Sunteți pe pagina 1din 12

DECIZIA IN ACTIVITATEA DE MARKETING

1.1. Continutul si tipologia deciziilor de marketing


Conducerea firmelor agricole este frecvent solicitata sa adopte decizii,
urmarind o legatura cat mai perfecta intre activitatea firmei cu dinamica si
cerintele pietei.
Decizia, reprezinta cursul sau linia de actiune aleasa constient pentru realizarea
unuia sau mai multor obiective dintr-un set de posibilitati.
Dreptul de a decide este un atribut al conducerii firmei agricole, insa in cadrul
conducerii de marketing, decizia are o acceptiune speciala.
Obiectul deciziei de marketing il constituie, atat precizarea directiilor
strategice de dezvoltare a activitatii firmei agricole, cat si modalitatile concrete
de desfasurare a acestei activitati, masurile tactice. curente, necesare pentru
adaptarea permanenta a activitatii firmei agricole la cerintele pietei.
Relevanta este opinia lui Ph. Kotler (65), care referindu-se la deciziile de
marketing evidentiaza faptul ca "in mod sigur, deciziile de marketing se inscriu
printre cele mai dificile decizii economice", ele "trebuie sa fie luate in contextul
existentei unei informatii insuficiente despre procese care sunt dinamice,
neliniare, decalate in timp, stochastice, interactive si deosebit de complexe".
Deciziile de marketing se pot diferentia dupa natura, continutul, sfera si durata
de aplicare, cat si dupa nivelul de adoptare.
Dupa natura obiectivelor urmarite, se disting :
decizii strategice;
decizii tactice.
Deciziile strategice se iau la intervale mai mari de timp si vizeaza un orizont de
timp mai indepartat (fig. 12).

Deciziile strategice, prin natura lor, au caracterul de decizie-cadru, insa se pot


cuprinde aici si unele decizii tactice (curente).
Spre exemplu, organizarea unor soldari de marfuri poate reprezenta o deciziecadru, insa aplicarea acesteia presupune adoptarea unor decizii derivate in
legatura cu stabilirea punctelor de soldare, a preturilor, a publicitatii etc.
Deciziile tactice se refera la activitatea curenta si constituie etape de realizare
a obiectivelor prevazute in deciziile strategice (fig.13):

Unele decizii de marketing au caracter de repetitivitate si se iau la anumite


intervale de timp, fiind cunoscute si sub denumirea de decizii programate.
Alte tipuri de decizii de marketing sunt cele neprogramate, care au un caracter
de unicitate, implicand si o metodologie speciala. Majoritatea deciziilor strategice
de marketing pot fi decizii neprogamate, insa in aceasta categorie se pot include
si unele decizii curente (tactice).
In functie de continut, deciziile de marketing pot fi:
decizii specializate;
decizii complexe.
In categoria deciziilor specializate putem include: stabilirea tipului de
ambalaj al unui produs nou; stabilirea denumirii unui produs nou; stabilirea
pretului unui produs etc.
O decizie complexa cuprinde, de regula, un ansamblu de decizii specializate.
Spre exemplu, putem considera decizii complexe urmatoarele actiuni: lansarea pe
piata a unui produs nou; alcatuirea unui program de promovare a unui produs pe
o piata noua; organizarea unei campanii promotionale etc.
Dupa numarul decidentilor deosebim doua tipuri de decizii de marketing :
decizii individuale;
decizii colective.
Dupa conditiile in care se adopta, deciziile de marketing pot fi:
in conditii de certitudine;
in conditii de incertitudine;
in conditii de risc;
in conditii de competitie.
In literatura de specialitate, deciziile de marketing luate in universuri
aleatoare sau nedeterminate se delimiteaza in doua categorii distincte: decizii
in conditii de risc (pentru universuri aleatoare) si decizii in conditii de
incertitudine (pentru universuri nedeterminate).

