Corelatia comert exterior dezvoltare economic n teoria comertului international

Pe parcursul ntregii evolutii economice au existat interrelatii strnse si complexe ntre

comert exterior si dezvoltare economic. Ele sunt evidente att la nivelul exporturilor, ct si la
nivelul importurilor.
Exporturile permit fructificarea economiilor de scar prin lrgirea productiei si cresterea
gradului de utilizare si valorificare a factorilor de productie permise de accesul pe pietele strine.
Mai mult, ele procur mijloacele de plat n valut pentru achizitionarea mrfurilor din import.
La rndul lor, importurile n functie de obiectul lor exercit efecte benefice de intensitate diferit
asupra procesului de dezvoltare. Asa-numitele importuri necesare avnd ca obiect produse pentru
care nu exist factori de productie n economia local acoper importante segmente ale cererii de
bunuri de consum sau de productie care ar rmne nesatisfcute de produsele autohtone. Apoi,
importurile alternative avnd ca obiect de mrfuri care ar putea fi asimilate n productie proprie,
dar n conditii de slab eficacitate permit alocarea factorilor de productie interni unor activitti
mai profitabile. De asemenea, ele sustin procesul dezvoltrii att atunci cnd sunt compuse din
bunuri de consum care asigur un standard de viat mai ridicat si mai ales atunci cnd au ca
obiect bunuri de productie si mijloace tehnice avansate care permit desfsurarea si modernizarea
activittii unor ramuri de productie autohtone.
Comertul exterior apare ca un instrument de specializare international. El permite
alocarea factorilor de productie interni, activittilor caracterizate prin nalt productivitate si
profitabilitate, furnizoare de mrfuri destinate satisfacerii cererii interne si exportului contribuind
astfel la cresterea output-ului national. La rndul su, dezvoltarea economic se repercuteaz n
mod direct asupra exporturilor.
n proportii diferite, cresterea output-ului national poate genera ofert aditional de
exporturi si cerere suplimentar de importuri. Prin urmare, relatia comert exterior dezvoltare
economic este biunivoc si teoria economic are sarcina de a studia ambele laturi ale corelatiei
si anume, pe de o parte, impactul proceselor de crestere si dezvoltare economic asupra
comertului exterior si, pe de alt parte, influenta comertului exterior asupra cresterii si dezvoltrii
economice.
Desi interconexiunile dintre comert si dezvoltare sunt evidente n macroeconomie, cei doi
termeni ai binomului au fost studiati preponderent separat, astfel s-au conturat dou secvente
distincte ale macroeconomiei si anume: teoria comertului international si teoria dezvoltrii
economice. Prima si-a asumat ca obiect de studiu definirea criteriilor de specializare
international, evaluarea avantajelor generate de comertul exterior, explicarea modului de
repartitie a acestora ntre partenerii de schimb si fundamentarea politicilor comerciale care s
1

asigure maximizarea lor. A doua studiaz cu precdere determinantii cresterii si dezvoltrii

economice concretizati n principal n dotarea cu factori de productie, investitiile n capital fizic
si infrastructur, progresul tehnologic, apoi educatia si pregtirea profesional introduse n
analiza economic prin termenul generic de capital uman. Interferente...
Conceptia mercantilist
dezvoltarea nseamn sporirea bogtiei, mai exact sporirea stocului de metale pretioase de
care o tar dispunea. n acord cu aceast conceptie, ei consider c n afara extractiei, singura
cale de sporire a bogtiei o reprezint comertul exterior n msura n care exporturile sunt
excedentare fat de importuri.
n gndirea clasic
Smith ne ofer o ampl pledoarie a contributiei diviziunii internationale a muncii fondat
pe diferentele de costuri absolute la cresterea avutiei natiunilor. Ricardo aprofundeaz analiza; el
sesizeaz caracterul limitat al resurselor si generalizeaz criteriul de specializare n varianta
proprie a costurilor comparative. Specializarea international pe baza costurilor comparative
conditioneaz participarea comertului exterior la lrgirea limitelor cresterii economice a unei tri.

Neoclasic
Teoreticienii neoclasici conserv si aprofundeaz cadrul de analiz ricardian fr ns a
manifesta preocupri diferite pe linia investigrii legturilor dintre comert si dezvoltare. n
varianta costurilor de oportunitate propus de Marshall si Haberler am putea spune c, desi
instrumentarul algebric si geometric neoclasic permite analiza acestor legturi, investigatiile n
aceast directie sunt estompate n msura n care avantajele generate de amorsarea schimburilor
externe sunt explicate prin deplasarea curbelor de indiferent a consumului n timp ce curbele
posibilittilor de productie rmn invariabile conferindu-se un rol pasiv, ns cea de-a doua
variant neoclasic propus de scoala suedez, respectiv de Heckser si Ohlin deschide noi
perspective pentru abordarea teoretic a binomului comert exterior dezvoltare, aceasta mai
nti pentru c autorii suedezi si propun n mod expres s demonstreze c diviziunea
internasional a muncii se explic prin dotarea cu factori de productie a fiecrei tri. Prin aceasta,
sursele avantajelor comparative sunt identificate cu dotarea factorial care constituie
determinantul fundamental al dezvoltrii.
Cadrul de analiz neoclasic al interrelatiei comert - dezvoltare, desi rmne static, este
extins fat de cadrul ricardian cu noua problem a contributiei comertului internatonal la
egalizarea conditiilor de dezvoltare prin egalizarea preturilor, factorilor de productie. Considerat
2

ca tendint n modelul Heckser-Ohlin, demonstrat matematic n conditii restrictive de

Samuelson ca egalizare absolut, aceast tez a provocat ample controverse focaliznd cercetarea
spre relatia dintre comert si dezvoltare.
Noua teorie a comertului exterior si cresterii economice s-a cristalizat si s-a impus
atentiei la sfrsitul anilor `70. Insuficientele teoriei traditionale ca si noile elemente de rspuns
privind relatiile cauzale dintre comertul exterior si cresterii economice au fost formulate din dou
perspective:
unele din perspectiva ofertei care au vizat cu predilectie impactul cresterii economice
asupra comertului exterior;
altele, din perspectiva cererii care au contribuit cu precdere la elucidarea rolului
comertului exterior ca factor al cresterii economice.
Din perspectiva ofertei numerosi teoreticieni contemporani, precum Harry Johnson,
Jagdish N. Bhagwati, John Mayer, contest caracterul static al teoriei traditionale bazate pe
conditia restrictiv a invariabilittii ofertei de factori. Aceasta mpiedic analiza evolutiei pe
termen lung a diviziunii internationale a muncii pe parcursul cresterii si dezvoltrii economice.
Abordarea dinamic s-a concretizat n principal n studiul variatiei avantajelor comparative
generate de modificri n dimensiunea, structura si calitatea dotrii cu factori, respectiv,
acumularea capitalurilor, cresterea populatiei, cresterea productivittii si perfectionarea
tehnologiei, dar toate acestea reprezint surse ale cresterii economice. Prin urmare, dinamizarea
teoriei comertului international a permis studiul efectelor cresterii asupra schimburilor
comerciale.
Initial acest studiu a ntreprins n cadrul de analiz neoclasic considerat a fi extrem de
flexibil si aplicabil unui evantai extrem de vast de probleme. n acest cadru cresterea economic
este definit prin sporirea output-ului ca efect al cresterii populatiei, acumularea capitalurilor
si progresul tehnic sau al sporirii nivelului de productivitate. Geometric, procesul cresterii este
reprezentat ca o deplasare a curbei posibilittilor de productie n sus si spre dreapta. Scopul unei
asemenea abordri a fost de a stabili dac procesul de crestere majoreaz oferta de exporturi sau
cererea de importuri mai putin, mai mult sau n aceeasi proportie sau, cu alte cuvinte, dac
atenueaz sau accentueaz dependenta fat de exterior. Pentru aceasta se are n vedere c
exporturile reprezint diferenta dintre productie si consum. La rndul lor importurile apar ca
diferent dintre consum si productie. n aceste conditii efectul cresterii economice asupra
comertului exterior apare ca rezultat al combinrii efectelor de productie cu efectele de consum.
Ambele categorii de efecte sunt definite n functie de elasticitatea produs a productiei si,
respectiv, a consumului intern. Astfel, elasticitatea productiei se calculeaz ca raport ntre rata

cresterii productiei bunului exportabil sau a bunului importabil si rata cresterii PIB. Similar poate
fi determinat elasticitatea produs a consumului intern.
Pe baza acestor concepte si mrimi, mai nti Hicks, apoi inspirndu-se din lucrrile lui
Harry Johnson si Mayer, n terminologii diferite definesc aceleasi cinci tipuri de crestere
economic. n terminologia lui H. Johnson, din punct de vedere al productiei, aceste tipuri sunt:
1. Crestere economic neutr cnd oferta de bunuri exportabile si cea de bunuri
importabile cresc n aceeasi proportie.
2. Crestere economic defavorabil schimburilor externe dac oferta de bunuri
importabile creste n proportie mai mare dect oferta de bunuri exportabile.
3. Crestere economic favorabil comertului exterior cnd oferta de bunuri
importabile creste n proportie mai mic dect oferta de bunuri exportabile.
4. Crestere economic ultra-favorabil comertului exterior cnd se soldeaz numai cu
reducerea ofertei de bunuri importabile.
5. Crestere economic ultra-defavorabil comertului exterior dac pe parcursul ei are
loc numai reducerea ofertei de bunuri exportabile.
Similar sunt definite cinci tipuri de crestere din punct de vedere al efectelor de
consum. Prin combinarea cu tipurile precedente poate fi evidentiat efectul global al cresterii
economice asupra comertului exterior.
Desi abstract, tipologia prezentat poate conduce la identificarea pe plan teoretic a unor
tipuri si grade diferite de deschidere fat de exterior si de intensitate a dependentei unei economii
fat de piata international. n acest sens, atentia teoreticienilor a fost retinut de cresterea de tip
pauperizant. Ea a fost definit de Bhagwati prin analiza efectelor cresterii ofertei de factori si ale
progresului tehnic nu numai asupra volumului si compozitiei exporturilor si importurilor, ci si a
rapoartelor de schimb. Cresterea pauperizant const ntr-o crestere a ofertei de factori sau a
productivittii care n mod paradoxal se soldeaz cu efecte negative pentru tara n cauz. Un
asemenea proces poate avea loc atunci cnd stimuleaz productia de bunuri exportabile
accentund dependenta de exterior sub aspectul desfacerii si dac sporirea ofertei de export
contribuie ea nssi sau are loc ntr-o perioad de scdere a preturilor internationale la mrfurile
n cauz.
n forma schitat mai sus varianta dinamizat a teoriei neoclasice s-a constituit n
modelul de baz al analizei primei laturi a corelatiei comertului exterior cresterea economic,
respectiv, a efectelor cresterii asupra schimburilor comerciale externe.
Protagonistii contemporani ai noii teorii ai comertului si cresterii economice au extins si
aprofundat analiza n cadrul unor foarte interesante si complexe modele catalogate drept modele
growth led-export. n acest sens Sdersten si G. Reed. detaliaz analiza tipurilor de crestere
4

economic n functie de cresterea diferentiat a stocului de factori si de natura progresului

tehnologic. Punctul lor de plecare l reprezinta teorema Rybczynski, potrivit acesteia dac
dotarea cu un factor de productie creste stocul din cellalt rmnnd invariabil, productia bunului
intensiv n factorul acumulat va creste n timp ce cantitatea din bunul intensiv n factorul
invariabil se va reduce n mrime absolut cu conditia ca preturile mrfurilor si a factorilor s
rmn constante. Lund n consideratie si comertul exterior, autorii mai sus mentionati ajung la
concluzia c dac o tar este relativ bogat n munc si export un bun intensiv n acest factor
atunci cresterea dotrii n factorul munc va genera o crestere a prodctiei ultra-favorabil
comertului. Dac, pe de alt parte, factorul abundent este capitalul cresterea dotrii n factorul
munc va genera o crestere a productiei ultra-defavorabil comertului.
O alt parte important a modelului este consacrat analizei efectelor progresului
tehnologic asupra comertului international. Studiul este detaliat pe cazul trilor mici si pe cel al
trilor mari si pe trei tipuri de progres tehnologic definite n functie de efectele asupra
productivittii marginale a factorilor de productie. Este vorba de:
progres tehnologic neutru care creste productivitatea marginal a factorilor n aceeasi
masur;
progres tehnologic care economiseste munca (progress labor saving) prin faptul c
mreste productivitatea marginal pentru capital n proportie mai mare dect pentru
munc;
progres tehnologic care economiseste capitalul (capital saving) prin ridicarea n mai
mare proportie a nivelului marginal a productivittii muncii fat de productivitatea
marginal a capitalului.
Diferentiat si pe categorii de productie (capital intensive sau labor intensive)
variabile tipuri de progres tehnic se repercuteaz n mod direct asupra exporturilor si importurilor
si a distributiei veniturilor definind numeroase variante de crestere economic raportate la
comert, semnificative pentru caracterizarea diversittii de situatii specifice diferitelor tri si
grupe de tri.
Alti doi remarcabili teoreticieni contemporani ai comertului international, respectiv Paul
Krugman si Morris Obstfeld abordeaz n acelasi cadru de analiz efectele cresterii economice
ntr-o economie deschis. Cu alte cuvinte, ei studiaz cum si n ce msur prin canalul
schimburilor comerciale externe cresterea economiei dintr-o tar influenteaz restul lumii si
viceversa, cum tipurile de crestere din trile partenere se repercuteaz n economie local.
Confruntarea diverselor tipuri de crestere n economia mondial si analiza lor prin prisma
variatiilor stocului de factori a intensittii factoriale a bunurilor de export si import si a dinamicii
preturilor permit delimitarea teoretic a numeroase cazuri mai mult sau mai putin verificate n
5

realitate. Modelul propus de autorii mentionati evidentiaz c n general cresterea economic n

trile partenere are efecte benefice asupra unei economii nationale deoarece i ofer noi
oportunitti. Concomitant, ns aceasta poate s nsemne si confruntarea cu o concurent mai
acerb pe noile piete de export cu efecte negative de constrngere, dar si benefice de stimulare a
eforturilor de adaptare si modernizare.
Referitor la efectele unor asemenea tipuri de crestere din trile partenere asupra raportului
nostru de schimb autorii ajung la concluzia c o crestere favorabil exporturilor n restul lumii
poate fi o bun afacere pentru noi prin ameliorarea rapoartelor de schimb, n timp ce o crestere
favorabil importurilor n strintate poate deteriora raportul nostrum de schimb. Ei fac, ns,
observatia c asemenea situatii pot apare doar n cazul n care cresterea exporturilor nationale sau
ale strinttii sporesc att de mult oferta pe pietele internationale nct conduc la scderea
preturilor, ceea ce nu se ntmpl foarte frecvent.

