Sunteți pe pagina 1din 72

EDITORIAL ROST

Semnifica]ia unei victorii


Campania electoralã pentru alegerile prezidenþiale ºi apoi rezultatul scrutinului au rupt
România în douã. Oamenii de dreapta s-au împãrþit ºi ei: pro sau anti-Bãsescu. Eu am fost
între cei care l-au susþinut public, în turul doi, pe Traian Bãsescu. Gestul meu a stîrnit mirare
ºi comentarii pe internet. O parte dintre prietenii mei de idei au afirmat cã e musai sã
scãpãm de Bãsescu, fie ºi cu preþul alegerii lui Mircea Geoanã (PSD). Alþii, cã trebuie sã fim
neutri. Între cei care a optat pentru neutralitate s-a aflat ºi scriitorul Mircea Platon, care ºi-a
articulat cel mai bine poziþia, în textul intitulat “Autopsia unor alegeri”, apãrut pe un blog.1

Claudiu Târziu sîntem? Ce vrem sã facem? Ce sîntem dispuºi sã sac-


rificãm pentru a construi ceva?”), vor identifica
i împãrtãºesc opinia lui Mircea Platon cã nu tre- soluþia. Dar de 20 de ani ne tot punem întrebãrile

Î buie sã credem nici în PDL, nici în PSD (eu aº


bãga în aceeaºi oalã, fãrã rezerve, ºi PNL, cã
restul nu mai conteazã), cã rãzboiul lor este unul
astea ºi altele, iar rãspunsurile parcã mai mult ne
dezbinã decît ne unesc. Sã presupunem cã nu mai
dureazã mult ºi vom gãsi soluþia. Dar pînã atunci?
fratricid, cã ambele tabere sînt dedicate globalizãrii, Mircea Platon lasã de înþeles cã trebuie sã pãstrãm
secularizãrii sau instrumentalizãrii religiei în neutralitatea – nu ne implicãm, îi lãsãm pe pesediºti
favoarea ingineriilor sociale, pierderii suveranitãþii ºi pedeliºti sã se sfîºie între ei. Din pãcate, nu ne per-
României în favoarea U.E. ºi revoluþiei democratice mitem sã rãmînem neutri.
globale, cã amândouã partidele sînt adversarele Schimbînd ce e de schimbat, e ca ºi cum
Dreptei conservatoare/tradiþionaliste, pe care nu România, pentru cã nu poate alege între Est ºi Vest –
obosesc sã o hãrþuiascã (în forma ei culturalã ºi cãci ºi Rusia, ºi SUA & UE au, în ultimã instanþã, ace-
civicã, fiindcã nu existã ºi ca reprezentare partinicã), leaºi scopuri – ar decide sã fie neutrã. Ar fi ideal, dar
cã oligarhii unuia nu sînt mai buni decît ai celuilalt, poate? Cînd vom fi ca Israel sau Norvegia, ne vom
pe scurt, cã Bãsescu ºi ai lui sînt parte a problemei ºi cãpãta privilegiul neutralitãþii.
nu soluþia. UE se deosebeºte de CSI prin mijloacele între-
Însã, deºi PDL ºi PSD au scopuri similare – de a buinþate, ritmul revoluþiei ºi calitatea umanã a celor
obþine puterea ºi a uza de ea în folos propriu, lezînd care o conduc. La fel ºi PDL de PSD.
interesele ºi nãzuinþele legitime, ca ºi aspiraþiile În Rusia orice opoziþie este pedepsitã cu un
trancendente ale poporului –, mijloacele, ritmul ºi glonþ în cap, cu aruncarea în puºcãrie sau cu exilul.
calitatea umanã diferã. În aparenþã, aceste „amã- Maniera violentã ºi grãbitã de a lichida opoziþia
nunte“ sînt insignifiante în raport cu efectul. Dacã internã este tradusã într-o agresivitate nedisimulatã
rezultatul este acelaºi, ce-mi pasã cã unul îl obþine cu în politica externã. În statele UE, în trepte diferite,
bîta, cît ai clipi, iar celãlalt cu mãnuºi, într-o zi? Mã pentru cã nu existã încã o unitate de monolit, opoz-
intereseazã din punct de vedere tactic ºi strategic. A iþia este înfrîntã prin legi, prin procese de duratã,
opta, într-un moment critic, pentru PDL ºi Traian prin acþiuni de manipulare a opiniei publice ºi, la
Bãsescu nu însemnã nici o cauþionare a acestora, rigoare, prin vot (fie ºi repetîndu-l pînã iese cum tre-
nici vreo tovãrãºie cu ei, nici sã negociezi adevãrul, buie, aºa cum s-a întîmplat cu Constituþia UE).
ci sã-þi acorzi timp. Un rãstimp în care îþi poþi organi- Raportul birocraþiei de la Bruxelles cu conducerea
za rezistenþa ºi, eventual, ofensiva. statelor componente ale UE este marcat de
Mircea Platon nu propune o soluþie, ci sug- negocieri îndelungate, de cumpãrarea acordului, de
ereazã o coagulare a oamenilor de dreapta care, manevre subtile prin care sînt atinse obiectivele. În
rãspunzîndu-ºi la cîteva întrebãri esenþiale (“Cine (continuare în pagina 12)
1 http://culianu.wordpress.com/

anul VII  nr. 82 3


ROST MARTORI AI VEACULUI

Rãzvan Codrescu, Mihail Albiºteanu, Claudiu Târziu, Marcel Petriºor, Iulian Capsali

Asociaþia „Rost“
ºi-a înnoit conducerea
ntrunitã la Bucureºti, sîmbãtã, 28 noiembrie liu Marcu. Conducerea executivã va fi asiguratã

Î a.c., în ºedinþã ordinarã, Adunarea Generalã a


Asociaþiei „Rost“ a primit 19 membri, a ales un
nou preºedinte de onoare, a completat com-
de: Claudiu Târziu (preºedinte), Mihail Albiº-
teanu (vicepreºedinte), Iulian Capsali (vicepre-
ºedinte), Paul Ghiþiu (secretar general), Nicu
ponenþa Senatului, a desemnat un nou Consiliu Butnaru, Ionel Rusei ºi pr. Marcel Rãduþ – Seliºte
Director ºi a hotãrît principalele acþiuni pentru (membri).
anul 2010. Manifestarea a fost giratã de senatorii Activitatea asociaþiei a fost reorganizatã pe
Asociaþiei, în frunte cu scriitorul Marcel Petriºor, ºapte Departamente. De asemenea, au fost înfiin-
fost deþinut politic, preºedinte al Senatului „Rost“. þate ºase Grupuri de expertizã – care vor pune
Scriitorul Rãzvan Codrescu, fondator al Aso- diagnostice ºi vor propune soluþii la problemele
ciaþiei „Rost“ ºi ucenic al pãrintelui Gheorghe Cal- societãþii româneºti pe urmãtoarele domenii:
ciu (cel care ne-a fost lider spiritual pânã la trece- Cultura naþionalã, Educaþie, Bisericã, Economie
rea sa la Domnul), este noul preºedinte de onoa- ºi finanþe, Relaþii internaþionale ºi Românii de
re al organizaþiei. pretutindeni, Politicã internã ºi administraþie.
În Senat au intrat domnii Jacques V. Iaman- În plus, au fost fãcute mai multe propuneri
di, fost deþinut politic, Erast Cãlinescu ºi Corne- pentru sprijinirea revistei ROST. (R.B.)

4 anul VII  nr. 82


MARTORI AI VEACULUI ROST

Regqsire
Marcel Rqdu] Seli[te În discuþiile de dupã încheierea lucrãrilor
Adunãrii ROST, am simþit cu putere ºi chiar cu
durere cât de grea este crucea de preot. Când un

S
âmbãtã, 28 noiembrie 2009 d Hr., în ziua de om ca profesorul ºi scriitorul Marcel Petriºor, fost
pomenire a Sfântului Preacuvios ªtefan cel deþinut politic, îþi zice „pãrinte“, toatã goliciunea
Nou ºi a Sfântului Mucenic Irinarh ºi cele propriilor pãcatelor þi se aratã în faþa ochilor
dimpreunã cu dânsul ºapte sfinte femei, am avut sufletului. Am suferit eu vreo secundã mãcar,
bucuria de a fi binecuvântat sã întâlnesc, reîntâl- între cei patru pereþi aducãtori de disperare, dar
nesc, faþã cãtre faþã, oameni dragi mie ºi luptãtori ºi de mântuire ai unei celule de închisoare comu-
curajoºi pe frontul duhovnicesc al mãrturisirii nistã? Nu! Doar haina preoþeascã, semn al harului
credinþei noastre creºtine ortodoxe. - har pe care îl port nu datoritã vreunei virtuþi
Prietenul ºi fratele meu întru Hristos, jurna- personale, ci numai prin mila lui Dumnezeu - îi
listul creºtin Claudiu Târziu, m-a invitat sã parti- determinã pe oameni sã-mi zicã „pãrinte“. Eu -
cip la Adunarea Generalã a Asociaþiei „Rost“, co- acel „EU“ care-mi este sufletul aflat mereu în
munitate întru comuniune de mireni, monahi ºi cãutarea lui Dumnezeu - nu merit sã fiu strigat
preoþi creºtini ortodocºi aflaþi în împreunã lucra- „pãrinte“! Cinstea pe care mi-a fãcut-o profesorul
re în a mãrturisi rostul duhovnicesc al vieþii omu- Marcel Petriºor, unul dintre seniorii suferinþei
lui în Univers, într-o lume populatã de oameni neamului nostru, atunci când mi-a zis „pãrinte“,
care treptat îºi uitã rostul dumnezeiesc al existen- mi-a fost ca o caldã mustrare pãrinteascã...
þei, preferând otrava dulceagã ºi plinã de primej- Dacã un om ca poetul, eseistul ºi traducã-
dii a întunericului. torul Rãzvan Codrescu, ucenic al Pãrintelui
Am ajuns în sala unde era gãzduitã adunarea Calciu, îþi spune cã este impresionat de cum
cu o oarecare întârziere. Socoteala mea de acasã aºterni cu stângãcie, pe hârtie, gândurile-þi efe-
nu s-a potrivit cu mersul de melc al unui tren de mere, þi se face ruºine ºi obrajii prind a avea
cãlãtori CFR ajuns în Gara de Nord cu aproape o culoarea zãpezii cãci frica de pãcat te cuprinde la
orã întârziere. Intrând în salã, mi-am cerut stân- gândul plin de dojanã cã lauda primitã este cel
gaci iertare ºi m-am aºezat pe primul scaun pe puþin nemeritatã. Eu - acel „EU“ care scrijeleºte în
care l-am zãrit liber. Atmosfera era relaxatã. Ni- þãrâna lumii cãutând soarele din adâncuri cu
mic pretenþios, nimic oficial. Niºte prieteni s-au speranþa cã va scãpa de întuneric - abia desenez
întâlnit în numele prieteniei lor în Hristos. literele alfabetului, încãlzit fiind de entuziasmul
Fratele meu Claudiu mi-a oferit o mare sur- de fluture aflat la vederea celei dintâi petale de
prizã. Ascultam, cuprins oarecum de un fel de floare. Cinstea pe care mi-a fãcut-o poetul Rãzvan
tihnã, cuvintele rostite de Claudiu, moderator ºi Codrescu, purtãtor al Luminii spre luminarea
preºedinte de ºedinþã, îndoitã slujire pe care ºi-o întunericului din noi, mi-a fost ca o îmbrãþiºare
îndeplinea cu simplitate, fãrã sã loveascã în audi- primitã de la un frate mai mare la ceas de apus de
toriu cu acele „pietre“ - cuvintele în hainã oficialã soare, atunci când fratele mai mic începe a se
- care transformã astfel de întâlniri în „ºedinþe de teme de duhurile nopþii.
partid“. Tihna mi-a fost risipitã ºi m-am trezit cu- Adunarea Generalã a Asociaþiei ROST a fost
prins de o mare emoþie când l-am auzit pe Claudiu pentru mine o regãsire. Regãsirea de sine în
cã le propune membrilor adunãrii ca din conduce- calda îmbrãþiºare a unor prieteni buni. Prietenii
rea executivã a Asociaþiei „Rost“ sã fac ºi eu parte. mei întru Hristos aflaþi mereu pe drumul mãr-
Nici nu ºtiu ce am rãspuns. Cred cã ceva de genul turisirii rostului. Rostul dumnezeiesc al vieþii în
„mi-ai fãcut o mare surpizã“, „sunt onorat“ etc. Hristos...

anul VII  nr. 82 5


ROST MARTORI AI VEACULUI

Evenimentele lunii
Concert de colinde eveniment Prezenþa la vot a fost de 58,02%.
în Bucure[ti În seara alegerilor, Mircea Geoanã s-a crezut
Compania de Teatru “Dan Puric” ºi Art & Event deja preºedinte, pe baza unor sondaje de
Management a organizat un concert-eveni- opinie operate la ieºirea de la urne. Bucuria sa
ment, joi 17 decembrie, începînd cu ora 19.00, a fost grãbitã ºi ridicolã. Mã rog, omul a fost
la Sala Rapsodia din Bucureºti. Concertul silit sã joace comedia asta, pentru a putea con-
“Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Þara testa alegerile. Dupã ce, numãrând voturile,
Colindelor” a fost susþinut de corul Psaltic BEC a anunþat a doua zi victoria lui Bãsescu,
“Horevma” al Mãnãstiriea Turnu – Prahova, ºi PSD a acuzat cã alegerile au fost fraudate. Nici
corul Psaltic de maici de la Mãnãstirea o suprizã, era un scenariu ºtiut.
Diaconeºti – Bacãu. Alãturi de colindele Traian Bãsescu ºi-a trecut în cont, cu aceste
tradiþionale, un moment important l-a consti- alegeri, trei recorduri: de patru ori ales în
funcþii care presupun votul unui electorat
numeros (de douã ori primar general al
Bucureºtiului, de douã – preºedinte al
României); a ieºit preºedinte a doua oarã con-
secutiv; a învins cea mai mare coaliþie alcãtuitã
împotriva unui om politic în ultimii 20 de ani.
Geoanã are un motiv de frustrare în plus: e a
doua oarã cînd este înfrînt în alegeri de cãtre
Bãsescu (dupã cele pentru primãria Capitalei).
O altã observaþie: românii din strãinãtate au
decis cîºtigãtorul, ei votînd masiv cu Bãsescu.
În þarã, Bãsescu a obþinut mai puþine voturi
decât Geoanã. Este pentru prima datã cînd
diaspora are cuvîntul decisiv în privinþa
tuit prezentarea albumului „Icoana Noilor viitorului României. Bãsescu ar trebui sã fie
Martiri ai Pãmântului Românesc” – prin cele conºtient cã nu a fost votat cu dragã inimã, ci a
douã dimensiuni esenþiale pentru cultura primit un vot negativ, îndreptat contra lui
noastrã: unicitatea esteticii iconografice bizan- Geoanã, a PSD ºi a mogulilor. ªi încã: jumãtate
tine ºi paginile de istorie recentã a României din cei care au fost la urne, nu-l vor, iar alte
de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. opt milioane de alegãtori, care au absentat,
Evenimentul a fost prezentat de Dan Puric ºi sînt scîrbiþi deopotrivã ºi de Bãsescu, ºi de
Rãzvan Codrescu ºi transmis în direct pe inter- Geoanã.
net, pe pagina Asociaþiei “Rost”, www.roston- Bãsescu a obþinut o victorie chinuitã, fiind
line.org. (A.R.) mult mai îndatorat românilor care l-au votat
acum decît în 2004 (e lesne de îneþeles de ce).
O victorie chinuitq, Prin urmare, Bãsescu sã nu se împãuneze cu
cu ajutorul diasporei aceastã victorie, ci sã devinã mai
Train Bãsescu a cîºtigat alegerile prezidenþiale, responsabil ºi sã caute soluþii pentru România.
cu 50,33% din voturi, la o distanþã de numai Sã vedem dacã se va dovedi demn de creditul
70.000 de voturi de Mircea Geoanã (49,66%). pe care l-a primit. (C.T.)

6 anul VII  nr. 82


MARTORI AI VEACULUI ROST

PSD a comis un sacrilegiu nile lui Sorin Ovidiu Vîntu ºi Dan Voiculescu,
1 decembrie 2009. Ziua naþionalã a României. oameni cu vechi legãturi în fosta Securitate.
Timiºoara – oraº simbol al jertfei pentru liber- Ion Iliescu, principalul responsabil de crimele
tate. Piaþa Operei, loc al jertfei din decembrie din 89 ºi 90, spune cã manifestanþii sînt necivi-
1989. Balconul Operei este acoperit de lizaþi. Doamne, ce eufemism! Putea sã strige,
steaguri roºii. Balconul de unde, pe 20 decem- ca odinioarã în Piaþa Universitãþii: niºte huli-
brie 1989, era cititã celebra Proclamaþie de la gani. Sau putea sã reclame amestecul “agen-
Timiºoara, cu al sãu punct 8 pentru lustrarea turilor strãine”.
nomenclaturiºtilor. La Braºov, Cluj, Bucureºti, Constanþa ºi Iaºi au
loc manifestaþii spontane de solidarizare cu
Timiºoara ºi de protest contra tentativei de
confiscare a simbolurilor revoluþiei. Parcã n-au
trecut 20 de ani. Trãim momente similare cu
cele din 89. De data aceasta, revoluþia nu mai
e îndreptatã contra unui regim ºi a unui dicta-
tor, ci a ticãloºiei ºi a prostului gust. E o revo-
luþie a bunului-simþ. Iar bunul-simþ nu este la
politicienii-pãpuºi, ci în stradã.
Evenimentele de ieri fac cît o pereche de
palme zdravãne pe obrajii graºi ai clasei
politice. Pe unii poate îi va trezi. Altora ar tre-
bui sã le aminteascã de ruºine: Radu
Cîmpeanu, fost lider PNL, Mircea Ionescu
Quintus, fost lider PNL, Gheorghe Ciuhandu,
primar al Timiºoarei ºi fost lider al PNÞCD,
Emil Constantinescu, fost lider CDR ºi fost
preºedinte al României, Mircea Diaconu, mare
actor ºi senator PNL, Radu Sârbu, fost ministru
ºi lider PNÞCD. Cînd au fost sinceri, atunci
20 de ani de la o revoluþie furatã. O zi în care cînd s-au ridicat împotriva neocomunismului
urmaºii PCR vor sã înhaþe ºi simbolurile acelei ºi au luptat contra lui Iliescu & Co, sau azi,
revoluþii. Fãptuitorii, Geoanã, Antonescu, cînd vor sã-l aducã pe bãtrînul stalinist din
Ciuhandu, n-au curaj sã se arate, vorbesc din nou la putere dimpreunã cu toatã ºleahta sa de
clãdirea Operei. Afarã, cîteva sute de aplaudaci comuniºti reºapaþi, foºti securiºti reciclaþi în
de partid strigã: „Geoanã, preºedinte!”. Cu- capitaliºti ºi mafioþi odioºi?
rînd, nu se mai aud. Îi acoperã glasurile timi- Atenþie! Bãsescu ºi PDL nu existã în aceastã
ºorenilor revoltaþi, 3000 – 4000 de oameni, ecuaþie. Nu PDL ºi Bãsescu au fost la
mulþi dintre cei care au fost aici ºi în decem- Timiºoara. Nu Bãsescu ºi PDL sînt simbolurile
brie 1989. Geoanã ºi restul ies pe uºa din dos. anticomunismului sau paznicii acestora.
Timiºorenii au spus: ne-aþi cãlcat în picioare, Bãsescu ºi PDL sînt, probabil, doar beneficiarii
ne-aþi jefuit orice speranþã, ne-aþi mîncat 20 de unei prostii monumentale comise de pãpuºarii
ani din viaþã, dar nu ne cereþi sã ne ºi placã. lui Geoanã ºi Antonescu. (C.T.)
Pînã aici.
TVR tace. E condusã de pesedistul Sasu. Re]eta secretq:
Realitatea Tv ºi Antena 3 manipuleazã. Mai au capitalism pe banii Securitq]ii
puþin ºi cer intervenþia minerilor, pentru a eli- De Ziua Naþionalã a României, canalul „Arte“
bera Piaþa Operei de “golani”. Sînt televiziu- din Franþa a difuzat filmul documentar “Kapi-

anul VII  nr. 82 7


ROST MARTORI AI VEACULUI

talisme – notre recette secrete” („Capitalism - Securitãþii, iar cei mai mulþi dintre angajaþii
reteta noastra secreta“), realizat de regizorul din domeniul acesta erau securiºti, dacã nu
român Alexandru Solomon. Filmul este alcãtu- cumva toþi. Ei aveau acces la conturile firmelor
it dintr-o serie de interviuri cu cei consideraþi Securitãþii, iar dupã cãderea lui Ceauºescu ºi
primii capitaliºti ai României: Dan Voiculescu, desfiinþarea poliþiei politice, ºi-au însuºit banii
Dinu Patriciu, George Pãdure, Ioan Nicolae. Ei pe care îi fãcuserã pe acele companii. Nimeni
au în comun fie afacerile cu statul, fie munca nu i-a mai putut trage la rãspundere, întrucît
în comerþul exterior înainte de revoluþie, care serviciul secret a fost refãcut abia dupã eveni-
înseamnã ºi colaborarea cu Securitatea, dupã mentele de la Tg. Mureº, iar cea mai mare
cum recunoaºte Voiculescu. parte dintre securiºti au fost transferaþi în ser-
Punctul de plecare al documentarului este o viciile secrete ale poliþiei ºi armatei. Deci s-au
revenire imaginarã a lui Nicolae Ceauºescu în rupt legãturile. În plus, majoritatea lucrãto-
România de azi. El i-ar regãsi pe unii dintre rilor din comerþul exterior erau aºa de bine
politrucii ºi securiºtii sãi de ieri transformaþi conspiraþi, încît dupã ce a cãzut regimul au
în mari capitaliºti cu ajutorul sistemului de pãrut oameni de afaceri onorabili, fãrã legã-
relaþii, a complicitãþilor ºi a banilor moºteniþi turi cu Securitatea.
din „epoca de aur“. Dinu Patriciu povesteºte cã a creat prima firmã
Dan Voiculescu povesteºte cã, în decembrie privatã din România, Alpha, un birou de arhi-
1989, era director general al firmei Crescent tecturã, în februarie 1990, iar primul milion l-a
din Cipru - sucursala Bucureºti, cu un salariu fãcut un an mai tîrziu, din cîteva proiecte imo-
fabulos pentru acele vremuri, de 5.000 de biliare pe niºte terenuri pe care le deþinea ºi
dolari. „Compania noastrã a lucrat în strînsã care au fost vîndute unor „antreprenori cu
colaborare cu o companie de comerþ exterior viziune“. Povestea e la fel de credibilã ca aceea
creatã legal de statul român, care ºi ea era a îmbogãþirii lui Viorel Cataramã (nu e din
foarte serioasã. Dar care aparþinea Securitãþii film, dar ºi el a fost în comerþul exterior al
statului. ªi asta înseamnã cã am lucrat cu toate Securitãþii), care pretinde cã a fãcut bani
instituþiile statului, inclusiv cu Securitatea“. vînzînd niºte motociclete de epocã pe care le-a
Compania Crescent, pentru care lucra cumpãrat pe nimic.
Voiculescu, era înregistratã într-un paradis fis- Adevãrata loviturã a lui Patriciu a venit în tim-
cal, în Cipru, iar banii pe care i-a produs pen- pul guvernãrii Nãstase, cînd i-a fost fãcutã
tru Securitate au dispãrut dupã 1990. Dupã cadou - aproape, avînd în vedere valoarea
revoluþie, guvernul român a angajat o echipã realã - Rafinaria Vega, a Petromidia. Omul mai
de experþi financiari canadieni pentru a da de are ºi acum o datorie de 571 de milioane de
urma conturilor Securitãþii. Cãutau douã mil- dolari cãtre stat, care trebuie plãtitã pînã în
iarde de dolari dispãrute. 2010. Libia avea o creanþã de 85 de milioane
Voiculescu spune cã experþii canadieni le-au de dolari pentru lucrãri fãcute de Petromidia
spus autoritãþilor române cã Voiculescu tre- pe vremea lui Ceauºescu, o creanþã pe care a
buie arestat ºi adevãrul despre conturile recuperat-o Patriciu. E ilegal? Patriciu afirmã
Securitãþii vor ieºi la luminã. Evident, nu a fost cã nu, ci doar imoral. Procurorii au altã
arestat. Iar Voiculescu spune cã i-a iertat pe pãrere. Cum de a luat-o el ºi nu statul? „Statul
canadieni. nu dispunea de resursele intelectuale sã fie un
Ioan Niculae, patronul InterAgro, a lucrat pen- mai bun negociator. Funcþionarii din comu-
tru Securitate timp de trei ani ºi jumãtate, apoi nism ºi-au pãstrat posturile, nu aveau suficien-
a fost trimis în comerþul exterior. Pentru cei þã experienþã în economia liberã. Dar capitalis-
mai tineri, care încã nu au aflat adevãrata isto- mul e imoral. Existã o mitologie pe dos a suc-
rie a regimului comunist, precizez cã nu puteai cesului: nu poþi sã ai succes decît dacã furi“.
lucra în comerþul exterior decît cu voia Sorin Ovidiu Vîntu ºi-a construit ºi el imperiul

