale mucoasei (citoprotectoare) protejeaza mucoasa gastrica

sau duodenala de agresiunea HCl i pepsinei.

I.

Medicamente antiacide

Sunt substante chimice simple care neutralizeaza HCl. Se folosesc compui de

Ca2+ (oxid de Ca), de Mg (hidroxid de Mg, oxid de Mg, carbonat de Mg, trisilicat de
Mg), de Al (hidroxid de Al), de Na (bicarbonat de Na).
Aceti compui scad aciditatea gastrica i favorizeaza vindecarea.
Se clasifica dupa mai multe criterii :
A. Dupa rapiditatea de reactie :

antiacide rapide sunt cele solubile (de EX . bicarbonatul de Na).

antiacide lente sunt cele greu solubile (compui de Ca, Al, Mg).

B. In functie de capacitatea de a alcaliniza continutul gastric :

antiacide neutralizante care nu cresc pH-ul mai sus de 7.

antiacide alcalinizante in cantitate mare pot crete pH-ul mai sus de 7

(bicarbonatul de Na).

C. In functie de capacitatea de a produce modificari sistemice de pH :

antiacide sistemice sunt cele care se pot absorbi (bicarbonatul de Na).

antiacide nesistemice (celelalte).

Latenta efectului este scurta (sub 30 de min.). Doza de antiacid se poate calcula
in functie de cantitatea de HCl secretata de bolnav. In mod normal, indiferent de
antiacidul utilizat, 140 mEg sunt capabili sa neutralizeze acidul clorhidric secretat
pe parcursul a 2 ore.

Durata efectului acestor medicamente depinde de timpul cat raman in stomac.

Efectul este variabil, in functie de tranzitul gastric al pacientului. La cei la care
tranzitul este mai rapid, durata efectului este mai mica, in timp ce la cei la care
tranzitul este mai scazut, durata efectului crete. De obicei se practica asocierea
antiacidelor cu parasimpatolitice (pentru incetinirea tranzitului).
Preparatele antiacide se administreaza singure sau se asociaza intre ele in functie
de ce alte efecte adverse au . De obicei modifica motilitatea tubului digestiv:
compuii de Ca i Al au efect constipant, in timp ce compuii de Mg, efect laxativ.
Formulele magistrale asociaza antiacide cu efect constipant cu antiacide cu efect
laxativ. In prezent, exista preparate industriale care contin diveri compui cu
actiune antiacida in diferite proportii, astfel incat sa nu modifice tranzitul.
Bicarbonatul de Na se administreaza in doze mici pentru a nu produce efecte
sistemice legate de pH (riscul de alcaloza este crescut cand se administreaza
indelungat in doze mari). Bioxidul de carbon care se elibereaza in urma reactiei
poate da balonare i eructatii.
Actioneaza de regula pe perioada a 2 ore se administreaza la 1 ora dupa masa
cand secretia de HCl este maxima, apoi se administreaza alta doza la 3 ore dupa
masa (la 2 ore dupa prima administrare).
Sarurile de Ca pot produce pe termen lung hipercalcemie, stari de
nefrocalcinoza, calculi renali.
Magneziul se absoarbe putin ; totui, daca bolnavul prezinta fenomene de
insuficienta renala, Mg se poate acumula in organism provocand fenomene de
deprimare nervoasa centrala.
Antiacidele au o serie de avantaje : sunt bine suportate, sunt real eficace i sunt
foarte ieftine.
In practica medicala actuala sunt putin folosite datorita incomoditatii lor (este
dificil de administrat pe o perioada lunga de timp datorita intervalelor frecvente
la care trebuiesc administrate).

II. Antisecretoare

1. Parasimpatolitice avand in vedere ca parasimpaticul (PS) are efect

stimulator asupra secretiei de HCl, administrarea de medicamente
parasimpatolitice duce la scaderea secretiei de HCl.
Exista 3 faze ale digestiei gastrice :

cefalica provocata de vazul, mirosul sau/i gandul legate de alimente ;

este aflata sub control nervos vagal.

gastrica provocata de contactul stomacului cu alimentele, iar controlul

este mixt (nervos i umoral).

intestinala controlul este dominant umoral.