Este de mentionat faptul ca aceasta impartire are un caracter conventional, riscul


putand interveni si in conditii de incertitudine, fapt ce impune stabilirea unei
distinctii nete intre risc si incertitudine.
Riscul apare intr-o situatie dominata de o lege care actioneaza, insa in care
exista un element de hazard cu anumite posibilitati de aparitie.
Incertitudinea este o ignoranta statistica, o nerecunoastere a legii care
actioneaza, astfel ca nu se poate determina o probabilitate pentru evenimentele
posibile.
Deciziile de marketing in conditii de risc presupun o analiza formala a
alternativelor de decizie si a consecintelor lor, cand efectele deciziilor nu sunt
cunoscute cu siguranta. In acest caz, cursul de actiune este acela care
maximizeaza anticiparea, respectiv evidentiaza valoarea probabila sau anticipata
a rezultatului.
Prin valoarea anticipata a unei variabile aleatoare se intelege media
ponderata a tuturor valorilor variabilei, fiecare dintre acestea fiind ponderata cu
propria probabilitate de aparitie:
Va = p1X1+p2X2+...+pnXn, in care:
Va - reprezinta valoarea anticipata a rezultatului;
p1 ... pn - reprezinta probabilitatile de aparitie;
X1 ... Xn - reprezinta valorile rezultatelor evenimentelor;
p1 + p 2 + p n = 1
Evenimentele in modelul deciziei reprezinta un ansamblu sau o configuratie
de efecte ale variabilelor necontrolate asupra rezultatului unei actiuni numita
stare de natura.
Starile de natura sunt constituite din factori exogeni, necontrolabili, care isi
exercita influenta asupra cursului de actiune, conditionand realizarea acestuia.
Actiunea care duce la cea mai mare utilitate anticipata va fi actiunea optima.
Eficienta anticipata a unei actiuni este identica cu recompensa probabila,
respectiv cu media eficientelor generate de toate starile de natura posibile, o
medie ponderata, in care ponderile sunt date de probabilitatea de aparitie a
starilor de natura respective.
Deciziile de marketing in conditii de risc asuma premiza ca factorul de
decizie cunoaste sau estimeaza probabilitatile legate de aparitia fiecarei stari.
Spre exemplu, el stie sa evalueze, ca exista o probabilitate de 0,7 pentru aparitia
primei stari de natura (reactia favorabila a cumparatorilor) sau 0,3 pentru cea dea doua stare (reactie nefavorabila a cumparatorilor).
Probabilitatea se masoara prin frecventa relativa a evenimentelor intr-o
secventa infinita de observatii, cu conditia ca secventa sa satisfaca conditiile
hazardului. Frecventele reproduc exact probabilitatile, in conditiile unei serii de
observatii de lungime infinita. Probabilitatile acordate diferitelor stari, reprezinta
miza de risc a celui ce ia decizia.
Este evident faptul ca stabilirea acestor probabilitati se bazeaza pe existenta
unor informatii complete pentru aprecierea verosimilitatii diferitelor stari de
natura.
Detinerea unor informatii complete, presupune luarea deciziei in conditii de
certitudine si nu de risc. Orice decizie de risc implica si determinarea prealabila a
consecintelor acesteia.
O problema destul de dificila in formularea deciziei privind piata unei firme
agricole, se refera la determinarea rezultatelor, la gasirea unui rezultat unic. O
firma exportatoare este interesata nu numai de profitul imediat obtinut in relatiile
cu un partener extern, ci si de profiturile viitoare, deoarece comertul exterior
trebuie gandit pe termen lung.

Plecand de la acest aspect, in activitatea de comert interior si exterior, se


apeleaza destul de frecvent la suboptimizari. Prin calculul profitului nu se rezolva
si problema determinarii influentei diferitilor factori.
Spre exemplu, daca la unele produse perisabile, la care transportul se face la o
anumita temperatura si cu diferite tipuri de ambalaj, prin modificarea acestor
factori, care va fi influenta lor asupra profitului firmei respective ?
Este deosebit de greu de a gasi cea mai buna solutie in aceste conditii noi. Se
poate insa, utiliza numai un ansamblu redus de strategii.
In acest sens, conducerea firmei agricole poate lega culoarea ambalajului de
preferintele cunoscute ale cumparatorilor pentru anumite culori (tab. 2).
Fara a putea exprima formal legatura dintre aceste preferinte si profit,
conducerea firmei poate considera ca profiland productia in mai mare masura,
potrivit acestor preferinte, vor putea spori profiturile.
In acelasi timp, se va urmari minimizarea unor costuri fara a uita ca obiectivul
principal il reprezinta maximizarea profiturilor. Relatiile dintre costuri si profituri
trebuie sa-l preocupe permanent pe decident, chiar daca nu le poate include intro formulare explicita a problemei.
Tabelul 2
Situaia preferinelor unui eantion de consumatori privind culoarea
ambalajului unui produs agricol - %
Culoarea
Prima
A doua
A treia
A patra
Total
ambalajului
preferin
preferin
preferin
preferin
Albastru
Verde
Galben
Rou
Albastru
Verde
Galben
Rosu
Total