8 anul VII  nr. 82


MARTORI AI VEACULUI ROST

cu ajutorul foºtilor Securiºti. Unii i-au fost aso- Cercetarea a arãtat o scãdere cu aproximativ
ciaþi, alþii angajaþi. Reþeaua FNI era coordonatã 20% ºi în cazul achiziþiilor de filme,
în toate judeþele de foºtii oameni ai Securitãþii. iar consumul de teatru s-a redus cu 15%.
Vîntu nu a fãcut nici un secret din asta, ba ªi frecventarea spectacolelor de cinema a
chiar se mîndreºte cu faptul cã pentru el au scãzut în medie cu 17%.
lucrat mulþi ofiþeri superiori din fosta poliþie Dintre toate activitãþile culturale, sectorul de
politicã ºi mulþi nomenclaturiºti comuniºti. carte este printre cele mai puþin afectate, pro-
În final, Ceauºescu poate fi mulþumit: oamenii centul celor care au cumpãrat cãrþi anul acesta
din sistemul sãu au reuºit. Ei deþin puterea ºi fiind de 45% faþã de 51% în 2008. (H.B.)
creeazã modelul de succes în capitalism, cum
au fãcut-o ºi în comunism. Lansare: „Rqstigniri ascunse“
Acum înþelegeþi opoziþia noastrã, a „defaza- Fundaþiile “Buna Vestire” ºi “George Manu” au
þilor“ anti-comuniºti? (T.C.R.) organizat pe 14 noiembrie 2009, la Muzeul de
Istorie din Bacãu, lansarea volumului doi al
Românii renun]q la culturq cãrþii Rãstigniri ascunse, de Petru C. Baciu. „O
pentru pîine paginã mai puþin cunoscutã a istoriei
Consumul cultural a înregistrat, pânã la bãcãuane. O poveste adevãratã despre eroism,
mijlocul lui 2009, cele mai scãzute valori com- credinþã, idealuri, trãdãri, înfrângeri ºi rãstig-
parativ cu ultimii cinci ani, din cauza actualei niri. O istorie care nu se învaþã la ºcoala“ -
crize economice care a determinat publicul sã dupã cum au spus organizatorii.
economiseascã banii destinaþi unor activitãþi Autorul a suferit 16 ani de temniþã sub comu-
precum teatrul, muzica ori filmul, potrivit nisti pentru crezul sau naþionalist ºi creºtin.
Barometrului de Consum Cultural, lansat de La lansare au vorbit unei asistenþe numeroase
Centrul de Studii ºi Cercetãri în Domeniul dl Petru C. Baciu, camaradul sãu de ideal ºi
Culturii. suferinþã Virgil Totoescu ºi Mihai Moisã,
Dacã anul trecut procentul celor care preºedintele Fundaþiei „Buna Vestire“ - Filiala
cumpãrau muzicã era de 63%, consumul a Bacãu. (F.D.)
scãzut în acest an pânã la jumãtate (30%).
O mqrturisire de credin]q
cutremurqtoare
Un reportaj, ca o radiografie a ortodoxiei
noastre de azi, a fost difuzat pe Pro TV, în emi-
siunea România, te iubesc. Subiectul: pelerina-
jul la moaºtele Sfintei Parascheva de la Iaºi.
Cine a reuºit sã treacã peste stilul tendenþios –
deh, meteahnã cronicã a presei româneºti –, a
asistat la o cutremurãtoare mãrturisire de
credinþã colectivã. Desigur, depinde cum
priveºti fimul: cu faþa sau cu spatele la
Dumnezeu. Necredincioºilor filmul le va fi
dezvãluit obscurantismul ortodox. Dar, pentru
credincioºi, mesajul esenþial al acestui reportaj
este taman pe dos faþã de cel pe care ºi-a pro-
pus reporterul sã-l transmitã. La noi sînt nu-
meroºi oameni care cred cu tãrie în Dumne-
zeu, în puterea binefãcãtoare a sfinþilor, în
miracole. Pentru credinþa lor sînt rãsplãtiþi de

anul VII  nr. 82 9


ROST MARTORI AI VEACULUI

Dumnezeu ºi aici, prin minunile care li se Topul ora[elor unde po]i trqi bine
întâmplã ºi pe care le mãrturisesc. (T.C.R.) Revista Capital a fãcut un top al oraºelor din
România în care e cel mai bine sã locuieºti.
Despre sfin]ii închisorilor, Surprinzãtor, sau poate nu, topul e dominat de
la Brqila [i Gala]i oraºele foarte mari, cu Bucureºtiul - moþ.
Asociaþia „Rost“ a organizat, în parteneriat cu Capital spune cã, deºi este aglomerat, zgomo-
Consiliul Judeþean Brãila ºi Biblioteca „Panait tos, murdar ºi scump, Bucureºtiul e oraºul în
Istrati“, expoziþia foto-documentarã Pe drumul care se trãieºte cel mai bine. Avantaje: ºomaj
Învierii, referitoare la martiriul pentru Hristos mic, salarii mari, locuri de distracþie berechet,
în temniþele comuniste a ºase personalitãþi spectacole de teatru, vedete ale muzicii inter-
exemplare ale Bisericii Ortodoxe Române: naþionale care poposesc aici mai des, eveni-
pãrintele Arsenie Boca, pãrintele Arsenie mente culturale, apropierea de mare ºi de
Papacioc, pãrintele Daniil - Sandu Tudor, munte.
pãrintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide ºi Pe locurile urmãtoare, la diferenþe de punctaj
Valeriu Gafencu. Expoziþia conþine documente neglijabile, sînt Timiºoara, Cluj ºi Constanþa.
din arhivele Securitãþii, dar ºi din arhivele Iaºi, Sibiu, Braºov ºi Oradea vin ceva mai
familiilor celor evocaþi, ºi fotografii inedite. departe, dar la un nivel bun de trai. Aºa încît
La Brãila expoziþia a fost deschisã pe 10 Ardealul ºi Banatul sînt fruncea între provinci-
noiembrie a.c., la Biblioteca Judeþeanã „Panait ile istorice. (A.R.)
Istrati“, ºi a putut fi vãzutã pînã pe 4 decem-
brie. Din 8 decembrie a.c. pînã pe 10 ianuarie Plecqciune la moartea
2010, este deschisã la ªcoala Generalã nr. 22 unui antrenor
“Dimitrie Cantemir”, din Galaþi. Urmeazã ca în Am aflat întîmplãtor cã, recent, a murit un om
tot anul 2010 sã fie purtatã prin mai multe despre care am amintiri luminoase:
oraºe ale þãrii. (A.R.) antrenorul de box Anton Cojan, de la Sport
Club Bacãu. S-a stins încã în putere, la 61 de
CEDO interzice crucea ani, în urma unei boli incurabile. Nu l-am mai
în [colile italiene vãzut de mulþi ani, dar mereu m-am gîndit la
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a el ca la o persoanã care m-a ajutat sã mã
hotãrât cã expunerea crucifixului în ºcolile formez ca om.
publice din Italia încalcã dreptul la educaþie ºi Anton Cojan mi-a pus prima oarã mãnuºile de
la libertate religioasã. CEDO a precizat cã box în mîini. Aveam vreo 13 ani, energie din
prezenþa crucifixului este deranjantã pentru belºug ºi agresivitate destulã. Fãcusem încã
copiii care au o altã religie decât cea creºtinã vreo trei sporturi, începînd de la ºapte ani, dar
sau care sunt atei. nici unul nu mã disciplinase ºi nici nu mã
Un caz similar a fost judecat anul trecut în provocase cît sã-i rãmîn fidel. „Maistrul“ Cojan,
România, iar atunci ONG-urile ºi Ministerul cum îi spuneam (unii din neºtiinþã, alþii prin
Educaþiei, care au contestat o decizie a molipsire, dar nici unul cu ironie), m-a învãþat
Consiliului Naþional pentru Combaterea sã stau în gardã, sã dau directe, upercuturi ºi
Discriminãrii, au cîºtigat bãtãlia în justiþie. croºee ºi mai ales sã gîndesc. A reuºit sã-mi
Dupã informaþiile noastre, folosindu-se de bage în cap nu numai scheme ofensive ºi
precedentul Italia, antihristul care a declanºat defensive (atît cît a reuºit), ci ºi lecþia esenþialã
rãzboiul contra icoanelor din România anul a acestui sport de gentlemani. ªi anume cã în
trecut a deschis ºi el o acþiune la CEDO. Lai- ring trebuie sã fii ca în faþa unei table de ºah,
catul ortodox trebuie sã reacþioneze, alãturi de sã anticipezi acþiunile adversarului ºi sã vii cu
instituþiile statului român, pentru ca nu cumva mãcar o loviturã înaintea lui. „Bãi, degeaba ai
sã i se dea cîºtig de cauzã antihristului. (H.B.) forþã dacã n-ai creier!“ – ne spunea tuturor

10 anul VII  nr. 82


MARTORI AI VEACULUI ROST

cînd greºeam. Iar în cantonamente ne provoca confirmãri din afarã. Dumnezeul sã-l ierte ºi
la partide de ºah ºi încuraja campionate între sã-l odihneascã! (Claudiu Târziu)
noi.
Aceastã perspectivã asupra boxului, pe care Sfin]i ai vremurilor noastre
mi-a deschis-o Anton Cojan, m-a determinat sã Vã anunþãm apariþia calendarului Predania
fac acest sport pînã la sfîrºitul liceului. 2010 - „Sfinþi ai vremurilor noastre“.
Maestrul Cojan, fost boxeur la categorii mici, Calendarul înfãþiºeazã 12 chipuri de Sfinþi con-
avea o inimã mai mare decît el. Suferea în temporani - români, greci, sârbi, ruºi ºi arabi -,
colþul ringului alãturi de noi cînd eram învinºi ce dau pildã de sobornicitatea Ortodoxiei ºi de
ºi se bucura ca un copil cînd cîºtigam. lucrarea sfinþitoare a Bisericii, împreunã cu
Mereu serios, aspru ºi rãu de gurã, camufla o câteva cuvinte de folos ale acestora.
bunãtate rarã. Din cînd în cînd, un zîmbet Petreceþi lunile anului alãturi de Sfântul
ºtrengãresc, apãrut cînd te certa mai cu foc, îl Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei,
fãcãtorul-de-minuni; Sfântul Siluan Athonitul,
propovãduitorul iubirii lui Hristos; Sfântul
Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei ºi
Jiciei, noul Gurã-de-Aur; Sfântul Ioan din
Kronstadt, preotul cu rugãciunea de foc;
Sfântul Ioan Iacob de la Neamþ, nevoitorul în
pustia Hozevei; Sfântul Amvrosie de la Optina,
marele stareþ ºi vãzãtor-cu-duhul; Sfântul
Rafail (Hawaweeney), episcopul Brooklynului,
propovãduitor arab în America ºi prietenul
sãu, Sfântul Tihon Mãrturisitorul, Patriarhul
Moscovei ºi Luminãtor al Americii; Sfântul
Luca, Episcopul Crimeei, doctorul fãrã-de-
arginþi ºi mãrturisitorul dreptei-slãviri în
prigoana comunistã; Sfântul Ioan Maximovici,
episcop al San Francisco-ului, fãcãtorul-de-mi-
nuni ºi râvnitor al pãrinteºtilor predanii;
Sfântul Anthim din Hios, marele duhovnic ºi
tãmãduitor al ostrovului Hiosului, întemei-
arãta aºa precum era, un sufletist. „Bãi, un etorul mãnãstirii Panaghiei; ºi Sfântul Serafim
boxeur trebuie sã fie rãu, sã plesneascã de rãu- din Viriþa, stareþul înzestrat cu darul înainte-
tate, cã altfel nu învinge“, era felul sãu de a vederii ºi facerii-de-minuni de la Lavra
exprima curajul ºi duritatea, bãrbãþia pe care Sfântului Alexandru Nevski. Pe lângã aceºtia,
þi-o cere boxul. în fiecare lunã sunt însemnate praznicele
Ca pugilist, Anton Cojan a avut 157 de meciuri, împãrãteºti, cele patru Posturi ale Bisericii,
timp de 13 ani. A fost campion naþional ºi sfinþii Români, precum ºi alþi sfinþi mai puþin
internaþional. Din 1974, pînã cînd a închis cunoscuþi la noi, dar cu importanþã în icono-
ochii, a antrenat generaþii dupã generaþii de mia Mântuirii. (E.P.)
tineri, scoþînd campioni la toate categoriile. De
multe ori, meritele sale au trecut în umbra Cqlugqrit la 100 de ani
altor nume, pentru cã Anton Cojan era modest În ultimul timp, vãzând deºertãciunea lumii de
ºi pasionat de ce fãcea, n-avea nevoie de lauri. azi, mai multe personalitãþi ale vieþii
A trãit ºi a murit potrivit crezului sãu: un bãr- româneºti au decis sã intre în monahism, ca
bat puternic nu are nevoie de ajutor sau de sã-ºi salveze sufletul. Aºa s-a întâmplat cu scri-

anul VII  nr. 82 11


ROST MARTORI AI VEACULUI

itoarea Zoe Dumitrescu – Buºulenga, devenitã dimineþile reci de toamnã sau de iarnã, oste-
maica Benedicta, sau cu actorul Dragoº neala în rugãciune ºi posturile aspre par sã-l fi
Pâslaru, cãlugãrit sub numele Valerian. întãrit ºi mai mult pe proaspãtul cãlugãr.
Tot aºa, la mijlocul lunii octombrie, în Sf. Monahul Simeon are singur grijã de sine, par-
Mãnãstire Pãtrunsa (în judeþul Vâlcea, la o alti- ticipã la toate slujbele ºi uimeºte prin supleþea
tudine de 1000 de metri), a fost tuns în mona- minþii sale. Sfinþia sa dã dovadã de o luciditate
hism dl Victor Ionescu (n. 18.08. 1910), un rep- de invidiat, de o culturã enciclopedicã ºi de o
utat chimist, care pe timpul celui de-al doilea memorie remarcabilã – fiind o adevãratã bibli-
rãzboi mondial a fost ºeful centrului de meteo- otecã ambulantã de poezie.
rologie al Armatei. La varã, monahul Simeon va împlini o sutã de
Bãtrânul, care poartã acum numele de ani, iar fraþii sãi întru cãlugãrie se roagã
Simeon, este urmaº al corifeului ªcolii bunului Dumnezeu sã ajungã la aceastã vârstã
Ardelene Samuel Micu. Aerul tare de munte, sãnãtos, sã se bucure împreunã. (R.V.)

Editorial (urmare din pag. 3)


vreme ce Rusia nu se preocupã de cum este per- nici mãcar susþinãtorii celui de-al doilea nu îi
ceput comportamentul sãu, UE este grijulie cu recunosc vreo calitate specialã. E un om slab, nepri-
imaginea ºi cu pãstrarea aparenþei democratice. ceput ºi manevrat de alþii. Bãsescu are multe
Finalitatea este aceeaºi, dar maniera mai soft, mai pãcate, din care mitocãnia i se reproºeazã cel mai
perfidã, dacã vreþi, a establishmentului european îþi des (deºi, în ultimii ani s-a ºlefuit mult). Snoava cu
dã timp ºi îþi îngãduie ºi anumite modalitãþi de Bãsescu-dictator nu o cred nici adversarii sãi, care
apãrare. au lansat-o.2
Cam asta este ºi diferenþa dintre PDL ºi PSD. În schimb, Bãsescu are cel puþin douã însuºiri
Mijloacele, ritmul ºi calitatea umanã sînt fac- importante pentru un ºef de stat: ambiþia de a
torii care determinã gradul de libertate pe care þi-l rãmîne în istorie (nu degeaba vrea sã-ºi lege numele
dã guvernarea unuia sau a celuilalt. Gradul de liber- de reformarea statului) ºi voinþa de a-ºi urmãri pro-
tate funcþioneazã, dupã mine, ca principal criteriu în priile proiecte (ceea ce îl face mai puþin controlabil
distingerea rãului mic de cel mare. din afarã sau dinãuntru). Cele douã calitãþi l-au
Desigur, natural ºi în perfectã concordanþã cu împins sã îºi treacã în cont cîteva realizãri însem-
voinþa divinã, libertatea trebuie sã fie deplinã, iar nate, chiar dacã discutabile sub raportul formelor
acceptarea oricãrei îngrãdiri a ei este un compro- sau al efectelor lor: desecretizarea celei mai mari
mis. Dar cel mai adesea în istorie n-am avut parte de pãrþi a dosarelor Securitãþii ºi predarea lor cãtre
libertate în toatã puterea cuvîntului. CNSAS, condamnarea comunismului, legea votului
O analizã onestã a guvernãrilor la care au par- uninominal, înlesnirea obþinerii cetãþeniei române
ticipat PD(-L) ºi PSD (FDSN/PDSR) relevã cã primul de cãtre basarabeni, înfiinþarea Direcþiei Naþionale
are mijloace mai soft, un ritm de împingere spre Anticorupþie ºi Agenþia Naþionalã pentru Integritate.
groapa comunã (apud. M. Platon) mai lent ºi o cali- În concluzie, pentru oamenii de dreapta adevãraþi,
tate umanã ceva mai ridicatã (aici, desigur, inter- alegerea lui Bãsescu preºedinte ºi rãmînerea PDL la
vine subiectivitatea fiecãrui „analist“, deci ºi a mea, guvernare nu înseamnã o victorie, ci doar un rãgaz
dar cred cã ºtiu ce vorbesc dupã 18 ani de presã, din care li se oferã pentru a-ºi organiza defensiva ºi,
care 15 de cotidian, adicã în prima linie). Ca sã mã eventual, ofensiva.
opresc numai la Traian Bãsescu ºi Mircea Geoanã, a Iatã de ce l-am votat pe Bãsescu.
cãror înfruntare a stîrnit atîta patimã, observ cã Nu în el îmi pun nãdejdea, ci în noi.

2 Hal de dictator: nu a fost în stare sã doboare un guvern, al lui Tãriceanu, nu a reuºit sã-ºi salveze propriul
guvern de la demitere, el însuºi a fost suspendat ºi puþin a lipsit sã nu fie ºi demis, iar de cinci ani încoace este
înjurat în toate ziarele mari ºi la principalele televiziuni.

12 anul VII  nr. 82


POLITICA, LA DESCUSUT ROST

Marginalii postelectorale
Rqzvan Codrescu

A
ºadar, Sfîntul Nicolae nu se dezminte ca
ocrotitor al marinarilor. Dupã primele es-
timãri (care au produs jubilaþia prematurã
a struþocãmilei comunisto-liberale), situaþia s-a
rãsturnat în favoarea preºedintelui Bãsescu, ce ºi-
a adjudecat un nou mandat (cu 50, 33 % din votu-
rile exprimate). În aparenþã, diferenþa este foarte
micã (mai puþin de un procent, însemnînd cam
între 70 ºi 80 de mii de voturi), dar în realitate
este aproape fabuloasã, dacã se þine seama ce
uriaºã mobilizare de forþe s-a fãcut împotriva
unui singur om (care, pe deasupra, îºi mai poartã
ºi partidul în spinare). A fost, fãrã nici o îndoialã,
cea mai murdarã – ºi probabil ºi cea mai costisi-
toare – campanie electoralã din 1990 încoace,
mobilizînd nu numai politicianismul deºãnþat
(ajuns la paroxismul abjecþiei vindicative), dar ºi
mafiile financiare (ieºite pentru prima oarã la
rampã, cu un fel de indecenþã a disperãrii) sau
trusturile mediatice (cu batalioane întregi de nãi- mulþumindu-se doar cu negocierea posturilor
miþi ai microfonului sau ai condeiului). ministeriale. Atrãgînd de partea ei ºi U.D.M.R.
Iatã însã cã, în ciuda acestei „monstruoase (care atît aºteaptã, dupã ce în ultima vreme nu i-a
coaliþii”, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Sfântului ieºit mai nimic), noua alianþã ºi-ar asigura ºi o
Nicolae ºi al românilor din strãinãtate, Traian Bã- confortabilã majoritate parlamentarã, iar viaþa
sescu, dincolo de succesul sãu personal, ne-a scã- politicã româneascã ar putea intra într-o perioa-
pat de perspectiva de a aniversa 20 de ani de la dã de stabilitate ºi colaborare constructivã, care
„Revoluþia furatã” cu Ion Iliescu ºi ai lui reveniþi la ar redresa ºi imaginea externã a þãrii. Preºedin-
putere, pe mîna josniciei (ºi impotenþei) liberale. tele Bãsescu s-a declarat dispus, în mare, la
Unii sînt de pãrere cã victoria lui Traian aceastã soluþie, iar dacã ea nu se va realiza, atun-
Bãsescu ar fi una de rãu augur pentru þarã, a cãrei ci de vinã vor fi mai ales pãguboasele orgolii lib-
scenã politicã va rãmîne pe mai departe divizatã erale, care au stat ºi acum 4-5 ani la originea
ºi învrãjbitã tocmai în plinã crizã generalã. Ar fi reprobabilului rãzboi româno-român la care am
însã de ajuns ca liberalii sã renunþe la ideea fixã fost nevoiþi sã asistãm atîta amar de vreme.
cã Traian Bãsescu reprezintã rãul absolut ºi sã se Pretinsele forþe democratice „de dreapta” ar avea
angajeze alãturi de PDL în formarea unui guvern datoria de a dovedi împreunã cã România poate
„de dreapta” (mãcar vorbã sã fie!) ce ar putea fi guvernatã eficient ºi fãrã Partidul Comunist
guverna nestînjenit vreme de 4 ani, lãsînd com- deghizat în Partid Social-Democrat, dar ºi fãrã
plet pe dinafarã PSD-ul ºi aºchiile lui fetide. Dupã imixtiunile politice ale clientelismului de tip
ce s-au fãcut de rîs într-un asemenea hal, liberalii mafiot.
nu mai sînt în situaþia de a pune condiþii, ci ar tre- E mai puþin esenþial pentru þarã dacã per-
bui sã renunþe ºi la pretenþia de a da un premier, danþii penibili ai alegerilor din 6 decembrie vor fi

anul VII  nr. 82 13


ROST POLITICA, LA DESCUSUT

debarcaþi sau nu din fruntea partidelor lor. De- Bãsescu, care în lunga campanie a ambelor tururi
cenþa ar cere ca ei sã se retragã singuri din funcþi- a punctat aproape fãrã greº, inclusiv pe serviciul
ile pe care nu le-au onorat ºi eventual sã iasã la adversarului, arãtînd cã ºtie sã fie nu numai „lup
schi cu Klaus Johannis pe pîrtia de la Pãltiniº. de mare”, ci ºi „vulpoi bãtrîn”. Nenorocirea ar fi
Sasul va povesti cum sibienii nu l-au votat pe ca temperamentul sau nãravurile sã-l facã sã
Geoanã ca sã nu-ºi piardã primarul, Geoanã va chiverniseascã prost ceea ce a cîºtigat, cãci atunci
povesti cum e cu experienþa care te face sã ºtii rãul de pe urmã ar fi mai mare decît cel dintîi.
cînd ai cîºtigat ºi cînd ai pierdut („Culmea somnu- Rãmîne de sperat cã Dumnezeu le va da tuturor
lui? Sã te culci preºedinte ºi sã te scoli prostã- buna „minte a românului de pe urmã”, iar
nac!”), iar Crin va povesti cum e sã cîºtigi mai democraþia româneascã va face, dupã 20 de ani,
multe procente decît propriul partid ºi totuºi sã pasul decisiv de la „originalitate” la un bun
nu-þi foloseascã la nimic, ba chiar sã te expunã europenism.
unui ridicol fãrã precedent. Cît despre o adevãratã dreaptã româneascã,
Pe lîngã „mogulii” ulceraþi, marele perdant ea rãmîne în continuare o nãzuinþã neîmplinitã,
rãmîne – deºi nu-l plînge nimeni – Ion Iliescu, cãci PNL ºi PDL nu reprezintã, orice s-ar spune, decît
care a pierdut ultima ºansã de a mai juca vreun un fel de „dreaptã a stîngii”, cu care te poþi cîrpi con-
rol (fie ºi de culise) pe scena politicã a þãrii. „Ju- junctural, dar care pe termen lung nu poate salva o
cãtor” redutabil se dovedeºte încã o datã Traian Românie bolnavã în fibra ºi-n spiritul ei.

14 anul VII  nr. 82


POLITICA, LA DESCUSUT ROST

Tratatul de la Lisabona
ºi R. Moldova
„O nouã ordine mondialã... nu poate face
abstracþie de o «Mare Europã» de la Atlantic la Vladivostok“.
(Serghei Lavrov ºi Franco Frattini)

Uniunea Europeanã îºi modificã, treptat, profilul.


Tratatul de la Lisabona este semnat de toate cele 27 de state membre, iar Comisia Europeanã
îºi intensificã eforturile pentru ca textul sã poatã intra în vigoare. Documentul – care va afec-
ta, fãrã îndoialã, „politica externã“ a Bruxellesului, inclusiv pe dimensiunea rãsãriteanã –
nu poate fi ignorat de Chiºinãu.

Dan Dungaciu chea Europã“) sã orienteze politica externã a UE


pe o direcþie favorabilã lor. Iar Estul nu este o pre-
Când vreau sq vorbesc ocupare predilectã a celor douã capitale, cu atât
cu Europa, la cine sun? mai puþin o politicã rãsãriteanã care, în numele
„vecinãtãþii europene“, sã intre în divergenþã cu
A rãmas celebrã dubitaþia formulatã de ame- Moscova.
ricanul Henry Kissinger: „Când vreau sã vorbesc
cu Europa, la cine sun?“. Tratatul de la Lisabona Se schimbq
este ºi o tentativã de a da acest rãspuns, prin crea- mecanismul de decizie
rea funcþiilor de Preºedinte al Consiliului Euro-
pean (neoficial, preºedinte al UE) ºi de Înalt Re- Tratatul de la Lisabona genereazã schimbãri
prezentant al UE pentru Afaceri Externe ºi Poli- consistente la nivelul deciziei din UE. Votul cu
ticã de Securitate (neoficial, Ministrul de Externe majoritate calificatã devine regula generalã în
al UE). Cum vor funcþiona în realitate aceste insti- Consiliu. De acum încolo, deciziile adoptate de
tuþii, urmeazã sã vedem. ªi, mai ales, cine le va Europa post-Lisabona se vor baza pe opþiunea a
conduce. Dintre cele douã poziþii, ultima este, cel puþin 55% dintre statele UE, în care locuiesc
indiscutabil, cea mai importantã. cel puþin 65% din populaþia Europei. Asta
Viitorul „ministru de Externe“ va fi vicepre- sporeºte evident ponderea „vechii Europe“ (în
ºedinte al Comisiei Europene ºi va avea la dispo- special axa Franþa-Germania-Italia) în detrimen-
ziþie un masiv costisitor - Serviciul pentru acþiune tul „noii Europe“ (statele rãsãritene). Germania,
externã, cu 3.500 de diplomaþi! - cu care va ges- de pildã, va spori ca influenþã: având 82 milioane
tiona politica externã a UE, în numele Consiliului de locuitori, procentul ei de vot creºte de la 8,4%
European. Poziþia are un potenþial enorm, la 17,2%.
depinde cine ºi cum o va folosi. Este însã evident E adevãrat, totuºi, cã actuala procedurã de
cã apare astfel o nouã structurã birocraticã, ce vot, din Tratatul de la Nisa, prin care deciziile se
riscã sã se autonomizeze faþã de Comisie. Nu pu- iau cu majoritate de voturi, va mai fi utilizatã
þine voci avertizezã cã aceasta va permite Berli- pânã în 2014, dupã care va urma o perioadã de
nului ºi Parisului (flancaþi de parteneri din „ve- tranziþie pânã în 2017, interval în care statele

anul VII  nr. 82 15


ROST POLITICA, LA DESCUSUT

procesele noi de luare a deciziilor vor trebui


încercate ºi testate, ºi o bunã parte din energia
Uniunii se va descãrca de acum încolo în aceste
procese. Despre extindere se va vorbi puþin, chiar
deloc (cu excepþia Islandei, care a anunþat cã
începe negocierile de aderare anul viitor ºi, even-
tual, a Croaþiei).

