C5 Repere estetice pentru cladirile istorice si de patrimoniu:

Teoreticieni: John Ruskin, Alois Riegl, Francoise Choay.

1. Forme constructive, reguli de compozitie, regimul estetic

Modurile de articulare difera atunci cand e vorba de cladiri istorice fata de cladirile moderne si
contemporane la toate nivelurile:
- functional - functia reprezentativa primeaza, diferentele intre spatiile primare si spatiile de
servitute este cea mai notabila, si nu separarea pe functiuni, asa cum se intampla incepand
din seclolul XX)
- al dotarilor de la sine inteles, in functie de epoca; daca putem intalni sisteme istorice de
incalzire centrala si de alimentare cu apa (care pot, sau nu, fi re-puse in functiune) dotari
cum sunt electricitatea, alimentarea cu gaze naturale, conectarea la retele de comunicare,
sistemele de control al temperaturii si umiditatii sunt, evident absente
- structural structurile poratnte istorice sunt concepute pe baza unor metode empirice;
metodele de calcul contemporane sunt mai mult sau mai putin adecvate pentru evaluarea
acestor structuri; de multe ori studiile comparative si monitorizarea in timp se utilizeaza ca
metode conexe de control si verificare a rezultatelor obtinute prin calcul.
- estetic regulile de compozitie difera in mod evident, la fel ca toate elementele de
decoratie si finisaj: socluri, ancadramente, cornise, tamplarii, feronerie, stucaturi, etc.
Intotdeauna, componenta estetica este prima care se observa si la care se face referinta cand se
discuta reusita unei interventii sau impactul unei cladiri istorice in cadrul orasului.
Diferente de conceptie estetica:

Ritm
Ordin
Simetrie
Proportie
Registre

Scara
Decoratii

Cladiri istorice
DA, unitar
DA, unitar
DA, geometrica
Prestabilita
parter de serviciu, piano nobile (etajul 1
favorizat), etaje curente, cornisa
(optional mansarda)
Prestabilita
DA, unitare

Cladiri contemporane
facultativ, variaza
NU
facultativa, complexa
Stabilita de proiectant
Facultative: parter, etaje curente,
coronament
Stabilita de proiectant
facultativ, variaza

2. Suprapuneri si interventii repetate

Este extrem de improbabil ca o cladire istorica sa fi ajuns pana in zilele noastre in starea si
forma exacta in care a fost construita. De regula, cladirile istorice au trecut prin numeroase
transformari si au fost supuse interventiilor diverse. Multe din aceste interventii nu sunt
vizible, si sunt descoperite in faza de santier.
Ex. Majoritatea cladirilor din centrul Clujului au un fond baroc, elemente de zidarie
medievala si fatade clasice refacute dupa 1800.

3. Evolutia conceptelor folosite in interventii asupra tesutului istoric: Violet le Duc, John
Ruskin, Francoise Choay, Chartele internationale

Restaurer un difice, ce n'est pas l'entretenir, le rparer ou le refaire, c'est le rtablir

dans un tat complet qui peut n'avoir jamais exist un moment donn.
(Restaurarea unui edificiu nu nseamn a-l ntreine, a-l repara sau a-l reface, ci a-l
reinstaura ntr-o stare de completudine, cum poate nu a existat la niciodat inainte
trad. aut. - Eugne Viollet-le-Duc, Dictionnaire raisonn de larchitecture franaise
du XIe au XVIe sicle - Tome 8)

Poziia lui Viollet le Duc, aceea de a restitui societii un obiect architectural perfect nchegat la
ncheierea lucrrilor, cu ignorarea i de multe ori, corectarea detaliilor atipice, cu prezentarea n
mod purist a unei singure faze, considerate de referin, n detrimentul evoluiilor ulterioare,
reconstituirea de multe ori nedocumentat a prilor pierdute la aceste faze ulterioare, s-a asociat
extrem de clar cu cuvntul restaurare n sine. Astfel, odat cu critica acestei metode, al crei
exponent este John Ruskin, s-a constituit i asocierea negativ pe care termenul restaurare
continu s o aib n practica interveniilor pe esut istoric n diferite spaii culturale nlocuit cu
termenul de conservare, ca form de opoziie fa de metod. Modelul propus de Ruskin este cel
validat de istoria i evoluia doctrinei proteciei patrimoniului, i anume cel bazat pe conceptul de
autenticiate ca premis a oricrui demers legitim n domeniu.
* Charta de la Atena; definirea monumentului / sitului istoric - Charta de la Veneia;
definirea zonelor urbane istorice Charta Washington; Charta de la Lausanne situri
arheologice ; definirea autenticitii - Documentul de la Nara 1994 (disponibile la
www.icomos.org)

4. Conceptul de autenticitate
-

fidelitate fa de obiectul asupra cruia se desfasoar intervenia

situatii : (1) respectarea intocmai a originalului, lucrri de reparaii; (2) consolidri cu
respectarea modelului structural original; (3) intervenii de amploare, care se abat
substanial de la modelul original
criterii de respectat pt (3): structura nou nu trebuie s se confunde cu cea istoric;
structura nou nu trebuie ca, printr-o difereniere agresiv i evident, s afecteze
percepia de autenticitate a ansamblului; n cazul cldirilor de patrimoniu de mare
valoare i importan trebuie ca intervenia nou s fie valoroas la rndul ei, pentru a
aduga valoare sau a nu scdea valoarea cultural a ansamblului (poate fi cazul unor
concursuri de proiecte n a cror jurizare s fie implicate toate prile de mai sus).

5. Valoarea istorica sau documentara: inscriptii (marcile mesterilor), piese unicat sau de
calitate exceptionala inclusiv la nivelul blocurilor de zidarie, al nodurilor de sarpanta si al altor
lucrari ascunse, tipuri de imbinari etc.
6. Tipuri de interventii, prioritati, evaluari, esalonari
Stationar

Degradare

Ciclic

Evolutiva

Estetic
De siguran n exploatare
De stabilitate a cldirii

Matrice decizional evaluarea naturii degrdarii [Johnson, 2001]

7. Patrimoniul ca resursa: resursa financiara, resursa identitara, resursa de integrare a
comunitatilor si a resurselor pe piata muncii