Nu poti neglija.

De Pristoleanu Stefan Andrei(IX A)

Inaintand cu stupoare,prin randurile inamice,
O armata cutreieratoare,cazand ca niste spice.
Printre pusti cu alice si baioneta lunga,
Se impusca fi ecare,si-ncep sa se impunga.
Desi vremea nu-i cu nime',
Armata-n rand se tine.
Peste transee adanci si noroaie ticaloase,
Batalionul,drum isi coase.
Lupta se da intre doua forte,care,
Isi arunca oamenii in disperare.
Un razboi dus pe alti umeri,
Victimele sa nu le numeri...
Iar in ultima ora,
Unii pe alti se implora.
Toti vor sa-nceteze,
Inima sa-si protejeze.
Dupa batalia ne-nfricata
Vine concluzia asteptata.
Din o mie,zece.
Asa e razboiul,rece.
Iar pentru generali,
Ei sunt oameni normali.
Nu se cred responsabili,
Se poarta numa' amabil.
Iar responsabilitatea,
Oare,cine- o poarta ?
Toti au aceeasi soarta,
Sa moara linistiti,
S-asteapta.
Iar cei ramasi se vor zvarcoli in pat!
De la cate vieti au luat
Trecutul incearca a-l ignora,
Dar,atatea inimi frate,
Nu poti repara..
Poza este cea cu lupta inzapezita.(nu a fost dat titlu)