„Noua Europq“ [i Rusia


O Europã unitã ºi tot mai puternicã politic,
nu doar economic, este de multã vreme o dorinþã
clar exprimatã de state precum Rusia sau China.
Motivul e evident: de acum încolo vor evolua pe
scena globalã trei actori coerenþi ºi capabili, prin
diverse combinaþii ºi alianþe, sã fie cu adevãrat o
provocare pentru cel care rãmâne, deocamdatã,
singurul hegemon mondial - America.
Sugestiile pentru un parteneriat ruso-euro-
pean devin tot mai clare. La 9 noiembrie, minis-
trul italian de Externe, Franco Frattini, ºi omolo-
gul sãu rus, Serghei Lavrov, semnau împreunã un
articol în ziarul italian „La Stampa“. Putem citi în
el despre nevoia unei „case comune europene“ în
contextul unei „noi ordini mondiale“. Aceasta va
fi „bazatã pe interdependenþã ºi cooperare pen-
membre vor mai putea cere formula de decizie tru soluþionarea problemelor comune [ºi care]
unanimã. Dar un lucru este cert: în momentul în nu poate face abstracþie de o „Mare Europã“ de la
care se va pune, realist, problema integrãrii în UE Atlantic la Vladivostok“. Numai o astfel de Euro-
a unui stat precum R. Moldova, ponderea pã, cred autorii, ar fi capabilã sã garanteze o Eu-
decizionalã la nivelul Bruxellesului va fi de ropã stabilã ºi o lume mai bunã.
partea „vechii Europe“ într-o proporþie incompa- Textul face bilanþul relaþiilor strategice din-
rabil mai mare decât acum. tre UE ºi Rusia (în 1996, Rusia ºi UE au încheiat
Acordul de parteneriat ºi colaborare, iar în 2004
Acomodarea internq au ajuns la o înþelegere privind înfiinþarea a
patru „spaþii comune“, UE devenind principalul
La „oboseala extinderii“, prezentã în acest partener economic al Rusiei). E menþionatã ºi co-
moment la Bruxelles, se va adãuga, dupã adopta- laborarea dintre Rusia ºi NATO, datoritã Consi-
rea Tratatului, nevoia de reacomodare internã liului NATO-Rusia, instituit la Pratica di Mare, în
din UE. Asta înseamnã, pe de-o parte, acordul fin Italia, în 2002. Dar asta nu e suficient, cred auto-
între interesele vechilor lideri ai UE - liderii gu- rii. Soluþia este „casa comunã europeanã“, pe
vernamentali ºi Comisia Europeanã - ºi noile rea- care Frattini ºi Lavrov o vãd ca o necesitate obiec-
litãþi. Marile puteri europene, înainte de toate, tivã.
vor trebui sã-ºi gãseascã noile „locaþii“ în instituþi- Pentru a o construi este nevoie nu doar de
ile noi apãrute ºi sã aleagã liderii care sã-i repre- relansarea politicã a relaþiei dintre NATO ºi Rusia,
zinte ºi care, probabil, vor trebui sã fie suficient cât mai ales de crearea unui nou acord între UE ºi
de slabi încât sã îi poatã accepta toþi... Este clar cã Rusia, adicã „un parteneriat strategic nu numai

16 anul VII  nr. 82


POLITICA, LA DESCUSUT ROST

economic, ci ºi politic“. De la care se trece la ideea pe „vechea Europã“ va tempera ºi ea viitoarea


atât de dragã ruºilor - cea a „creãrii unei noi arhi- extindere a UE spre Rãsãrit. Coerenþa pe care
tecturi de securitate europeanã“, o „sinergie“ Bruxellesul o va cãpãta în politica externã - care
între „OSCE, NATO, UE, CSI, OASC - Organizaþia nu trebuie exageratã, dar nici minimalizatã -, face
Acordului privind Securitatea Colectivã“. Autorii mult mai plauzibilã o apropiere strategicã de
articolului cred cã apropiata intrare în vigoare a Federaþia Rusã.
Tratatului de la Lisabona e un cadru ideal pentru „Vechea Europã“, adicã nucleul dur ºi
o nouã colaborare. aproape majoritar Franþa-Germania-Italia, nu are
de gând sã înceapã o confruntare cu Moscova de
Ce se întâmplq cu Estul? dragul statelor rãsãritene, inclusiv a RM. Cel pu-
þin din acest punct de vedere, Tratatul de la Lisa-
Existã premisele unei atenuãri a interesului bona nu pare tocmai favorabil statelor din „veci-
UE pe spaþiul estic dupã intrarea în vigoare a nãtatea esticã“ a UE, în condiþiile în care ponde-
Tratatului de la Lisabona ºi acest lucru trebuie rea votului „noii Europe“ se va diminua, iar spriji-
evitat cu orice preþ. Cum am sugerat deja, dinco- nul spre extinderea UE spre teritoriul „vecinãtãþii
lo de etapa fireascã de „digerare“ internã a noilor apropiate a Rusiei“ venea cu precãdere de la
reglementãri, schimbarea accentului decizional „noua Europã“.

Jose Manuel Durao Barroso, Nicolas Sarkozy ºi Dmitri Medvedev

anul VII  nr. 82 17


ROST REPERE

Încã o mãrturie în procesul comunismului

Povestea nemuritorului
Jacques
Jacques Iamandi s-a împrietenit cu moartea de tînãr.
A supravieþuit unui rãzboi în Indochina francezã, traversãrii
în marº forþat a continentului asiatic ºi temniþelor comuniste.
La vîrsta de 81 de ani pare nemuritor, într-o generaþie din care
au mai rãmas o mînã de mãrturisitori.

Claudiu Târziu Jacques Iamandi s-a nãscut în 1928, la Iaºi,


într-o familie cu rãdãcini imperiale bizantine,
ntors dintr-un exil de 30 de ani, Jacques Ia- Paleologu, ºi deopotrivã în boierimea localã,

Î mandi nu admite cã mai sînt români care se


îndoiesc cã regimul comunist a fost rãul abso-
lut al secolului XX. “Comunismul a fost o luptã
Iamandi. Bunicul sãu dinspre mamã, Jacques
Paleologu, a fost jurnalist ºi diplomat. Bunicul
dinspre tatã, Vasile Iamandi, avocat, profesor uni-
continuã împotriva firescului. ªi, la noi, ca ºi în versitar, mare moºier ºi parlamentar liberal.
alte pãrþi, a început prin a desfiinþa «lumea ve- Tatãl lui Jacques Iamandi, Dimitrie, a fost
che», adicã prin a ucide elitele þãrii, prin a rãpi po- avocat al Poliþiei ºi al Siguranþei statului pînã la
porului credinþa în Dumnezeu ºi prin a impune 23 august 1944. Trei luni mai tîrziu, n-a mai rezis-
alte «modele» umane ºi un alt set de valori”, crede tat hãrþuielii la care-l supunea noul regim ºi s-a
Iamandi. A simþit revoluþia comunistã pe pielea sinucis.
lui. Cu o asemenea “origine nesãnãtoasã”, în
primãvara lui ’45, Jacques Iamandi a fost dat afa-
rã din ºcoalã în ultimul an de liceu ºi din Clubul
Sportiv al Armatei, unde practica motociclismul.
Acesta a fost începutul prigoanei.

A ie[it din ]arq, dar s-a întors


Printr-o relaþie a mamei sale, s-a angajat la
Ajutorul catolic american, o organizaþie de bine-
facere, care a încercat sã-i protejeze pe oameni de
nãvala comuniºtilor. “Familiile burgheziei ºi nobi-
limii româneºti erau date afarã din funcþii publice
ºi din locuinþe. Noi le ajutam sã-ºi mute o parte
din lucruri, cîte puteau lua, din casele din care
erau evacuaþi, ºi sã se întreþinã”, explicã Iamandi.
În anul 1949, Ajutorul catolic a fost desfi-
inþat de regimul comunist, care îl considera o
organizaþie subversivã. Iamandi a plãnuit sã fugã
din þarã împreunã cu mama lui. Au reuºit sã trea-
cã ilegal frontiera, împreunã cu alþi ºapte cunos-

18 anul VII  nr. 82


REPERE ROST

cuþi, doar cu lucrurile de pe ei ºi cu puþini bani ºi îºi pierd cumpãtul. Altfel, riscam sã ne omoare pe
bijuterii. Au fost prinºi de miliþienii iugoslavi ºi toþi. Instinctul meu de conservare era mai puter-
anchetaþi dur timp de trei zile. “Ne plimbau în nic decît durerea unei iubiri trãdate”.
cerc cu mîinile ridicate, cînd oboseam ºi lãsam
mîinile în jos, asmuþeau cîinii pe noi”. Apoi, iugos- Mar[ for]at peste Asia
lavii au decis sã-i predea grãnicerilor români. “În
drum spre graniþa româneascã, le-am dat miliþie- În 1952, Iamandi a cãzut prizonier, alãturi de
nilor care ne însoþeau aurul ºi banii pe care îi alþi 120 de camarazi, într-o ambuscadã pregãtitã
aveam la noi, în schimbul a douã ore în care sã cu complicitãþi din Statul Major al armatei regu-
dispãrem. Am trecut înapoi în România”, îºi late franceze. “Aveam identitãþi false. Eu spu-
aminteºte bãtrînul. neam cã sînt suedez, pentru cã eram blond, ºi cã
mã numesc Lup Larsen. Însã, un coleg, maghiar
Poli]ia politicq din Ardeal, m-a trãdat. Am dus o anchetã sînge-
l-a fqcut dezertor roasã, din care n-am crezut cã mai scap viu. Apoi
am fost bãgat într-un convoi de 800 de oameni,
„Sfãtuit de un prieten de familie, m-am înro- care a pornit pe jos spre Moscova. Mi-am zis cã voi
lat în marina militarã, sperînd cã aºa voi gãsi o muri pe drum, dar am scãpat ºi din asta”, mãr-
ocazie sã ies din þarã fãrã bãtãi de cap”, spune. A turiseºte Iamandi.
fãcut doi ani de armatã ºi, cînd sã se libereze, Calvarul marºului spre Moscova a durat
stagiul militar la Marinã a fost prelungit cu un an. aproape un an. Prizonierii munceau prin satele
O revoltã cu surdinã i-a scos din bocanci pe ofi- prin care treceau, pentru un blid de mîncare.
þerii politici. Pe pereþii closetului au fost scrijelite Uneori cãpãtau ºi ceva de îmbrãcat. Autoritãþile
lozinci anticomuniste ºi îndemnuri la represalii: chineze le-au dat pufoaice noi ºi ºepci îmblãnite,
“Moarte lui Bodnãraº!”. Autoritãþile au închis WC- dar ruºii le-au confiscat hainele ºi i-au îmbracat în
ul ºi au deschis o anchetã. ªi-au încercat un pan- zdrenþe. Cel mai rãu era însã fãrã încãlþãminte. κi
sament pentru nervii celor care aºteptau libera- înfãºurau picioarele în bucãþi de carton ºi cîrpe,
rea: concediul. În drum spre casã, Iamandi a aflat dar rãzbeau repede tãlpile prin ele. Din 800 de
cã i se cere capul pentru iniþierea rebeliunii din oameni, doar 14 au supravieþuit pînã în inima
unitate. A fugit din þarã cu un ºlep pe Dunãre. Nu sovietelor. Cei cîþiva români din grup, au fost
atît de teamã, cît mai ales de amorul unei fete de trimiºi, cu escortã, în România. Jacques Iamandi a
la Paris, membrã a Casei Regale Române. evadat din tren, în gara Nicolina – Iaºi.

În Legiunea Strqinq „Haiduc“ în Bucure[ti


Ajuns în Franþa, a aflat cã iubirea vieþii lui ur- Vreme de doi ani s-a ascuns în Bucureºti. În
meazã sã se mãrite. Dezamãgit, s-a înrolat în Le- acest timp a dormit pe la prieteni, prin scãri de
giunea Strãinã, cu gînd de moarte. Nu s-ar fi sinu- bloc ºi poduri pãrãsite. “Am fãcut manifeste anti-
cis, cãci asta e pãcat fãrã rãscumpãrare, dar moar- comuniste, pe care le distribuiam pe la adunãri
tea în luptã era o soluþie bunã, cu parfum de ero- publice. ªi am organizat un grup de studenþi pen-
ism. “Dupã o instrucþie sumarã, am fost trimiºi în tru rezistenþã. N-am plecat în munþi, pentru cã am
Indochina Francezã, sã luptãm contra guerrilelor crezut cã pot lovi mai bine din oraº“, ne poves-
locale comuniste. M-am oferit mereu voluntar în teºte Iamandi. La un ceai dansant, a cunoscut-o
cele mai dificile misiuni, dar Dumnezeu m-a pe Mitzura Arghezi, care l-a ascuns acasã la tatãl
pãzit”. În junglã a învãþat sã-ºi stãpîneascã nervii. ei. Bãtrînul poet ieºea zilnic în poarta casei ºi vin-
Panica era mortalã. ªi îi bîntuia zilnic. “Eram cu dea mere pentru a supravieþui. “Nu am vorbit
ochii pe camarazii mai puþin rezistenþi psihic. Îi prea mult cu Tudor Arghezi. Am luat masa împre-
dezarmam ºi îi imobilizam la cel mai mic semn cã unã de cîteva ori ºi am rãmas cu un gust amar,

anul VII  nr. 82 19


ROST REPERE

pentru cã fiul lui, Bariþiu, îl certa cã nu face fru- tat vehement ºi a ameninþat cã va face greva
mos pe lîngã mai marii regimului, ca sã ducã o foamei în faþa ambasadei României la Ottawa.
viaþã îmbelºugatã”, afirmã Iamandi. Jacques Iamandi le-a spus politrucilor cã este
capabil de orice dacã nu este lãsat sã-ºi între-
Nouq ani de pu[cqrie politicq geascã familia. Pînã la urmã i-au dat paºaport.
Însã, în Canada, soþia i-a mãrturisit cã, o singurã
Obosit de pîndã ºi trãdat de un cunoscut, datã, a cãzut în ispita înfidelitãþii. Au divorþat.
care îl provocase sã-l ucidã pe Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej, Iamandi a fost arestat în aprilie 1955. A
fost condamnat la opt ani de închisoare pentru
dezertare ºi “uneltire contra ordinii sociale”. A
executat aproape nouã ani, pînã în 1964. Golgota
lui s-a numit Rahova, ºi Jilava, ºi Aiud, ºi Gherla, ºi
toate coloniile de muncã silnicã din Delta
Dunãrii. Moartea nu l-a vrut nici atunci. Dintre
toate umilinþele, douã îl sperie ºi acum: frigul ºi
foamea. “Tãiam stuf, de la 5 dimineaþa pînã la 6
seara, în apã pînã la genunchi la minus 3 – 4
grade. Gerul n-avea vigoare cît sã îngheþe Dunã-
rea, dar ne tãia picioarele protejate doar de o
foaie de cort ºi de opinici”, spune. Însã, foamea
era cu adevãrat neîndurãtoare. Erau oameni care
ºi-ar fi ucis pãrinþii, dacã le-ar fi cerut-o gardi-
nenii, pentru un castron de murdãrie cãldã pore-
clitã ciorbã.

Scos cu forcepsul
din România Lider al românilor canadieni
Eliberat din închisoarea politicã, stigmatul În 1977, Iamandi s-a întors în România, deºi
„duºman al poporului“ îl oprea sã-ºi continue nu avea încã protecþia cetãþeniei candiene, ºi s-a
studiile ºi îi interzicea dreptul la un loc de muncã. însurat cu o fostã colegã de serviciu, ªtefania. A
Într-un tîrziu, uzînd de relaþiile mamei sale, a fost trecut din nou prin furcile caudine ale PCR ºi ale
admis în ultimul an, la seral, la Liceul „Aurel Securitãþii, pentru ieºi din þarã cu noua soþie.
Vlaicu“ din capitalã. Iamandi s-a angajat la o fab- Ameninþarea cu ambasada Canadei a funcþionat
ricã de componente electronice ºi a absolvit ºi atunci.
liceul. Însã, deja era îndrãgostit de profesoara sa În Montreal, Jacques Iamandi s-a înstãrit ºi a
de chimie, Mariana Feneº, soþia lui Duiliu Zamfi- devenit un reper în comunitatea româneascã.
rescu, nepotul scriitorului cu acelaºi nume. Maria- Preºedinte al „Comitetului pentru Democraþie în
na a divorþat de Zamfirescu ºi, în anul 1975, a România“, activ în Congresul Internaþional al
emigrat în Canada. Un unchi bogat al Marianei, Românilor de Pretutindeni – Romfest ºi susþinã-
stabilit de mult în Canada, ºi-a cumpãrat nepoata tor al manifestãrilor de la Cîmpul Românesc de la
de la regimul comunist. Dupã un an, Mariana s-a Hamilton, Iamandi ºi-a fãcut datoria de a lupta
întors în þarã ºi s-a cãsãtorit cu Iamandi. Femeia a contra comunismului ºi de a mãrturisi despre gu-
plecat la Montreal, iar el trebuia sã suporte proce- lagul comunist.
dura ghimpatã a emigrãrii legale. Securitatea ºi De puþinã vreme, s-a întors în România,
Partidul se opuneau. Mariana Iamandi a protes- unde îºi aºteaptã mîntuirea.

20 anul VII  nr. 82


REPERE ROST

Un senior pentru
nelini[tea noastrq
Rãzvan Codrescu truda anilor, pãstreazã ºi astãzi, octogenar, o
seducãtoare tinereþe interioarã, care dã pe din

D
acã ar avea, pe lîngã atîtea numeroase afarã prin ochii albaºtri ºi pe chipul deopotrivã
calitãþi, ºi darul sau rãbdarea scrisului, d- distins ºi destins, gata parcã mereu de o nouã
l J. V. Iamandi ar putea face un best-sell- aventurã primenitoare, de reacþia vie ºi treazã la
er din romanul vieþii sale. O viaþã de peregrinãri toate strîmbãtãþile sau micimile veacului.
ºi aventuri trãite nu o datã la limita riscului „Reacþionarul” acesta incorigibil nu vorbeºte
suprem, dar care n-a eºuat nici o clipã în simplu peste mãsurã de mult, dar ºtie sã se aprindã vor-
experimentalism, ci a fost constant strãlumi- bind, iar în clipele de graþie se lasã înduplecat sã
natã de principii ºi idealuri: de la prima tinereþe povesteascã, plin de un haz poznaº, din preaplinul
legionarã, marcatã de entuziasmul jertfelnic al unei vieþi care se refuzã ºi nostalgiei posomorîte,
unei întregi generaþii, trecînd prin clandestini- ºi îngrãdirilor senectuþii. E în verbul lui un fel de
tatea vieþii de fugar din anii stalinismului, prin vervã miezoasã, de o înþelepciune vioaie ºi neos-
experienþa exoticã a Legiunii Strãine franceze tentativã, greu de reprodus sau de imitat. Face de
(de unde s-a întors strãbãtînd China pe jos), regulã figura unui conviv generos, capabil sã însu-
prin teroarea temniþelor ºi lagãrelor comuniste, fleþeascã ºi sã se însufleþeascã, sã dãruiascã ºi sã
prin lunga odisee a exilului, pînã la deziluziile se dãruiascã, boiereºte, mai cu seamã cui simte cã
unei repatrieri tîrzii într-o Românie postcomu- înþelege ºi cã meritã.
nistã care este încã departe de a-ºi fi regãsit Tãiat din stofa de cel mai bun preþ a boieri-
reperele. mii de altãdatã, cavaler nedezminþit în toate înþe-
Traseul sãu existenþial seamãnã într-o oare- lesurile cuvîntului, „nemuritorul Jacques” este
care mãsurã cu cel al unui alt personaj aristocra- poate o ipostazã pe cale de dispariþie a umani-
tic cu structurã de Don Quijote: regretatul prinþ tãþii, dar ºi o dovadã vie a potenþialitãþilor ei fasci-
Ilie-Vlad Sturdza (trecut la rîndul sãu prin nante, pe care Dumnezeu ne-a lãsat-o la îndemînã
Legiunea de acasã, prin Legiunea francezã, prin în acest tîrziu al istoriei, ca sã nu ne uitãm pînã la
dramele exilului), care a apucat sã punã pe hîrtie capãt ºansa de a fi mai mult decît sîntem.
cîte ceva, dar mult prea puþin în raport cu cele Cred, de aceea, cã prezentul numãr din
trãite de-a lungul ºi de-a latul lumii, sub fatali- revista Rost, dedicat d-lui J. V. Iamandi, este
tatea istoricã a unui „secol nebun”. O nebunie nu doar o reverenþã faþã de trecut, ci ºi o nãdejde
destructivã cãreia anumite firi alese au înþeles cã în încã posibila în-dreptare a viitorului dupã o
nu i se poate rãspunde onorant decît printr-o altã altã mãsurã umanã: cea a nobleþii care onoreazã
nebunie – una nobilã ºi mãrturisitoare, în sens ºi obligã deopotrivã.
paulinic ºi donquijotesc. Dacã „nemuritorul Jacques” n-ar fi existat,
Practicant redutabil în tinereþe al mai mul- m-aº fi strãduit sã-l inventez. Pentru cã însã
tor sporturi (box, rugby etc.), luptãtor ºi conspir- existã, m-am strãduit doar sã-i schiþez portretul,
ator necuminþit de vremuri, visãtor generos al nemîngîiat de a nu fi un zugrav mai desãvîrºit,
unei ordini mai bune, amestec rar ºi indefinit de dar încrezãtor cã puterea modelului va lucra din-
vitalism ºi idealism seniorial, „nemuritorul colo de neputerile mele, spre folosul unui secol
Jacques” (cum inspirat l-a numit mai demult pri- care va fi unul al regãsirii rectitudinii pierdute...
etenul Claudiu Târziu), deºi cu inima obositã de sau nu va mai fi deloc.

anul VII  nr. 82 21


ROST REPERE

Gânduri despre
un prieten deosebit
Erast Cqlinescu

L
-am cunoscut pe Vasile Iamandi în Canada,
la Montreal. Mi l-a prezentat un bun ºi neui-
tat prieten comun, Nicu Naum. Casa lui era
deschisã pentru toþi: pentru prieteni, pentru noi
veniþi, pentru Români aflaþi în vizitã sau cu tre-
buri în Canada. De fiecare datã, primirea era cal-
dã, ospitalierã, fãrã formalitãþi ºi preþiozitãþi.
Doamna ªtefania era totdeauna gata sã te pri-
meascã ºi sã te facã sã te simþi ca la tine acasã. În
timpul cumplitei suferinþe a lui Nicu mi-am dat
seama ºi mai bine de câtã dragoste, de cât devo-
tament prietenesc faþã de un om în grea suferinþã
este capabil Vasile. Sãptãmâni întregi, zi de zi, îl
ajuta, îl transporta la spital, îl încuraja. Eu locu-
iam la 200 km de Montreal, într-un târg, pe malul
fluviului Saint Laurent, iar Vasile mã þinea la
curent cu starea bietului Nicu. Am reuºit sã-l mai credinþã, divizaþi de duhul cel rãu al altora, de rea
vãd doar cu o zi înainte de a se sfârºi... credinþã. Tenacitatea sa, cãlitã prin viaþa lui plinã
Un gest de a lui Vasile, pe care nu-l pot uita de încercãri trãite pe trei continente, îl face ca nici
este cã, într-o bunã zi mi l-a adus acolo, în locul victoriile sã nu-l ”umfle în pene”, dar nici nereuºi-
acela izolat, pe Demostene Andronescu, veteran tele sã nu-l descurajeze! O calitate demnã de ad-
al închisorilor politice din Þarã, pe care nu-l mai mirat ºi de urmat cu aceeaºi strãduinþã ca ºi a lui
vãzusem demult. Un prilej de bucurie, care ne-a Vasile.
rãscolit amintiri ºi gânduri pentru viitor. Ne-am Dar, cum omul nu a fost fãcut sã fie perfect,
plimbat pe malul fluviului, pe un dig ºi, cu toatã cãci dacã rãmânea aºa, mai locuia ºi azi în Rai ºi
ceaþa care se lãsase, ne-am fotografiat împreunã. nu la Bucureºti, Vasile are ºi un mare defect care,
Acum, casa ªtefaniei ºi a lui Vasile devenise dupã unii îi umbreºte vrednicele sale de laudã ca-
singurul loc din Montreal unde mã simþeam ca la litãþi: cu aceeaºi tenacitate ca ºi în cele bune, nu se
mine acasã. De la o vreme însã, simþeam cã ne lasã convins sã lase dupã el o cronicã a vieþii sale
cam trage aþa spre Þarã. Eu am început sã-mi bogate în suferinþe ºi în aventuri, trãite prin Eu-
lungesc vizitele la ai mei, iar Vasile s-a mutat de ropa, Asia ºi America, mai ceva ca vestitul Pa-
tot, aici. Aºa cã ne-am reîntâlnit la Bucureºti. pillon!
Aici, ne-am revãzut prietenii ºi ne-am fãcut Eu îl rog pe Bunul Dumnezeu sã-i dea sãnã-
alþii noi. Casa lor a rãmas tot deschisã, acum ºi tate ºi putere ca sã transforme ºi acest mare
pentru cei veniþi din Canada. defect într-o frumoasã calitate, scriindu-ºi memo-
Cu prilejul întâlnirilor noastre, am cunoscut riile, ca o mãrturie pentru generaþiile actuale, al
ºi altã preocupare permanentã a lui Vasile: incu- cãror obiectiv în viaþã pare sã fie doar ”confor-
rabila strãdanie de a reconcilia oameni de bunã tul”, cu orice preþ!