Comertul exterior ca factor al cresterii economice

(efectul comertului exterior asupra cresterii economice)
Pentru studiul celei de-a doua laturi a binomului comert - dezvoltare cadrul de analiz
neoclasic s-a dovedit a fi insuficient. Mai adecvate pentru explicarea comertului exterior ca
factor al cresterii economice s-au dovedit a fi abordarea n optica cererii si cadrul conceptual si
instrumentarul keynesist. Din gama conceptelor si instrumentelor elaborate de Keynes cele mai
utile macroeconomiei internationale sunt cele reunite n mecanismul multiplicatorului. Teoria
multiplicatorului a fost extins la conditiile unei economii deschise sub forma multiplicatorului
comertului exterior.
n aceast nou variant multiplicatorul serveste ca instrument de analiz a incidentei
fluctuatiei de export asupra cresterii economice precum si a propagrii n economia mondial.
Comparativ cu teoria clasic si neoclasic, multiplicatorul keynesist a comertului exterior aduce
n numeroase privinte schimbri de optic. Succint aceste schimbri se refer la urmtoarele
aspect:
mai nti, importanta si rolul exporturilor n economie sunt evaluate prin prisma
efectelor de antrenare si nu a valorii si utilittii importurilor achizitionate n schimb;
apoi, n timp ce teoria clasic si neoclasic propun scopul utopic al optimului mondial
din care deriv iluzia avantajului universal si a egalizrii conditiilor de dezvoltare din perspectiva
keynesist, avantajele generate de comertul exterior sunt n mod declarat avantaje nationale, fiind
putin probabil ca lumea ntreag s poat beneficia de ele;
6

 n al treilea rnd, optimizarea este conceput de clasici si neoclasici n ipoteza deplinei

utilizri, pe cnd multiplicatorul keynesist descrie cresterea venitului national nu prin atragerea
factorilor de productie din alte ramuri, deci nu prin restructurarea ci prin mobilizarea celor
neutilizati.
Extinderea multiplicatorului la studiul relatiilor internationale apare pe deplin justificat
deoarece printre principalele surse de variatie ale venitului national se nscriu si cresterile sau
reducerile nregistrate de exporturi, importuri sau de raportul de schimb. n viziunea keynesist
exporturile au asupra venitului national o incident similar cu cea a investitiilor. La fel poate fi
privit si cstigul ce decurge din ameliorarea raportului de schimb care este subsumat n ncasrile
de export. La rndul lor importurile ca si pierderile nregistrate prin deteriorarea raportului de
schimb se repercuteaz asupra venitului national ntr-o manier similar cu economiile. Ele
prelev o parte din sumele ce ar putea fi destinate investitiei sau consumului de bunuri autohtone
si nu contribuie la crearea unor venituri suplimentare.
n logica celor spuse, ecuatia de echilibru din modelul lui Keynes, S = I, se cere a fi
completat cu influenta exporturilor, X, si cea a importurilor, M, astfel relatia de echilibru pentru
o economie deschis devine S + M = I + X.
Multiplicatorul comertului exterior exprim faptul c variatiile venitului national sunt mai
mult dect proportionale fat de variatiile exporturilor si importurilor care le-au generat.
ncasrile suplimentare din exporturi se vor aduga ntr-o prim etap venitului national. Partial,
sporul de venit national va putea fi alocat cumprrii de bunuri autohtone, partea astfel alocat va
declansa o reactie n lant de multiplicare a venitului identic cu cea descris de multiplicatorul
investitiilor. Cu ct cuantumul venitului national alocat cumprrii de bunuri autohtone este mai
mare cu att sporul final obtinut la sfrsitul perioadei de multiplicare a venitului national este
mai important. n cazul n care datorit reducerii cererii strine pentru exporturile unei tri se
nregistreaz deficite comerciale, multiplicatorul capt semnificatia unui demultiplicator. n
aceast form multiplicatorul comertului exterior de inspiratie keynesist descrie si permite
evaluarea contributiei schimburilor comerciale externe la sustinerea cresterii economice.
Criticat pentru numeroasele insuficiente izvorte din conducerea rationamentului n
termeni exclusiv monetari, teoria multiplicatorului comertului exterior a fost ulterior completat
si aprofundat prin analiza n termeni reali a efectului de antrenare exercitat de exporturi si
importuri. n acest sens, Franois Perroux dezvolt n completare asa-numitul multiplicator al
sectorului dominant ce antreneaz dezvoltarea ramurilor cu care acest sector se afl n relatii n
amonte si n aval. n aceast perspectiv intensitatea efectului de antrenare al exporturilor
depinde de natura produselor. Este mai mare n cazul exporturilor antrenante si mai sczut n
cazul exporturilor antrenate.
7

Teoria efectului de antrenare se afl la baza numeroaselor modele actuale de crestere

economic bazat pe exporturi, De remarcat c, desi de inspiratie keynesist si elaborate n
optica cererii, noile modele export-led growth nu exclud ci completeaz modelele de origine
neoclasic de tip growth led-export. n mod explicit, autorii lor mbin analiza cererii cu cea a
ofertei pentru a explica rolul comertului exterior n dinamica dezvoltrii. Ca si modelele de
inspiratie neoclasic, modelele postkeynesiste abandoneaz ipoteza identittii functiei de
productie care implic omogenitatea factorilor de productie si identitatea tehnologiilor si se
axeaz pe prezumtia mult mai realist a pluralismului tehnologic ce caracterizeaz aceeasi
productie n tri diferite. Apoi sunt luate n consideratie incidentele ofertei de export asupra
cererii sugestiv exprimate de efectul de demonstrare concretizat n modificarea gusturilor si
preferintei consumatorilor care vin n contact cu o ofert nou calitativ superioar ce se
repercuteaz n mod direct asupra dimensiunii si structurii cererii nationale.
Distantndu-se de prezumtiile rigide ale teoriei traditionale si dezvoltnd rationamentul
pe baza unor ipoteze mai realiste referitoare la concurenta monopolist, la modificarea gusturilor
si preferintei consumatorului, la diferentierea produselor si la economiile de scar. Noile teorii si
modele ale comertului si cresterii economice ofer explicatii unor importante segmente ale
comertului international care nu mai sunt generate doar de diferentele de cost comparativ sau de
diferentele din dotarea cu factori de productie. Este vorba de comertul intra - si interindustrial, de
comertul ntre tri cu structuri economice paralele, de asa-numitul comert bidirectional cu bunuri
caracterizate prin aceeasi intensitate a factorilor, precum si de comertul intrafirm derulat pe
propriile piete globale ale transnationalelor. Toate aceste genuri de comert au pondere
covrsitoare n schimburile comerciale internationale actuale. Dincolo de explicatiile furnizate
acestor segmente ale comertului international, noile teorii si modele ale comertului si cresterii
economice ofer fundament strategiilor comerciale de dezvoltare.

Strategii comerciale de dezvoltare

I. Conceptul si tipologia strategiilor comerciale de dezvoltare

n limbajul economic, termenul de strategie este unul dintre cei mai frecventi folositi.
Astfel, vorbim de strategia de negociere, de marketing, de dezvoltare etc. n toate cazurile
notiunea de strategie desemneaz un ansamblu structurat logic de obiective, de ci si de mijloace
pentru realizarea lor. n materie de dezvoltare economic exist strategii de dezvoltare la nivel
macroeconomic national sau sectorial, la nivel de firm, la nivel regional etc. n sensul cel mai
larg, strategia de dezvoltare desemneaz totalitatea obiectivelor, orientrilor si directiilor
8

generale de actiune definite ca reflectare a dinamicii realittilor, intereselor si doctrinelor

predominante, structurate si ierarhizate coerent ntr-o logic de ansamblu, precum si modalittile,
resursele si mixajul instrumentelor de politic economic pentru realizarea lor.
n baza acestei definitii pot fi stabilite delimitrile si interferentele dintre strategiile si
politicile de dezvoltare. Strategiile au o sfer de cuprindere mult mai larg subordonnd politicile
ca orientare si instrumentar de realizare a lor. Politicile desemneaz mixajul de msuri si
instrumente de natur juridic, economic, financiar, comercial, fiscal etc., folosit pe
realizarea obiectivelor strategice.
Raportul de subordonare mentionat este valabil pentru strategiile si politicile elaborate la
acelasi nivel. Aceasta nu exclude ca strategiile microeconomice s fie subordonate sau orientate
de politicile macroeconomice promovate n domeniul respectiv.
Dac pe termen scurt schimbarea n combinarea si dozarea msurilor si instrumentelor de
politic sunt frecvente, obiectivele strategice au valabilitate pe termen lung. n sensul acestei
orientri putem vorbi de strategii ale politicii economice, adic de fundamentare si orientare a
politicii prin si spre implementarea obiectivelor strategice. n acelasi sens se foloseste si notiunea
de politici strategic, adic politici orientate spre anumite obiective.
Ipoteza strategiilor de dezvoltare, considerat dup natura obiectivelor propuse, este
foarte variat. Astfel, n cazul obiectivului strategic al depsirii crizelor, relansrii economice si
relurii ntr-un nou mod al cresterii economice, pot fi delimitate urmtoarele tipuri:

strategia de absorbtie a socurilor care vizeaz atenuarea perturbrilor bruste cauzate

de factorii externi;

strategia de crestere care vizeaz reluarea cresterii prin utilizarea unor instrumente de

politic macro si microeconomic;

strategii structurale care propun reforme de structur si politici adecvate pe termen

lung de absorbtie a somajului.

Privite din punct de vedere al rolului statului n procesul dezvoltrii, tipologic distingem
dou strategii:

strategii voluntariste potrivit crora statul ncearc s organizeze schimbrile

structurale;

strategii liberale prin care autoritatea public caut s favorizeze adoptarea liber a

deciziilor de ctre agentii economici cu privire la noile tendinte din economie.

Dac n ambele cazuri interventia statului este implicat, dar difer sub aspectele
modalittilor si instrumentelor folosite. Astfel, strategia voluntarist se bazeaz pe angajarea
direct a autorittii publice n finantarea cresterii si promovarea unor politici sectoriale, n
crearea unor ntreprinderi capabile s suporte concurenta pe piata international n realizarea
9

unor programe etc. Toate acestea presupun finantare public prin subventii, prime, credite
preferentiale etc. Franta si Japonia sunt citate ca exemple semnificative de adoptare a unor
strategii voluntariste de dezvoltare bazate pe interventie si finantare public. Strategia liberal
de dezvoltare practicat prin excelent de SUA rezerv statului n principal rolul de creator al
regulilor de joc. De asemenea, statul creaz conditiile favorabile dezvoltrii prin msuri indirecte
de genul: taxrii sczute a profitului, cultivrii spiritului de antreprenor si inovatie etc.
Integrarea comertului exterior n strategiile de dezvoltare, resimtit ca indispensabil
pentru orice tar, a fcut ca n mod progresiv s capete important dimensiunea comercial a
acestora. Ca urmare, strategiile comerciale au devenit una dintre cele mai relevante componente
ale strategiilor generate de dezvoltare. Avnd n vedere faptul c activitatea de comert exterior,
nteleas n sens larg, include si investitiile internationale, strategiile cu privire la acestea
constituie parte integrant a strategiilor comerciale de dezvoltare.

Tipuri de politici comerciale

Tipologic, n functie de gradul de deschidere fat de exterior, n istoria postbelic a
dezvoltrii, s-au impus dou categorii fundamentale de strategii comerciale:

strategia orientat spre interior numit introvertit sau de substituire a importurilor

(import substitution);

strategia orientat spre exterior, extrovertit sau de promovare a exporturilor.