Parasimpatoliticele (atropina) scad secretia gastrica, in special in faza cefalica i

gastrica, i influenteaza putin faza intestinala.
Parasimpatoliticele se administreaza inainte de masa.
Parasimpatoliticele au o serie de dezavantaje :

au efecte nedorite : uscaciunea gurii, tulburari de vedere, tahicardie,

constipatie, etc.

ingreuneaza evacuarea stomacului prin creterea tonusului sfincterului

piloric i prin scaderea motilitatii gastrice.

Se fac asocieri intre atropina i antiacide : parasimpatoliticele actioneaza inainte

de masa i in timpul fazei gastrice, in timp ce antiacidele scad secretia de HCl din
timpul fazei intestinale. Pe de alta parte, datorita faptului ca parasimpatoliticele
impiedica evacuarea gastrica se prelungete durata de actiune a antiacidelor.
Exista compui de sinteza care nu se absorb in tubul digestiv : sunt
parasimpatolitice cu structura cuaternara de amoniu (Propantelina, Metantelina,
Butilscopolamina). Sunt bine suportate i singura reactie adversa pe care o mai
au este contipatia.
Pirenzepina (Gastrozepin) se absoarbe putin i este un antisecretor cu actiune
selectiva actioneaza asupra subpopulatiei de receptori M 1 pe care-i blocheaza
selectiv, i nu produce nici reactii adverse de tip atropinic, nici constipatii. Dozele
mari blocheaza toti receptorii muscarinici, ducand la efecte adverse de tip
atropinic.
Parasimpatoliticele sunt eficace in ulcerele cu hipersecretie moderata.

2. Blocantele receptorilor histaminergici H2 (Cimetidina, Ranitidina,

Famotidina). Blocarea acestor receptori duce la scaderea secretiei de HCl
atat in fazele controlate prin mecanism nervos, cat i in cele controlate
umoral. Efectul acestor medicamente este mai intens.
Statistic, procentul de vindecari este mai mare decat cel al vindecarilor cu
antiacide i parasimpatolitice. In cazul ulcerelor obinuite, efectele antiacidelor
sunt similare cu efectele medicamentelor care inhiba receptorii histaminergici H 2,
daca se administreaza suficient de des i in cantitate suficient de mare.
Pentru ulcerele cu hipersecretie de HCl marita, efectele blocantelor H 2 sunt net
superioare fata de antiacide.
Alte avantaje ale utilizarii antihistaminergicelor :

nu modifica evacuarea stomacului pot fi administrate i la bolnavii cu

esofagita de reflux (parasimpatoliticele, ingreunand evacuarea stomacului,
sunt contraindicate la aceti bolnavi)

se administreaza comod ( Cimetidina de 4 ori/zi ; Ranitidina de 2 ori/zi,

dimineata i seara, iar ca tratament de intretinere se administreaza 1
data /zi, seara, inainte de culcare).

Sunt bine suportate, in general. Pot aparea fenomene de diaree, datorita unei
creteri compensatorii de gastrina. S-au semnalat fenomene de ginecomastie la
barbati, frecventa la Cimetidina i foarte rara la Ranitidina i Famotidina.
Cimetidina poate avea efect inhibitor enzimatic se impune prudenta la
asocierea cu Teofilina, antibiotice macrolide, anticoagulante cumarinice,
Fenitoina.