22 anul VII  nr. 82


REPERE ROST

J.V. Iamandi:

„Lupta împotriva
Bisericii se dq [i
înquntru [i în afarq“
- Stimate domnule Jacques Vasile Iamandi, Moartea tiranului. Am aºteptat americanii, care,
se împlinesc 20 de ani de la evenimentele din dupã ce ne-au vândut, ne-au întreþinut cu focul în
decembrie 1989, asupra cãrora nu suntem pe de- paie al unor manifeste instigatoare ºi al unor emi-
plin edificaþi. Cum vedeþi dvs, ca supravieþuitor al siuni de radio aþâþãtoare, care nu fãceau decât sã
unei generaþii mucenicite de regimul comunist, dea carne de tun Securitãþii. Supravieþuitor,
acele evenimente ºi ce a urmat? întors dupã o moarte aparentã de opt ani ºi jumã-
- Iatã, s-au scurs 20 de ani de aºteptare za- tate de gulag, cu toate promiscuitãþile inerente
darnicã de la aºa zisa revoluþie din decembrie lagãrului de exterminare comunist, dupã 12 ani
1989. Dupã ce am trãit euforia unor evenimente ºi jumãtate de exil, am hotãrât în familie, cate-
dãtãtoare de speranþe, retrãiesc amintirea acelui goric, cã atâta timp cât vor fi comuniºtii stãpâni,
«Olé, olé, Ceauºescu nu mai e!»; astãzi pot spune nici mort nu vreau sã mã întorc în þarã. Atunci
cu regret (nefiind un nostalgic ca cei pe care îi când nu mai speram, când epuizasem toate aºtep-
condamnam odinioarã, dar pe care acum, deºi nu tãrile, au venit veºtile surprinzãtoare din þarã. Mã
îi aprob, îi înþeleg) cã este singurul fapt concret vãd agitat, nedormit, cu ochii în douã televizoare,
pe care l-au adus evenimentele anului 1989. mutând din canal în canal ºi din jurnal în jurnal.

anul VII  nr. 82 23


ROST REPERE

Sorbind cu aviditate ºi groazã cifrele exagerate Din pãcate, cei care l-au urmat au continuat
intenþionat, care ajunseserã la 50.000 de morþi. având grupuri separate, care vor moºteni ideile
De la primul cuvânt rostit de Ion Ilici Iliescu, celor care se aratã cu degetul. Speranþa mea este
care, împreunã cu Petre Roman ºi Silviu Brucan, ca aceºti tineri sã fie mai inþelepþi decât noi,
a anunþat înfiinþarea Frontului Salvãrii Naþionale, bãtrânii, sã reþinã numai crezul care ne uneºte ºi
am intuit imediat ce se întâmplã, ce s-a petrecut ºi ºi-a pãstrat valabilitatea. Cred cã s-ar fi putut face
ce ne aºteaptã. Asasinarea urgentã a cuplului Cea- mult mai mult pentru acest tineret, în majoritatea
uºescu mi-a întãrit bãnuielile. Cu vagile speranþe cazurilor respins sau uitat. Dar ºi noi am uitat cã
pe care mi le dãdeau diverse manifestaþii sau îmbãtrânim, cã forþele ºi energia ne scad ºi cã am
Piaþa Universitãþii, vedeam disperat cum orice fi putut sã ne rezumãm numai la rolul de mentori
pâlpâire se stinge. Am pierdut bãtãlia cu marele la distanþã ºi nu la acela de dãdacã.
trãgãtor de sfori KGB-ist ºi pierdutã a rãmas pânã - La ora când facem acest interviu ne pregã-
acum, bãtrânul pãpuºar fiind ºi astãzi vedeta unei tim de alegeri prezidenþiale. Mai credeþi în clasa
mass-media în parte coruptã, care contribuie din politicã româneascã?
plin la haosul politic din þarã. Dupã umila mea - Clasa politicã româneascã actualã este
pãrere, a fost o loviturã de stat pentru a schimba putredã din cap pânã în picioare. Putredã, corup-
o garniturã comunistã cu alta, la fel de comunistã. tã, vicioasã, mincinoasã, interesatã doar de bine-
Surprinzãtori pentru ei au fost acei tineri care au le personal, total strãinã de binele poporului.
murit cu piepul gol pentru libertate. Adevãraþii Speranþe sunt, dar nu imediat ºi mai ales nu recu-
eroi, singurii cinstiþi ºi corecþi. A fost un genocid a zându-ne. Avem obligaþia ºi datoria sã votãm. Nu
cãrui cifrã nu se ºtie exact. Sunt întrebãri pe care absenteismul ºi resemnarea ºi dezamãgirea ne
ni le-am pus cu toþii ºi care au rãmas pânã astãzi vor salva. Spre asta suntem intenþionat dirijaþi,
fãrã rãspuns. pentru cã îi favorizeazã pe actualii politicieni.
Am câºtigat libertatea de a ne striga nemul- Din 1989 încoace, nu am dat un vot masiv
þumirile ºi nedreptãþile, dar, din pãcate, nu sunt majoritar decât lui Iliescu ºi PSD-ului, ajutându-i
urechi de auzit ºi nu suntem luaþi în seamã. sã-ºi sporeascã miliardele, sã ne calce în picioare
- Cea mai mare parte a foºtilor deþinuþi politi- drepturile, legea ºi Constituþia. În douã ocazii, am
ci s-au implicat, dupã 1989, în educaþia tinerei votat la limitã Convenþia Democraticã sau Alianþa
generaþii pe principii naþionaliste ºi creºtine. DA. Probabil cã alta ar fi fost situaþia dacã le-am fi
Dupã 20 de ani de investiþii sufleteºti, bãneºti, de dat un vot majoritar. Vina este numai a noastrã.
energie, de timp ºi speranþã, care este rezultatul, Oamenii care ar merita încrederea noastrã tre-
din punctul dvs. de vedere? buie sã îi gãsim ºi sã îi cernem noi din pleava ce-
- Este adevãrat cã ne-am implicat mult, dupã lor care se numesc politicieni. Asta cere timp ºi
cum tot atât de adevãrat este cã am ºi greºit. Este rãbdare. Un om providenþial nu va apãrea din se-
regretabil cã infiltraþii, de cei care au avut interes nin; el trebuie de asemenea gãsit, promovat ºi
sã ne dezbine, speculând micile sau marile noas- votat. ªtiu cã este dezamãgitor ca an de an sã
tre orgolii ºi veleitãþi, în bunã parte au reuºit. votezi împotriva celor care nu vrei sã iasã, an de
Ceea ce face ca azi sã avem douã organizaþii ale an sã alegi dintre douã rele, rãul cel mai mic. Nu
foºtilor deþinuþi politici ºi mai multe grupãri na- avem încotro, asta este satanizarea post-comu-
þionaliste, din pãcate antagoniste, fiecare arã- nistã, împotriva cãreia trebuie sã luptãm cu rãb-
tând cu degetul spre celãlalt ºi folosind insulte, cu dare ºi inteligenþã, pentru a ajunge la liman.
acelaºi limbaj pe care îl folosesc adversarii noºtri. Neexercitându-ne drepturile cetãþeneºti, este o
Am uitat cã suntem creºtini, am uitat cã dovadã de dezinteres, abandon ºi laºitate.
dragostea ºi unirea vor face puterea noastrã. Referitor la preºedinte, eu merg la vot. Nu
Regretatul Dimitrie Paceag, care s-a ocupat mult ºtiu cine va ieºi, dar ºtiu cine nu vreau sã fie pre-
de educaþia tineretului, avea deviza “ sã cultivãm ºedinte. ªi mai ales ºtiu cã nu vreau sã am un
ceea ce ne uneºte ºi sã uitãm ceea ce ne desparte”. preºedinte care merge clandestin, în plinã cam-

24 anul VII  nr. 82


REPERE ROST

panie electoralã, la vecinii din rãsãrit pentru a fi eficienþi, avem nevoie de sprijinul ierarhiei
cere sfaturi ºi ajutor, gajând cu interesele þãrii. De Bisericii Ortodoxe Române ºi de solidaritatea
asemenea, votez pentru un parlament unicame- organizaþiilor civice creºtine. Noi recunoaºtem ºi
ral ºi pentru reducerea numãrului de trântori. respectãm credinþa ºi religiile compatrioþilor
- Sunteþi un om din Bisericã ºi unul care nu noºtri de alte confesiuni ºi nu ne amestecãm în
se dã în lãturi de la contribui cu tot ce poate pen- tradiþiile exercitate în bisericile, catedralele sau
tru ca adevãrul sã fie cunoscut. Biserica a trecut templele lor. Totodatã îi rugãm sã ne acorde ºi
printr-o prigoanã de 50 de ani, în care, pentru a nouã aceeaºi înþelegere, lãsându-ne sã ne rugãm
supravieþui, a fãcut ºi destule compromisuri, dar liniºtiþi în bisericile noastre.
acum suntem în liberate ºi putem sã ne purtãm - Care e mesajul esenþial pe care ar trebui sã-l
fãrã nici un fel compromis. Cum vã apare imagi- transmitã generaþia dvs. generaþiilor noi?
nea Bisericii ºi mai ales miezul ei de credinþã ºi de - Din nefericire, nu avem o presã de speciali-
acþiune? tate care sã se adreseze tinerilor pentru a le com-
- Biserica a avut, are ºi va avea mereu o mare pleta lacunele. Noi avem mass-media politizate la
influenþã în viaþa oamenilor. ªi mai ales a cetãþe- extrem, care nu se pricep ºi nu au cãderea sã vor-
nilor unei þãri creºtin- ortodoxe. Cu toate vicisitu- beascã tinerilor ºi mai ales celor de la sate. De
dinile celor 50 de ani de comunism care au dis- aceea, trebuie sã ne asumãm rãspunderea pânã
trus multe, credinþa strãmoºeascã a rãmas pe când aceastã lacunã va dispãrea, sã ne adresãm
locul ei nezdruncinatã. Desigur, pãdure fãrã uscã- lor ºi sã-i ajutãm. Generaþiile viitoare ar trebui sã
turi nu existã, am avut ºi cazuri când feþe biseri- înveþe, înainte de toate, cã nu tot ce zboarã se
ceºti au cedat. Ei vor rãspunde la judecata supre- mãnâncã. Ar trebui din copilãrie sã îi învãþãm sã
mã. Dar am avut preoþi, monahi ºi arhierei mar- silabiseascã uitatul ºi românescul abecedar al
tiri, care au mers la moarte pentru Hristos sau celor ºapte ani de acasã. Este o nevoie elemen-
care, jertfindu-se cu noi în puºcãrie, timp de 10, tarã, a cãrei lipsã se simte la semenii noºtri, de la
15, 20 ani, cu toate riscurile, au slujit pentru noi cei mici la cei cu barbã albã. Numai înþelegând ce
la toate sãrbãtorile, liturghiile. Ei ne-au dat curaj înseamnã adevãr, cinste, dreptate, onoare, cre-
ºi speranþã. În trecut, cu toate persecuþiile, am dinþã, respect, þarã vom putea înþelege mai uºor
simþit Biserica mult mai aproape de noi decât cã a fi cetãþean înseamnã a avea un lot de drep-
astãzi. Avem un partiarh pomenit ca mare om de turi ºi o tonã de îndatoriri. Numai respectând
afaceri, ºi mã întreb dacã nu am avea mai mare aceste drepturi ºi datorii poþi deveni cu adevãrat
nevoie de un pãstor care sã fie aproape de cler, de cetãþean al unei naþii pe care trebuie sã o iubeºti,
noi ºi de sufletele noastre. Cu ajutorul lui Dum- sã o serveºti ºi sã faci front comun cu ea. Înainte
nezeu, mai avem o pleiadã de adevãraþi voievozi de a vorbi de politic, generaþiile viitoare trebuie
ai ortodoxiei, adevãraþi duhovnici, mulþi dintre ei sã ºtie cã cel mai valoros bun pe care îl au este lib-
trecuþi prin iadul gulagurilor, care fac faima bise- ertatea, care trebuie menþinutã cu preþul unor
ricilor, schiturilor ºi mãnãstirilor noastre. Uitaþi- jertfe ºi care se pierde foarte uºor. Noi, bãtrânii,
vã la tineret, uitaþi-vã la miile de credincioºi, care datoritã unor împrejurãri independente de voin-
de câteva ori pe an, în diverse localitãþi ale þãrii, þa noastrã, am pierdut-o ºi mai luptãm încã ºi as-
înfruntã toate greutãþile – frig, ploi, cozi –, pen- tãzi, dupã 50 de ani, pentru a o recuceri pe de-
tru a se închina la moaºtele unor sfinþi, convinºi plin. Despre democraþie, trebuie sã spun cã nu
fiind cã rugãciunile le vor fi ascultate. este un concept fix, este ceva ce poate fi îmbu-
Lupta împotriva Bisericii, din pãcate, se dã nãþit mereu.
azi atât din interior, cât ºi din afara Bisericii. Nu Politica nu este nici un mijloc de a face cari-
cu un limbaj de lemn, „politic corect“ sau ecu- erã ºi nici de a te îmbogãþi. În politicã devii un sol-
menic, putem pune stavilã sectarismului ºi homo- dat al Þãrii tale ºi un servitor al celor care te-au
sexualitãþii sau batjocoririi Sfintelor Icoane ºi ata- ales.
curilor asupra familiei. În aceastã luptã, pentru a A consemnat Horia Brad

anul VII  nr. 82 25


ROST DECANTQRI

La douãzeci de ani de la revoluþia românã

Reflecþii despre
curaj ºi jertfã
“Cavaleri ai unui ev apus, noi înfruntãm de fapt o lume întreagã. Am fost
lipsiþi de realism ºi de spirit de conservare, am fost neînþelepþi ºi am intrat
în gura lupului, dar ce puteam face altceva? Am fost anticomuniºti,
antiburghezi ºi antinaziºti. Suntem acuzaþi cã am fost ºi antisemiþi, dar noi îi
iubim în Hristos pe evrei” (Ioan Ianolide)

“La révolution sera spirituelle, ou elle ne sera pas” (Charles Péguy)

Alexandru Racu rãzboiul dupã eliberarea teritoriilor ocupate de


sovietici. În chip fatal, lipsa de eroism iniþialã a

R
omânia Mare a murit la sfârºitul lunii iunie populaþiei s-a combinat cu lipsa de pragmatism
a anului 1940, atunci când a cedat Basara- ulterioarã a conducãtorului providenþial, chemat
bia ºi Nordul Bucovinei, Uniunii Sovietice, sã suplineascã deficitul de curaj al poporului. Am
fãrã sã tragã un foc de armã. Am fost nu doar fi trebuit sã fim un popor eroic cu un conducãtor
uciºi, ci ºi îngenunchiaþi, astfel încât, nu moartea pragmatic. A fost însã invers, iar consecinþele au
în sine a reprezentat catastrofa, ci felul în care am fost catastrofale.
murit. Decesul României a fost întâi de toate un Soarta României Mari ne aratã faptul cã un
deces moral ºi abia apoi unul teritorial. popor nu poate trãi pe seama jertfei înaintaºilor,
Aproape cincizeci de ani mai târziu, Româ- în cazul de faþã, jertfa celor care au murit în rãz-
nia a reînviat, atunci când pe strãzile Timiºoarei boiul de reîntregire a neamului. Jertfa zideºte,
ºi Bucureºtiului s-a strigat: „Vom muri ºi vom fi dar mai devreme sau mai târziu totul se va prã-
liberi!”. Moartea celor care au înfruntat tancurile buºi fãrã reactualizarea jertfei, fãrã retrãirea con-
lui Ceauºescu a reprezentat o jertfã de rãscumpã- cretã de cãtre noile generaþii a momentului înte-
rare a acelui moment de laºitate colectivã din meierii prin jertfã. Soarta României contempo-
vara lui 1940, perpetuat în laºitatea cotidianã în rane va fi aceeaºi sau poate chiar mai rea decât
care marea majoritate a românilor s-a complãcut cea a României Mari, dacã va continua sã trãiascã
timp de patruzeci ºi cinci de ani. În vara lui 1940, pe seama jertfei celor uciºi în Revoluþie. Sângele
românii erau chemaþi sã-ºi gãseascã libertatea vãrsat nu numai dã viaþã, ci ºi osândeºte. Nu nu-
prin moarte, înfruntând asemeni polonezilor mai pe asasini, ci ºi pe cei care profitã de pe urma
atât agresiunea Germaniei naziste ºi a Italiei fas- jertfei, fãrã sã ºi-o asume.
ciste, cât ºi pe cea a Uniunii Sovietice. Erau che- Cel care nu este dispus sã moarã pentru li-
maþi sã se desfiinþeze ca stat, pentru a-ºi pãstra in- bertate nu o meritã. Mai mult chiar, libertatea îi
tegritatea moralã ca popor. Românii au ales însã este o povarã cãreia nu îi poate face faþã, îi este
sã supravieþuiascã, ºi ironia sorþii face cã nici pricinã de smintealã ºi de pierzanie. Am pierdut
aceasta nu au fãcut-o cum trebuie, cel puþin dacã Kosovo pentru cã nu-l meritam, îmi spunea un
e sã þinem cont de o serie de decizii politice ºi sârb astã varã la Muntele Athos. Lãsând la o parte
strategice nefericite din timpul rãzboiului, ale lui pãcatul convertirii la cultura fãrã de Dumnezeu a
Antonescu, în special decizia de a continua Occidentului modern, pe care îl invoca Sfântul

26 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

Nicolae Velimirovici atunci când medita asupra înscrie într-un lanþ al fatalitãþilor. Atunci când în
cauzei ocupãrii Serbiei de cãtre Germania Na- cele din urmã am intrat în rãzboi, aliaþi cu un
zistã, pãcat pe care ºi România interbelicã, la fel criminal la fel de mare ca Stalin (criminalul nazist
ca toate celelalte state ortodoxe, l-a sãvârºit, ne rãpindu-ne altminteri cam tot atâta teritoriu cât
putem întreba totuºi: dacã acesta este cazul sâr- ne-a rãpit criminalul comunist), am scornit din
bilor, care, la o populaþie de mai puþin de jumã- nefericire ºi o sintagmã menitã sã ascundã trista
tate din cea a României, au pierdut mai mult de realitate, în ceea ce ne priveºte. Acea sintagmã,
douã milioane de oameni în douã rãzboaie mon- “rãzboiul sfânt împotriva bolºevismului”, o mai
diale, care sã fie oare cazul românilor, unde cifre- întâlneºti chiar ºi astãzi în unele medii naþionalis-
le sunt cu mult mai subþiri, datoritã talentului te ºi creºtine. Sã fim însã lucizi ºi sinceri cu noi
nostru înnãscut de a fenta istoria? Meritam (meri- înºine, cãci fãrã adevãr jertfa se goleºte de sens.
tãm) noi Basarabia pentru care n-am fost în stare, Ideea unei alianþe între victimã ºi cãlãu (al atâtor
atunci când istoria ne-a chemat sã o facem, sã neamuri – evrei, greci, sârbi, polonezi - printre
murim cu demnitate? Mai mult decât atât. Meri- care chiar ºi neamul tãu) este hilarã. Ideea unui
tãm noi libertatea câºtigatã cu preþ de sânge în “rãzboi sfânt” purtat de victimã în alianþã cu cãlã-
decembrie 1989? În aceste zile de comemorare, ul este de-a dreptul grotescã. Avem de-a face cu o
avem cu toþii datoria unui examen de conºtiinþã. mistificare istoricã de care trebuie sã ne descoto-
Tot ce a urmat cedãrii fãrã luptã a Basarabiei rosim definitiv, dacã nu vrem sã construim o
ºi Bucovinei de Nord, pierderile teritoriale ulte- Dreaptã bunã doar pentru a ridica mingi la fileu
rioare, defularea prin pogrom a frustrãrii cauzatã ideologilor de stânga vechi ºi noi. Singurul mod
de modul nedemn în care am pierdut aceste teri- prin care rãzboiul ar fi putut sã fie “sfânt”, într-un
torii, aventura militarã iresponsabilã a lui Anto- anume fel (cãci, în sens propriu, rãzboiul sfânt
nescu (care nu a ºtiut unde sã se opreascã), umi- este un concept islamic, nu creºtin), ar fi fost refu-
linþa de la 23 August ºi mizeria moralã în care za- zul oricãrui compromis cu tiranii vremii (naziºtii
cem de atunci încoace, toate acestea par sã se ºi comuniºtii), refuzul “realismului” specific exis-

anul VII  nr. 82 27


ROST DECANTQRI

tenþei burgheze, apãrarea teritoriului de ambii care avem norocul sã nu aparþinem -, cât ºi de con-
agresori ºi ulterior rezistenþa armatã în condiþii ºtiinþã creºtinã. Adicã, suntem lipsiþi de conºtiinþa
de ocupaþie. Atunci, “la cald”, trebuia sã fim lipsiþi propriei responsabilitãþi. Soarta României, de azi
de realism. Acum, “la rece”, trebuie dimpotrivã, ºi de ieri, este din vina noastrã a tuturor, o vinã
sã dãm dovadã de un realism necruþãtor, refu- care se aplicã ºi retroactiv, cãci, dupã cum ne
zând în orice chip sã ne supraestimãm, atât trecu- învaþã Sfântul Pavel, în Adam am pãcãtuit cu toþi.
tul cât ºi prezentul, pentru a avea un viitor. Însã în ochii lui Dumnezeu, nu istoria poli-
Repet, nu faptul cã România a fost învinsã de ticã, ce îºi gãseºte expresia în schimbãri de gra-
URSS (ºi iniþial ºi de puterile axei) ci, felul în care niþe sau de regimuri conteazã, ci istoria profundã
a fost învinsã, a reprezentat adevãrata catastrofã a spiritului. Nu conteazã dacã pierzi sau dacã
prin care a luat sfârºit România Mare. Iar din acest câºtigi. Conteazã cum te lupþi. Astfel, nici un po-
punct de vedere, singurul care conteazã de altfel por nu este nedreptãþit de istorie cãci istoria nu-ºi
cu adevãrat, vina pentru ce s-a întâmplat cu Ro- face propria judecatã ci Dumnezeu o judecã dupã
mânia, în ºi în urma celui de-al doilea rãzboi mon- criterii dumnezeieºti. Hristos ne învaþã sã nu ne
dial, ºi pentru ceea ce se întâmplã acum, nu o temem de cei care ucid trupul dar de suflet nu se
poartã vitregia sorþii, ghinionul situãrii la rãscruce pot atinge. Un popor poate fi invadat, jefuit ºi îm-
de vânturi, iudeo-masoneria sau cei care ne-au pilat, independent de virtuþile sale, însã nimeni
vândut la Yalta. Nu este vina blestematului rege nu-i poate lua autentica libertate care se exprimã
Carol al II-lea. Nu este doar vina “elitelor” sau prin martiriu, altminteri, martiriul fiind singurul
doar “vina maselor”. Este vina poporului român fapt al existenþei umane care are capacitatea de a
în ansamblul sãu, vinã care este amplificatã de transforma timpul în eternitate ºi de a rãscum-
fiecare datã când, încercând sã dãm seama de des- pãra catastrofele ºi umilinþele istoriei la Judecata
tinul nostru, suntem lipsiþi atât de conºtiinþã na- de Apoi. Acesta este, cred eu, sensul profund al
þionalã - înjurând aleatoriu categoria socialã de momentului decembrie 89’.

