Sunteți pe pagina 1din 2

Haina mai mult e privit / Dect persoana cinstit, de Anton Pann (rezumat

literar / comentariu literar)


Haina mai mult e privit / Dect persoana cinstit, de Anton Pann, este o poezie a crei prim ediie a
fost publicat n 1853 n volumul Nzdrvniile lui Nastratin Hogea.
Nastratin Hogea odat fiind la nunt chemat,
Se duse n haine simple, ca srac biet mbrcat;
Nuntaii astfel vzndu-l nici n seam nu-l bga,
Ci pe cei cu haine scumpe s trateze alerga;
i dup ce aezar la mas pe toi frumos,
l puser i pe dnsul n colul mesii de jos.
Nastratin vznd aceasta, se scul-n grab alerg,
i la un al su prieten s-i dea hainele-l rug;
Dndu-i hainele acela, se-mbrc galant pe loc,
Puse i-o blan asupr-i, cu postav rou de foc,
i aa mergnd el iari la nunta ce-a fost chemat,
Cum l vzur nuntaii, cu cinste l-a-ntmpinat:
- Poftim, poftim, Hogea - efendi, ctre dnsul toi zicnd,
L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc fcnd.
El dac ezu la mas -a-ntins mneca n vas,
Zicnd: - Poftim, poftim, blan, mnnc ce e mai gras!
l ntrebar nuntaii: - Hogea-efendi! zicnd,
Pentru ce o faci aceasta, -ntingi mneca mncnd?
- Pentru c, el le rspunse, eu nti cnd am venit,
Cu hainele cele proaste, nimenea nu m-a cinstit,
i cnd v-am dat bun ziua, abia mi-a zis: Mulmim!,
Iar cum venii cu acestea, toi mi-au zis: Poftim, poftim!
De aceea i eu blana s mnnce o poftesc,
Cci vz toi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.

Cine fur azi o ceap, mine fur i o iap / Dar, or n temni plnge, or picioarele
i frnge, de Anton Pann (rezumat literar / comentariu literar)

Cine fur azi o ceap, mine fur i o iap / Dar, or n temni plnge, or picioarele i frnge, deAnton
Pann, este o poezie a crei prim ediie a fost publicat n 1853 n volumul Nzdrvniile lui Nastratin
Hogea.

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nici un ctig neavnd


i n cea mai de pre urm srcie ajungnd
Hotr s fure ceap de la un al su vecin
Ce avea destul-n cas i nu da la vreun strein.
Dar vznd Nastratin Hogea c el ua o-ncuia,
Plan fcu pe co s intre noaptea i ceva s ia.

Deci suindu-se pe cas i privind pe co n jos,


Se ivi-n el umbra lunii n chip de stlp luminos,
i lsndu-se la vale p-acea umbr, amgit,
Deodat fr de veste se pomeni jos trntit,
Rmind ca vai de dnsul cu piciorul rupt n loc,
Avnd mic norocire c n-a fost n vatr foc.
Deteptndu-se vecinul, de bufnirea-i cnd czu,
Se scul totdeodat, nici o clip nu ezu,
Strig, cere la nevast lumnarea-n grab s-i dea,
Mai curnd s prind houl, i cine e a-l vedea.
Iar Hogea zise: - Vecine! att s nu te grbeti,
C ce am pit, i mine tot aicea m gseti.