Fiecare dintre aceste tipuri de strategii comerciale de dezvoltare acord un anumit loc si
rol si promoveaz o anumit atitudine fat de comertul exterior si investitiile internationale. n
acceptiunea Bncii Mondiale, generic, strategia de substituire a importurilor presupune n
realizarea ei o politic orientat spre interior, adic stimulentele politicii industriale si comerciale
inclusiv investitionale, favorizeaz productia pentru piata intern. La rndul ei strategia de
promovare a exporturilor se bazeaz pe politici industriale, comerciale si investitionale care nu
promoveaz discriminri ntre productia intern si cea extern si nici ntre achizitiile de pe piata
intern si cele de pe piata extern.
Dezbaterea asupra acestor alternative strategice este de dat relativ recent. Pn la cel
de-al doilea rzboi mondial, rolul comertului exterior si respectiv al investitiilor internationale n
procesul dezvoltrii era cantonat n zona disputei protectionism vs. liber schimb. ncepnd cu
anii `50 politicile economice ale statelor s-au diversificat ca instrumentar si obiective de atins si a
devenit tot mai evident rolul n crestere al factorilor externi ai dezvoltrii. Totodat, dat fiind
stringenta mult mai mare a restrictiilor externe n procesul de crestere economic pentru trile
rmase n urm, aceast dezbatere a fost n principal centrat pe problematica dezvoltrii lor din
anii `50, `60, `70.
10

Ascensiunea multinationalelor, dobndirea de avantaje comparative prin strategiile lor

concurentiale si intensificarea schimburilor intra si extra societate cu produse de acelasi tip au
generalizat aceast dezvoltare la toate trile, inclusiv la cele dezvoltate. De subliniat c ambele
tipuri de strategii acord investitiilor internationale un rol important n sustinerea dezvoltrii. n
acceptiunea autorilor actuali, investitiile internationale reprezint de fapt o form de comert
international denumit de James DeMelo comert intertemporal. Comertul intertemporal are loc
atunci cnd o tar schimb bunuri viitoare pentru bunuri produse n prezent sau viceversa, iar
miscrile internationale de capital reprezint o form tipic a acestui gen de schimburi. n
principiu, investitiile internationale sunt privite ca o modalitate de compensare a insuficientei
economice interne si efectuarea de investitii. Oricare ar fi forma pe care o mbrac: ajutoare,
mprumuturi, ISD; fluxurile de capital strin reprezint resurse financiare suplimentare usor
transformabile n capital real. Dac este vorba de investitii directe, ele se concretizeaz n crearea
de noi capacitti de productie. n celelalte cazuri, aportul financiar furnizeaz mijloace de plat
pentru importul de echipamente, decizia de achizitionare a lor apartinnd antreprenorilor locali
sau autorittilor guvernamentale. n felul acesta, este atenuat realitatea relativ a capitalului.
Cazul cel mai favorabil pentru tara receptoare este cnd investitia international se adaug
capitalului existent combinndu-se cu forta de munc neutilizat. Cele dou strategii difer ns
n ce priveste conditiile intrrii investitiilor internationale si modul de utilizare a lor.

II. Caracteristicile si limitele strategiei de substituire a importurilor

Strategia introvertit de sustituire a importurilor este inspirat de argumentul traditional
al industriei n formare. Potrivit acestei strategii dezvoltarea industrial a unei tri rmas n
urm nu poate fi realizat dect la adpostul barierelor vamale ridicate. Al doilea postulat de
baz al ei se refer la faptul c numai industrializarea prin sporirea productivittii poate asigura
realizarea unei cresteri economice.
Indiscutabil, nici protectionismul educator, nici optiunea pentru industrializare nu pot fi
respinse a priori. Chiar si adeptii cei mai frecventi ai liberului schimb admit c trilor rmase n
urm le-ar fi fost imposibil s parcurg primele etape ale dezvoltrii fr protectionism si c
amorsarea cresterilor economice necesit un anumit grad de industrializare. Se are n vedere si
argumentul c trile astzi dezvoltate au practicat la nceputul industrializrii lor politici
protectioniste, iar actualmente trile cele mai bogate sunt si cele mai industrializate.
Sub aspectul continutului, strategia de substituire a importurilor este asociat de obicei cu
o economie strns controlat si cu multe restrictii birocratice. Politica de realizare a ei pleac de
la premisa c interventia autorittilor interguvernamentale pe piat, prin crearea unor conditii
11

favorizante pentru dezvoltarea activittii industriale productoare de nlocuitori ai bunurilor

importante, este util.
Pe lng msurile protectioniste directe, viznd limitarea si, respectiv, substituirea
importurilor, guvernul tinde s se implice la fel de direct si de mult n investitiile interne si
internationale si n deciziile de pret. n ce priveste investitiile internationale, aportul lor nu este
exclus, dar potrivit acestei strategii atragerea lor n economie trebuie s fie subordonat pe calea
msurilor guvernamentale urmtoarelor dou principale obiective:
asigurarea restabilirii echilibrului intern si extern favoriznd totodat o crestere mai

rapid,
si orientarea lor prioritar spre dezvoltarea productiei industriale interne destinat

substituirii importurilor si nu spre ramurile de export.

Pentru a rspunde primului obiectiv ar fi necesar ca reducerea importurilor si restabilirea
echilibrului extern s fie nsotite de o crestere a economiilor interne si a investitiilor
internationale. Dac nu se ntmpl asa, rezultatul ar putea fi contrar si anume: restabilirea
echilibrului balantei comerciale ar antrena o ncetinire a cresterii si chiar o reducere a venitului
national. Aceasta din dou motive:
1.

Politica protectionist de reducere a importurilor poate restabili echilibrul extern, dar

nu poate genera un stoc national de economii mai ridicate. n aceste conditii, pentru a
obtine o crestere mai rapid, apelul la capitalul strin pentru investitii devine
indispensabil.
2.

Orientarea investitiilor strine spre substituirea exporturilor si nu spre productiile de

export creeaz toate sansele dezechilibrrii balantei de plti n perspectiva rambursrii

capitalului strin.
Probabilitatea nregistrrii unor astfel de rezultate contrare s-a dovedit a fi foarte mare.
Experienta a demonstrat c strategia introvertit de substituire a importurilor provoac o serie de
dificultti.
n primul rnd, ea tinde s reduc performantele productiei pentru export. O bun parte
din resursele de investitii interne si externe accesibile productorilor pentru export sunt deturnate
spre nlocuitorii importurilor. Exportatorii sunt astfel pusi n situatia ca preturile input-urilor lor
s fie mai ridicate.
n al doilea rnd, politica de substituire a importurilor la adpostul barierelor
comerciale protectioniste genereaz tendinta de mentinere a unui curs supraevaluat. Aceasta
pentru a minimiza costul input-urilor din noile industrii de substituire, respectiv costurile
materialelor si echipamentelor importate. Supraevaluarea descurajeaz exporturile si poate duce
la contractarea unor mprumuturi excesive.
12

 n al treilea rnd, n practic, chiar si cnd se ajunge n faza de maturizare a industriilor

de substituire, renuntarea la barierele protectioniste este dificil. Aceasta din motive precum:
slaba capacitate concurential a firmelor obisnuite cu protectia, preturile ridicate datorit
input-urilor scumpe si dimensiunii neadecvate a firmelor, interesele de grup pentru mentinerea
nivelului nalt al salariilor si profiturilor etc.
Incitati de asemenea considerente, att partizanii liberului schimb ct si unii economisti
reprezentanti ai trilor n curs de dezvoltare au demonstrat pe baz de studii detaliate c strategia
de substituire a importurilor a antrenat mari pierderi de venit national.
Principalele argumente prin care economistii liberali contest valabilitatea strategiei
introvertite sunt:
- substituirea importurilor induce o specializare putin favorabil,
- antreneaz o alocare defectuoas a resurselor investitionale interne si internationale,
- provoac pierderi de venit comparativ cu strategia extrovertit evaluat de unii autori la
15% di PIB,
- amputeaz nivelul economiei intene,
- nu atenueaz constrngerile externe si genereaz un blocaj suplimentar al dezvoltrii.
La rndul lor reprezentantii trilor n curs de dezvoltare, partizani ai dezvoltrii
autonome, si-au ndreptat criticile mai ales spre apelul strategiilor de substituire a importurilor la
investitiile de capital strin, ndeosebi la firmele multinationale, care ar accentua dependenta fat
de exterior al trilor gazd. Prin aceasta, ei preconizeaz de fapt calea autarhic de dezvoltare
care ar fi mult mai pgubitoare dect substituirea importurilor.

III. Fundamentarea strategiei extrovertite de promovare a exporturilor

Neajunsurile constatate ale aplicrii strategiei de substituire a importurilor au conturat o
nou optiune strategic de factur extrovertit orientat spre promovarea exporturilor si
fundamentat pe principul liberului schimb.
Strategia de promovare a exporturilor se bazeaz pe un regim liberal al comertului si al
investitiilor internationale. ncurajarea exporturilor este dificil de mentinut n conditiile
barierelor protectioniste la import. Politicile de realizare a strategiei extrovertite sunt axate n
principal pe subventionarea exporturilor sau mentinerea unui curs de schimb flexibil. Deoarece
subventiile sunt costisitoare si atrag obiectiile partenerilor comerciali se recurge adesea la
practicarea unui curs de schimb competitiv.

13

Liberalizarea comertului este dublat de liberalizarea investitiilor internationale si de

liberalizarea financiar intern. n aceste conditii, nevoia de finantare extern este mult mai putin
presant. Potrivit promotorilor strategiei extrovertite, liberalizarea financiar intern este
suficient pentru a degaja un volum corespunztor de economii n scopul sustinerii investitiilor
necesare cresterii economice. La rndul ei, liberalizarea comercial garanteaz c economiile
interne vor fi alocate rational fr risipa implicat de distorsionarea structurilor economice
generat de protectionism.
Suprimarea barierelor la import poate fi compensat prin devalorizarea monedei care
degaj efecte de promovare a exportului. n plus, adoptarea cursurilor de schimb flexibile este de
natur s elimine problema dezechilibrului extern. Singurul risc luat n considerare de promotorii
strategiei extrovertite este acela a unui aflux prea mare de capital strin. Intrrile excesive de
capital strin ar duce la scderea ratei dobnzii cu efect de descurajare a economiilor interne si de
apreciere a monedei nationale ceea ce ar frna exporturilor. Pentru contracararea unor asemenea
evolutii este recomandat regimul cursurilor flexibile.
ocul intrrilor excesive de capital nregistrat n cazuri destul de frecvente poate fi mult
mai usor resorbit n regimul cursurilor flexibile dect n acela al cursului fix. n plus, pentru
mentinerea cursului de schimb si mpiedicarea scderii ratei dobnzii se poate recurge la o
politic de sterilizare a intrrilor excesive de capital strin bazat pe msuri ca:
reducerea capacittii de mprumut a bncilor prin mrirea rezervei obligatorii,
vnzarea de moned national si
constituirea de rezerve de schimb.
Acestor msuri li se poate aduga adoptarea unor reglementri stricte cu caracter
conjunctural privind miscarea capitalurilor, ns riscul intrrilor excesive de capital nu este att
de mare. Probabilitatea lui este maxim doar n conditia mobilittii perfecte a capitalului care de
regul nu sunt ntrunite. Apoi, intrrile de capital nu conduc n mod necesar la reducerea ratei
dobnzii, ea depinznd de numerosi alti factori.
n concluzie, din perspectiva strategiei extrovertite finantarea extern este bine venit
deoarece poate determina o crestere mai rapid a venitului national comparativ cu cea permis de
economiile interne. Consumul va creste si el, dar cu o anumit ntrziere asa nct este generat si
un spor de economii interne care va sustine si el cresterea economic. Singura conditie pentru ca
finantarea extern s-si ating scopul este ca ea s fie destinat productiei si nu consumului. Sub
aspectul alocrii investitiilor internationale pentru activittile productive nici o directionare nu
mai apare necesar. Alocarea trebuie s fie rezultatul deciziei agentilor economici fie ei nationali
sau strini fr nici o discriminare si ngrdire a liberttilor de actiune. Principial, strategia de
promovare a exporturilor si poate gsi fundamentarea n teoriile clasice si neoclasice. Ele
14

pornesc de la premisa c bunstarea national va creste printr-un comert lipsit de orice restrictii
datorit att efectelor statice, ct si celor dinamice ale cresterii eficientei economice. n termeni
statici, efectele provin din alocarea optim a resurselor care poate avea loc numai n regimul de
liber schimb. n termeni dinamici, competitia international stimuleaz economiile interne,
exporturile performante si progresul tehnologic.
IV. Reorientarea ctre strategia de promovare a exporturilor

Politicile de substituire a importurilor au putut functiona un anumit interval de timp cu

rezultate aparent satisfctoare, doar n toate cazurile pe termen mai scurt sau mai lung cresterea
economic astfel promovat a fost epuizat. Strategiile introvertite au dat anumite rezultate n
primii ani mai ales n trile de dimensiuni mari, cum sunt Brazilia si Argentina, care au
beneficiat de economii de scar furnizate de piata intern, dar n tri de mici dimensiuni, precum
Pakistan, Uruguay, strategiile de substituire a importurilor au condus repede la esec. Constatarea
este c n toate trile Americii Latine care au adoptat strategii de substituire a importurilor s-au
nregistrat pn la urm esecuri notabile care le-au obligat s recurg la optiunea de promovare a
exporturilor, dar reorientarea lor ctre strategia extrovertit abia spre sfrsitul deceniului VIII si
nceputul deceniului IX s-a produs cu ntrziere dup aproape 20 de ani si au foarte serioase
dificultti.
Timp de pe ste 20 de ani ntreprinderile au fost ferite de concurenta de pe piata mondial.
De asemenea, investitiile strine au fost orientate cu precdere spre dezvoltarea productiei pentru
piata intern genernd o serie ntreag de distorsiuni n structura economiei. Practica substituirii
importurilor pe o durat att de ndelungat a generat o lips de ncredere finaciar care a agravat
datoria extern. Experiente de reorientare au fost nregistrate si n trile Asiei de Sud Est.
Coreea de Sud, de exemplu, avnd cea mai srac nregistrare cu resurse pe locuitor, a promovat
n perioada 1953-1960 o strategie de crestere bazat pe substituirea importurilor de masini
unelte, bunuri de larg consum durabile si de produse intermediare necesare productiei lor. n
scurt timp, aceast strategie s-a dovedit a fi inadecvat datorit dimensiunilor mici ale pietei
interne si insuficientei resurselor interne.
Reorientarea spre strategia de promovare a exporturilor a produs rezultate remarcabile
ncepnd chiar din perioada de tranzitie din anii 1960-1965. Beneficiind de o mai bun dotare cu
resurse, alte sri precum Malaezia, Filipine, Thailanda, au fost obligate si ele s-si reorienteze
strategia spre promovarea exporturilor, dar cu 10 ani mai trziu si, de asemenea, cu rezultate
semnificative de ordin pozitiv. Dup cderea comunismului, trile Europei Centrale si de Rsrit
au operat si ele o asemenea reorientare spre exterior.
15