28 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

Cre[tinul [i politica
Paul Ghi]iu locurilor de aici, ºi care, spre deosebire de Moise,
au la îndemânã tot ceea ce au nevoie sã ºtie, pen-

P
ildele ultimilor duminici ne-au vorbit de- tru a o face, nu numai cã abandoneazã de îndatã
spre: nemilostenie, despre moarte ºi da- grija ºi responsabilitatea faþã de ceilalþi, dar nici
toria faþã de cei morþi, despre milostenie ºi nu au avut-o vreodatã.
despre sufletul-burtã; adicã despre grija faþã de Rare cazuri de samarineni printre politicie-
aproapele nostru. Multe alte Evanghelii ne amin- nii noºtri. Atunci când nu sunt chiar ei tâlharii la
tesc ºi ele de aproapele nostru ºi de dragostea pe prima mânã, ori trec pe lângã popor nepãsãtori,
care trebuie sã i-o purtãm pentru a ajunge în Îm- precum preotul ºi levitul, ori se opresc, înhaþã ce
pãrãþia lui Dumnezeu, adicã pentru a face posi- mai gãsesc, îl chinuiesc ºi batjocoresc, iar la urmã
bilã transformarea noastrã, pentru a ne înãlþa îi trag ºi ºuturi în burtã, în coaste sau în gurã – cel
spiritual ºi a trece prin poarta morþii în lumea mai adesea. ªi asta pentru cã deºi se declarã creº-
iubirii ºi a luminii. tini, au unele cunoºtinþe, cel mai adesea rudimen-
Iisus, întrebat fiind, cu gând viclean, de cãtre tare, participã la slujbe oficiale ºi la nevoie mi-
un învãþãtor al Legii (care tâlcuia ºi învãþa pe alþii meazã îngrijorarea faþã de problemele morale cu
Legea lui Moise) despre cum poate fi definit care naþia se confruntã, ei nu dau doi bani pe
aproapele, povesteºte acestuia, ºi asistenþei, cã Dumnezeu. Idolii lor sunt trupul (burta, sub-
un om (un om oarecare, orice om) este atacat de burta…), hainele, maºinile, vilele, lanþurile
tâlhari ºi lãsat pe drum dezbrãcat ºi pe moarte. Pe groase de aur, manelele… adicã banii ºi puterea.
lângã el trec nepãsãtori un preot ºi un levit (re- De aceea, ar trebui ca adevãraþii creºtini sã
prezentanþi ai puterii spirituale dar ºi lumeºti). se intereseze ºi sã se implice în politicã, sã lupte
Un samarinean însã (neam dispreþuit ºi chiar con- cu luciditate pentru înfruntarea ºi rezolvarea
siderat duºman de cãtre evrei) se opreºte, îl îngri- problemelor lor, fie ca cetãþeni, fie ca administra-
jeºte pe loc, îl ia cu el, îl lasã în grija gazdei, cãreia tori ai puterii. “Abþinerea de la politicã se consti-
îi plãteºte un avans ºi îi promite cã la întoarcere tuite într-un mod de a face politicã, tot aºa cum
va achita ºi restul. Cum învãþãtorul este de acord lupta împotriva lui Dumnezeu implicã recunoaº-
cã samarineanul a fost aproapele celui cãzut în terea existenþei lui Dumnezeu. Respingerea pute-
necaz, Hristos îi spune: Mergi ºi fã ºi tu asemenea. rii politice de cãtre cei buni va permite celor
Dacã în spaþiul public religios oamenii Bise- nevaloroºi sã administreze treburile statului ºi
ricii se ocupã de ajutorul spiritual, politicienii conduce la degradarea vieþii politice. Administra-
(partidele) sunt cei care revendicã în spaþiul pu- rea puterii politice însemneazã mii ºi mii de pos-
blic laic grija universalã faþã de ceilalþi ºi, atât prin turi definite de responsabilitãþi faþã de societate.
accesul la guvernarea centralã ºi localã, cât ºi prin Creºtinii prezenþi în structurile de partid pot
prezenþa în Parlament, participã la decizii care ajuta partidele sã rãmânã deschise adevãratelor
privesc toate faþetele existenþei noastre. probleme sociale ºi pot ridica mult nivelul vieþii
Imensa majoritate a celor din politicã, care politice. Singura condiþie este sã nu se întâmple
îºi aleg misiunea sacrã de a imagina un viitor mai invers: sã nu-ºi sacrifice în partid, în administra-
bun pentru comunitatea naþionalã ºi de a organi- rea puterii politice, conºtiinþa lor creºtinã. Din
za, precum Moise, deplasarea prin deºertul reali- acest punct de vedere, activitatea politicã cu toatã
tãþii spre acel obiectiv, sunt, spre deosebire de complexitatea ºi multiplele ei ispite este una din
acest pãrinte al evreilor, niºte jalnici închinãtori cele mai dificile provocãri puse în faþa creºtinu-
la idoli. Ei, cei care ar trebui sã administreze lui“, spune pãrintele profesor Vasile Rãducã în
aceastã þarã ºi acest popor, destinele oamenilor ºi cursul sãu de moralã.

anul VII  nr. 82 29


ROST DECANTQRI

Ortodoxie ºi naþionalism (3)

Formarea bisericilor
autocefale din Balcani
Alexandru Racu grecii aveau disperatã nevoie de ajutor interna-
þional din partea celorlalte puteri creºtine, chiar

E
piscopii, monahii ºi clericii greci au repre- dosarul de la Ferrara-Florenþa a fost întrucâtva
zentat una dintre principalele forþe care au dezgropat, Arhiepiscopul Gherman depla-
participat la rãzboiul de eliberare de sub sându-se în 1822, în scopul obþinerii de sprijin
stãpânirea otomanã din 1821, fapt care a conferit militar la Congresul European de la Verona, unde
Bisericii, într-o primã etapã, rolul de lider al revo- printre altele s-a discutat chiar problema accep-
luþiei din teritoriile greceºti. De altfel, momentul tãrii uniaþiei în schimbul mijlocirii ajutorului cu
simbolic care marcheazã debutul revoluþiei este pricina din partea Occidentului3.
binecuvântarea drapelului revoluþionar de cãtre
Mitropolitul Gherman de Patras, dupã litughia
slujitã la praznicul Bunei Vestiri – sãrbãtoare de-
venitã zi naþionalã a Republicii Elene. Se estimea-
zã cã aproape jumãtate din comunitatea monas-
ticã a Sfântului Munte Athos, la vremea aceea nu-
mãrând în jur de ºase mii de vieþuitori, a partici-
pat la luptele de eliberare1.
Cu toate acestea, la cererea sultanului Mah-
mud, Patriarhia din Constantinopol, alãturi de
celelalte Patriarhate din Imperiul Otoman, a con-
damnat oficial revoluþia, afirmând cã rebeliunea
împotriva suveranului legitim se identificã cu re-
beliunea împotriva lui Hristos însuºi, care a spus
cã orice stãpânire lumeascã derivã de la Dum-
nezeu. Documentul, citit în toate bisericile din
Constantinopol, în care se afirmau acestea, îl ex-
comunica în mod oficial pe Alexandru Ipsilanti,
liderul Eteriei. La rigoare, canoanele care interzi- Excomunicarea oficialã a lui Ipsilanti ºi con-
ceau clerului sã participe la rãzboi fuseserã încãl- damnarea revoluþiei nu au reuºit sã previnã spân-
cate. Potrivit lui Steven Runciman, un pãrinte al zurarea de cãtre Sultan a Patriarhului Ecumenic
Bisericii precum Sfântul Vasile cel Mare ar fi fost Grigore al V-lea câteva zile mai târziu, chiar în
îngrozit de politica revoluþionarã a episcopului Duminica Paºtelui, eveniment care a stârnit largi
de Patras2. Chestiunea este spinoasã ºi nu se proteste internaþionale. Tradiþia spune cã Patriar-
opreºte aici. În timpul ostilitãþilor, atunci când hul ºi episcopii s-ar fi pocãit ulterior pentru re-

1 Preot Claudiu Cotan, Ortodoxia ºi miºcãrile de emancipare naþionalã din Sud-Estul Europei în secolul al XIX-lea,
Editura Bizantinã, Bucureºti, 2004, p. 158
2 Steven Runciman, The great Church in captivity- A study of the Patriarchate of Constantinople from the eve of
the Turkish conquest to the Greek war of independence, Cambridge University Press, 1968, p. 411
3 Claudiu Cotan, Op. cit. pp. 161-162

30 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

dactarea respectivei enciclice, însã istoriografia dividului ºi a naþiunii”, ºi bãtea de la Apus. “Un
oficialã este scepticã. În mod cert însã, în con- nou spirit, care privea spre Occident, spre Occi-
ºtiinþa elenã, Grigore a rãmas atât ca un martir al dentul secular al revoluþiilor francezã ºi ameri-
Bisericii cât ºi al naþiunii, fapt reflectat de o pic- canã, se rãspândea în Grecia, luând locul vechiu-
turã expusã în muzeul Mãnãstirii Marea Meteorã, lui principiu al unei comunitãþi ortodoxe”6.
unde Patriarhul martirizat prin spânzurare este Dat fiind faptul cã mare parte din averea sa
încadrat de doi îngeri, unul dintre ei oferindu-i fusese cheltuitã în scopul susþinerii militare a in-
coroana de martir, iar celãlalt steagul elen. surgenþilor ºi datoritã faptului cã un mare numãr
Însã, atunci când succesorul lui Grigore al de preoþi ºi episcopi pieriserã în luptã, biserica se
V-lea, Evghenie al II-lea, la presiunea Porþii, a afla la capãtul rãzboiului într-o stare foarte pre-
reiterat condamnarea oficialã a revoluþiei ºi carã. La acestea se adãugau dezordinea ºi incerti-
apelul adresat insurgenþilor de a depune armele, tudinea cauzate de ruptura cu Constantiopolul,
rãspunsul primit din Pelopones va fi o scrisoare pe care noile elite seculare, în loc sã încerce sã o
semnatã de douãzeci ºi opt de episcopi ºi aproa- depãºeascã, dimpotrivã, cãutau sã o adânceascã.
pe o mie de preoþi în care se proclamã libertatea Deja în 1821, pãrintele neo-elenismului, Adaman-
Greciei, iar Patriarhul este numit “Iudã” ºi “lup în tios Korais, afirma în comentariul sãu la Politica
piele de oaie”4. Altfel spus, prin reiterarea con- lui Aristotel, publicat la Paris, faptul conform cã-
damnãrii, Patriarhul din Constantinopol avea sã ruia “clerul din teritoriile eliberate ale Greciei nu
fie perceput de cãtre clerul revoluþionar drept un mai datoreazã recunoaºtere autoritãþii Patriarhu-
executant servil al ordinelor Porþii. De acum lui din Constantinopol, corupt prin poziþia sa de
înainte, în teritoriile greceºti eliberate, numele subordonat al unui tiran fãrã de lege. De-acum
Patriarhului nu va mai fi pomenit la slujbe, nu vor înainte, Biserica Greciei trebuie sã fie condusã de
mai fi trimiºi seminariºti la studii la Constanti- un sfânt sinod, ales liber de cãtre cler ºi de cãtre
nopol, iar Patriarhul, la rândul lui, nu le va mai laicat, precum era obiceiul Bisericii din vechi-
trimite rebelilor Sfântul Mir. Astfel începe o schis- me”7.
mã în cadrul bisericii greceºti care va lua sfârºit în Dacã pânã la începutul anilor treizeci relaþi-
mod oficial, abia în 1852, însã ale cãrei consecin- ile dintre noul guvern grec ºi clerul din teritoriile
þe vor fi resimþite pânã în zilele noastre. eliberate, pe de-o parte, ºi Patriarhia din Constan-
Eliberatã de sub jugul otoman, cu preþul tinopol, de cealaltã parte, vor fi unele de tatona-
unei schisme de Constantinopol, noua bisericã re, cel puþin comunicarea dintre cele douã pãrþi
independentã a Greciei nu ºtia cã o aºteaptã un fiind reluatã, acestea se vor înrãutãþii dramatic
alt jug, acela al statului secular ºi al reprezentan- odatã cu aducerea pe tronul Greciei a prinþului
þilor sãi formaþi în Occident. Astfel, deºi în prima Otto al Bavariei, minor la data respectivã, ºi a
constituþie greceascã de la 1822 se specifica (cu regenþei bavareze care va reforma radical insti-
toate cã erau tolerate oficial toate religiile) cã tuþiile greceºti. Unul dintre cei trei membrii ai
“acei locuitori ai Greciei care cred în Hristos sunt regenþei, liberalul protestant Georg von Maurer,
greci”, naþionalitatea identificându-se cu religia, ºcolit în drept în Franþa lui Napoleon, se va ocupa
iar Ortodoxia cãpãtând statutul de religie ofi- de reorganizarea bisericii elene, dupã un model
cialã5, în timp, Biserica va începe sã-ºi piardã din altminteri complet strãin tradiþiei ei, alãturi de
ce în ce mai mult din autoritatea socialã. Dupã un telolog autohton, Teoclit Farmakides, fidel
cum subliniazã Charles Frazee, “vântul bãtea îm- întru totul ideilor lui Adamantios Korais. Maurer
potriva poziþiei dominante a Bisericii în viaþa in- ºi Farmakides vor fi autorii constituþiei bisericeºti
4 Charles Frazee, The Orthodox Church and independent Greece - 1821-1852, Cambridge University Press, 1964,
p. 35
5 Ibidem, p. 46
6 Ibidem, pp. 46-48
7 În Charles Frazee, Op. cit., p. 102

anul VII  nr. 82 31


ROST DECANTQRI

de la 1833, redactate dupã modelul constituþiei Iisus Hristos, autoritatea regelui limitându-se
bisericeºti bavareze, dar ºi dupã un alt model de doar la chestiunile seculare. În fapt, totul se
tristã amintire pentru conºtiinþa ortodoxã, reducea la un subterfugiu juridic. Cãci, dupã cum
anume modelul impus Bisericii Ruse de cãtre Pe- bine remarca Bonald, “doar prin abstracþiune se
tru cel Mare. În esenþã, noua constituþie biseri- poate separa religia interioarã (adoraþia) de reli-
ceascã era cât se poate de protestantã, subordo- gia exterioarã (cultul), la fel cum tot doar prin
nând întru totul Biserica puterii monarhice, iar abstracþiune se poate separa omul fizic de cel
ironia sorþii face ca doctrina erastianistã izvorâtã spiritual”8. Ca atare, noua constituþie bisericeas-
din principiile lui Marsiglio di Padova sã fi trium- cã includea în categoria acþiunilor deopotrivã
fat în Grecia la exact trei sute de ani dupã ce prin spirituale ºi seculare, întemeierea mãnãstirilor,
The Act in Restraint of Appeals, Henric al VIII-lea, hirotonirile, educaþia clerului sau procesiunile
întemeietorul Anglicanismului, impusese practic publice, acþiuni care puteau fi astfel interzise în
un regim identic bisericii din Anglia. cazul în care autoritãþile ar fi considerat cã aces-
Astfel, Biserica Elenã era proclamatã autoce- tea din urmã dãuneazã interesului public. În plus,
falã în mod necanonic, întrucât autocefalia nu i-a cu scopul de a elimina orice influenþã externã, nu
fost oferitã de Biserica mamã, ºi pusã sub autori- doar turceascã ci ºi ruseascã, constituþia le
tatea Regelui Greciei, care de acum înainte va interzicea clericilor sã corespondeze sau sã intre
numi episcopii prin decret. Ca ºi în cazul sistemu- în contact cu orice persoanã cu funcþii politice
lui petrin, era introdusã ºi funcþia de procurator sau ecleziastice din strãinãtate. Astfel, potrivit lui
al Sfântului Sinod, numit tot de rege, fãrã de care Charles Frazee, “dacã a existat vreodatã o biser-
Sinodul nu putea lua nici o decizie. În plus, la icã completamente deposedatã de autoritate ºi
recomandarea Sinodului, oficialii statului puteau redusã la o totalã dependenþã faþã de stat, acesta
transfera, supspenda sau depune din scaun epis- este cazul Bisericii Greciei sub constituþia lui
copii. Oficial, noua constituþie prevedea cã în Maurer”9. Date fiind condiþiile enumerate mai
materie spiritualã, singurul cap al Bisericii este sus, doar intervenþia directã a }arului l-a împiedi-

8 Louis Ambroise de Bonald, Théorie du Pouvoir Politique et Religieux, Union Générale d’Éditions, Paris,
1966, p. 203
9 Charles Frazee, Op. cit., pp. 113-114

32 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

cat pe Patriarhul Constantinopolului sã excomu- În timp, ce-i drept, militantismul lui Constan-
nice întreaga Bisericã a nou formatului stat grec. tin Oeconomos a dat oarecare roade, tabãra con-
Constituþia a fost criticatã în termeni duri de servatoare devenind din ce în ce mai influentã
cercurile bisericeºti conservatoare grupate în într-un sinod care va solicita din ce în ce mai insis-
jurul lui Constantin Oeconomos, principalul tent în anii ’40 dobândirea autonomiei faþã de
adversar doctrinar al lui Farmakides, care, prin- stat ºi soluþionarea crizei intervenite în relaþiile
tre altele, va acuza noua constituþie de prezbiteri- cu Constantinopolul. Împletitã cu o flexibilizare a
anism, întrucât noul regim bisericesc includea în atitudinii Patriarhiei care va începe sã se resem-
sinod ºi preoþi de mir. O altã sursã puternicã a neze în faþa faptului împlinit, presiunea conserva-
opoziþiei era Þarul (opoziþie altminteri ipocritã în torilor va rezulta în cele din urmã în obþinerea
mare mãsurã, întrucât, dupã cum am vãzut, mo- unei soluþii de compromis. Otto ºi guvernul sãu
delul relaþiei Bisericã-stat propus de Maurer ºi cel erau de asemenea forþaþi sã ajungã la un compro-
al lui Teofan Prokopovici erau unul ºi acelaºi) mis, dat fiind faptul cã numãrul episcopilor,
care, dat fiind statutul sãu oficial de protector al rãmaºi doar opt în 1852, se micºora din ce în ce
creºtinilor din Imperiul Otoman, dorea sã-ºi men- mai mult, noi epsicopi neputând fi înscãunaþi
þinã influenþa asupra Bisericii greceºti prin inter-
mediul Patriarhiei din Constantinopol. Altmin-
teri, emergenþa naþionalismelor religioase din
Balcani nu era vãzutã cu ochi buni de Rusia, în-
trucât acest fenomen nu putea sã sfârºeascã decât
cu subminarea proiectul ecumenic panslavist de
reunificare a Bisericii Universale cu Imperiul
Universal. Opoziþia ruseascã era cu atât mai pu-
ternicã, cu cât noul suveran al Greciei era catolic
ºi nu intenþiona de fel sã-ºi schimbe confesiunea.
Nu în ultimul rând, trebuie menþionatã ºi puterni-
ca opoziþie popularã faþã de noile mãsuri, mani-
festatã în rândurile Bisericii de jos ºi în special în
rândul monahilor. Ca ºi în Rusia lui Petru cel
Mare, aceºtia din urmã au reprezentat categoria
cea mai puternic afectatã de secularismul agresiv
al statului construit dupã calapod apusean, noul
guvern grec desfiinþând patru sute douãsprezece
mãnãstiri ale cãror proprietãþi vor fi secularizate.
Mii de oameni de rând se vor strânge în jurul
unor figuri harismatice cu vocaþie profetico-re- canonic datoritã rupturii cu Constantinopolul. În
voluþionarã, dintre care cea mai semnificativã cele din urmã, prin tomosul sinodal din 16 iunie
este aceea a unui cãlugãr numit Hristofor, care, în 1852, emis de Patriarhia din Constantiopol, se va
predicile sale, îl fãcea Antihrist pe regele Otto, reface deplina comuniune dintre aceasta din
afirma cã nu recunoaºte nici un alt suveran decât urmã, alãturi de celelalte patriarhate, ºi Biserica
Þarul Rusiei ºi îi îndemna pe oameni sã rãstoarne Greciei, care îºi va cãpãta autocefalia în mod
regimul, afirmând în plus cã sinodul a încãput pe canonic, fiind pusã sub autoritatea unui sinod
mâna unor evrei al cãror obiectiv este sã rupã permanent prezidat de Mitropolitul Atenei11.
Biserica Greciei de Patriarhia din Constan- Prevederile tomosului au intrat în vigoare
tinopol.10 prin semnarea de cãtre Otto la 9 iulie 1852 a le-
10 Ibidem, pp. 187-190
11 Ibidem, pp. 176-177

anul VII  nr. 82 33


ROST DECANTQRI

gilor 200 ºi 201, prin care se revenea la vechiul statului secular asupra tradiþiei, ºi de instru-
model bizantin de numire al episcopilor, anume, mentare, cu participarea (bine intenþionatã ºi
sinodul propunea trei candidaþi dintre care chiar eroicã, însã nu canonicã) unei mari pãrþi a
suveranul alegea unul. Statul secular, pãstra prin Bisericii, a identitãþii religioase în scopuri strãine
aceasta un grad semnificativ de autoritate asupra de religia în cauzã.
Bisericii, iar felul în care noua lege distingea între Exemplul de faþã ne situeazã dincolo de dez-
afacerile interne ºi cele externe ale sinodului (în baterea care opune teoria conform cãreia naþi-
acestea din urmã statul având dreptul sã intervi- unea produce naþionalismul sau naþionalismul
produce naþiunea. În fapt, avem de-a face cu o
falie care separã naþiunea de naþionalism, fãrã ca
vreunul dintre cele douã elemente sã-l creeze pe
altul, un caz tipic, pentru a vorbi în termeni
marxiºti, de alienare a societãþii prin stat,
printr-un stat strãin de tradiþia ºi cultura unui
popor. Falia cu pricina reflectã falia socialã care
separã poporul creºtinat de elita secularã, în care
poporul nu se regãseºte. Iar din punctul acesta de
vedere, putem spune cã în bunã mãsurã, ca
urmare a revoluþiei elene, Biserica greacã a sãrit
din lac în puþ. Frazee noteazã cã “poziþia sinodu-
lui Greciei independente” vizavi de puterea
politicã, “nu prezenta o îmbunãtãþire semnifica-
tivã”13 în raport cu poziþia precedentã avutã în
cadrul imperiului pãgân. Iar dacã e sã purcedem
Biserica greacã din Galaþi
la o analizã de mai mare profunzime, abordând
nã) menþinea o interpretare foarte largã a sferei subiectul infiltrãrii spiritului completamente
de legitimã intervenþie a statului. Corespon- strãin de duhul Ortodoxiei, ai cãrui exponenþi
denþa membrilor sinodului cu reprezentanþii erau Korais ºi Farmakides, în expresiile teologice
autoritãþilor politice ºi ecleziastice externe con- ºi spirituale ale vieþii bisericeºti din noul stat gre-
tinua sã fie controlatã de cãtre Ministerul Cul- cesc, putem emite un verdict chiar mai pesimist,
telor. În fine, procuratorul sinodului a fost împreunã cu pãrintele Ioannes Romanides care,
înlocuit cu un comisar regal care poseda aproape reflectând asupra subterfugiilor istoriei, afirma
aceleaºi puteri ca ºi cel dintâi, sinodul neputând cã “marele noroc al Ortodoxiei la vremea când
sã ia nici o decizie fãrã semnãtura lui. Potrivit lui adepþii lui Korais erau la putere în Grecia, a fost
Frazee, cele douã legi erau departe de prevederi- cã statul grec nu s-a extins pânã la muntele Athos
le tomosului, practic, constituþia lui Maurer fiind ºi la multele mãnãstiri din ceea ce rãmãsese din
doar modificatã, nu înlãturatã. Însã resemnatã în Imperiul Otoman. Altminteri, imbecilitãþile lui
faþa unui stat care era ferm decis sã-ºi pãstreze Adamantios Korais ar fi avut un efect ºi mai dis-
controlul asupra Bisericii Greciei, Patriarhia din tructiv asupra Ortodoxiei Romane, astãzi numitã
Constantiopol a ales în cele din urmã sã accepte Ortodoxie Bizantinã, din cauza aceluiaºi Ada-
reconcilierea în singurele condiþii posibile12. mantios Korais care ºi-a asumat misiunea de a-i
În ultimã instanþã, cazul formãrii Bisericii convinge pe locuitorii Vechii Grecii cã nu erau ºi
Autocefale Elene este un caz tipic de triumf insti- romani, ci exclusiv greci care, chipurile, îºi uita-
tuþional al modernitãþii, promovate prin vectorul serã adevãrata identitate naþionalã”14.
12 Ibidem, pp. 191-195
13 Ibidem, p. 196
14 Ioannes S. Romanides, Franks, Romans, feudalism and doctrine, Holy Cross Orthodox Press, 1982, p. 52

34 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

Preotul misionar în
spitalul de psihiatrie
Pr. Dr. Radu Ila[ se par omului contemporan un bun pe care îl
primeºte în dar de la Dumnezeu ºi cã atât este

C
u durere trebuie sã recunoaºtem cã, în suficient pentru a-ºi împlini rolul în lume ºi a-ºi
epoca în care trãim, religia ºi religiozitatea asigura fericirea ºi echilibrul cotidian.
omului sunt în declin. El uitã cã la Dumnezeu ajung doar Sfinþii ºi
Nu este cazul sã cercetãm cauzele acestui cã omului îi este dat sã se mântuiascã numai
declin, dar consecinþele lui sunt mult mai grave dacã, întradevãr, mântuirea se situeazã în centrul
decât ne închipuim. Omul de astãzi îºi imagi- existenþei lui.
neazã cã fundamentele lui existenþiale sunt de De aceea, apropierea de Dumnezeu ºi do-
ordin economic, crede cã prin împlinirea nevoi- bândirea mijloacelor care îl ajutã pe om sã se
lor materiale ºi-a creat o bazã de viaþã ºi un cerc mântuiascã presupun, în primul rând, învãþãtura
de existenþã care îl scuteºte de orice alte preocu- cãilor de apropiere de Dumnezeu ºi a strãdaniei
pãri, îºi ridicã ochii spre cer ºi aºteaptã de acolo neobosite în virtutea acestei apropieri.
mãrinimia Atotputernicului. Este, pentru omul Pentru împlinirea acestei apropieri, socie-
de astãzi, în cel mai fericit caz, un imperativ pe tatea a lãsat omului religia cu toate mijloacele ei
care îl satisface aºteptând binefacerile Proniei de a face o pregãtire a mântuirii. În virtutea aces-
Cereºti. El exclude cã în binefacerile acestei tei convingeri a corpului social s-a ajuns ca, în
Pronii rolul sãu ca om ºi creaturã a lui Dumnezeu cadrul Bisericii ºi a ºcolii, elevul, creºtinul sã facã
sunt decisive în realizarea acestei condiþii fericite din religie un domeniu la fel de important ca
aici pe pamânt. Credinþa, nãdejdea ºi dragostea i domeniul dreptului, matematicii, fizicii ºi a ori-

anul VII  nr. 82 35


ROST DECANTQRI

cãrei alteia dintre comandamentele învãþãmân- lui predicarea religiei presupun, neapãrat, un
tului organizat dupã normele validate în învã- exerciþiu datoritã cãruia preotul este capabil sã
þãmântul contemporan. înþeleagã toate mãrturiile legate de fenomenul
De bunã seamã cã omului îi este îngãduit sã credinþei ºi sã le explice credincioºilor în asa fel
nãdãjduiascã în deschiderea unui orizont capabil încât aceºtia sã dobândeascã o cunoaºtere a tutu-
sã-i aducã mântuirea prin desfãºurarea propriilor ror cãilor pe care le presupune o religie, astfel
sale forþe sufleteºti. Dar, aceste forþe au nevoie de încât credincioºii sã ajungã la o anumitã intimita-
o îndrumare deplin iniþiatã în calea omului cãtre te cu cãile care îl conduc spre Dumnezeu.
valoarea divina. Iatã de ce este necesar ca preotul sã facã par-
De aceea, religia se învaþã în biserici ºi ºcoli te din echipa terapeuticã a spitalului de psihiatrie.
sub iniþierea unui ins, care el însuºi reprezintã un Terapia ortodoxã în spitalul de psihiatrie nu
factor de cunoaºtere ºi înþelepciune ºi care nu este o concepþie nouã în istoria medicinii ºi în
poate fi altul decât preotul. istoria psihiatriei.
Credincioºii vãd în Bisericã, în primul rând, Istoria psihiatriei româneºti se împleteºte
un edificiu în care îºi împlinesc aspiraþiile de or- strâns cu istoria bisericii româneºti ºi se diferenþi-
din spiritual. Este de la sine înþeles cã biserica azã de alte istorii ecleziastice, pentru cã tradiþia
presupune prezenþa preotului ca factor hotãrâtor bisericii ortodoxe, în privinþa îngrijirii bolnavilor
al aspiraþiilor de ordin religios ale credinciosului,
aspiraþii pe care este calificat sã le satisfacã prin
intermediul preotului. Biserica presupune un
anumit exerciþiu religios, în cadrul unei anumite
religii. Religiile sunt variate ºi ele presupun o
anumitã modalitate în strãdania credinciosului
de a se apropia de Dumnezeu.
Aceastã strãdanie presupune o anumitã
credinþã, iar credinþa este absolut indispensabilã
în apropierea de Dumnezeu. Omul nu ar fi capa-
bil sã se apropie de Dumnezeu, dacã nu ar avea o
anumitã credinþã. Fenomenul credinþei pre-
supune, neapãrat, o anumitã modalitate în apro-
pierea de Dumnezeu, care nu se poate realiza fãrã
autoritatea preotului, dar nici fãrã aservirea pu-
terilor sufleteºti în apropierea de Dumnezeu. psihici, este o tradiþie animatã de toleranþã, de
Aºadar, preotul deþine cãile acestei apropie- oblãduire, de iubire. De asemenea, bolniþele au
ri, dar ele nu pot fi împlinite fãrã aportul forþelor fost organizate pe lângã mânãstiri (încã din
lãuntrice ale credincioºilor. perioada Sfântului Vasile Cel Mare) iar bolnavii
Preotul însuºi acþioneazã în virtutea unei mi- psihici erau îngrijiþi în cadrul acestora.
siuni pe care ºi-o îndeplineºte ca un slujbaº al Lui Este firesc ca, în cadrul unui spital de psihia-
Dumnezeu. Aceastã slujbã, în predicarea Lui trie, biserica ºi medicina sã conlucreze pentru a
Dumnezeu, nu este posibilã fãrã ca preotul, el în- trata suferinþa psihicã, întrepãtrundere destul de
suºi, sã fie primul credincios ºi sã predea credin- dificila peste tot în lume ºi este greu de imaginat
cioºilor obiectul credinþei prin ajutorul anumitor aceasta fãrã abordarea haristica pe care o pre-
metode. supune ºi apropierea de credinþã ºi de bisericã.
Este de reþinut cã preotul, pentru a-ºi exerci- Terapia religioasã creºtin-ortodoxã în psihia-
ta îndatoririle lui, are nevoie de stãpânirea tutu- trie combinã antropologia medicalã psihiatricã
ror cãilor care îl fac apt sã-L predice pe Dumne- creºtinã, vizând restaurarea hristologicã a fiecã-
zeu. Toate cunoºtinþele care îi faciliteazã preotu- rui pacient psihiatric creºtin.