40
10
30
20
100

10
50
20
20
100

10
20
50
20
100

40
20
40
100

100
100
100
100
400

Folosirea unui ansamblu redus de strategii poate avea drept consecine unele
rezultate necorespunztoare. In acest caz, rezultatele sunt considerate ca
elemente de informaie.
Deoarece, n relatiile cu obiectivele economice nu se pot observa decat anumite
categorii de factori, singura solutie o constituie utilizarea rezultatelor.
Deciziile in conditii de incertitudine presupun lipsa de informatie a
decidentului privind adevaratele posibilitaticare stau la baza aparitiei fiecarei
stari a naturii pietei.
Determinarea unui criteriu de rationalizare in luarea deciziilor, in conditiile de
incertitudine, reprezinta obiectivele mai multor modele de statistica.
Unele formulari postuleaza ideea ca determinarea probabilitatilor este
nesemnificativa. Este cazul criteriului maximinelaborat de statisticianul
Abraham Wald, care este cunoscut si sub denumirea de criteriul
pesimistului.
Acest criteriu propune eliminarea probabilitatilor acordate sanselor de realizare a
diferitelor stari de natura, tinand seama de ignoranta factorului de decizie.
Factorul de decizie trebuie sa-si concentreze atentia asupra celor mai
nefavorabile stari de natura posibile pentru fiecare curs de actiune (criteriul
maximizarii intre eficientele minime).
Criteriul lui A. Wald este atat de pesimist, incat neglijeaza toate informatiile
decidentului despre starile de natura legate de realizarea unui anumit curs de
actiune.
Criteriul regretului minimax", formulat de L.J. Savage, este asemntor
criteriului Wald i opereaz cu diferena dintre eficiena maxim care poate fi

obinut cu o strategie oarecare, dat fiind o anumit stare a naturii i eficiena


rezultat din strategia adoptat. In consecin, va urma un regret egal cu aceast
diferen. Factorul de decizie va evidenia regretul maxim al fiecrei aciuni,
selecionnd apoi aciunea care genereaz cel mai mic regret din seria regretelor
maxime.
Criteriul Bayes-Laplace, denumit criteriul raionalitii sau al raiunii
insuficiente, se bazeaz pe probabiliti i are n vedere ipoteza c fiecare stare
conjunctural a pieei se va realiza cu aceeai probabilitate. Potrivit acestui
criteriu, dac nu exist o raiune care s ndrepteasc a crede c un eveniment
al unei partiii de evenimente posibile, are o mai mare probabilitate de apariie
dect altul, atunci evenimentul trebuie tratat ca avnd o probabilitate de apariie
egal cu a celorlalte evenimente.
Criteriul lui Hurwicz, cunoscut sub denumirea de criteriul probabilitilor
de realizare date, presupune utilizarea unor coeficieni de probabilitate
(optimiti i pesimiti), a cror valoare se stabilete de decident (ntre 0 i 1),
dup cum acesta consider c starea conjunctural a pieei va evolua ntr-un
anumit sens.
Toate aceste criterii presupun o ignoran complet asupra adevratei stri de
natur, ns, de obicei, factorul de decizie posed unele informaii despre aceste
stri. Faptul c strile de natur sunt luate n consideraie n cadrul problemei,
nseamn c decidentul le-a acordat cel puin o probabilitate non-zero de
apariie.
Folosirea distribuiilor de probabilitate apriorice este cunoscut sub numele de
abordare bayesian a deciziilor n condiii de incertitudine. Se determin
apriori, probabilitile diferitelor evenimente, dup care problemele sunt tratate
ca n cazul unei decizii n condiii de risc, pentru fiecare aciune fiind stabilit o
medie a evenimentelor.
Aceast metod bazat pe teorema lui Bayes din teoria probabilitilor, d
posibilitatea lurii n calcul a consideraiilor nestatistice subiective, combinnd
rezultatele testelor statistice cu date nestatistice pentru a oferi o baz integrat
de luare a deciziilor. Bayes utilizeaz probabiliti apriorice, personale, exprimnd
ncrederea pe care factorul de decizie o are n adevrul unei aseriuni. Aceast
ncredere este evaluat numeric.
Analiza bayesian cere factorului de decizie s defineasc obiectivul problemei,
strategiile alternative posibile, evenimentele principale afectnd rezultatele
fiecrei strategii, posibilitile acestor evenimente i valoarea eficienei diferitelor
rezultate. Aceste date permit efectuarea unui calcul privind eficiena medie
pentru fiecare strategie, inclusiv pentru strategia unor informaii suplimentare
nainte de acionare.