Analiza experientelor de reorientare strategic nregistrate n anii `70 si `80 denot c

acest proces ntmpin dificultti si realizarea lui cu succes depinde de o serie de conditii si
factori. Dificulttile cele mai mari decurg din orientarea defectuoas a investitiilor spre sectoare
ineficiente n raport cu standardele mondiale. Ele sunt cu att mai mari cu ct s-a persistat mai
mult timp n practicarea substituirii importurilor.
Reorientarea spre strategia de promovare a exporturilor poate provoca n primele
momente reducerea profiturilor si salariilor, chiar falimente si somaj. Renuntarea la taxe vamale
atrage modificri radicale n structura preturilor interne si a veniturilor avantajnd anumite
grupuri n defavoarea altora. n general, veniturile clasei de mijloc sunt afectate. n schimb, pot fi
avantajati productorii si exportatorii din sectoarele moderne ale economiei, de regul n numr
si cu pondere mic. Cum numrul celor dezavantajati poate fi mult mai mare, reorientarea spre
strategia extrovertit se poate confrunta cu o puternic opozitie politic.
Primii pasi n directia strategiei de promovare a exporturilor sunt:
mai nti, adoptarea cursului de schimb flexibile,
apoi, reducerea gradual a taxelor vamale.
Dac tranzitia este prea rapid si pe toate planurile industriile locale ineficiente n loc s
devin mai competitive pot s dispar. Importurile ieftine si de calitate si pozitia financiar slab
a firmelor autohtone pot compromite reorientarea.
Succesul n trecerea la o strategie extrovertit depinde de o serie da factori cum sunt:
- gradul de ncredre n viabilitatea si justetea noii orientri strategice,
- capacitatea ntreprinderilor de a se adapta la cerintele pietei libere,
- volumul resurselor interne,
- accesul la finantarea extern etc
Referitor la ultimul factor este semnificativ de notat c succesul strategiei trilor asiatice
de promovare a exporturilor se datoreaz n mare msur faptului c deschiderea spre exterior a
atras nc din faza de tranzitie importante fluxuri investitionale din trile OCDE. La nceputul
tranzitiei acestea au constat mai mult n fluxuri de ajutoare publice, dup care fluxurile de resurse
private au cptat preponderent, regiunea devenind deosebit de atractiv pentru firmele
multinationale.
De asemenea, n anii `80 extinderea practicii creditelor internationale pentru ajustare
structural a permis guvernelor s realizeze reorientarea cu costuri mai sczute. Dincolo de
dificulttile semnalate, studiile efectuate la nceputul anilor `90 de economistii Greenaway si
Christofer Nums. asupra tipului de strategie comercial adoptat de 41 de tri n dezvoltare, au
evidentiat c cele mai bune performante economice au fost obtinute de trile orientate spre
exterior.
16

V. Strategia de dezvoltare competitiv orientat spre exterior

n aplicabilitatea lor practic cele dou variante de baz ale strategiilor comerciale de
dezvoltare, respectiv strategiile de substituire a importurilor si de promovare a exporturilor si-au
dovedit att virtutile, ct si limitele lor. De exemplu, supozitiile pe care se bazeaz strategia de
promovare a exporturilor ia n calcul o functionare perfect a economiei, dar n realitate lucrurile
nu stau n toate cazurile asa. n prezent, opinia c expansiunea exporturilor reprezint un rezultat
al actiunii mnii invizibile nu mai este pe deplin valabil. Pentru cresetrea exporturilor este
considerat necesar o strategie de succes bazat pe interventia activ a autorittilor n
deschiderea economiei.
Pornind de la aceste considerente pe baza unor argumente teoretice furnizate de autori
mai noi, precum Paul Krugman si Michael Porter, au fost concepute noi variante ale strategiei
orientate spre exterior bazate pe interventia statului si pe competitivitate mai bine adaptate
problematicii actuale, inclusiv din trile dezvoltate. Astfel, argumentatia lui Krugman este n
favoarea schimburilor libere, dar cu acceptarea unor interventii ale statului pentru crearea
avantajului competitiv n cteva industrii de interes strategic national. Argumentatia lui a stat la
baza asa-numitei politici comerciale strategice. Scopul interventiilor n favoarea industriilor
strategice l constituie:
o mai nti influenta puterii de monopol a firmelor autohtone pe piata intern,
o apoi micsorarea puterii firmelor strine pe piata intern,
o si n al treilea rnd mbunttirea puterii firmelor interne n competitia de pe pietele
internationale.
La rndul su, Porter defineste elementele unei strategii bazate pe avantajul competitiv
din perspectiva productivittii factorilor, a concurentei si a strategiei de firm. Succesul
promovrii exporturilor depinde de avantajele competitive ale firmelor care, cumulate la scar
macroeconomic, genereaz asa-numitul avantaj competitiv national. Sarcina noastr, afirm
Porter, nu este de a explica de ce o firm care opereaz n cadrul unei natiuni are succes pe plan
international, ci de a explica de ce o natiune reprezint o baz de lansare mai mult sau mai putin
prielnic pentru a concura ntr-o industrie. Baza de lansare national este locul n care se
stabileste strategia, unde are loc procesul dezvoltrii si al productiei. Baza de lansare national
este platforma pe care se stabileste o strategie global ntr-o industrie n care avantajele natiunii
mam sunt suplimentare de cele care rezult din integrarea n economia international.
Obiectivul lui Porter este de a determina cauzele, respectiv, factorii care duc la succesul
international al unor firme specializate n anumite ramuri. Dintre elementele definitorii ale
17

mediului n care firmele locale concureaz autorul selecteaz patru categorii de factori
determinanti ai avantajului competitiv, care priviti n sistem international alctuiesc asa-numitul
diamant national. Cele patru categorii cuprind:
1. factori de productie (cum sunt forta de munc calificat, infrastructura etc.) care
conditioneaz n mod foarte direct capacitatea de a concura ntr-o anumit industrie;
2. factorii care tin de natura cererii interne pentru produsul sau serviciul n cauz;
3. factorii legati de industriile adiacente, prezente sau nu n tar;
4. factorii asociati cu natura concurentei interne, structura si strategia firmei.
Alturi de acestia, avantajul competitiv depinde de sans si de guvern. ansa poate
decurge din elemte ca: investitii, tehnologii noi, schimbri majore n cererea mondial etc., aflate
n afara controlului firmei sau statului respectiv. Influenta guvernului provine din politicele
promovate pe fiecare segment care vizeaz elementele diamantului national.
Legturile care se manifest ntre elementele diamantului national sunt amplificate n
influente, decisiv de ceea ce Porter numeste clustere. n opinia lui Porter clusterele reprezint
grupuri de ntreprinderi de succes care functioneaz ca si polii de competitivitate definiti de
Franois Perroux n virtutea unei coeziunii interrelationale izvorte fie din localizarea lor ntr-o
anumit zon geografic, fie din logica functional a integrrii activittii pe vertical sau
orizontal.
Una din axiomele dezvoltrii bazate pe avantajul competitiv const n ceea ce Porter
numeste Alianta Investitiii - Comert Exterior. Referitor la rolul guvernului, el consider c acesta
nu este de a sprijini ci de a stimula competitia. n conditia n care libera initiativ rmne
principiul suprem al oricrei piete, tocmai ca s existe concurenta, statul trebuie s creeze doar
conditiile n care aceasta s potenteze avantajul competitiv national. n acest scop poate recurge
la msuri cu caracter indirect de genul taxelor de rspuns compensatorii sau antidumping folosite
n conditii justificate, furnizarea unor informatii de piat exportatorilor etc.
Din cele spuse, competitivitatea national ne apare ca un rezultat al optiunilor strategice
ale firmelor si ale autorittilor guvernamentale. Ca rezultant a acestora, competitivitatea
agentilor economici se concretizeaz n capacitatea lor de a livra produse care s reziste testelor
pietei internationale si de a se pozitiona ct mai favorabil n mediul concurential national,
regional si global.
n functie de sursa caracteristic preponderent a avantajelor competitive ale firmelor
nationale, Porter identific patru stadii specifice de dezvoltare a natiunilor. Succesiunea lor n
timp nu este strict obligatorie, nu ntotdeauna o tar parcurge toate stadiile precedente pentru a
ajunge la un stadiu mai avansat asa cum exist si situatii cnd n cadrul aceleiasi economii pot fi
18

ntlnite industrii aflate n stadii diferite de dezvoltare a avantajului competitiv. Cele patru stadii
de dezvoltare sunt:
I. Avantajul competitiv bazat pe dotarea cu factori de productie. n acest stadiu,
avantajul competitiv al unei natiuni decurge din gradul de nzestrare a acesteea cu factori de
baz. Aceast surs a avantajului competitiv limteaz numrul industriilor n care firmele
nationale pot concura cu succes pe piata international. n acest stadiu, economia este sensibil la
ciclicitatea economiei mondiale, la fluctuatiile ratelor de schimb, la pierderea avantajului pe baz
de factori n favoarea unei altei natiuni, precum si la schimbrile aprute n cadrul industriilor
dominante. n acest stadiu se afl majoritatea statelor n curs de dezvoltare, dar si unele state
dezvoltate caracterizate prin ambundenta resurselor, cum sunt Canada si Australia. Aceste state
sunt susceptibile de a avea atitudine nerestrictiv fat de comertul exterior si de ISD.
II. Avantajul competitiv bazat pe investitii, n care avantajul competitiv este determinat
de motivatia si capacitatea firmelor din cadrul unei natiuni de a investi pentru constructia de
capacitti de productie moderne, pentru achizitia de tehnologii complexe n vederea dezvoltrii
de produse noi care s le permit s concureze n industrii cu un grad mai ridicat de
complexitate. Aceste tehnologii se afl totusi n urma liderilor mondiali care nu sunt dispusi s
renunte la tehnologiile de ultim generatie.
Desi dotarea cu factori este nc foarte important, crearea de avantaj competitiv se
bazeaz pe prezenta unor factori mai avansati, cum sunt forta de munc cu nalt calificare si pe
prezenta mecanismelor de creare a acestora, respectiv, institutii de educatie si cercetare.
Avantajul competitiv depinde de dorinta si abilitatea firmelor de a atrage investitii dect de
abilitatea de a oferi produse cu un grad nalt de diferentiere. Situarea unei natiuni n acest stadiu
de dezvoltare conduce la cresterea rapid a costurilor cu fort de munc si duce la pierderea
pozitiilor competitive din industriile cu sensibilitate riducat la pret.
Economia devine mai putin vulnerabil la socurile globale si la schimbrile bruste ale
cursurilor de schimb. Rolul capitalului strin n aceast etap depinde n mod esential de politica
guvernamental privind dezvoltarea trii. Multe din trile dezvoltate au parcurs acest stadiu n
perioada postebilc, iar n prezent un numr important de tri n curs de dezvoltare depsesc
stadiul de economie bazat pe factori si intr n stadiul de economie bazat pe investitii.
III. Avantajul competitiv bazat pe inovatie. n acest stadiu toti factorii determinanti ai
avantajului competitiv din cadrul diamantului sunt valorificati ntr-o gam larg de industrii.
Mixul de industrii sau segmente industriale n care firmele sunt competitive pe plan international
se lrgeste si se perfectioneaz specificul industriilor si clusterelor existente, reflect
particularittile si istoria natiunii respective.

19

Cererea intern devine din ce n ce mai sofisticat datorit cresterii veniturior populatiei,
a veniturilor din ce n ce mai ridicate ale educatiei, nevoii de confort din ce n ce mai ridicate,
precum si datorit existentei concurentei interne. n cadrul aglomerrilor competitive se dezvolt
industrii corelate cempetitive la nivel mondial care antreneaz dezvoltarea de noi industrii. n
acest stadiu, firmele nu se limiteaz la folosirea de tehnologii moderne ci le creaz prin eforturi
pentru descoperirea unor noi produse, tehnologii si metode de marketing. Conditiile favorabile
ale cererii, prezenta factorilor si a industriilor conexe permit firmelor s inoveze si s-si sustin
inovatiile. Firmele sunt capabile s concureze n segmente din ce n ce mai specializate cu
reducerea activittilor bazate pe factori traditionali si realocarea acestora n strintate prin
intermediul ISD. Caracteristic a acestui stadiu de dezvoltare este pozitia important pe piata
international a serviciilor n activitti specializate cum sunt marketing, cercetare, activitti
promotionale etc. Economiile aflate n stadiul de dezvoltare bazat pe inovare sunt mai putin
sensibile la fluctuatiile macroeconomice, mai ales atunci cnd natiunile au capacitatea de a-si
lrgi gruprile competitive.
IV.

Stadiul bunstrii. n acest stadiu, natiunile care au parcurs etapele anterioare de

construire a avantajului competitiv cunosc un proces de declin datorat pierderii motivatiei de

crestere a performantelor economice prin atingerea gradului de bunstare vizat. Firmele ncep s
piard avantajele competitive internationale din motive diferite:
-

scderea fortelor concurentiale prin influenta politic pe care o capt firmele locale;

aplicarea unor politici sociale;

scderea motivatiei angajatilor ca urmare a veniturilor ridicate;

scderea interesului pentru educatia superioar;

lipsa oportunittilor investitional etc.