36 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

Ontologia, în esenþa ei, nu poate fi un pro- terior bolii ºi la care se tinde sã revinã prin trata-
dus al analizei gnosologice, ci o concepþie a exis- ment medicamentos, psihologic ºi spiritual-reli-
tenþei spiritului ºi a lumii care premerge oricãrei gios.
teorii a cunoaºterii ºi existã independent de Este o terapie pe care pacientul o urmeazã
conºtiinþa individualã. doar dacã în sistemul personal de valori existã
Terapia spiritual-religioasã subliniazã di- credinþa în Dumnezeu, exprimatã în acest spaþiu
mensiunea religioasã a pacientului, vizând un cri- geografic românesc, prin religia creºtin-ortodoxã
teriu de personalitate. de origine apostolicã, valoare culturalã, istoricã
Terapia spiritual-religioasã ortodoxã este un ºi naþionalã a românilor.
antidot la singurãtate ºi stigmat prin boalã, ofe- Cu aceastã condiþie, terapia religioasã oferã
rind o altã concepþie a bolii, cea spiritual-religi- un plus de speranþã prin credinþa personalã a
oasã. pacientului. Este o terapie ºi nu o magie, plecând
Terapia spiritual-religioasã creºtinã ortodo- de la ºtiinþa medicalã psihiatricã, ca însoþind
xã în psihiatrie nu este o concepþie nouã: în isto- întotdeauna terapia biologicã ºi, eventual, pe cea
ria medicinii ºi în istoria psihiatriei întâlnim psihologicã, socioterapia ºi ergoterapia. Ca ºi te-
vechi referiri. Medicina, dintru început, era rapia psihologicã, se aplicã imediat dupã crizã, în
strâns legatã de religie, de credinþa creºtinã orto- etapa a II-a terapeuticã, urmând întotdeauna pe-
doxã, boala fiind ca o încercare, ca o cruce pe rioadei acute de boalã, tratatã biologic. Preotul
care trebuie sã o poarte creºtinul pentru a se insistã (terapia spiritualã) ca pacientul sã nu în-
mântui. trerupã tratamentul medicamentos ºi-l ajutã pe
Acest concept influenþeazã pozitiv accepta- acesta sã nu se stigmatizeze ºi îi îmbunãtãþeºte
rea bolii de cãtre pacient, vindecând reacþia psi- imaginea ºi încrederea în sine.
hogenã determinatã de conºtientizarea dureroa- Tratamentul religios, alãturi de celelalte ti-
sã a bolii severe psiho (psihoze). puri de tratament psihiatric, recupereazã bio-psi-
Este o concepþie structuralistã care þine de ho-socio-spiritual personalitatea, îmbunãtãþind
fenomenologie-existenþialism ºi hermeneuticã, timpul de remisie ºi salvând nivelul profesional,
duhovnic ºi moralã creºtinã ortodoxã, vãzând în familial ºi social al pacientului.
fiecare pacient psihiatric creºtin ortodox o fiinþã Terapia religioasã ortodoxã are ca suport
unicã, liberã ºi responsabilã, potenþial sãnãtoasã, credinþa pacienþilor ortodocºi trãitã ºi conceptua-
prin recuperarea nivelului spiritual religios pier- lizatã, axul central fiind concepþia creºtinã
dut (alterat) de boalã. despre viaþã, boalã ºi moarte, dar ºi relaþia creº-
Terapia religioasã creºtinã ortodoxã se ofe- tinã în dialogul EU-TU, îmbunãtãþitã de valorile
rã, alãturi de celelalte terapii psihiatrice, într-un virtuþilor creºtine, încununate tainic ºi luminos
program complex de recuperare a nivelelor per- de dragostea care niciodatã nu piere.
sonalitãþii pacientului. Ea nu se oferã ca substitut Având ca sistem de referinþã concepþia creº-
al celorlalte terapii, ci procedeazã gnosologic me- tinã despre boalã, comportamente ºi trãiri regre-
dical psihiatric, servind dimensiunile: axiologi- sive ca: stigmatizarea, dependenþa, victimizarea,
cal, etic ºi religios a personalitãþii umane premor- disperarea ºi izolarea pacientului creºtin cu per-
bide pe care o presupune. sonalitatea regresatã post psihiatric, se pot corec-
Scopul medicinii somatice este sã ofere ta ºi trata urmând o mai uºoarã recuperare fami-
sãnãtate trupului, în timp ce scopul medicinii lialã, socialã ºi profesionalã.
spirituale este vindecarea minþii, liniºtire, ilu- Terapia religioasã este o terapie sacrã, sãvâr-
minare. ºitã în lãcaºurile sacre din cadrul spitalelor de cã-
Terapia religioasã ortodoxã scoate în evi- tre preoþi, fiind simbolul sãnãtãþii ºi normalitãþii
denþã dimensiunea spiritual religioasã a pacien- spirituale ºi psihice, atât de râvnite de pacienþi,
tului, vizând un criteriu de personalitate (un ni- dar ºi prin microgrupul religios format din creº-
vel al personalitãþii) pe care pacientul l-a avut an- tini sãnãtoºi, pacientul considerându-se ºi el mai

anul VII  nr. 82 37


ROST DECANTQRI

sãnãtos, încercând ºi reuºind, de cele mai multe de salvare a sufletului lui. 70% dintre pacienþi
ori, sã-ºi uite condiþia de bolnav. sunt de acord asupra beneficiilor credinþei ºi spi-
Este un mod eficient de luptã cu scãderea ritualitãþii religioase care le da un scop bine de-
stimei de sine, cu rutina, cu plictisul, cu apatia finit în viaþã ºi o speranþã substanþialã de vinde-
(simptomatologie negativã sau deficit organic, care a bolii.
rezidualã psihozei ºi care rãmâne întotdeauna Fapt de retinut este, însã, acela cã femeile au
prezentã chiar ºi dupã cel mai modern tratament mai multã înclinare religioasã decât barbaþii,
biologic, neuroleptic, atipic). ceea ce le acordã mult mai multe posibilitãþi de
Mânãstirile ºi bisericile au fost ºi sunt prefera- rezolvare a situaþiei dificile din viaþa lor. Acest
te întotdeauna de pacienþi. Efectele de liniºtire ºi comportament, mai propriu femeilor, le acordã o
de normalizare ale Sfintelor Taine ºi Sfintelor Li- mai micã dependenþã faþã de oameni, le susþine
turghii fiind unanim recunoscute de ei ºi preferate în profesie ºi în îndeletnicirile lor, ca ºi cum ar
spitalelor ºi policlinicilor unde ei îºi trãiesc psiho- vorbi cu Dumnezeu.
traumatizant ºi stigmatizant condiþia de bolnav. Aceastã dependenþã de Dumnezeu, le ofera
Efectele de liniºtire ºi încredere sunt atât de femeilor o mai mare posibilitate de integrare în
apreciate de cãtre pacienþi încât ei, exagerând, societate, le protejeazã împotriva aspiritãþii simp-
considerã suficient acest tratament, abandonân- tomelor bolilor, a internãrilor în spital ºi hotãrãº-
du-l pe cel biologic. te sporirea bucuriei la bolnavele de ordin psihic.
Pentru ca aceastã metodã terapeuticã sã fie S-a observat cã subiectele cãrora li se reduce
urmatã de pacient, este necesarã prezenþa credin- tratamentul doar la metode psihiatrice fãrã spri-
þei ortodoxe în sistemul de valori personale. jinirea lui pe o concepþie sacra nu dau aceleaºi
Prima sarcinã a duhovnicului ca ºi a psihia- rezultate ca atunci când tratamentul psihiatric
trului credincios este aceea de a pune diagnosti- este dublat de o viziune religioasã.
cul duhovnicesc, adicã este nevoie sã stabileascã Prin Sfânta Liturghie ºi împãrtãºirea cu Sfin-
ce componentã a suferinþei are o cauza duhovni- tele Taine ºi, nu mai puþin, prin citirea cãrþilor sa-
ceascã, nemijlocitã ºi se poate supune tratamen- cre, atât femeile cât ºi bãrbaþii au ºansa de a se
tului duhovnicesc. Trebuie stabilit, totodatã, care vindeca mult mai uºor în cazul unei suferinþe de
anume din suferinþele lui reprezintã manifesta- ordin psihiatric.
rea unei boli sufleteºti care îºi are cauza în tulbu- Ca atare, tratamentul orietat, în primul rând
rãri ale activitãþii cerebrale sau a întregului orga- spiritual-religios, exprimat prin nivelul de revenire
nism ºi, ca atare, cere competenþa medicalã. finalã a pacientului, prezintã o importanþã
Pe mãsura însãnãtoºirii bolnavului, pon- deosebitã în adâncirea relaþiei moral-spiritualã
derea ajutorului psihologic se va diminua, iar cea dintre medic ºi pacient. Medicului îi revine un res-
a ajutorului duhovnicesc va creºte. pect constant faþã de orientarea religioasã a
Ca un considerent general asupra bolilor de pacientului. Nu este lipsitã de importanþã orienta-
ordin sufletesc trebuie sã spunem cã tratarea lor, rea religioasã în relaþia medic-pacient pentru cã te-
într-o ambianþã cultic-religioasã, este singura efi- rapia religioasã este ºi o socio-terapie datoritã ºi
cientã asupra modalitãþilor de soluþionare a ei, faptului cã ea este veche de sute de ani, interzice-
care pune un accent decisiv pe elementul mate- rea ei în þara noastrã de-a lungul perioadei comu-
rial, social ºi politic. niste fiind profund nefericitã pentru bolnavii de
Experienþa medical-educativã a dus la con- ordin sufletesc cât ºi pentru instituþia medicalã.
cluzia cã participanþii la opera de vindecare susþi- Sã nu neglijãm influenþa defavorabilã pe
nuþi de un sentiment religios spiritual au mult care o au asupra bolnavilor sectele religioase. Ele
mai multe ºanse pentru recuperarea lor. trebuie combãtute, cu energie ºi pricepere, pen-
Un ins susþinut de o convingere religioasã ºi tru a le neutraliza efectele în procesul curativ.
de un comportament corespunzãtor îºi va gãsi Prin jertfã ºi iubire pentru aproapele nostru
mult mai uºor calea de apropiere de Dumnezeu ºi vom contribui la alinarea bolii sufleteºti.

38 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

Originile corectitudinii
politice
William S. Lind*

D
e unde ne vin toate lucrurile astea despre
care auzim de ceva vreme încoace – femi-
nismul cel persecutat, miºcarea pentru
drepturile homosexualilor, statisticile inventate,
istoria rescrisã, minciunile, pretenþiile ºi toate ce-
lelalte? Pentru prima datã în istoria lor, ameri-
canii trebuie sã se teamã de ceea ce spun, de ceea
ce scriu ºi de ceea ce gândesc. Ei trebuie sã se
teamã dacã pronunþã un cuvânt greºit, un cuvânt
declarat ofensator, lipsit de bun-simþ, rasist, se-
xist sau homofob. pânã în anii ’60, cu hipioþi ºi miºcãri pacifiste, ci
Am vãzut cã au existat state, cu precãdere în pânã la Primul Rãzboi Mondial. Dacã vom com-
secolul trecut, unde aºa ceva s-a întâmplat. Întot- para doctrina corectitudinii politice cu marxis-
deauna le-am privit cu un sentiment de milã ºi, ca mul clasic, asemãnãrile sunt frapante.
sã fim cinstiþi, cu o umbrã de amuzament, pentru În primul rând, ambele sunt ideologii totali-
cã ni se pãrea extrem de ciudat ca oamenii sã trãi- tare. Natura totalitarã a corectitudinii politice nu
ascã într-un mediu în care sã le fie teamã de cu- se dezvãluie nicãieri cu mai multã claritate decât
vintele pe care le vor rosti. Iar aceastã situaþie în campusurile studenþeºti, multe dintre acestea
existã acum în þara noastrã. O întâlnim cu precã- fiind, din acest punct de vedere, mici Corei de
dere în campusurile studenþeºti, dar se rãspân- Nord cu ziduri acoperite de iederã1, în care stu-
deºte în întreaga societate. De unde provine? ªi dentul sau reprezentantul facultãþii care îndrãz-
ce este? neºte sã depãºeascã limita stabilitã fie de femi-
O numim corectitudine politicã. La origine, niste, de activiºtii în favoarea drepturilor homo-
numele s-a nãscut ca o glumã, mai precis în ben- sexualilor, de grupul hispanic sau de cel al popu-
zile desenate ºi nici astãzi nu prea obiºnuim sã îl laþiei de culoare sau de orice alte grupuri sanctifi-
luãm în serios decât pe jumãtate. În realitate, este cate ca „victime” de corectitudinea politicã, poate
vorba de ceva extrem de serios. Este cea mai avea serioase probleme juridice. În interiorul sis-
mare pacoste a secolului, molima care a ucis zeci temului închis al facultãþii vor suporta acuzaþii
de milioane de oameni în Europa, în Rusia, în categorice – un fel de judecatã secretã – ºi pedep-
China ºi în definitiv în întreaga lume. Este boala se. Aceasta nu este decât o privire sumarã asupra
ideologiei. Corectitudinea politicã nu este o glu- viitorului pe care corectitudinea politicã îl
mã. Corectitudinea politicã este extrem de gravã. pregãteºte societãþii în ansamblu.
Dacã o privim analitic, dacã o privim istoric, Într-adevãr, toate ideologiile sunt totalitare
vom înþelege imediat despre ce este vorba. pentru cã esenþa unei ideologii (atrag atenþia cã,
Corectitudinea politicã este marxism cultural. înþeles în mod corect, conservatorismul nu este o
Marxism tradus din termenii economici în ter- ideologie!) este sã preia o filozofie ºi sã spunã, pe
meni culturali. Un efort care nu coboarã doar baza acesteia, cã anumite lucruri trebuie sã fie

* William S. Lind este reprezentant al paleoconservatorismului american ºi expert în probleme militare.


1 Ivy covered North Koreas – referitor la universitãþile „elitiste” nord-americane, din nord-est, cu pereþi acoperiþi
de iederã

anul VII  nr. 82 39


ROST DECANTQRI

adevãrate – de pildã, cã întreaga istorie a culturii apã la moarã, dovedind cã „toatã istoria se rezu-
noastre este istoria opresiunii femeii. Întrucât mã la care grupuri deþin puterea asupra celor-
realitatea contrazice aceastã afirmaþie, realitatea lalte”. Similitudinile sunt aºadar foarte clare între
trebuie interzisã. Trebuie interzisã cunoaºterea marxismul clasic cu care eram obiºnuiþi în fosta
propriei noastre istorii! Oamenii trebuie obligaþi Uniune Sovieticã ºi marxismul cultural pe care îl
sã trãiascã în minciunã, dar, pentru cã oamenii vedem astãzi sub forma corectitudinii politice.
refuzã în mod natural sã trãiascã astfel, ei vor as- Dar aceste asemãnãri nu sunt întâmplãtoare
culta, vor privi ºi vor spune: „Stai puþin. Nu e ade- ºi nu au apãrut din nimic. Corectitudinea politicã
vãrat! Vãd cã nu e adevãrat!” În acest caz, puterea îºi are istoria ei, o istorie mult mai lungã de care
statalã trebuie sã fie în spatele pretenþiei de a trãi puþini au cunoºtinþã, cu excepþia unui mic grup
în minciunã. Tocmai din acest motiv ideologia de universitari care au studiat-o. ªi aceastã istorie
creeazã în mod invariabil un stat totalitar. coboarã, precum spuneam, pânã în timpul
În al doilea rând, marxismul cultural al co- Primului Rãzboi Mondial, aºa cum este cazul atâ-
rectitudinii politice, la fel ca marxismul econo- tor altor boli care contribuie la declinul societãþii
mic, are o singurã explicaþie asupra istoriei. ºi culturii noastre.
Marxismul economic susþine cã întreaga istorie Teoria marxistã susþinea cã, în momentul în
este determinatã de proprietatea asupra mijloa- care va izbucni rãzboiul la nivel european (aºa
celor de producþie. Marxismul cultural, sau corec- cum s-a întâmplat în 1914), clasa muncitoare din
titudinea politicã, afirmã cã istoria în ansamblul întreaga Europã se va ridica ºi va rãsturna guver-
ei este determinatã de raporturile de putere, prin nele burgheze, deoarece muncitorii aveau mai
care grupuri definite în termeni de rasã, sex etc. mult în comun unii cu ceilalþi, pe deasupra
deþin puterea asupra altor grupuri. Nimic altceva graniþelor naþionale, decât aveau cu burghezia ºi
nu mai conteazã. Întreaga literaturã, la drept cu clasa conducãtoare din propria þarã. Ei bine,
vorbind, este despre aceste raporturi de putere. anul 1914 a venit ºi nu s-a întâmplat nimic. În
Tot ceea ce aparþine trecutului se referã doar la întreaga Europã, muncitorii s-au adunat în jurul
acest subiect. propriului steag ºi au pornit sã se lupte între ei.
În al treilea rând, la fel ca ºi în marxismul Kaiserul Wilhelm al II-lea a strâns mâinile lider-
economic clasic, anumite grupuri, adicã munci- ilor Partidului Social Democrat Marxist ºi a
torii ºi þãranii, sunt a priori bune, în timp ce al- anunþat cã, din acel moment, nu mai existã par-
tele, adicã burghezia ºi deþinãtorii de capital, sunt tide, existã doar germani. ªi aºa s-a întâmplat în
rele. În marxismul cultural al corectitudinii fiecare þarã europeanã. Aºadar ceva era greºit.
politice, anumite grupuri sunt bune – feministele Marxiºtii ºtiau (altfel nu s-ar fi numit
(doar femeile feministe, femeile nefeministe se marxiºti!) cã nu teoria era greºitã. Într-un final, în
socoteºte cã nici nu existã), negrii, hispanicii, ho- 1917, au dat o loviturã marxistã de stat în Rusia ºi
mosexualii. Aceste grupuri se hotãrãºte cã sunt pãrea cã teoria funcþioneazã, dar s-a împotmolit
„victime” ºi, prin urmare, automat „bune”, in- din nou. Nu s-a rãspândit în celelalte þãri, iar
diferent de ceea ce fac (…). încercãrile de a o rãspândi care au urmat dupã
ªi, în final, ambele au o metodã de analizã rãzboi, precum revolta spartakistã din Berlin,
care oferã automat rãspunsurile dorite. Pentru guvernul Bela Kun în Ungaria sau Sovietul de la
marxistul clasic, este economia marxistã. Pentru Munchen, nu au fost susþinute de muncitori.
marxistul cultural, este deconstrucþia. În esenþã, Aºadar, marxiºtii aveau o problemã. ªi doi
deconstrucþia ia orice text, îi înlãturã orice sem- teoreticieni ai marxismului au început sã ocupe
nificaþie ºi reintroduce orice înþeles dorit. Astfel, de ea: Antonio Gramsci în Italia ºi Georg Lukacs
descoperim, de exemplu, cã tot ceea ce a scris în Ungaria. Gramsci susþinea cã muncitorii nu-ºi
Shakespeare este despre suprimarea femeilor vor vedea adevãratele interese de clasã, aºa cum
sau cã Biblia este, de fapt, o carte despre rasã ºi au fost definite de marxism, pânã când nu vor fi
sex. Toate aceste texte nu fac decât sã le aducã eliberaþi de cultura vesticã ºi, în mod special, de