1.2. Metodologia elaborrii i adoptrii deciziei de marketing

Elaborarea oricrei decizii de marketing trebuie s se bazeze pe culegerea,


prelucrarea i analiza informaiilor.
In practica de marketing din multe ri, se remarc protestul unor conductori de
ntreprinderi n legtur cu insuficiena i transmiterea cu ntrziere a
informaiilor, pe baza crora acetia trebuie s-i bazeze deciziile. De aceea, este
absolut necesar constituirea unor bnci de date operative, care s stea la
baza elaborrii deciziilor.
Asigurarea informaiilor trebuie vzut ca funcie a unui sistem de informare n
marketing", care se poate defini ca un ansamblu de elemente ntre care exist o
anumit interdependen.
Structura de baz a acestui sistem cuprinde patru elemente i anume: intrrile
(input-urile), spre exemplu - produsele comercializabile i informaiile de pe pia;
ieirile (output-urile) vnzrile i aciunile promoionale; cel care asigur

prelucrarea, constituit din sistemul aflat n studiu, spre exemplu, procesul de


vnzare; retroaciunea (feed back-ul).
Referindu-se la acest sistem, Ph. Kotler (65) arta c "reprezint centrul nervos
al activitii de marketing, aflat ntr-o permanent alert".
Decizia de marketing cuprinde dou elemente eseniale:
- decidentul (individual sau colectiv);
- problema decizional.
Problema decizional cuprinde:
a) mulimea variantelor posibile de realizat;
b) mulimea criteriilor de apreciere a variantelor;
c) mulimea consecinelor fiecrui criteriu utilizat;
d) strile de condiii obiective urmrite de decident;
e) obiectivele deciziei formulate de decident.
O problem decizional se poate exprima sintetic astfel (tab. 3).
Elementele componente ale deciziei

In care:
i reprezinta varianta;
j reprezinta criteriul;
g re prezinta starea naturii (conditii obiective).
Procesul de luare a deciziilor presupune parcurgerea mai multor etape :
Definirea problemei i precizarea obiectivelor ce urmeaz a fi realizate;
Enumerarea variantelor de aciune posibil;
Culegerea informaiilor privind variantele posibile i estimarea efectelor fiecrei
variante si criteriu de decizie ;
Identificarea celor mai favorabile variante;
Dezvoltarea i implementarea variantelor adoptate;
Evaluarea rezultatelor finale i aducerea corectivelor.
Cercetarea de marketing are ca obiect tocmai culegerea, nregistrarea i
analiza sistematic a informaiilor referitoare la problemele de marketing pentru
a uura luarea deciziei" (fig. 15 ).

Fig 15 - Legtura dintre cercetarea de marketing i procesul de luare a deciziei


(46).
In cadrul sistemului de informare n marketing se disting dou fluxuri
informaionale:
un flux de informaii externe - care cuprinde informaiile ce intr n sistem;
un flux intern de informaii - care cuprinde informaiile care circul n cadrul
limitelor sistemului organizatoric dat.
Sursele de date se mpart n dou categorii:
- surse primare (directe), care furnizeaz informaii n mod direct (chestionare,
interviuri etc.);
- surse indirecte, care furnizeaz informaii din recensminte, anuare, ct i din
unele surse de eviden intern (bilanuri, dri de seam, rapoarte etc.).
Actul decizional este un proces complex. Decizia are, n toate cazurile, anumite
elemente tipice, un anumit mecanism n cadrul cruia se disting mai multe
sisteme i anume:
- un sistem de analiz, unde sunt depistate variantele, aciunile posibile;
- un sistem de previziune, care presupune anticiparea consecinelor deciziei;
- un sistem de evaluare, care poate cuprinde indicatori diferii;
- un sistem de referin, care cuprinde mai multe criterii de alegere.
In plus, actul decizional presupune parcurgerea anumitor etape, derulate ntr-o
succesiune logic.
mprejurrile n care se adopt deciziile de marketing, cunoscute n literatura de
specialitate sub denumirea de universuri", se mpart n mai multe grupe:

1. universuri sigure, n care se pot determina cu certitudine consecinele


deciziilor;
2. universuri aleatoare, n care decizia poate avea mai multe consecine, care se
pot anticipa cu un anumit grad de incertitudine sau cu un anumit risc;
3. universuri nedeterminate, n care decizia presupune anumite grade de
incertitudine i chiar asumarea unui risc; n acest caz, efectele deciziei nu pot fi
anticipate datorit noutii i caracterului inedit al mprejurrilor n care urmeaz
s se ndrepte decizia;
4. universuri antagoniste (concureniale), n care decizia unei firme agricole intr
n contradicie cu decizia altor firme concurente pe pia.
Trebuie menionat faptul c majoritatea deciziilor de marketing se iau n condiiile
unor universuri aleatoare sau nedeterminate.
In marketing, pentru realizarea unei conduceri fundamentate tiinific, trebuie s
domine deciziile raionale (analitice).
Deciziile intuitive de marketing se pot adopta n cazul unor probleme de mai
mic importan, cu efecte minime asupra finanelor firmei agricole.
Aa dup cum s-a artat, decizia de marketing presupune parcurgerea mai
multor etape i anume: pregtirea, adoptarea i aplicarea deciziei.
Decizia
Numrul de faze corespunztoare procesului decizional este mai numeros i
difer de la autor la autor. O schem simplificat a deciziei de marrketing
cuprinde ase faze (flg. 16).

Fazele deciziei de marketing :


Faza I
Cauze primare:
a)materiale
b)intelectuale
Faza II
Cauze secundare (eficiente)
Faza III
Optiuni posibile
Faza VI

Studii:
a)strategice
b)tactice
Faza V
Examinarea studiilor (sinteza)
Faza VI
Decizia executarii
Punctul de plecare n actul decizional l reprezint evaluarea cauzelor
primare (modificrile ce au intervenit n condiiile existente de vnzare, de
aprovizionare, de manifestare a cererii), ct i iniiativa conducerii de a eficientiza
activitatea (faza I i a Il-a).
De asemenea, luarea deciziei presupune existena mai multor alternative
(variante) posibile de aciune (faza a III-a), care, pe baza anumitor criterii, s
asigure alegerea variantei optime.
In fazele a IV-a i a V-a, se pune un accent deosebit pe informaiile i studiile
(strategice i tactice) asupra operaiunilor posibile, ct i pe sinteza studiilor
efectuate.
Ultima faz presupune adoptarea deciziei de marketing.
Se mai poate aprecia utilitatea informaiilor i dup adoptarea deciziei, n sensul
urmririi modului de aplicare, ct i a cercetrii (controlul) rezultatelor obinute.

1.3. Fundamentarea deciziei de marketing

Elementul esenial n procesul decizional este reprezentat de fundamentarea


deciziei.
De regul, procesul decizional presupune alegerea a dou sau mai multe
alternative (variante). Sunt situaii cnd procesul de decizie se reduce la o
singur variant posibil. i n acest caz, procesul de decizie presupune o alegere
i anume: s adopte varianta propus sau s o resping.
In majoritatea cazurilor, numrul alternativelor care se propun este mult mai
mare, fapt ce necesit utilizarea unor metode care s conduc la alegerea celei
mai eficiente decizii, care s prentmpine riscul sau s-l diminueze (fig. 17).
Metodele matematice folosite pentru alegerea deciziei optime sau
corecte" se mpart astfel:
- metode deterministe, n care se cuprind cele prin care se rezolv probleme
de maximizare sau de minimizare (programarea liniar sau dinamic, teoria
jocurilor, drumul critic etc);
- metode probabilistice, care rezolv procesul de decizie al lanurilor Markov,
al teoriei deservirii n mas (teoria cozilor) etc;
- metode simulative (metoda Monte Cario, modelul dinamic al simulrii
gestionare).
In afar de metodele matematice, n fundamentarea deciziei de marketing se pot
utiliza i metodele logice sau descriptive.
De altfel, E. Kelley arat c, numai deciziile n problemele cu caracter tehnic pot
fi comensurate cifric, cele n problemele tactice sunt semicifrabile, iar cele cu
caracter strategic sunt dominate de aprecieri cu caracter general.
Dup E. Kelley, metodele utilizate n deciziile de marketing,dup modul
de exprimare, se mpart astfel:
a) expozeul scris, n care datele problemei i modul de soluionare au o form
descriptiv;
b) exprimarea matematic;
c) succesiunea logic;
d) combinarea exprimrii matematice a succesiunii logice.