O natiune aflat n acest stadiu de dezvoltare este caracterizat de contraste. Desi este o
natiune bazat care genereaz fluxuri importante de ISD, totusi se observ prezenta unor politici
sociale active si modificarea fluxurilor investitionale de la transferul de tehnologie si know-how
la simple investitii financiare. Curnd programele sociale devin din ce n ce mai nesustenabile,
iar cresterea fiscalittii pentru acoperirea acestora va diminua si mai mult motivatia
ntreprinztorilor. Rezultatul va fi ntoarcerea economiei la unul din stadiile de dezvoltare
anterioare.
Teoria lui Porter a fost aprofundat de John Dunning. Acesta identific un al patrulea
stadiu de dezvoltare economic care urmeaz stadiului de dezvoltare bazat pe inovare, diferit
fat de stadiul bunstrii definit de Porter. Este vorba de asa-numitul stadiu informational sau
post-industrial sau stadiu al tertializrii. Acesta este considerat stadiul final de dezvoltare
economic si cel mai avansat. n acest stadiu dezvoltarea proceselor informationale marcheaz o
20

intensificare fr precedent a relatiilor dintre firme, astfel nct succesul acestora este influentat
de capacitatea de coordonare a resurselor ntr-un spatiu regional sau chiar global. Totusi Dunning
sesizeaz faptul c statele aflate n acest stadiu sunt caracterizate si de evolutii specifice stadiului
bazat pe inovare din modelul Porter. Ca urmare acest stadiu ar putea fi considerat si ca o etap
superioar a stadiului bazat pe inovatie.

Economia Romniei din perspective avantajului competitiv

Dac analizm situatia Romniei din punct de vedere al clasificrii sociale fcute de
Porter putem considera c n momentul de fat Romnia face trecerea de la stadiul de dezvoltare
bazat pe dotarea cu factori la cel bazat pe investitii. Romnia beneficiaz n continuare de o
situatie relativ favorabil n ceea ce priveste dotarea cu resurse naturale: lemn, petrol si gaze,
potential agricol, anumite minerale (multe dintre ele insuficient exploatate).
n continuare productia agricol se afl la un nivel sczut, realizat n mare parte la
nivelul de gospodrie agricol de subzistent, astfel nct importurile de produse agricole
acoper mare parte din cererea intern. Slaba tehnologie si infrastructura, insuficient dezvoltate,
constituie piedici n valorificarea potentialului resurselor existente.
Dup 2001 Romnia a nregistrat o diminuare a avantajului comparativ, datorat de forta
de munc ieftin, datorat pe de o parte de cresterea salariului mediu precum si emigratiei, mare
parte din forta de munc ieftin relocndu-se n tri ale Europei de Vest. Cu toate acestea nivelul
salariului de situeaz nc, considerabil, sub media european, Romnia fiind n continuare o
destinatie atractiv pentru ISD n sistem lohn. Se nregistreaz o mai bun valorificare a
factorului munc confirmat printr-o anumit crestere a productivittii muncii care a ajuns la
nivelul de 41% comparativ cu media european.
Cresterea constant a volumului de investitii strine nete n economie, precum si sporirea
semnificativ a ISD a condus la cresterea ponderii factorului capital n productie si a creat
premisele trecerii Romniei ctre stadiul de dezvoltare bazat pe investitii. O parte important a
investitiilor au vizat retehnologizarea. Cererea intern a cunoscut o dinamic ascendent att din
punct de vedere al dimensiunii consumului intern, ct si al gradului de sofisticare. Perioada
2000-2006 a fost caracterizat de o crestere constant a consumului populatiei, crestere datorat
att mririi veniturilor prin ridicarea nivelului salariului mediu si diminuarea impozitului pe
venit, ct si mbunttirii accesului la credite si sporirii semnificative a creditelor de consum. De
asemenea, se poate constata o crestere a gradului de sofisticare a cererii n special n mediul
urban datorat att cresterii veniturilor, ct si accesului la bunuri din import.

21

n ceea ce priveste concurenta intern se constat o mbunttire a mediului de afaceri al

Romniei din punct de vedere al resurselor disponibile pentru ntreprinztori, precum si o
crestere a transparentei n contextul aderrii la UE.

Cresterea concurentei firmelor externe

Cu toate acestea persist birocratia n special la nivelul institutiilor implicate n initierea
unei afaceri si coruptia la toate nivelurile, care constituie piedici serioase n dezvoltarea unui
mediu concurential optim dezvoltrii afacerii. n plus, statul n ncercarea de atragere de ISD
ofer de multe ori avantaje concurentiale nejustificate firmelor cu capital strin care intr pe
piat.
Strategia firmelor s-a mbunttit prin asimilarea practicilor manageriale competitive
odat cu cresterea numrului de ISD. O mare parte din investitiile autohtone sau strine au vizat
obtinerea de cstiguri pe termen scurt n domenii precum cel imobiliar, hotelier, comert si
servicii, si sunt orientate mai putin spre industrie. Legturile dintre firmele care si desfsoar
activitatea n industrie sunt n continuare destul de slabe, performantele unei companii neavnd
influente semnificative asupra firmelor din aval si amonte. Aceast situatie se datoreaz pe de o
parte mentinerii avantajelor comparative n domenii ale industriei cu produse cu un nivel redus
de prelucrare n care nu sunt necesare legturi extinse pe vertical si orizontal ntre firme, si pe
de alt parte nclinatiei firmelor cu capital strin de a apela la importuri pentru aprovizionarea
firmei cu materii prime, material si componente, micsorndu-se astfel potentialul de antrenare al
ISD asupra firmelor locale.
Dezvoltarea viitoare a clusterelor prin crearea de parcuri industriale si incubatoare de
afaceri este de natur s faciliteze conexiunile dintre firme n vederea imbunttirii performantei
economice si a competitivittii.
Comertul exterior si miscarea international a factorilor de productie

I. Teza substituibilittii comerciale cu miscarea de capital

n principiu, teoria clasic si neclasic a comertului international consider c singurii
actori n relatiile economice internationale sunt trile care se angajeaz n schimburi recuproce
de mrfuri n virtutea faptului c sunt diferite sub diverse aspecte cum sunt:
-

dotarea inegal cu factori de productie,

dimensiunea capacittilor de productie,

varietatea preferintelor consumatorilor etc.

22

n viziunea clasic aceste diferente sunt sintetizate n diferente de costuri absolute la

Smith sau diferente de costuri relative la Ricardo. n absenta mobilittii factorilor de productie si
n conditiile de mobilitate perfect a bunurilor aceste diferente genereaz schimburi comerciale
internationale care furnizeaz cstiguri de bunstare compuse de cstiguri din schimb si cstiguri
din specializare. n viziunea neoclasic, respectiv, n modelul H-O-S diferentele dintre tri sunt
sintetizate n diferentele n ce priveste dotarea cu factori de productie.
Ipotezele analizei neclasice sunt identice cu cele ale teoriei clasice. Alturi de absenta
oricrui obstacol n calea circulatiei mrfurilor si de ipoteza mobilittii factorilor de productie
sunt formulate explicit si celelalte ipoteze subzistente n teoria clasic. Respectiv, functiile de
productie ale tuturor trilor participante la schimb sunt considerate identice, bunurile fabricate
sunt omogene si accesul la tehnologii este liber. n aceste conditii, diferentele n dotarea relativ
cu factori de productie justific specializarea si exportul de bunuri care utilizeaz intensiv
factorii relativ abundenti si ieftini.
Potrivit teoriei H-O-S libera circulatie a bunurilor tinde s egalizeze remuneratia
factorilor de productie n toate trile participante la schimb. ntruct remuneratia factorilor este
presupus egal cu productivitatea lor marginal, orice nou angajat sau orice unitate
suplimentar de capital trebuie s conduc pretutindeni n lume la aceeasi crestere a productiei.
Prin urmare, n viziunea neoclasic globalizarea este un proces de convergent a nivelului de
dezvoltare generat de perfecta convergent a preturilor bunurilor si a preturilor factorilor de
productie. n consecint, n virtutea ipotezei imobilittii factorilor de productie, teoria clasic si
neoclasic a comertului international nu ia n considerare procesul de internationalizare a
productiei si rolul ISD n evolutia schimburilor comerciale.
n ultimele decenii, ns, prin relaxarea unor ipoteze, analiza investitiilor internationale a
fost integrat n teoria comertului international. Diferiti autori, printre care Robert Mundell,
abandoneaz ipotezele de baz privind absenta barierelor n calea schimburilor internationale de
mrfuri si imobilitatea capitalului. Dac se ia n consideratie introducerea unei bariere tarifare n
calea exportului unui bun intensiv n capital, si capitalul este considerat mobil pe plan
international, productorii de export capt un dublu interes s-si delocalizeze productia n tara
partener. Pe de o parte, debuseul lor din strintate ar fi amputat, iar, pe de alt parte,
remuneratia capitalului n tara importatoare este mai mare dect n cea exportatoare. Prin
delocarizarea productiei n tara importatoare transferul de capital se substituie fluxurilor
comerciale de export. Substituibilitatea ntre schimburile de capital si cele de mrfuri poate fi
total sau partial n functie de intensitatea productiei si de mrimea cererii din tara importatoare.
Teza substituibilittii partiale sau totale a schimburilor comerciale cu miscarea de capital
consider ISD ca o functie cresctoare de obstacolele n calea comertului.
23

Numeroase studii empirice au confirmat relatia strns dintre protectie si investitia

strin pentru diferite perioade si tri. Astfel, Richard Caves constat c n primele decenii
postbelice taxele vamale situate la niveluri nalte de circa 40% au fost un important factor
stimulativ al implantrii filialelor denumite tarif factories n trile protectioniste. Reducerea
treptat a texelor vamale pn la circa 6-8% a fcut ca la nivelul anilor `80 motivatia
delocalizrii productiei n trile considerate actualmente ca nou industrializate s fie legat de
obstacole netarifare de genul:
-

contingentelor unilaterale,

limitrilor voluntare la export,

acorduri de comercializare ordonat si

numeroase alte constrngeri care au afectat exporturile de produse textile,

mbrcminte, siderurgie, televizoare, automobile etc.

Desi confirmat n realitate, teza substituibilittii schimburilor comerciale prin investitii

strine rmne incomplet. Potrivit modelului lui Mundell, investitiile se efectueaz n ramura
industrial n care tara investitoare are un avantaj comparativ. Din acest motiv exist riscul
substituirii fluxurilor de export. n realitate exporturile de capital se deruleaz paralel cu cele de
mrfuri. Cele dou fluxuri se deruleaz simultan, apar complementare si se sprijin reciproc.
Pornind de la aceast premis au fost cutate noi rspunsuri referitoare la localizarea ISD si la
modul cum acestea afecteaz comertul international.
II. Teza mobilittii internationale a capitalurilor si complementaritatea schimburilor comerciale
Aceasta ia n consideratie faptul c la nivelul unei tri se regsesc concomitant factorii
determinanti comuni pentru exporturi si pentru investitii n strintate. Astfel, apare logic ca o
tar bogat n capital s exporte att capital de care dispune din ambundent, ct si produse
intensive n capital. n astfel de cazuri fluxurile de capital si cele de mrfuri se deruleaz
simultan si sunt complementare.
Dintre modelele care si propun s demonstreze teza complementarittii n literatur este
citat ca deosebit de semnificativ modelul lui Kojima. Kojima demonstreaz complementaritatea
dintre export si investitii pornind de la investitiile japoneze n trile n curs de dezvoltare. n
modelul su miscrile de capitaluri sunt considerate ntr-o optic diferit de cea clasic si anume,
Kojima ia n consideratie miscarea de capital nu n form monetar abstract ci sub forma
specific a ISD care nglobeaz, pe lng capitalul monetar si tehnologia, calitatea organizrii si
efortul de cercetare. n acceptiunea lui Kojima trile difer nu numai sub aspectul dotrilor
factorilor n munc si capital, ci si prin tehnologia specific diferitelor sectoare.
24

Exemplu:
Se consider dou tri A si B si dou produse X si Y. ara A este mai dezvoltat, este
dotat relativ abundent n capital si are avantaj comparativ n productia bunului X intensiv n
capital, dar ea dispune si de superioritate tehnologic si organizational att n productia bunului
X ct si n cea a bunului Y. ara B este mai putin dezvoltat, este dotat abundent cu factorul
munc si are avantaj comparativ n productia bunului Y intensiv n munc.
Dac tara A si-ar delocaliza productia bunului X n tara B s-ar ajunge la un caz de
substituibilitate a importurilor cu investitia, dar dac tara A face export de capital sub forma unei
ISD n productia bunului Y din tara B situatia este diferit. Investitia strin direct este
purttoarea unui ansamblu de cunostinte, de transfer de tehnici, de capacittile manageriale si de
formare a fortei de munc care permit amplificarea si valorificarea avantajului comparativ initial
al trii B n productia bunului Y printr-un spor de productivitate. Din aceast perspectiv, ISD-ul
si transferul de cunostinte tehnologice apar drept creatoare de comert international accentund
specializarea international.