40 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

religia creºtinã – ei fiind orbiþi de religie ºi de cul- Felix Weil este foarte clar în privinþa scop-
turã, în detrimentul propriilor interese de clasã. urilor sale. În 1971, i-a scris lui Martin Jay, autorul
Lukacs, care a fost considerat drept cel mai strãlu- unui importante cãrþi despre ªcoala de la Frank-
cit teoretician marxist de la Marx încoace, se furt, denumirea informalã sub care va deveni
întreba în 1919: „Cine ne va salva de civilizaþia cunoscut Institutul de Cercetãri Sociale: „Voiam
vesticã?” Tot el a teoretizat cã obstacolul suprem ca Institutul sã devinã cunoscut, poate chiar fai-
în crearea paradisului marxist era cultura: civi- mos, prin contribuþiile la doctrina marxistã”. Ei
lizaþia occidentalã însãºi. bine, a avut succes. Primul director al Institutului,
Lukacs are o ºansã de a-ºi pune în practicã economistul austriac Carl Grunberg, ºi-a încheiat
ideile, când, o datã cu instalarea guvernului cuvântul de deschidere, potrivit lui Martin Jay,
bolºevic al lui Bela Kun în Ungaria, în 1919, este „afirmând fãrã echivoc credinþa sa personalã în
numit comisar adjunct la Culturã. Primul lucru pe marxism ca metodologie ºtiinþificã”. A mai spus
care l-a fãcut a fost sã introducã educaþia sexualã cã marxismul va fi principiul dominant al Insti-
în ºcolile din Ungaria. Aceasta a generat lipsa de tutului ºi acest lucru nu s-a schimbat niciodatã.
sprijin a muncitorilor pentru guvernul lui Bela La început, munca de la Institut era mai de-
Kuhn, populaþia fiind îngrozitã de mãsura respec- grabã convenþionalã, dar, în 1930, a venit un nou
tivã, inclusiv muncitorii. Dar Lukacs realizase director, pe nume Max Horkheimer, ale cãrui vi-
deja legãtura care continuã sã ne surprindã pe ziuni erau foarte diferite. Horkheimer a fost un
mulþi dintre noi astãzi ºi pe care am considera-o marxist renegat. Oamenii care creeazã ºi formea-
ca fiind „ultima modã”. zã ªcoala de la Frankfurt sunt marxiºti renegaþi.
În Germania anului 1923, este întemeiat un Ei continuã sã fie marxiºti în gândire, dar s-au dis-
institut de cercetãri care preia rolul de a traduce tanþat de linia partidului. Moscova se uitã la ceea
marxismul din termeni economici în termeni cul- ce fac ei ºi spune: „Hei! Asta nu ne reprezintã, nu
turali, ceea ce creeazã corectitudinea politicã aºa are binecuvântarea noastrã!”
cum o cunoaºtem astãzi ºi ale cãrei baze le-a pus Erezia iniþialã a lui Horkheimer consta în
spre sfârºitul anilor ’30. Aceasta s-a întâmplat interesul sãu deosebit pentru Freud, iar cheia tra-
deoarece Felix Weil, fiul tânãr ºi putred de bogat ducerii marxismului din termeni economici în
al unui comerciant german, a devenit marxist ºi termeni culturali este datã de faptul cã l-a combi-
avea mulþi bani de cheltuit. Deranjat de dezacor- nat cu freudismul. Din nou, Martin Jay noteazã:
durile dintre marxiºti, el finanþeazã ceea ca s-a „Dacã se poate spune cã, în primii ani ai istoriei
numit Prima Sãptãmânã de Lucru Marxistã, unde sale, Institutul s-a preocupat în principal de anal-
i-a reunit, timp de o sãptãmânã, pe cei mai impor- iza sub-structurii socio-economice a societãþii
tanþi gânditori germani, printre care ºi Lukacs, burgheze” (ºi atrag atenþia cã Jay este foarte
pentru a se ocupa de diferenþele doctrinare. favorabil ªcolii de la Frankfurt; nu citez aici dintr-
ªi spune: „Avem nevoie de un institut”. un critic), „în anii care au urmat dupã 1930, pre-
Washingtonul este plin de institute ºi ne gândim la ocupãrile principale s-au îndreptat cãtre supra-
ele ca fiind foarte moderne. În realitate, ele au structura culturalã. Într-adevãr, formula marxistã
ceva vechime. Weil doteazã cu cele necesare un tradiþionalã privind relaþia dintre cele douã a fost
institut, asociat Universitãþii din Frankfurt ºi înte- adusã în discuþie de teoria criticã”.
meiat în 1923 ºi care iniþial trebuia sã se numeascã Lucrurile despre care auzim de ceva vreme
Institutul de Marxism. Dar oamenii care l-au fon- încoace – feminismul radical, departamentele de
dat au considerat cã, pentru început, nu ar fi fost în studii despre femei, despre homosexuali, despre
avantajul lor sã fie identificaþi în mod deschis ca negri – toate sunt ramuri ale teoriei critice. În
marxiºti. Ultimul lucru pe care îl doreºte corecti- mod esenþial, ceea ce face ªcoala de la Frankfurt
tudinea politicã este ca oamenii sã conºtientizeze este ca, în anii ’30, folosindu-se atât de Freud, cât
cã este o formã de marxism. În schimb, au preferat ºi de Marx, sã creeze teoria criticã. Termenul este
sã îl denumeascã Institutul de Cercetãri Sociale. ingenios, pentru cã eºti tentat sã întrebi: „Care

anul VII  nr. 82 41


ROST DECANTQRI

este teoria?” Teoria constã tocmai în a critica. mus und Moral (Materialism ºi moralã). Potrivit
Teoria este calea de a rãsturna cultura occiden- lui Martin Jay, „tema dominaþiei omului asupra
talã ºi ordinea capitalistã, fãrã a stabili o alterna- naturii va deveni o preocupare centralã a ªcolii
tivã. ªcoala de la Frankfurt refuzã în mod explicit de la Frankfurt în anii urmãtori”. „Antagonismul
sã facã acest lucru. Reprezentanþii acesteia susþin lui Horkheimer faþã de fetiºizarea muncii (aici se
cã nu se poate face aºa ceva, cã nu ne putem imag- vor distanþa în mod clar de marxismul ortodox) a
ina cum va arãta o societate liberã (conform pro- arãtat o altã dimensiune a materialismului sãu,
priei definiþii a societãþii libere). Atât timp cât revendicarea unei fericiri umane, senzuale”.
trãim sub represiune – represiunea unei ordini Într-unul dintre cele mai tranºante eseuri ale sale,
economice capitaliste care creeazã (în teoria lor) Egoismul ºi miºcarea pentru emancipare, scris în
condiþia freudianã, condiþiile pe care Freud le 1936, Horkheimer „a problematizat ostilitatea
descrie la indivizii reprimaþi – nu putem nici faþã de satisfacþia personalã, inerentã culturii
mãcar sã ne imaginãm aºa ceva. Ceea ce face burgheze”. El s-a referit favorabil la Marchizul de
Teoria criticã este doar sã critice. Apeleazã la cea Sade, datoritã „protestului sãu împotriva asce-
mai distructivã criticã din câte sunt cu putinþã, în tismului în numele unei moralitãþi superioare”.
toate modurile posibile, pentru a rãsturna status- Cum de ne-am pomenit cu toate aceste
quo-ul. ªi, bineînþeles, când auzim din partea lucruri aici? Cum de au ajuns în universitãþi ºi, la
feministelor cã societatea în ansamblul ei drept vorbind, în vieþile noastre de zi cu zi?
oropseºte femeile ºi aºa mai departe, acest tip de Membrii ªcolii de la Frankfurt sunt marxiºti, dar
criticã este un derivat al teoriei critice. Totul au, totodatã, ºi origine evreiascã. În 1933, naziºtii
începe în anii ’30, nu în anii ’60. au preluat puterea în Germania ºi, deloc sur-
Alþi membri importanþi care s-au alãturat în prinzãtor, au închis Institutul de Cercetãri So-
acea perioadã sunt Theodore Adorno ºi, în spe- ciale. Membrii sãi au fugit. Ei au luat drumul New
cial, Erich Fromm ºi Herbert Marcuse. Fromm ºi York-ului, reînfiinþând aici Institutul, în 1933, cu
Marcuse introduc un element central pentru sprijinul Universitãþii Columbia. Deºi majoritatea
corectitudinea politicã, anume elementul sexual. reprezentanþilor Institutului a continuat sã scrie
ªi mai ales Marcuse, care, în propriile lucrãri, în limba germanã, gradual, pe parcursul anilor
militeazã în favoarea unei societãþi de „perversi- `30, aceºtia ºi-au îndreptat atenþia dinspre teoria
tate polimorfã”, aceasta fiind definiþia sa privi- criticã a societãþii germane, criticã distructivã a
toare la viitorul lumii pe care doresc sã o creeze. fiecãrui aspect al acelei societãþi, cãtre teoria cri-
În anii ’30, Marcuse scrie o serie de lucruri foarte ticã îndreptatã asupra societãþii americane. O
radicale privind necesitatea eliberãrii sexuale, nouã ºi foarte importantã tranziþie s-a realizat
care este valabilã pentru întregul Institut. La fel odatã cu începutul celui de-al Doilea Rãzboi
se întâmplã cu cele mai multe teme ale corectitu- Mondial. O parte a acestora a început sã lucreze
dinii politice, tot din primii ani ai deceniului pentru Guvernul american, printre aceºtia Her-
patru al secolului trecut. În viziunea lui Fromm, bert Marcuse, figurã emblematicã a OSS (prede-
masculinitatea ºi feminitatea nu reprezentau re- cesorul CIA), în timp ce alþii, incluzându-i pe
flecþii ale unor diferenþe sexuale „esenþiale”, aºa Horkheimer ºi Adorno, s-au mutat la Hollywood.
cum considerau romanticii. Acestea erau deriva- Aceste origini ale corectitudinii politice nu
te, în schimb, din diferenþe în funcþiile vitale, care ar fi însemnat prea mult pentru noi astãzi dacã
sunt determinate în parte social. „Sexul este un nu ar fi existat douã evenimente ulterioare.
construct; diferenþele sexuale sunt un construct”. Primul a fost revolta studenþilor de la mijlocul
Un alt exemplu este accentul pus pe mediul anilor ’60, determinatã în principal de opoziþia
înconjurãtor. „Materialismul, de la Hobbes în- faþã de recrutare ºi faþã de rãzboiul din Vietnam.
coace, a condus cãtre o atitudine manipulatoare Dar studenþii rebeli aveau nevoie de o teorie de
ºi dominantã faþã de naturã”. Acestea sunt cuvin- un anumit fel. Nu puteau pur ºi simplu sã aparã ºi
tele scrise de Horkheimer în 1933 în Materialis- sã strige în gura mare: „În niciun caz! Noi nu vom

42 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

truge aceastã ordine asupritoare ne putem crea


viitorul, în care sã eliberãm erosul, sã eliberãm
libidoul, în care sã avem o lume a „perversitãþii
polimorfe” ºi în care sã faci ce te taie capul. ªi,
apropo, în aceastã lume nu va mai exista muncã, ci
doar joc. Ce mesaj extraordinar pentru radicalii de
la mijlocul anilor `60! Aceºtia erau studenþi, baby-
boomer-ii, care au crescut fãrã a fi nevoiþi sã se pre-
ocupe vreodatã de altceva decât, eventual, de a
obþine o slujbã. ªi acum apare un tip care scrie într-
un stil foarte accesibil lor. Nu sunt nevoiþi sã
citeascã prea mult din marxismul dur ºi li se spune
tot ceea ce doresc sã audã, ceea ce este esenþial:
„Faci ce te taie capul!”, „Dacã te simþi bine, fã-o!” ºi
„Nu va mai trebui sã munceºti vreodatã!” Apropo,
merge în Vietnam!” Studenþii aveau nevoie de o tot Marcuse a creat fraza: Make love, not war!
explicaþie teoreticã pentru a legitima o asemenea („Faceþi dragoste, nu rãzboi!”). Revenind la situaþia
atitudine. Foarte puþini erau interesaþi sã par- cu care oamenii se confruntã în campusurile uni-
curgã Capitalul lui Marx. Marxismul economic versitare, Marcuse defineºte toleranþa eliberatoare
clasic nu este chiar la îndemâna oricui, iar majori- ca fiind intoleranþa pentru orice vine dinspre
tatea rebelilor acelor ani nu erau foarte profunzi. Dreapta ºi toleranþã faþã de tot ceea ce vine din-
Din fericire pentru ei ºi din nefericire pentru þara spre Stânga. Marcuse s-a alãturat ªcolii de la
noastrã astãzi, ºi nu doar în spaþiul universitar, Frankfurt în 1932 (dacã îmi amintesc bine).
Herbert Marcuse a rãmas în Statele Unite ºi dupã Aºadar, totul derivã din anii 1930.
ce ªcoala de la Frankfurt s-a reîntors la Frankfurt În concluzie, America de astãzi este în
dupã rãzboi. ªi, în timp ce domnul Adorno era mijlocul celei mai mari ºi mai cumplite transfor-
îngrozit de revolta studenþilor izbucnitã pe pã- mãri din istoria sa. Statele Unite devin un stat ide-
mânt german – în momentul în care rebelii pã- ologizat, o þarã cu o ideologie oficialã aplicatã de
trund în sala de clasã unde preda Adorno, acesta cãtre puterea statalã Prin hate crimes (crimele
cheamã poliþia care îi aresteazã –, Herbert Mar- din urã), avem cetãþeni închiºi pentru concepþiile
cuse, care a rãmas în SUA, a privit revolta studen- politice. Iar Congresul se pregãteºte sã extindã ºi
þeascã din anii ’60 ca pe o mare oportunitate. A mai mult aceastã categorie. Acþiunea afirmativã
vãzut în aceasta ºansa de a face din munca ªcolii este parte din acest sistem. Teroarea la care este
de la Frankfurt teoria Noii Stângi americane. supus orice disident de la corectitudinea politicã
Una dintre cãrþile lui Marcuse a fost cartea de în campusuri este parte din acest sistem. Este
cãpãtâi, devenind practic „biblia” SDS2 ºi a stu- exact ceea ce am vãzut cã s-a întâmplat în Rusia,
denþilor revoltaþi din anii `60. Aceastã carte a fost în Germania, în Italia, în China, iar acum vine pe
Eros ºi civilizaþie. Marcuse argumenteazã cã, în pãmânt american. ªi e greu de recunoscut, pen-
ordinea capitalistã (Marcuse minimalizeazã aici tru cã o numim corectitudine politicã ºi râdem
marxismul, subtitlul lucrãrii fiind: O anchetã filo- mult pe seama ei. Mesajul pe care îl transmit
zoficã asupra lui Freud, dar cadrul rãmâne marx- astãzi este cã nu e o glumã. Corectitudinea poli-
ist) represiunea este esenþa acestei ordini ºi ne ticã este aici, este în continuã creºtere ºi va dis-
oferã persoana pe care o descrie Freud – persoana truge, în cele din urmã, aºa cum urmãreºte, tot
cu toate complexele ºi nevrozele ei, datoritã ceea ce am definit ca libertatea ºi cultura noastrã.
reprimãrii instinctelor sexuale. Doar dacã vom dis- Traducere realizatã de Drago[ Moldoveanu
2 SDS – Studenþii pentru o Societate Democraticã, miºcare activistã a studenþilor în anii ’60, promotoare
a ideilor Noii Stângi

anul VII  nr. 82 43


ROST MEMORIA

Eroii uita]i
Daniel Foc[a strãlucite ºi de urât-mirositoare ca ºi pãrinþii ºi
bunicii lor.
Cine le va face vreodatã dreptate lui Tudor

26
noiembrie 2009. Am revãzut de cu- Greceanu ºi soþiei sale Lia, ori tatãlui ei, Ioan
rând, dupã mulþi ani, acel episod din Tobã Hatmanul, vânãtor de partizani în Crimeea,
„Memorialul durerii” închinat lui condamnat de bolºevicii sovietici ºi de cei
Tudor Greceanu, unul dintre cei mai buni piloþi români, trecut prin toate lagãrele „marii noastre
de vânãtoare români ºi singurul supravieþuitor al vecine de la Rãsãrit”? Dar Adrianei Georgescu –
singurei evadãri de la Aiud. traumatizatã pe viaþã –, bãtutã ºi violatã în
La ora când scriu textul acesta, suntem în detenþie doar pentru cã fusese secretara lui
preajma alegerilor ºi mass-media vuieºte de ace- Nicolae Rãdescu? Dar Smarandei Brãescu, care a
leaºi refrene ale pustiului, ale neputinþei sforãi- dus faima României pe douã continente, înainte
toare, ale relei-credinþe ºi minciunii crase. Cuvin- de rãzboi, ca aviatoare ºi paraºutistã – hãituitã de
tele lui Greceanu îmi sunã straniu. Securitate pânã ºi-a dat duhul, rãpusã de cancer
Evadarea de la Aiud... Un eºec, dar un gest în 1948 ºi îngropatã pe ascuns, sub o identitate
simbolic. Dintre cei trei participanþi, Greceanu falsã? Dar lui Ion Profir, cel mai bun pilot român
este prins imediat ºi cãlcat în picioare. Dar scapã de bombardament, care s-a sinucis la Paris dupã
cu viaþã. Valeriu ªirianu ºi Gheorghe Spulbatu rãzboi, fiindcã dezamãgirea cântãrea insuporta-
sunt ºi ei gãsiþi în câteva zile. În final, ultimii vor bil de greu? (Nu, el nu a fost o victimã directã a
fi asasinaþi de Securitate (Îndeplinirea con- regimului comunist – vor obiecta unii. Fie-mi
damnãrii la moarte prin împuºcare? În maºinã îngãduit sã-i pomenesc totuºi numele ºi sã mã rog
sau la marginea ºanþului?), iar Greceanu va pentru sufletul lui). Dar generalilor Nicolae
închide ochii, la câþiva ani de la „Revoluþie”, cu Macici ºi Radu Korne, strãluciþi comandanþi pe
sufletul greu de dezamãgire. La scurt timp, soþia frontul de est, omorâþi în bãtaie în puºcãriile noii
sa Lia va muri în condiþii suspecte, arzând într-un “democraþii populare”? Cât cântãreºte sângele
incendiu în propria ei casã. lor?
Epoca începutã la 6 martie 1945 se pre- Oare odraslele de activiºti, azi politicieni
lungeºte, într-un mod insidios, pânã azi. Sunt onorabili, simt mirosul urât din îndepãrtatul ºi
lucruri evidente, banale poate, dar sã nu obosim rafinatul Occident, de acolo de unde îºi fac doc-
sã le repetãm: Revoluþia a fost furatã, Securitatea toratele ?
n-a dispãrut, ci s-a metamorfozat. Autenticilor Sunt sigur cã nu.
eroi ºi adevãratelor victime ale comunismului nu În momentul în care domnii care conduc
li s-a fãcut dreptate nici pânã în ziua de astãzi. trusturi de presã, mari companii, partide politice
România este condusã de o clasã politicã jalnicã ori servicii secrete, vor arunca al miilea zâmbet
ºi odioasã, descendentã directã din nomenclatu- dispreþuitor, vor rosti al miilea discurs mincinos,
ra comunistã ceauºistã ºi dejistã. În vreme ce vor încheia al miilea contract gras ori vor mânji
foºtii activiºti ºi foºtii securiºti au acaparat în pentru a mia oarã cuvântul “România” (prin sim-
bunã mãsurã economicul, politicul, mass-media, pla rostire), le recomand sã-ºi aminteascã cine
în care prolifereazã cancerigen de douãzeci de sunt. Ei, pãrinþii ºi bunicii lor. ªi sã observe cã sân-
ani încoace, odraslele lor îºi fac doctorate prin gele lui ªirianu, Spulbatu, Macici, Korne ºi al altor
Occident ºi se pregãtesc pentru cariere la fel de câtorva sute de mii de români nu s-a uscat încã.

44 anul VII  nr. 82


MEMORIA ROST

Amintiri din cetatea nevãzutã (3)

Horia Bernea ºi þara


din vis 1

Teodora Ro[ca priveºte omul în ansamblu ºi contextual, chiar ca


pe o extensie a fiinþei sale, m-a întrebat scurt: „De
4/5 decembrie 2009, unde ai asta?”; iar eu credeam cã se referea la
Sfântul Ioan Damaschin crucea de Pãdureni de la gât. Dar nu, el se referea
chiar la cãmaºa simplã pe care o purtam, cu bro-
Cartea de care mi-am amintit am gãsit-o întoc- derie mecanicã, dar în care pictorul a descoperit
mai, acolo unde o lãsasem, în acel departament al crucea, împletitã într-un decor vegetal. Era acea
bibliotecii cu albume de iconografie ºi scrieri de cruce pe care Horia Bernea, nãscut chiar de
suflet. Am deschis-o la dedicaþie, rememorând Înãlþarea Sfintei Cruci, o vedea peste tot. ªi nu pen-
momentul firesc în care, în urmã cu vreo dois- tru cã ar fi forþat cunva nota, ci pentru cã pur ºi sim-
prezece ani, intram în grabã la domnul Horia plu era un om extrem de atent la detalii ºi care
Bernea în birou, doar ca sã-l vãd ºi sã-mi scrie ceva descoperea cu bucurie sursa, cred, a bucuriei sale.
pe albumul sãu. ªtiu cã s-a uitat atent ºi mi-a spus: Pot spune cã pãrea un om inaccesibil, dar de
„Nu fii tristã”, deoarece, contrar firii mele, se pare fapt era un om exigent cu el însuºi, atent însã la
cã în acel moment vedeam o situaþie fãrã soluþii. cei din jur, chiar dacã întâlnirea dura doar un mi-
Privindu-mã, întrucât aveam sentimentul cã nut, spre exemplu. ªi iubea sinceritatea. O extin-

1 14 septembrie 1938, Bucureºti – 4 decembrie 2000, Paris; pictor, director al Muzeului Þãranului Român
(1990-2000), fiu al cunoscutului etnolog Ernest Bernea

anul VII  nr. 82 45


ROST MEMORIA

sese chiar ca normã a þãranului român vãzut de cã titlul extraordinar de Muzeu European al Anu-
Horia Bernea. Acesta era un þãran care îl iubea pe lui, acordat în 1996 ºi pentru prima datã unei þãri
Dumnezeu, care cunoºtea rânduielile firii ºi era din Est, a venit ca o recunoaºtere din partea cultu-
sincer în arta sa, în raportarea la obiect în sine. rii europene a identitãþii României frumoase.
De aceea muzeul lui devenise, într-un anume Pentru cã în muzeul lui Bernea despre asta este
sens, þara mea. Þara din vis, aºa cum Horia Ber- vorba: o Românie frumoasã. Care este totodatã ºi
nea o vãzuse ºi prin care mie îmi plãcea mult sã bunã ºi adevãratã.
mã plimb. Îmi amintesc de ziua în care Horia Ber- În acest fel, mi s-a reconfirmat pãrerea cã lu-
nea fusese ghid în þara mea. Am parcurs o parte mea are nevoie de frumos ºi are nevoie de poves-
din muzeu ºi ne-am oprit la icoane. El iubea icoa- te. Pentru cã, de fapt, opera sa de maturitate, acest
na þãrãneascã, ce uneori ascunde sau descoperã, muzeu, spune o poveste lumii întregi. Trebuie
depinde cum te raportezi la subiect, amãnunte doar sã doreºti, fãrã prejudecãþi, sã intri în ea.
duhovniceºtri într-o înþelegere concretã a lumii. De la plecarea sa au trecut 10 ani. Dar el, deºi
Masa Raiului este un astfel de subiect. a murit la Paris, s-a întors în vecinãtatea muzeului
Pentru Horia Bernea, muzeul sãu se organi- pe care l-a iubit atât de mult, în curtea bisericii
za într-o viziune apofaticã, o revelaþie a tainei, în Mavrogheni. Crucea sa este asemeni celor pe care
care dincolo de obiect, în cazul acesta, se deschi- le mai puteþi întâlni pe cuprinsul þãrii din vis.
de o altã poveste. Acest sistem de raportare la ºti- Iar eu închei aici, cu un citat al sãu, din car-
inþa muzeului, deºi contestat dupã canoanele tea pe care o am alãturi: „Obligaþi sã asistãm ne-
uzuale ale sus-numitei ºtiinþe, permite o raporta- putincioºi la devastarea moralã ºi fizicã din jur,
re axiologicã la frumuseþea umanã. A nu se înþe- «avangarda» în sensul ei «tradiþional» a trebuit sã-
lege greºit cã se fãcea o distincþie între obiecte ºi schimbe direcþia, metodele ºi scopul. Într-un
frumoase ºi urâte; nicidecum. Este vorba despre context agresiv, unde se încearcã cu urã ºi meto-
modul în care dincolo de estetic, fiecare obiect dã desfigurarea noastrã, raþiunea de a exista a ar-
are o frumuseþe a sa, un rost al sãu. tei rãmâne aceea de a ne ajuta sã supravieþuim
Gândit în perioada dintre cele douã rãzboa- spiritual, de a viza dincolo de ea pentru a ne ajuta
ie mondiale ca muzeu al artei populare ºi cons- sã credem în cele ce nu se vãd... O avangardã «a
truit în acest scop, transformat apoi în muzeu al rebout»... Într-o lume de nebuni ºi ticãloºiþi cel
partidului, recuperat ºi redenumit de cãtre mai curajos ºi nonconformist gest este de a te pãs-
Bernea, în 1990, Muzeul Þãranului Român, cred tra om «normal»!“2

2 Din art: “Avantaje spirituale ale unui artist din Est”, p.79, Horia Bernea, septembrie 1990, în : Muzeul Naþional
de Artã al României, Departamentul de Artã Contemporanã, Horia Bernea, Bucureºti 1997.

46 anul VII  nr. 82


CENTENAR NOICA ROST

Ce pre] are un lucru?