In cazul administrarii indelungate a blocantelor H2 histaminergice, exista 2 riscuri

teoretice, nedemonstrate prin exemple in practica medicala :
1. Scaderea secretiei de HCl este atat de importanta, incat este posibil sa
dispara functie stomacului de protejare fata de infectiile digestive. Astfel,
pe termen lung, pot apare infectii enterale.
2. Scaderea secretiei de HCl duce la creterea reactiva a secretiei de gastrina
; celulele secretoare de gastrina (celulele G) prolifereaza existand riscul de
hiperplazie i dezvoltarea de cancere.
Nu s-a citat nici un caz de cancer ca urmare a tratamentului cu aceste
medicamente.
Cimetidina este singurul medicament din aceasta clasa asupra caruia s-au facut
studii prin care s-a demonstrat ca administrate pe o perioada lunga de timp
scade frecventa recaderilor in ulcer.
De obicei, este necesara biopsie gastrica i numai dupa aceea se urmeaza
tratamentul antiulceros. Tratamentul antiulceros poate masca un eventual cancer
i impiedica diagnosticul precoce al lui. Acest lucru se intampla mai ales in cazul
unui cancer gastric ulcerat daca tratam ulceratia, ea se poate vindeca iar
simptomatologia dispare.

3. Blocantele pompei de protoni

Sunt inhibitoare ale pompei ionice, care transforma ionii H + din sange in HCl, prin
cuplarea cu ionii de Cl in canaliculele glandei secretoare.
Omeprazolul derivat de benzimidazol, care nu este activ ca atare : devine cu
atat mai solubil cu cat pH-ul este mai acid. Acolo unde este aciditate maxima, se
transforma in forma activa care se fixeaza ireversibil de pompele de protoni.

Disparitia efectului se produce prin sinteza de noi molecule cu valoare de pompe

de protoni. Efectul este de lunga durata peste 24 de ore (chiar pana la 3 zile).
Inhiba secretia de HCl atat pe cea stimulata cat i pe cea bazala. Efectul este
maxim.
Studiile efectuate au aratat ca pentru ulcerele medii obinuite efectul obtinut
este similar cu efectul inhibitorilor H2. Dar, au fost semnalate rezultate net
superioare in caz de secretie exagerata de HCl (de exemplu in sindromul
Zollinger-Ellison, discrimii, mastocitoza ).
Sunt comod de administrat se administreaza o singura data pe zi.
Reactii adverse diaree, datorita creterii reflexe de gastrina.
Aceste medicamente au 2 riscuri teoretice :
1. Disparitia barierei antiinfectioase a stomacului.
2. Risc de neoplazie.
Durata administrarii este limitata nu trebuie sa depaeasca 2 saptamani.

4.Inhibitorii anhidrazei carbonice

Acetazolamida inhiba anhidraza carbonica, enzima importanta in secretia ionilor
H+ . In tratament, se fac asocieri de acetazolamida cu antiacide.
Reactii adverse : astenie, somnolenta, dureri musculare, parestezii ale
extremitatilor.
Preparatul numit Ulcosilvanil contine 400 mg acetazolamida / comprimat intr-o
asociatie complexa.
III. Protectoare ale mucoasei gastrice

1. Compuii de bismut (carbonat bazic de Bi, fosfat, subnitrat, subcitrat de

Bi coloidal). Bismutul reactioneaza cu proteine ale mucoasei digestive
formand proteinatul de bismut care constituie o bariera protectoare a
mucoasei tubului digestiv ; astfel crete rezistenta mucoasei la actiunea
HCl. Sarurile de bismut au i o capacitate slaba de a neutraliza HCl. Au
eficacitate comparabila cu antiacidele. Se utilizeaza i in tratamentul unor
leziune ale mucoasei digestive in ansamblu. Dozele mici produc
constipatie, iar dozele mari diaree. Coloreaza scaunul in negru,
confundandu-se cu melena. Se administreaza in doze mici i pe perioade
scurte. Se absoarbe in cantitati mici din tubul digestiv. Administrat in
cantitati mari i mai ales la bolnavii cu insuficienta renala se acumuleaza
provocand un sindrom neurologic grav encefalopatie mioclonica.

2. Sucralfat este un compus care adera INTIM de zona lezata formand o

bariera in calea HCl i pepsinei ; formeaza un fel de pansament gastric.
Este real eficace in ulcerele obinuite.
3. Carbenoxolona este un alcaloid care stimuleaza secretia de mucus
crescand protejarea mucoasei i favorizand vindecarea leziunilor
ulceroase. Este real eficace, dar este foarte rar utilizat, deoarece are efect
aldosteronic.