III. Comertul intertemporal

O a treia cale de integrare a miscrii internationale a capitalului n teoria comertului
international este reprezentat de conceptia schimbului intertemporal formulat de J. Sachs si
Paul Krugman. Comertul intertemporal presupune schimbul de bunuri de consum viitoare pentru
bunuri de consum prezente sau viceversa. Posibilatea substitutiei ntre productia prezent si cea
viitoare este creat de investitii.
Posibilittile intertemporale de productie presupun alocarea unei anumite prti din
productia prezent sub form de echipamente, cldiri, utilaje etc. pentru a realiza bunuri ce vor fi
utilizate ntr-o perioad viitoare. Prin urmare, orice mprumut sau investitie nseamn sacrificiul
unui consum prezent pentru un consum viitor sau aducerea n prezent unei activitti din viitor.
Pornind de la asemenea constatri, Sachs si Krugman consider c mprumuturile
internationale pot fi interpretate cu predilectie ca un schimb intertemporal. La fel cum o tar
poate produce o cantitate mai mare dintr-un bun,renuntnd total sau partial la productia altui bun,
ea poate schimba cu alt tar bunuri de consum viitor pentru bunuri de consum prezent. Acest tip
special de comert care are loc atunci cnd o tar schimb bunuri viitoare pentru bunuri produse
n prezent sau viceversa, este denumit comert intertemporal si reprezint forma specific a
miscrii internationale a capitalului.
Termenii schimbului intertemporal sunt reprezentati de rata real a dobnzii. Conditia
necesar pentru un schimb intertemporal este ca ratele dobnzii n cele dou tri s difere. n tara
25

n care rata dobnzii este mai mic, pretul relativ al bunurilor viitoare exprimat n bunuri
prezente este mai mic. Este cazul trilor mai dezvoltate, n care nclinatia spre economisire este
relativ ridicat, exist abundent de capital, iar oportunittile cele mai interesante de investitii
sunt deja exploatate. Pentru a obtine randamente mai atrgtoare ele vor exploata avantajul lor
comparativ n bunuri viitoare exportnd capital n trile mai putin dezvoltate n care rata dobnzii
este mai mare.
O rat a dobnzii mai mare nseamn un pret relativ mai mare al bunurilor viitoare
exprimate n bunuri prezente sau invers, un pret relativ mai mic al bunurilor prezente exprimat n
bunuri viitoare. ara n cauz are avantaj comparativ n bunuri prezente si ea va deveni
importatoare de capital. Importul de capital i permite finantarea proiectelor de investitii, adic
finantarea productiei viitoare fr s-si amputeze consumul actual. Deci, ambele tri, angajate n
schimbul intertemporal, cstig. ara exportatoare de capital obtine un randament mai ridicat
pentru consumul ei prezent sacrificat prin economisire, iar tara importatoare si poate dezvolta
stocul de capital pentru productia viitoare n conditiile unei economisiri prezente limitate.
Odat integrate n teoria comertului international, cercetrile asupra investitiilor strine
au fost aprofundate n cadrul noii teorii a comertului exterior si cresterii economice. n acest
cadru, investigatiile au fost orientate n mod deosebit spre firmele multinationale ca principal
vehicul al investitiilor strine. n legtur cu acestea, principalele teme abordate se refer la
fundamentarea teoretic a ISD si la modul cum acestea afecteaz schimburile comerciale
internationale.

Fundamentarea teoretic a ISD

Explicatia efecturii exportului de capital datorit diferentelor dintre ratele dobnzii a fost
considerat satisfctoare doar n cazul investitiilor de portofoliu, dar pentru ISD si firmele
multinationale aceast explicatie a fost considerat ineficient. Aceasta deoarece numai pentru o
astfel de explicatie nu pot fi elucidate o serie de probleme foarte frecvente n practica economic,
cum sunt:
- de ce firmele care investesc n strintate se mprumut de pe piata trilor gazd?
- cum se explic asa-numitele investitii ncrucisate, adic intrrile si iesirile de fluxuri
investitionale directe n acelasi timp si/sau din aceeasi tar?
- de ce firmele care efectueaz investitii n strintate desfsoar o activitate sustinut si
n tara lor de origine?
ncercrile de a rspunde la asemenea ntrebri au dus la conturarea unei noi secvente a
teoriei comertului international si cresterii economice si anume teoria ISD sau teoria firmelor
26

multinationale. Principalii ei protagonisti sunt John Dunning, Stephen Hymer, Charles

Kindleberger, Raymond Vernon, Franois Perroux etc.
Prin sistematizarea contributiei lor, n litertur s-a ajuns la delimitarea mai multor
variante ale firmelor multinationale si anume: teoria valorificrii imperfectiunilor pietei cu
varianta ei reprezentativ de teoria avantajului de monopol sau oligopol; teoria ciclului de viat
al produsului; teoria internationalizrii productiei si a internalizrii pietei; teoria eclectic.
1. Teoria valorificrii imperfectiunilor pietei
Imperfectiunile pietei care pot fi valorificate prin efectuarea de ISD n strintate au fost
analizate pe larg de Hymer si se refer n principiu la:
Diferentele ntre ratele profitului pe pietele celor dou tri partenere. Ele sunt expresii
ale disparittilor pe piata factorilor de productie. Respectiv, diferente cu dotarea n
capital, costuri diferite ale fortei de munc, inegalitatea ritmurilor inovatiilor tehnologice
etc. sau de pe cea financiar valutar.
Distorsiunile care decurg din reglemetrile guvernamentale n domenii precum
comercial (respectiv bariere tarifare si netarifare), fiscal (controlul preturilor), reguli de
concurent etc.
Structurile de piat, respectiv tipurile de ntreprinderi.
Externalitti, economii de scar, acces la bunuri publice etc.
Toate aceste aspecte pot fi generatoare de motive pentru extinderea afacerilor pe alte
piete. Firma care si propune s abordeze piata extern trebuie ns s dispun de suficient
experient, cunostinte de piat si manageriale pentru a-si asigura un anumit control asupra
productiei n strintate, binenteles cu conditia ca la aceeasi valoare a ntreprinderii n strintate
s se obtin cstiguri mai mari. Cu alte cuvinte, avantajele pe care i le ofer piata strin trebuie
s fie mai mari dect cele pe care ea le-ar avea pe plan national.
n opinia lui Stephen Hymer principalele conditii ale valorificrii prin ISD a iperfectiunii
pietei sunt urmtoarele:
-

costul marginal al accesului pe piata receptoare, calculat ca diferent ntre cheltuielile

de export si cele de investitii, s fie mai mici dect venitul marginal obtinut din
exploatarea investitiei;

costul productiei n strintate s fie mai mic dect la exportul din tara de origine;

propria productie n strintate s fie mai profitabil dect exportul sau licentierea unei
terte firme.
O explicatie similar a multinationalizrii este oferit de Kindleberger, el foloseste o alt

tipologie a imperfectiunilor pietei, si anume:

27

 imperfectiuni pe piata bunurilor izvorte din diferentierea produselor si a tehnicilor de

marketing;
imperfectiuni pe piata factorilor de productie;
imperfectiuni legate de drepturile de proprietate industriale, respectiv brevete, knowhow etc.;
imperfectiuni legate de accesul diferit pe piata de capital si de expertiza managerial
diferentiat;
imperfectiuni legate de economii de scar care determin cresterea eficientei.

2. Teoria avantajului de monopol sau oligopol

Este destul de apropiat si poate fi privit ca o variant a explicatiilor prin imperfectiunile
pietei. Potrivit acesteia, investtia strin direct poate apare ca urmare a unor avantaje de
monopol pe care firma le are si le poate exploata mai profitabil dect concurenta prin implantare
pe piata gazd. n principal, avantajele de monopol pot fi legate de cunostintele superioare si de
economiile de scar.
Adeptii acestei explicatii fac distinctie ntre ISD pe orizontal si cele pe vertical.
Investitiile pe orizontal presupun c firma implanteaz n tara gazd o filial care fabric acelasi
produs ca si n tara de origine. Ea se bazeaz, n principal, pe avantajul monopolist izvort din
cunostinte superioare si capacitti de inovare. Investitiile pe vertical presupun c filiala din
strintate asimileaz n fabricatie produse intermediare utilizate ca intrri n alte unitti ale
firmei multinationale. Avantajele firmei decurg n acest caz, n principal, din investitiile de scar.
Richard Caves si Graham dezvolt teoria investitiei directe pe baza avantajului de
oligopol. Caves consider c oligopolul bazat pe produse diferentiate este structura industrial cea
mai rspndit prin care se opereaz ISD.
Avantajului oligopolistic provenit din diferentiere i se altur de regul si avantajul
provenit din caracterul de bun public al mrfii produse. Aceasta nseamn c marfa are un cost
foarte sczut datorit posibilittii de repartizare a costurilor fixe pe volumul mare de productie
ceea ce permite obtinerea unei rate de profit cu mult mai mare dect cea normal. Un asemenea
avantaj de reduceri de cost pentru marfa n cauz poate fi creat si de cunostintele de marketing si
informatiile comerciale care permit diferentierea produsului prin reclam, de exemplu, sau alte
elemente de avantaj comparativ ce pot fi transferate pe o nou piat fr nici un cost, doar pe
baza costurilor de creare a avantajului pe piata initial.

28

3. Teoria ciclului de viat a produselor

A fost elaborat de Raymond Vernon si reprezint o explicatie a multinationalizrii
firmelor americane, determinat de inovatie si fazele ciclului vietei produselor. n prima faz,
aceea de produs nou, productia bunului este localizat n tara de origine a firmei inventatoare si
este destinat consumatorilor locali. Odat cu cresterea cererii interne tehnologia este pus la
punct, dimensiunile productiei cresc, iar produsul intr n faza de maturitate, el este lansat si pe
piata extern, iar exporturile cresc treptat pe msura cresterii cererii strine. n msura n care
cererea atinge niveluri nalte este posibil aparitia productiei concurente din alte tri. Aceasta se
nregistreaz odat cu intrarea produsului n faza a treia a ciclului su de viat, cnd devine
produs standardizat. Fabricatia lui se realizeaz printr-o tehnologie foarte bine pus la punct care
permite productia de mas si poate fi asimilat de firmele strine. n aceast faz, firma
inovatoare se poate confrunta cu problema multinationalizrii productiei. Ea poate opta pentru
crearea de filiale n alte tri pentru a-si pstra piata. Fluxurile de export sunt nlocuite prin fluxuri
de investitii. Dac opteaz pentru licentierea exporturilor de produse li se substituie exporturile
de tehnologie. Firma inovatore poate renunta complet la productie importnd de la filiale sau
poate pstra productia unor sortimente destinate consumatorilor nationali cu venituri ridicate.
O asemenea desfsurare a productiei si comercializrii la scar international poate fi
constatat n cazul multor produse, mai ales n cazul celor intensive n fort de munc cu o mare
elasticitate a cererii fat de pret si care pot fi fabricate pe baz de instructiuni fr prea multe
furnituri din tara de origine. n astfel de cazuri productia a nceput n SUA unde firmele se
caracterizeaz printr-o mare capacitate de inovatie, s-a deplasat prin crearea de filiale mai nti n
Europa Occidental si alte state dezvoltate, apoi spre trile n curs de dezvoltare cu
industrializare rapid sau cu nivel mai avansat de industrializare.
4. Teoria internationalizrii productiei si a internalizrii pietei
Termenul de internalizare pare s desemneze crearea unui sistem integrat care cuprinde n
reteaua lui toate fazele productiei, comercializrii, marketingului si cercetrii dezvoltrii,
caracterizat printr-o anumit capacitate de absorbtie a diverselor externalitti si prin posibilitatea
de a beneficia de economiile de scar permise de dimensiunile pietei, de anumite bunuri etc.
Strategia de multinationalizare poate fi motivat de faptul c extinderea sistemului
international n alte tri permite mrirea capacittii de absorbtie a externalittilor de piat cu
costuri mai mici. Practic, aceast extensie a propriilor retele de productie si comercializare prin
multinationalizare nseamn pentru firma n cauz crearea unei piete proprii pentru productia
unui produs integrat vertical.

29

Cu alte cuvinte, fenomenul de internationalizare a productiei este acompaniat si conduce

inerent la cel de internalizare a pietei. Acest process a retinut atentia multor analisti printer care
Cause, Raynal, Mucchielli etc. Explicatiile formulate de Richard Cause si Raynal sunt de factur
marginalist. Ratiunea organizrii pietei proprii o constituie costul mai mic al tranzactiilor
intrasocietate comparativ cu cel al tranzactiilor pe piata obisnuit. Firma va cuta s internalizeze
externalittile pietei pn cnd costul marginal al tranzactiilor intrasocietate egalizeaz costul
tranzactiilor pe piat. Acest punct de egalizare defineste si talia optim a firmei, extinderea ei
ncetnd atunci cnd costul organizrii interne este acelasi cu costul tranzactiilor pe piat.
Nivelul costurilor de tranzactie depinde, n principal, de frecventa tranzactiilor si de
gradul de incertitudine care le caracterizeaz. Indiscutabil apare necesar ca nivelul costului
organizrii pietei proprii si costul externalittilor de pe piata strin s fie mai mic dect costul
presupus de efectuarea exporturilor. Exemplul cel mai sugestiv l constituie filialele create pentru
evitarea taxelor vamale. n cazul lor firma reuseste s bebeficieze pe piata trii gazd prin
productia local livrat la un pret mai mic dect pretul de import majorat cu taxa vamal.
n sistemul de productie integrat vertical extins peste frontiere, produsele itermediare
circul ntre filiale la preturi de transfer, drepturile de proprietate industrial asupra tehnologiei
sunt pstrate, si prin aceasta avantajele concurentiale sunt substantiate favoriznd chiar productia
de monopol.

5. Teoria eclectic a multinationalizrii (Paradigma Ohlin)

Desi fiecare din teoriile precedente ofer explicatii veridice procesului de
multinationalizare, nici una nu are caracter de generalitate privilegiind anumite mobiluri si laturi
ale acesteia. Constatarea acestui aspect a condus la tentative formulrii unei teorii eclectic a
firmelor multinationale. Autorul acesteia este John Dunning, el considera

n mod just c

fluxurile de ISD nu sunt determinate de o singur cauz. La baza lor se afl ntotdeauna un
complex de motivatii care cuprind elemente cauzale evidentiate ntr-o form sau alta de diferite
ramificatii ale teoriei economice, cum sunt: teoria comertului international, n spet teorema
dotrii cu factori de productie, teoria valorificrii imperfectiunilor pietei, inclusive a avantajelor
de monopol si oligopol, teoria internationalizrii productiei si a internalizrii pietei, cea a ciclului
de viat a produsului etc.
Astfel, n perspectiva teoriei lui Heckser si Ohlin, comertul international apare ca rspuns
la diferentele n dotarea cu resurse. Investitiile internationale nseamn de fapt comert cu factori
de productie si ele se substituie fluxurilor comerciale. n consecint, cauza lor tine tot de
avantajele trii exportatoare izvorte din dotarea cu resurse.