In cazul deciziilor cu caracter repetitiv se pot utiliza i unele metode


normative, care pot contribui la uurarea activitii de elaborare a deciziilor i de
sporire a gradului de fundamentare a acestora.
In procesul decizional, pentru obinerea informaiilor cantitative i calitative, se
utilizeaz cercetarea direct, care, n funcie de anumite criterii, se difereniaz n
mai multe tipuri (tab. 4).
Pentru obinerea unor informaii ct mai utile, pe baza unei anchete selective,
prezint o deosebit importan etapizarea desfurrii cercetrii:
a. - identificarea problemelor i definirea scopului cercetrii;
b. - stabilirea obiectivelor, ipotezelor i variabilelor cercetrii;
c. - determinarea unitii de observare i a unitii de sondaj;
d. - determinarea mrimii eantionului i asigurarea reprezentativitii acestuia;
e. - realizarea instrumentului de culegere a informaiei;
f. - realizarea anchetei-pilot;
g. - realizarea cercetrii propriu-zise;
h. - analiza, interpretarea rezultatelor i redactarea raportului de analiz.
Tipuri ale cercetrii directe:
Dupa modalitatea de preluare a informaiei de la purttor:
- observarea
- ancheta
Dupa modul de desfurare n timp:
-cercetari permanente
- cercetari temporare
- cercetari ocazionale
Dupa gradul de acoperire a colectivitii cercetate:
- cercetare selectiva (sondaj statistic)
- cercetare totala (tip recensamant)
Dupa locul desfurrii cercetrii:
- cercetri realizate la domiciliul purttorului informaiei
- cercetri realizate n uniti comerciale sau productoare
- cercetri stradale
- cercetri realizate cu prilejul anumitor evenimente (sportive, culturale,
religioase etc.)
Dupa tipul informaiei ce se urmrete a fi obinut:
- cercetri cantitative
- cercetri calitative
In cazul folosirii anchetei selective, instrumentul de baz utilizat preluarea
informaiei de la purttorul acesteia este chestionarul.
Elaborarea chestionarului presupune parcurgerea mai multor etape i
anume :
1.Stabilirea necesarului de informaii pentru realizarea obiectivelor propuse;
2.Stabilirea schemei logice a chestionarului;
3.Evaluarea fiecrei ntrebri n funcie de: gradul de nelegere a ntrebrii de
ctre subieci; posibilitatea de a putea rspunde la ntrebri de ctre subieci;
posibilitatea de a obine un rspuns de la subieci; posibilitatea de a obine un
rspuns corect din partea subiecilor;
4.Analiza semnificaiei cuvintelor i a ntregii ntrebri;
5.Definirea structurii chestionarului;
6. Testarea chestionarului i realizarea coreciilor (dup caz) ;
7.Inceperea cercetrii.
Cercetrile calitative ale pieei produselor agricole au ca scop surprinderea
laturei emoionale a reprezentrilor mentale ale fiecrui individ, care se confrunt
cu o anumit situaie (spre exemplu, decizia de cumprare a unui produs).

Diagnosticarea corect a motivaiilor ce stau la baza anumitor decizii, prin


cercetarea calitativ a pieei, trebuie realizat nu numai prin identificarea
acestora (la suprafa), ci i n profunzime, prin determinarea naturii (tipului) i
intensitii acestora. In acest scop se utilizeaz mai multe metode i tehnici de
cercetare calitativ.
Metode i tehnici de cercetare calitativ
Metode de diagnosticare:
Reuniunea de grup
Interviu n profunzime
Metode prospective:
Asocieri de cuvinte
Asociere liber
Testul percepiei tematice
Tehnica portretului chinezesc
Tehnici de adugare
Tehnici de ordonare
Metode de creativitate:
Brainstorming
Analiza funcional