30

Dezvoltrile ulterioare ale acestei teorii n variante din ce n ce mai sofisticate au adus n
discutie o mare diversitate de factori cauzali ai avantajelor legate de dotarea cu factori, cum sunt:
-

pregtirea si calificarea fortei de munc;

diferentele de calitate ale materialelor si componentelor;

nivelul economiilor de scar;

volumul de cunostinte stiintifice si noile tehnologii.

n msura n care acesti factori sunt prezenti n mediul n care firma activeaz, ei
constituie surse de avantaje si pentru firme. Dar decizia de multinationalizare se bazeaz pe un
complex mult mai mare de motivatii si avantaje. Relund analiza lor, Dunning distinge trei
categorii de avantaje pe care le simbolizeaz astfel:
O avantajele specifice sau monopoliste
L avantaje de localizare
I avantaje de internalizare
Fiecare tip de avantaje capt noi surse, dimensiuni sau laturi de continut dup nivelul la
care se manifest. Astfel, functie de nivelul la care apar, avantajele precedente se
metamorfozeaz si genereaz alte trei categorii de avantaje simbolizate identic, si anume:
O avantaje de sector sau industrie
L avantaje de tar
I avantaje de firm
Sistematiznd analiza primelor trei categorii de avantaje pe cele trei nivele de abordare,
Dunning elaboreaz matricea motivatiilor deciziei de multinationalizare cunoscut n literatur
drept Paradigma Ohlin.
De remarcat c interrelatia dintre diferite categorii de avantaje, considerate la fiecare
nivel de analiz, este deosebit de complex. Astfel, plecnd de la avantajele conferite de
localizarea si dotarea cu factori ai trii de origine decizia de expansiune a firmei depinde de
msura n care ea a internalizat prin drepturi de proprietate aceste avantaje sub form, de pild, a
brevetelor de inventie, sub form de know-how, cunostinte de management si marketing, sub
form a capacittii de diferentiere a produselor, a accesului la credite care s-i confere putere
monopolist. Mai mult, multinationalizarea nu este favorizat de avantajul de monopol sau
oligopol n sine, ci de posibilitatea de internalizare a elementelor care creeaz avantaje.
Drepturile de proprietate industrial asupra investitiilor, mrcilor etc., constituie surse de
avantaje monopoliste, dar n acelasi timp confer si avantajul de internalizare al productiei
propriettii industriale si a calittii care poate fi valorificat att n tara de origine, ct si ca avantaj
de localizare n tara de implantare unde-i poate aduce superioritate competitiv fat de firmele
concurente locale sau o mai bun pozitie de negociere n relatiile cu statul gazd. Apoi,
31

superioritatea tehnologic si calitativ i poate oferi un avantaj sectorial constnd ntr-o mai bun
pozitie n sectorul de activitate al trii gazd.
Optiunea pentru multinationalizare, dup opinia lui Dunning, este conditionat de
ntrunirea simultan de ctre firm a celor trei tipuri de avantaje Ohlin. Dac exist numai
avantaj specific monopolistic firma poate intra pe piata strin prin concesionare de licente sau
prin intermediari. Dac exist avantaj monopolistic si de internalizare, dar este absent avantajul
de localizare, firma va opta pentru export crendu-si reteaua proprie de distributie pe piata
strin. Conditiile realizrii sunt diverse si difer de la un tip de avantaj la altul. Astfel,
capacitatea de valorificare a avantajelor monopolistice legate de proprietate este conditionat de
aspect precum:
detinerea unor bunuri intangibile, de exemplu tehnologia;
obstacole n calea concurentei pe linia accesului pe piat sau la bunurile cu caracter
public;
investitiile anterioare ale cror rezultate pot fi incorporate n crearea noilor filiale fr
repetarea cheltuielilor de obtinere sau caracterul multinational al firmei care o
plaseaz mai bine pe piat.
Avantajele de sector depind de aspect ca: natura productiei, rata capitalului si a fortei de
munc, posibilitatea extinderii fabricatiei pn la productia de mas, intensitatea n cunostinte
stiintifice si ritmul de nvoire al productiei si tehnologiei.
Avantajele oferite de tara gazd pot fi legate de conditii referitoare la:

dotarea cu factori,

calitatea si costul acestora,

nivelul taxelor vamale si al fiscalittii,

stabilitatea politic si social,

nivelul cultural.

Conditiile oferite de trile gazd definesc ceea ce s-ar putea numi avantajul de tar si
acestea depsesc cu mult distanta geografic sau diferentele sociale. De fapt, ele se nscriu ca
elemente decisive pentru fundamentarea deciziei de a investi n strintate fcnd obiectul
analizei si evalurii riscului de tar.
Efectele ISD asupra exporturilor si avantajelor competitive ale trii receptoare
ntre fluxurile internationale de investitii si cele comerciale exist o strns
interdependent. Pe de o parte, msurile de politic comercial pot genera si influenta fluxurile
investitionale recepatate de o tar, iar pe de alt parte, capitalul strin afecteaz schimburile
32

comerciale ale trii gazd. Aceast relatie este cu att mai strns n ultima perioad caracterizat
de progresul globalizrii si de prezenta dominant a firmelor multinationale att n ceea ce
priveste fluxurile investitionale, ct si relatiile comerciale la nivel mondial. n aceste conditii,
politicile comerciale si cele de atragere a investitiilor strine se intersecteaz si se influenteaz
reciproc n mod hotrtor.
ntre fluxurile de ISD si fluxurile comerciale internationale exist o relatie de
complementaritate demonstrat de studii empirice relevnd urmtoarele aspect:
paralel cu cresterea ponderii trilor n curs de dezvoltare n totalul ISD primate s-a
majorat si contributia lor la comertul mondial cu produse manufacturate;
analiza de corelatie pe exemlplul Germaniei, Japoniei si SUA n relatiile lor cu trile
n curs de dezvoltare a confirmat complemetaritatea comert - investitii;
societtile transnationale detin 2/3 din comertul mondial cu produse si servicii.
ISD au un impact pozitiv asupra exporturilor trii receptoare att sub aspect cantitativ,
respectiv de crestere a dimensiunii acestora, ct si sub aspect calitativ, respectiv al mbunttirii
structurii bunurilor exportate.
Cantitativ, influenta asupra exporturilor se manifest prin:
Cresterea exportului de produse finite al firmelor multinationale. Este cazul
multinationalelor care realizeaz investitii n tri cu un avantaj comparativ n resurse naturale si
si orienteaz ulterior productia spre export (cazul petrolului de exemplu) al multinationalelor
care vizeaz ISD de valorificare a pietei de capacitti de productie localizate ntr-o anumit tar
viznd o piat de desfacere care s acopere ntreaga regiune precum si pentru firmele care ofer
produse intensive n munc si care decid realocarea activittii de productie n tri cu un cost mai
sczut al fortei de munc cu pstrarea pietelor de desfacere.
Cresterea exporturilor de bunuri intermediare si componente att prin relatii
comerciale intra-firm, ct si ctre alte firme.
Cresterea exporturilor firmelor locale ca urmare a efectelor de antrenare si a
accesului a acestora pe noi piete ca urmare a legturilor cu firmele multinationale.
Din punct de vedere calitativ, are loc o ameliorare a structurii bunurilor exportate prin
cresterea ponderii celor intensive n tehnologie, conducnd la o dinamizare a avantajului
comparativ al trii gazd.
Studiile UNCTAD evidentiaz relatia pozitiv dintre fluxurile de ISD si performantele la
export, precum si dintre fluxurile de ISD si nivelul tehnologic al exporturilor, n special n cazul
trilor n curs de dezvoltare. Capacitatea ISD de dinamizare a avantajului competitiv al trii
receptoare depinde de ponderea firmelor multinationale n exporturile trii gazd, de
capabilittile existente n tara respectiv (ne referim la resurse naturale, infrastructur, fort de
33

munc calificat), precum si de politica privind ISD a statului respective prin impunerea unor
prevederi privind cresterea continutului local si a nivelului tehnologic al produselor exportate.
Influenta ISD asupra avantajului competitive national poate fi estimat prin analizarea
influentei asupra a celor patru determinanti ai competitivittii din modelul diamantului lui Porter.
Astfel, componentele/elementele diamantului:
1. Dotarea cu factori este influentat att din punct de vedere cantitativ, ct si
calitativ. Ne referim aici exclusiv la dotarea cu munc si capital, resursele naturale fiind specifice
fiecrei tri. Astfel, are loc o infuzie de capital n economie prin realizarea de investitii n
capacitti de productie noi, performante, dar si prin implicarea de tehnologie si cunostinte noi
care contribuie la eficientizarea capitalului existent. n ceea ce priveste forta de munc,
posibilitatea perfectionrii n cadrul ntreprinderilor multinationale, precum si cresterea gradului
de motivare pentru acumularea de cunostinte conduce la o crestere n timp a calificrii fortei de
munc.
2.

Conditiile privind cererea intern pot fi influentate att prin cresterea veniturilor

populatiei. Remuneratiile vor creste nu numai datorit salariilor mai ridicate practicate n cadrul
multinationalelor, ci si a sporirii cererii de specialisti ceea ce va conduce la o crestere a salariului
mediu. Cresterea veniturilor va duce la cresterea consumului, ct si la cresterea gradului de
sofisticare a cererii.
3. Strategia firmei si concurenta influenta principal este resimtit prin prisma
efectului de antrenare al practicilor manageriale specific multinationalelor si al schimbrilor
survenite n structura organizational a firmelor, precum si prin cresterea concurentei pe piata
local ceea ce va incita la cresterea calittii si diferentierea produselor la aplicarea unor politici
noi de marketing si promovare si la eficientizarea activittii firmelor locale.
4. Legturile dintre industrii influenta ISD va avea loc asupra firmelor care si
desfsoar activitatea n aval sau n amonte n relatia cu firma strin. Firmele furnizoare vor
beneficia de o crestere a cererii nsotit de o mbunttire a calittii produselor si serviciilor ca
urmare a standardelor ridicate impuse n general de ctre multinationale. Firmele din industriile
din aval vor beneficia de efectele de antrenare ale tehnologiilor folosite de ctre firmele strine
regsite n produsul finit si se pot folosi de canalele de distributie si de prestigiul
multinationalelor furnizoare pentru desfacerea produselor pe pietele internationale.

34

Politici comerciale strategice

Modelul clasic al comertului international bazat pe existenta avantajului absolut sau a

avantajului comparativ prezint o serie de limite care i restrng aplicabilitatea n conditiile
concurentei imperfecte. Principala limitare vine din neluarea n considerare n explicarea
specializrii internationale a unei tri a factorului timp. Specializarea international duce la o
modificare a structurii industriale cu orientarea predominant ctre industriile care prezint
avantaj comparativ, astfel nct cu timpul poate avea loc att o apropriere sau distantare ntre
nivelurile de dezvoltare dintre dou tri, precum si o modificare a avantajului comparativ.
n realitate, piata international functioneaz n conditii imperfecte, numeroase segmente
fiind caracterizate de prezenta oligopolurilor sau a gruprilor monopolistice. Dac n conditiile
concurentei perfecte firmele nu sunt capabile s influenteze pretul de piat, n conditii de
concurent imperfect unele firme, prin pozitia pe care o detin, pot influenta piata si preturile.
Firmele pot influenta pretul mondial prin practicarea unor ntelegeri tacite sau explicite viznd
maximizarea profitului sau pot adopta comportamente strategice de descurajare a concurentei
mpiedicnd intrarea unor noi juctori pe piat.
Krugman si Obstfeld explic specializarea international n conditiile pietei imperfecte pe
seama economiilor de scar obtinute prin comertul international care creste practic dimensiunea
pietei de desfacere. Ei propun dou modele de comert international, si anume: modelul
concurentei monopolistice si modelul preturilor de dumping.
1. n cazul primului model, se iau n calcul un numr limitat de firme care produc bunuri
diferentuate. Desi firmele actioneaz n aceeasi industrie prin diferentierea produselor, fiecare
detine o pozitie de monopol asupra unui anumit tip de produs. Astfel, desi o tar poate avea
avantaj comparativ net pentru o anumit industrie datorit diferentierii bunurilor, tara respectiv
va exporta, dar va si importa produse ale industriei respective. Comertul interindustrial joac un
rol important n special n cadrul schimburilor comerciale de produse manufacturate dintre trile
avansate.
2. Al doilea model explic schimburile comerciale din cadrul aceleiasi industrii pe
seama strategiei firmelor de a reduce preturile la export comparativ cu preturile practicate pe
piata intern, deci preturi de dumping, n vederea cresterii pietei de desfacere si a obtinerii de
cstiguri pe seama economiilor de scar.
Pe lng economiile de scar intern care tin de dimensiunea activittii firmei apar si
economii de scar externe care au loc la nivel de industrie. Acestea apar ca urmare a dezvoltrii
unei retele de furnizori specializati, a cresterii specializrii fortei de munc ntr-un anumit
domeniu sau a externalittilor pozitive generate de activitatea de cercetare dezvoltare.
35

Datorit neglijrii factorului timp, modelul clasic nu ia n consideratie gndirea

startegic, guvernele trilor mai putin dezvoltate vor avea interesul de a implementa strategii si
politici comerciale care s ajute la recuperarea decalajului fat de trile dezvoltate.
Prin urmare, concurenta imperfect creaz noi oportunitti pentru comert. Specializarea
international nu mai este neaprat o consecint natural a diferentelor dintre natiuni. Ea poate
aprea datorit unor avantaje comparative create prin exploatarea n interes national a unor
situatii de piat printr-o politic comercial strategic. Politica comercial strategic este o
politic activ care urmreste ncurajarea acelor industrii care joac un rol esential n dezvoltarea
economic a unei tri.
n realitatea economic practic nu exist nici un stat a crui economie s functioneze fr
politici industriale si comerciale care s traseze anumite directii de dezvoltare. Experienta
statelor lumii a demonstrat c economia de piat nu reuseste singur s rezolve problemele
economice.
Pentru a contribui la dezvoltarea economic politica comercial strategic trebuie s
mbine un mix de politici din care unele au un caracter neutru, altele au caracter selectiv fiind
bazate pe instrumente adecvate. La nivel mondial exist abordri diferite privind gradul de
interventie sau de protejare a economiei nationale. n general, statele cele mai dezvoltate
ncurajeaz aplicarea unor politici liberaliste deoarece industriile nationale sunt suficient de
dezvoltate si si-au cstigat o pozitie solid n comertul international.
Pe piata international, n numeroase industrii, se constat existenta unor oligopoluri
unde un numr limitat de firme detin controlul asupra mai mult de jumtate din piata mondial.
Dezvoltarea unor astfel de organizatii a fost posibil n cele mai multe cazuri datorit unor
politici protectioniste de control al importurilor si de promovare a exporturilor, precum si prin
dezvoltarea unor legturi mai mult sau mai putin formale ntre juctorii de pe o anumit piat
care au permis pentru firmele n cauz obtinerea unor pozitii privilegiate si crearea economiilor
de scat. Sunt cunoscute n acest sens exemplele Japoniei, cu industria semiconductelor de
exemplu, sau Frantei, cu industria aeronautic.
Datorit pozitiei deja consolidate, economiile dezvoltate promoveaz ntr-o oarecare
msur un liberalism formal prin ncurajarea eliminrii barierelor comerciale tarifare, ns
pstreaz n grade diferite o protectie ascuns a industriilor nationale prin aplicarea de msuri
netarifare care fac dificil accesul pe piata statelor dezvoltate a companiilor nou nfiintate de
statele n curs de dezvoltare. Un exemplu bine cunoscut este cel al politicii europene de mediu
sau standardele de calitate aplicabile la nivel european.
Dac trile dezvoltate care au fort concuretial pe piata international promoveaz
liberalizarea, trile n curs de devoltare care doresc recuperarea decalajelor sunt interesate s
36

aplice politici comerciale si industriale active, selective care s permit prioritar la dezvoltarea
acelor industrii care s le mbuntteasc pozitia lor competitiv. Aceste industrii au fost
denumite industrii strategice si vizeaz acele domenii care presupun riscuri nalte pentru initierea
productiei, necesit o productie pe scar larg pentru realizarea economiilor de scar, iar n caz
de reusit genereaz economii externe considerabile. n cazul Romniei, identificarea industriilor
strategice este esential. n acest sens, principalele provocri tin n primul rnd de definirea
industriilor strategice si n al doilea rnd de formularea politicilor interventioniste optime pentru
ncurajarea lor.
Krugman consider interventia necesar numai pentru acele industrii care folosesc ca
principal factor de productie cunostintele, si numai pentru situatiile n care firmele din industriile
intensive n tehnologie nu pot beneficia de propriile realizri inovative. n al doilea rnd
interventia se justific pentru acele domenii pentru care exist oligopoluri la nivel mondial, unde
apar profituri de monopol, iar accesul firmelor nationale pe piata international n conditii libere
este dificil de realizat. Potrivit lui Krugman un principiu general este acela c politica comercial
strategic ar trebui s fie orientat n mod specific ctre activittile n care apare esecul pietei.
Interventionismul pentru ncurajarea dezvoltrii industriilor strategice se justific si n
ipoteza n care, conform teoriei clasice a avantajului comparativ, trile n curs de dezvoltare s-ar
specializa n domenii industriale bazate pe dotarea cu factori si care ncorporeaz un nivel
tehnologic sczut ceea ce ar conduce la contractia pn la disparitie a activittilor industriale
bazate pe cunostinte si tehnologii sofisticate.
n analiza potentialului competitiv al diferitelor s-a luat n consideratie ponderea n export
a asa-numitelor produse produse dinamice considerate a fi primele 40 de produse din
nomenclatorul international care si-au extins cota de piat n perioada ultimelor dou decenii.
Prezenta n oferta de export a unei tri a unor astfel de produse dinamice printre care se
nscriu electronicile, produsele farmaceutice, aparatura medical, tehnologia informatiei etc.,
exprim un potential competitiv cu att mai mare cu ct ponderea lor n totalul exporturilor este
mai consistent. Controlul statului asupra anumitor industrii-cheie si ncurajarea dezvoltrii
acestora pe plan international contribuie la consolidarea pozitiei si ai influentei acelui stat pe plan
mondial sau regional. Un exemplu este preocuparea statelor dezvoltate din Europa de Vest
pentru limitarea investitiilor strine din Rusia sau China n anumite sectoare-cheie, unde scopul
investitiei vizeaz dincolo de interesul economic pentru profit, obtinerea unei influente politice.

Criteriile de selectie ale industriilor strategice

Pentru identificarea industriilor strategice n literatur, n principal Krugman, dar si alti
autori, se refer la urmtoarele criterii, si anume:
37

I. Potentialul resurselor naturale permite dezvoltarea pe vertical a gruprilor

industriale ca urmare a accesului facil la sursele de aprovizionare cu materii prime, a costurilor
de tranzitie sczute si a cresterii competentelor tehnologice pe baza experientei. Acest criteriu a
nceput s-si piard din nsemntate n contextul liberalizrii comertului international si a
progreselor n domeniul transportului international.
II. Valoarea adugat brut respectiv veniturile generate n procesul de productie.
Trebuie ncurajate acele industrii unde productivitatea muncii sau a capitalului sunt considerabil
ridicate. Krugman atrage atentia c este necesar o distinctie ntre productivitate si diferentele
calitative. O industrie n care salariile sunt mai ridicate poate nsemna o productivitate a muncii
mai ridicat sau un grad mai nalt de calificare a angajatilor. Numai n primul caz ncurajarea
este justificat deoarece ajutoarele pentru industriile din al doilea caz ar putea duce la o crestere a
somajului n rndul muncitorilor necalificati.
ntre ramurile industriale se nregistreaz diferente semnificative privind valoarea nou
creat. n Romnia, de exemplu, ramurile cu cea mai mic valoare adugat brut sunt:
confectiile, pielria si ncltmintea, textilele si produsele agricole. Valori medii ale valorii
adugate brute se nregistreaz n ramurile: celuloz si hrtie, chimie si fibre sintetice,
metalurgie, masini si aparate electrice; iar cele mai mari valori ale valorii afugate brute sunt
nregistrate n productia de tehnic de calcul si de birou, prelucrarea titeiului si combustibilului
nuclear si industria tutunului. Deci, ramurile n care productia romneasc prezint avantaj
comparativ sunt caracterizate de niveluri sczute ale valorii adugate brute. n consecint, pentru
mbunttirea pozitiei competitive a industriei romnesti ar trebui ncurajate dezvoltarea acelor
industrii care prezint cele mai ridicate niveluri ale valorii adugate brute.
III. Intensitatea legturilor dintre activitti are n vedere efectele de antrenare produse de
o industrie asupra altor industrii cu care se afl n legtur pe filier orizontal sau vertical.
Efectele de propagare vizeaz att consumurile, ct si veniturile rezultate. Efectele de antrenare
vor fi cu att mai semnificative cu ct intensitatea legturilor dintre industrii este mai ridicat.
Legturile care apar ntre industrii pot fi de dou tipuri: legturi comerciale si legturi
tehnologice.
Legturile comerciale se refer la cresterea indus de dezvoltare a unei industrii asupra
altor ramuri industriale si pot fi evaluate prin analiza de tip input output propus de Leontief.
Aceasta msoar influenta unei unitti suplimentare de input introdus ntr-o industrie asupra
cresterii output-ului unei industrii aflate n aval. Aceast analiz determin n ce msur
productia total brut dintr-o economie este afectat de reducerea cererii pentru produsele unei
anume industrii. O serie de studii referitoare la statele n curs de dezvoltare din Asia bazate pe

38

analiza input output au indicat ca industrii strategice industria alimentar, industria pielriei,
industria echipementelor de transport, a produselor metalice si a produselor minerale.
Legturile tehnologice se refer la externalittile produse de inovatiile tehnologice dintr-o
industrie asupra altor ramuri. La rndul lor externalittile pot fi de dou tipuri:
- externalitti legate de productivitate, respectiv firmele inovatoare nu sunt n msur s
fixeze un pret care s acopere cstigul calitativ adus de inovatie, astfel nct o parte a acestui
cstig revine firmelor din aval;
- externalittile legate de rspndirea cunostintelor, respectiv cunostintele generate de o
industrie inovatoare pot fi folosite si n alte industrii pentru cresterea eficientei propriilor
activitti conducnd la crestere prin efecte de scar.
Este de mentionat c nu toate industriile au aceleasi capacitti de a produce externalitti
tehnologice. Studiile empirice realizate n SUA au demonstrat c industriile high-tech sunt cele
mai mari generatoare de externalitti, iar industria productoare de echipamente pentru
calculatoare st la baza cresterii productivittii. Practic, ntr-o economie de piat legturile
dintre industrii sunt mai intense n cadrul gruprilor industriale, respectiv clusterelor. n cadrul
acestora, o serie de firme si structureaz activittile n jurul unor firme-cheie beneficiind de
efectele antrenate la nivel ecobomic si tehnologic. ncurajarea dezvoltrii clusterelor poate
conduce nu numai la dezvoltarea industriilor strategice ci si a ramurilor conexe.
IV. Potentialul de crestere a ramurilor se refer la acele industrii aflate ntr-un stadiu
incipient de dezvoltare care nu au ajuns nc la maturitate si care au nevoie de sutinere pentru
crestere. Este esential determinarea acelor industrii care prezint potential de crestere pe termen
lung si nu doar o crestere conjunctural. n acest sens se impune o analiz mai ampl care s
vizeze pe lng ramura industrial n sine si ansamblul economiei lund n calcul evolutia cererii
si a modelelor de consum, orientarea pregtirii fortei de munc, orientarea activittii de cercetare
dezvoltare si inovare, identificarea surselor alternative de materii prime, elaborarea de studii de
marketing pe diverse piete etc.
V. Potentialul de inovare si de producere a externalittilor pozitive se stie c legturile
tehnologice dintre industrii conditioneaz dezvoltarea economic, iar o firm devine cu att mai
important cu ct este n msur s produc externalitti tehnologice cu rspndire ct mai larg.
Acest aspect devine cu att mai important n contextul intensificrii competitiei internationale
datorat pe de o parte liberalizrii comertului, iar pe de alt parte cresterii influentei marilor
concerne internationale cu pozitii monopolistice sau oligopolostice. n aceste conditii, pentru
mentinerea eficientei unei industrii accentul trebuie s fie pus pe cresterea competitivittii bazat
pe calitate si inovare. Dificultatea care intervine n identificarea firmelor capabile s produc

39

externalitti pozitive importante deriv din caracterul greu comensurabil al acestora, ntruct
acest tip de exeternalitti nu se regsesc n pretul bunurilor.
Pentru determinarea sectoarelor strategice din punct de vedere al capacittii inovatoare
trebuie ndeplinite simultan trei conditii: - firmele trebuie s produc externalitti pozitive
majore, s aib economii de scar bazate pe nvtare si s aib legturi n amonte si n aval cu
alte sectoare crora le transmit externalitti. Analiza potentialului de inovare a industriilor
trebuie fcut tinnd cont de conditiile exterioare care privesc potentialul stiintific al trilor si
posibilitatea de utilizare a rezultatelor activittii inovatoare n cea de productie, precum si de
caracteristicile pietei, respectiv de capacitatea pietei de a absorbi produsele noi obtinute.
Pe baza unei analize a principalelor ramuri industriale conform clasificrii
nomenclatorului combinat prin aplicarea unui punctaj n functie de gradul de ndeplinire a
fiecruia dintre criteriile enumerate, n literatur au fost selectate urmtoarele industrii cu
caracter strategic: mijloace ale thenicii de calcul si de birou, industria alimentar, chimia fin si
productia de medicamente, masini si aparate electrice, echipamente, aparate de radio, televiziune
si telecomunicatii, aparatur si instrumente medicale de precizie si optice, mijloace de transport
aerian si naval.
Datorit faptului c nu este inclus n nomenclatorul combinat productia de software nu
se regseste n enumerarea de mai sus, ns datorit capacittii ridicate de inovare si de creare a
externalittilor pozitive aceast ramur se nscrie printer industriile strategice. n cadrul
conceperii unei politici de ncurajare a industriilor strategice abordarea tuturor ramurilor
mentionate a fi nu numai dificil, ci si neproductiv.
Implementarea unei strategii de ncurajare a sectoarelor strategice ridic o serie de
problem. Acestea tin pe de o parte de concurenta dintre ramuri la accesul la resurse limitate, iar
pe de alt parte de dificultatea prezicerii efectelor strategiei aplicate ntr-un mediu economic
complex. n acest sens, Krugman mentioneaz subventiile de export care pot avea ca effect o
crestere a profiturilor firmelor, dar pot provoca si un rzboi al preturilor care s conduc n final
la o diminuare a profitabilittii. Ca urmare, o politic interventionist orientat spre dezvoltarea
ramurilor industriale strategice trebuie formulat cu precautie limitnd att msurile de
ncurajare, ct si aria lor de aplicare la un nivel minim necesar pentru atingerea scopurilor de
dezvoltare.

40