„Voluptatea se uitã ºi se reface. De aceea e din nou posibilã.
De aceea n-ar mai trebui sã fie niciodatã posibilã. Dacã nu rezistã
nici în memorie, ce preþ are un lucru?” (C. Noica)

Paul-Gabriel Sandu mereu cu ceea ce nu-l poate mulþumi. Devenirea


nu pare a putea fi, în vreun fel, recuperatã „întru

N
ici cea mai intensã plãcere, cea mai rigu- fiinþã”. „Ce preþ are orice lucru?” poate fi între-
roasã ºi deplinã bucurie nu sunt absolvite barea cãruia Noica i-a opus un model ontologic,
de necesitatea de a-ºi conþine propriul în încercarea de a o soluþiona pozitiv. De aceea
sfârºit. Existã în orice miºcare sufleteascã, oricare filosoful a gândit devenirea individualului uman
i-ar fi adâncimile ºi crestele, un apex dincolo de ca pe una orientatã, iar nu ca pe o rãtãcire în
care nu mai este posibilã decât coborârea. Apoi, interval; de aceea îndemnul lui a fost acela de a
în cele din urmã, voluptatea care a pus stãpânire face ca toate determinaþiile sã þinã laolaltã ºi sã
pe noi cade în uitare. Ca ºi când nici n-ar fi fost. ªi fie puse în slujba unui scop, de a nu lãsa nimic la
nu neapãrat pentru cã ni se întâmplã ceva din întâmplare, de a recupera mereu în prezent, tre-
afarã, ci pentru cã fiinþa umanã nu poate suporta cutul prin proiectele viitoare.
tensiunea ºi incandescenþa voluptãþii decât pen-
tru durate scurte de timp. Voluptatea este posi-
bilã pentru cã se reface mereu, pentru cã poate fi
recuceritã, cu preþul de a fi din nou pierdutã. Însã
condiþia ei de posibilitate, este, în acelaºi timp ºi
în mod paradoxal, „condiþia imposibilitãþii ei”.
Ce fel de voluptate este aceea care se dizolvã
ºi se topeºte în amintire? Ea nu mai poate fi nici-
cum sustrasã fulgerãtoarei clipe, ci coboarã, deo-
datã cu ea, în uitare, fãrã sã lasã nici o urmã.
Prezenþa ei fulgurantã se refuzã oricãrui fel de
posesie. O nouã voluptate nu este o formã de re-
cuperare a celei trecute, ci o formã de refuzare ºi
negare a ei, un mod de infirmare al acesteia din
urmã. Voluptãþile infirmã voluptatea, fãcând-o cu
putinþã într-un mod privativ. Nu putem niciodatã
trãi pânã la capãt voluptatea, iar posibilitatea
retrãirii ei ne este luatã prin uitare. ªi atunci ce fel
de voluptate este aceasta? Care este preþul unei Devenirea întru fiinþã este posibilã – acesta
bucurii trecãtoare, oricât de intense ar fi ea, dacã este rãspunsul nicasian la întrebarea de mai
„nu rezistã nici în memorie”? înainte, valoarea unui lucru este datã de con-
Este aici, în gândul acesta neterminat al lui strucþia din care face parte, de scopul cãruia îi
Noica, o întrebare încã mai radicalã, o întrebare este subsumat. Însã este vreun mod de a justifica
care se ridicã tocmai în faþa provizoratului ºi pre- scopul ca atare, altfel decât prin acest „a fi pe dru-
caritãþii condiþiei ontologice umane ca „fiinþã a mul” cãtre el? Nu este acest „a fi pe drum” ade-
intervalului”. Omului i se refuzã orice formã de- vãrata ºi singura valoare justificabilã, singurul
plinã de posesie, trebuind sã se mulþumeascã rãspuns posibil în faþa „imposibilei întoarceri”?

anul VII  nr. 82 47


ROST CENTENAR NOICA

Centenar Noica -
Eugen Ionescu
Constantin Mihai ºi duhovniceascã) sunt admise numai ca forme
antropologice, fiind respinse în ceea ce ele

A
nul 2009 a stat sub semnul festiv al cente- pretind a avea iraþional ºi ireductibil”. De altfel, în
narului Constantin Noica - Eugen Ionescu, acest grup regãsim pe Dan Botta, Ion Canta-
un moment de prestigiu pentru cultura cuzino, Petru Comarnescu ºi Mihail Sebastian, în
românã, prin aniversarea a douã personalitãþi pe prelungirea antecesorilor sãi Tudor Vianu, Camil
care se sprijinã indelebil spaþiul intelectual mo- Petrescu, ºi poate chiar ªerban Cioculescu – deºi,
dern. Alãturarea lor nu este deloc întâmplãtoare acesta este adversarul neînduplecat al oricãrei
dacã ne gândim cã ambii erau membri de marcã spiritualitãþi religioase. În schimb, Eugen Ionescu
ai grupãrii Criterion, fondatã în anul 1932 – din se înscrie în curentul majoritar al unei spirituali-
pãcate, cu o existenþã mult prea scurtã (toamna tãþi noi, revoluþionare, având cap de afiº pe
anului 1934) –, grupare din care fãcea parte ma- Mircea Eliade ºi continuând cu Emil Cioran, Ilarie
joritatea tinerei generaþii interbelice sau a gene- Dobridor, Petru Manoliu, Mihail Ilovici etc. În
raþiei’27: Petru Comarnescu, Mircea Vulcãnescu, contrapunct cu „intransigenþa dogmaticã a Orto-
Mircea Eliade, Emil Cioran, Arºavir ºi Haig doxiei, cu materialismul istoric marxist, cu parti-
Acterian, Mihail Polihroniade, Ion I. Cantacuzino, cularismul doctrinei naþionaliste ºi cu caracterul
Alexandru Christian Tell, Henri H. Stahl ºi mulþi rotund ºi definit al neoclasicismului”, acest cu-
alþii. În plus, prietenia dintre Noica ºi Eugen rent manifestã vãdite predilecþii interioare. Trã-
Ionescu se cimentase în cadrul Criterionului, sãturile distinctive ale acestui tip de spiritualitate
într-un grup de apropiaþi, unde mai regãsim pe agonicã sunt „luciditatea, negaþia ºi tragicul unei
Petru Comarnescu, Dan Botta, Horia Stamatu, îndoieli care se vrea depãºitã în recunoaºterea
Mircea Nicolau – aºa cum descrie P. Comarnescu, unui om nou, care încã nu se aratã”.
în Jurnalul sãu. În 1934, trei tineri autori sunt premiaþi pen-
Mircea Vulcãnescu, unul dintre liderii gene- tru debut editorial: Constantin Noica, pentru
raþiei’27, în faimosul sãu text programatic Spiri- volumul Mathesis sau bucuriile simple; Eugen Io-
tualitate, publicat în revista „Criterion” (anul I, nescu, pentru volumul Nu, iar Emil Cioran, pen-
nr.2, 1 noiembrie 1934, pp.3-4) – a nu se confun- tru volumul Pe culmile disperãrii. Din comisia de
da aceastã revistã de arte, litere ºi filosofie, premiere fãcea parte ºi Mircea Vulcãnescu, care
Criterion, revistã apãrutã din octombrie 1934 intuise calitãþile extraordinare ale mai tinerilor
pânã în februarie 1935, cu gruparea cu acelaºi sãi confraþi, girând, astfel, parcursul lor intelectu-
nume, care a funcþionat anterior, deºi o parte din- al, lucru pe deplin confirmat de devenirea lor
tre membrii sãi se regãsesc printre semnatarii ulterioarã. În descendenþa filosofiei creºtine a lui
revistei – plasa pe Noica ºi Eugen Ionescu în a Mircea Vulcãnescu din Existenþa româneascã,
doua categorie a conceptului de spiritualitate, ce operã pe care ilustrul filosof ºi sociolog român nu
cuprinde grupurile ce pun accentul pe a doua a mai apucat s-o desãvârºeascã, din cauza unor
accepþie a cuvântului, cea culturalã. Potrivit timpuri extrem de dure sfârºite pentru el tragic –
teoriei lui Mircea Vulcãnescu, Noica se înscrie în moartea sa martiricã de la Aiud (28 octombrie
curentul neoclasicismului umanist, în care „pri- 1952) –, Noica oferã în Rostirea filosoficã româ-
ma ºi a doua accepþie a spiritualitãþii (interioarã neascã un rãspuns ºi o continuare a lucrãrii vulcã-

48 anul VII  nr. 82


CENTENAR NOICA ROST

nesciene. Filosofia fiinþei ºi a firii începutã de Mir-


cea Vulcãnescu, în paradigma sa creºtinã, este
dusã mai departe ºi aprofundatã sistemic de
Noica, într-un context ideologic defavorabil ori-
cãrei libertãþi creative. Urmând modelul akade-
mos - ului magistrului sãu Nae Ionescu, Noica
încearcã sã punã bazele unei adevãrate ºcoli care
sã stimuleze gândirea liberã, originalitatea, per-
sonalitatea, o ºcoalã riguroasã a filosofiei, unde
filosofarea sã devinã un serios act de trãire. Cu
alte cuvinte, Noica a vrut sã fondeze o ºcoalã a
elitei în care filosofia sã depãºeascã cadrul strâmt
al scientismului, al raþionalitãþii endemice, mor-
bide ºi sã se altoiascã pe dimensiunea umanului,
a dãruirii de sine, a acelei deschideri fiinþiale care
nu limiteazã, ci dimpotrivã transcende contin-
genþa. De la logica lui Hermes, o replicã a logicii
scientiste, dãunãtor de formalizate la ontologie,
la filosofia fiinþei ºi a firii, Noica realizeazã o
operã majorã pentru cultura românã, prin pro-
funzimea ºi originalitatea sa.
De la poziþia sa iconoclastã din volumul de
debut Nu, confesiunea unui tânãr care îºi punea
problemele vieþii literare interbelice, într-un stil
de o febrilitate perfect adecvatã ºi cu dese scãpãri
de adâncire psihologicã (Ion I. Cantacuzino), tuturor canoanelor ºi convenþiilor formaliste, un
Eugen Ionescu evolueazã spre arta dramaticã a exerciþiu al asumãrii propriei libertãþii umane, ca
absurdului, devenind unul dintre reprezentanþii posibilitate permanentã de alegere.
sãi. Precum Beckett, Eugen Ionescu extrage din Aceste douã personalitãþi ale culturii româ-
problematica filosoficã ºi din critica limbajului o ne au fãcut ºi dovada caracterului lor uman, prin
operã oarecum clasicã, amplã ºi reînnoitã, ali- asumarea unor poziþii tranºante împotriva ideo-
mentatã de o inspiraþie spontanã ºi susþinutã de logiei comuniste, criminale ºi atee: dacã Eugen
o practicã a structurilor de expresie. Dramaturgul Ionescu a fost obligat sã aleagã calea pribegiei,
român trece de la un anti-teatru limitat la jocurile devenind una dintre vocile semnificative ale exi-
limbajului ºi la oglinzile interioritãþii la o punere lului românesc anticomunist, prin atitudinea sa
în discuþie a existenþei. El se detaºeazã de realis- fermã ºi fãrã echivoc împotriva diavolului roºu,
mul psihologic ºi social, în favoarea dimensiunii prin implicarea în cadrul unor acþiuni articulate
metafizice a viziunii, a transgresãrii istoricitãþii. ale intelectualitãþii româneºti, Noica a ales calea
Temele sale majore graviteazã în jurul evanes- martiriului din temniþele comuniste, alãturi de
cenþei, a luminii, a lentei dispariþii în timp a elita mãrturisitoare a colegilor sãi de generaþie,
fiinþei, a morþii, precum ºi a inerþiei, a apãsãrii ºi a trecutã prin teribile experimente de dezumani-
duritãþii ca expresii ale brutalitãþii, urii ºi intole- zare. Acest ceas aniversar, unul al excelenþei cul-
ranþei. Disponibilitatea existentului de a se afir- turale româneºti, se reclamã a fi continuat prin
ma într-un proces permanent de metamorfozã restituirea integralã a tradiþiei intelectuale ºi spi-
permite reconcilierea contrariilor. Întreaga rituale interbelice, prin revalorizarea sistematicã
creaþie ionescianã se aflã sub semnul metafizicu- a operelor lor, rostuitoare de semnificaþie în pla-
lui, al problematizãrii sale în vederea depãºirii nul creaþiei.

anul VII  nr. 82 49


ROST VIA SACRA

Sf. Antipa de la Calapodeºti

Floarea pustiei
Monahul Iustin cu multe lucruri care ne întãresc credinþa, ºi ne
ajutã în lupta duhovniceascã, dar depinde ºi de

U
nul din Sfinþii pãmântului românesc, care noi sã le descoperim ºi sã le valorificãm.
se cuvine a fi preþuit mai mult în þara Nãdãjduim ca acest articol sã trezeascã interesul
noastrã, este Sfântul Antipa de la Calapo- pentru acest mare Cuvios, care nu-ºi meritã
deºti. Prãznuit pe 10 ianuarie ºi cinstit ca sfânt în „anonimatul”.
mod deosebit de pãrinþii athoniþi ºi de cei din
Lavra Valaamului, Cuviosul este aproape necu- Tânqrul Alexandru. Copilqria
noscut multor români, chiar ºi celor din împre- [i dorin]a vie]ii pustnice[ti
jurimile satului natal, Calapodeºti, comuna Dealu
Morii, judeþul Bacãu. La începutul secolului XIX, se naºte dintr-o
Drumul, care urcã ºi coboarã dealurile de rã- familie evlavioasã, Alexandru, viitorul Ieroschi-
sãrit ale judeþului, poartã cãlãtorul într-o altã monah Antipa. Tatãl sãu, Gheorghe al lui Con-
lume, liniºtitã, feritã de tulburarea vieþii cotidi- stantin Luchian, diaconul bisericii din sat, ºi ma-
ene. Simplitatea oamenilor ºi peisajul pitoresc ma sa, Ecaterina a lui Atanasie, devenitã ulterior
ajutã pelerinul sã se transpunã în timpul copilã- schimonahia Ecaterina, ºi-au dorit foarte mult
riei Sfântului. Singura piedicã în calea acestei copii, dar Dumnezeu nu le-a ascultat dorinþa
interiorizãri este freamãtul maºinilor care trans- decât dupã îndelungi rugãciuni. Dar nu numai cã
portã muncitorii ºi materialele de construcþie le-a împlinit cererea stãruitoare, ci i-a ºi binecu-
necesare ridicãrii schitului închinat atât Sfântului vântat cu un bãiat, care va ajunge pe înalte culmi
Antipa, cât ºi Tuturor Sfinþilor Români. Pentru cã duhovniceºti. Se spune cã Alexandru era un copil
în acest loc Episcopia Romanului a hotãrât de simplu, nepriceput ºi cam neîndemânatic, dar
caþiva ani sã ridice o mãnãstire în cinstea Cuvio- Dumnezeu, care urãºte cele semeþe ale lumii,
sului, ale cãrui moaºte1 se aflã la Mãnãstirea Va- avea sã-l proslãveascã în chip deosebit, rânduin-
laam. O iniþiativã lãudabilã, care trebuia sã-ºi fi du-l în ceata sfinþilor.
avut începutul mult mai devreme ºi a cãrei Fiind dat la ºcoalã, deºi arãtându-se râvnitor
realizare, astãzi, se desfãºoarã anevoios din spre studiu, nu putea asimila materia, încât das-
cauza lipsei vieþuitorilor ºi a sprijinului financiar. cãlul sãu l-a povãþuit sã renunþe ºi sã deprindã un
Sã sperãm cã în viitor, prin rugãciunile Sfântului, meºteºug. Însã tânãrul Alexandru, rod al rugãciu-
acest loc va deveni unul de sihãstrie autenticã, nii, odraslã aleasã, se încãpãþâna sã înveþe a citi,
unde sã se înalþe necontenit rugãciuni cãtre fãgãduind cã dacã va reuºi se va dedica lecturilor
Dumnezeu. duhovniceºti ale dumnezeieºtilor cãrþi ºi întãrit
Învrednicindu-mã sã mã închin pãrticelei de Duhul Sfânt, Alexandru a izbutit. Pe când era
din sfintele sale moaºte, care rãspândeºte o mi- încã în ºcoalã, tatãl sãu a murit, prin aceasta,
reasmã puternicã, precum ºi crucii sale de cã- transferându-i partea sa de responsabilitãþi. A
lugãrie – adusã de niºte cãlugari de la Valaam fost silit sã deprindã un meºteºug, anume cel al le-
care, dorind sã meargã pe urmele pãmânteºti ale gãtoriei de cãrþi, ºi nu dupã multã vreme, rezol-
Cuviosului, au ajuns ºi în satul lui natal – m-am vase problemele bãneºti ale familiei. Însã inima
întristat ºi eu ca ºi aceºtia, de lipsa de interes pen- lui suferea de o mare apãsare. Ceva lipsea, se sim-
tru Sfântul Antipa. Dumnezeu ne-a binecuvântat þea gol pe dinãuntru, ºi negãsindu-ºi liniºtea su-
1 O pãrticicã din aceste moaºte se aflã, ºi la Calapodeºti

50 anul VII  nr. 82


VIA SACRA ROST

Sf. Antipa de la
Calapodeºti
fleteascã în cele materiale, a cãzut cu lacrimi în nemaifiind nimeni. Era primul semn al ocrotirii
faþa lui Dumnezeu, cerându-i ajutorul. Se spune Maicii Domnului, care a primit lacrimile vãrsate
cã la varsta de 20 de ani, aflat în rugãciune, inima de pãrinþii lui, în special de mama sa. Dar cãile
i-a fost cuprinsã de o mare bucurie, iar mintea i Domnului sunt întortocheate. Tânãrul Alexandru
s-a luminat. A simþit „ceva”, a simþit chemarea nu-ºi va gãsi locul în Mãnãstirea Neamþului,
dumnezeiascã. Un glas tainic l-a chemat ºi de stareþul rãmânând neînduplecat la stãruinþele
acum înainte totul i s-a desluºit. Ascultând glasul acestuia de a fi închinoviat acolo. Paºii l-au purtat
Evangheliei, va lepãda deºertãciunea ºi dulceþile spre o mãnãstire din Muntenia2, unde a dus aspre
pãmânteºti ºi va lua „jugul lui Hristos”, lucrându- nevoinþe, condiþiile fiind sãrãcãcioase. Viaþa lui
ºi pãmântul mântuirii. Desfãtarea ºi-o va gãsi în asprã, desãvârºita lepãdare de sine, postul,
înfrânare ºi ascezã; bogaþia, în sãrãcie; hrana, în privegherile, însoþite de rugãciunea tainicã pe
rugãciune, iar prin lacrimile sale îºi va curãþi nã- care a deprins-o de la un schimonah, Ghedeon,
vãlirea patimilor. Sosise vremea urcusului sãu din apropierea Mãnãstirii, l-au fãcut remarcat în
duhovnicesc, spre Împãrãþia Cerurilor. Într-o obºte astfel încât duhovnicul l-a îndrumat cãtre
noapte, pe furiº, pãrãsi casa pãrinteascã îndrep- Sfântul Munte Athos. Totuºi, simþind nevoia con-
tându-se spre mãnãstirea Neamþului. Ajungând firmãrii din partea unui Bãtrân îmbunãtãþit, tâ-
aici ºi rugându-se în faþa icoanei fãcãtoare de nãrul Alexandru a alergat la Pãrintele Dimitrie3,
minuni a Maicii Domnului, perdeaua care acope- stareþul Mãnãstirii Brazi, cunoscut pe atunci ca un
rea icoana s-a tras singurã într-o parte, în bisericã iscusit duhovnic. De obicei, acesta oprea pe cei ce
2 Este vorba de Mãnãstirea Cãldãruºani
3 Însemnare despre Cuviosul Dimitrie: În acea vreme, arhimandritul Dimitrie, stareþul Mãnãstirii Brazi, din
Moldova, avea faimã pentru înalta lui trãire duhovniceascã ºi faptele alese. Înainte de a fi stareþ, el a trãit viaþã
pustniceascã asprã într-o pãdure mare, unde din întâmplare a gãsit îngropat un vas mare plin cu bani de aur. În
vas a gãsit ºi o însemnare, unde se spunea cã aceºti bani sunt ai Mitropolitului Teodosie al II-lea, care i-a ascuns
acolo, prevãzând sfârºitul sãu mucenicesc din mâna turcilor. În însemnare se mai spuneau ºi acestea: „Cine va
gãsi aceºti bani este îndatorat sã zideascã din ei o mãnãstire ºi trei schituri” ºi cã „la terminarea de zidit a celui
din urmã al treilea schit, va afla ºi moaºtele mele”. Înºtiintând pe Mitropolitul de la Iaºi despre aceastã min-
unatã descoperire ºi primind de la el binecuvântare, arhimandritul Dimitrie a început cu râvnã sã împlineascã
ultima dorinþã a fericitului Mitropolit Teodosie II: a fost înãlþatã o mare bisericã precum la Neamþ, iar în urmã, s-
a terminat ºi construirea celui de-al treilea schit, unde arhimandritul Dimitrie a rânduit ca în ograda lui sã se
sape ºi pentru dânsul un mormânt. Pentru cã groapa se tot dãrâma, pãrintele Dimitrie a poruncit sa se sape în
prezenþa lui ºi, sãpându-se, s-a gãsit sicriul cu moaºtele fericitului Mitropolit Teodosie II, ale cãrui moaºte le-a
sãrutat ºi Pãrintele Antipa ºi care, conform acestuia, aveau un miros foarte plãcut. Mitropolitul Teodosie II a fost
omorât de tãtari, fiindu-i tãiat capul, ºi îngropat noaptea de cãtre niºte creºtini.

anul VII  nr. 82 51


ROST VIA SACRA

doreau sã meargã în Sfântul Munte, însã acum, nean de origine, ierodiaconul Paisie, l-a rugat s-o
spre mirarea multora, a acceptat, nu înainte de a- cureþe cu mare bãgare de seamã. Dar spãlând pic-
l tunde în monahism, cu numele de Alimpie. De- torul icoana, aceasta s-a curãþat de la sine, strãlu-
acum înainte, viitorul ieroschimonah Antipa îºi cind mai mult decât una nouã, iar în scurt timp se
va lucra virtuþile în pãmânt strãin, dar cu inima va arãta ºi fãcãtoare de minuni. De aceastã
aþintitã mereu spre cele de sus, capãtul cãlãtoriei icoanã, Sf. Antipa nu s-a despãrþit niciodatã, ea
pãmânteºti a fiecãruia. rãmânând la Mãnãstirea Valaam, în biserica mare
a mãnãstirii, cu hramul Sfinþilor Pãrinþi fãcãtori
În Athos, printre strqini, dar de minuni Serghie ºi Gherman, în partea stângã,
în grija Maicii Domnului pe stâlpul micului iconostas.
În chilia dãrãpãnatã nu se putea locui, dar
Ajuns în Sfântul Munte a vrut sã intre ucenic Maica Domnului a rânduit ca Sfântul Antipa sã se
la doi cãlugãri români, ieroschimonahul Nifon ºi întâlneascã „din întâmplare” cu un alt pustnic de
ieroschimonahul Nectarie, dar aceºtia au hotãrât la care va primi 5 galbeni, pentru cele ce va socoti
sã-ºi facã ucenicia într-o mãnãstire greceascã. de trebuinþã: „Pãrinte, niºte oameni buni mi-au
Aºadar, timp de 4 ani, monahul Alimpie va avea dat 5 galbeni, rugându-mã sã-i dau vreunui pust-
ascultare la bucãtãria mãnãstirii Esfigmenu. Sã nic sãrac al Muntelui ºi eu, rugându-mã Dom-
nu credem cumva cã în toþi aceºti ani, Sfântul nului, m-am hotãrât sã-i dau celui dintâi cu care
Antipa va fi fost ferit de ispite. Din contrã, a suferit mã voi întâlni. Aºadar, i-ai sfinþia ta, poate îþi vor
mari încercãri, dar marea evlavie în Preasfânta fi de trebuinþã.” Schimonahul Antipa a primit cu
Nãscãtoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lui, l-au bucurie, ºi slãvind pe Dumnezeu pentru o faptã
ferit de deznãdejde. Dupã acest timp de ucenicie minunatã ca aceasta a chemat un dulgher sã facã
în mãnãstirea Esfigmenu, Pãrintele Nifon l-a luat reparaþii. Dar dupã câteva sãptãmâni, muncitorul
ca ucenic, schimnicindu-l cu numele de Antipa. s-a îmbolnãvit, cãzând jos în apropierea chiliei.
Acest fapt nu este chiar întâmplãtor. Pãrintele Pãrintele Antipa, neavând putere sã-l ducã înãun-
Nifon4 era frãmântat de ideea ridicãrii unui schit tru a aºezat icoana Maicii Domnului undeva în
românesc în Sfântul Munte ºi avea nevoie de aju- apropierea bolnavului, iar el s-a retras în desiºul
tor. Vãzând în Alimpie un om de nãdejde, s-a gân- pãdurii, pentru a se ruga. O Preasfântã Fecioarã,
dit cã va fi tocmai omul potrivit pentru a ajuta la de Dumnezeu Nãscãtoare, cine nu te va ferici pe
împlinirea acestui gând mãreþ. Însã Pãrintele tine sau cine nu va lãuda preaslãvitele tale mi-
Nifon a fost silit sã-l lase pentru o vreme pe schi- nuni, cã grabnicã ajutãtoare eºti spre cei ce
monahul Antipa sã meargã la pustie, îndeplinin- aleargã la tine ºi izbãvitoare din nevoi a celor ce
du-i-se vechiul sãu vis. Totuºi, nu i-a dat nimic strigã cãtre tine, Împãrãteasa Cerului, a monahi-
pentru cele de trebuinþã, aºa încât Sfântul Antipa lor ocrotitoare ºi a oamenilor mijlocitoare! Cu si-
se va lovi de noi încercãri, pe care le va depãºi guranþã asta va fi exclamat Sfântul Antipa, când,
prin mijlocirea ºi intervenþia directã a Maicii întorcându-se de la rugãciune l-a gãsit pe dulgher
Domnului, în care ºi-a pus de la început încrede- deja lucrând ºi complet vindecat. „Icoana ta este
rea. Iatã ce-avea sã se întâmple. Afundându-se în fãcãtoare de minuni ºi ea m-a vindecat. Cã fiind
munte, a ajuns la o chilie dãrãpãnatã, cu pereþii eu lungit ca un mort, deodatã am simþit venind
cãzuþi, care abia se mai þineau. Aici a gãsit pe o po- de la icoana Împãrãtesei cereºti o adiere caldã ºi
liþã o icoanã cu Maica Domnului, dar fiind veche dãtãtoare de viaþã, care m-a încãlzit desãvârºit, ºi
ºi deterioratã, abia i se mai distingea chipul. Pã- fãcãndu-mã sãnãtos, m-am sculat ºi m-am apucat
rintele Antipa s-a bucurat de gãsirea icoanei ºi de lucru” a mãrturisit cel ce mai înainte cãzuse
alergând la un pictor pe care-l cunoºtea, ucrai- jos rãpus de boalã. Aºadar, dupã acest eveniment,
4 Pãrintele Nifon (1807-1901), fost ucenic al Cuviosului Irinarh Roseti (vestit stareþ al mãnãstirii Horaiþa ºi ctitor
al Mãnãstirii Tabor - Palestina) este ctitorul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte. Dupã un timp a
fost descoperit cu moaºte, care existã ºi acum spre închinare în Mãnãstirea Marea Lavrã din Sfântul Munte,
Mãnãstirea de care aparþine Schitul Românesc Prodromu.

52 anul VII  nr. 82


VIA SACRA ROST

în urma intervenþiei Maicii Domnului, pãrintele Antipa nu i-a scãzut nici râvna faþã de cele duhov-
Antipa va avea o chilie unde se va nevoi toatã niceºti, nici dorul de pustie, de care se va învred-
viaþa, aºa cum îºi dorise. Sau cel puþin aºa pãrea, nici mai târziu. Dupã cum l-a sfãtuit ºi Pãrintele
pentru cã în tot acest timp, strãdania Pãrintelui Nifon, nu a renunþat nici la rânduiala schimni-
Nifon de a ridica un schit al românilor în Sfântul ceascã. Postul aspru (nu mânca nimic cu zilele),
Munte a început sã prindã contur. Mai întâi s-a seriozitatea, râvna, dragostea, smerenia ºi blân-
cumpãrat un metoc în Iaºi, apoi s-a obþinut un deþea (chiar ºi când mustra, ºi o fãcea ori de cate
teren pe care sã se ridice clãdirile, iar numãrul ori era cazul) au atras pe cei din jur, ajungând sã
monahilor creºtea. Atunci, bãtrânii români s-au fie iubit de toþi, indiferent de stare. Toþi se bucu-
gândit sã cearã ajutorul pãrintelui Antipa, iar rau de sfatul lui ºi primeau cu smerenie mus-
acesta, fãcând ascultare a acceptat. L-au rânduit trarea, ºtiindu-l un mare nevoitor. Se spune cã
chelar, ascultare de care se îngrijea cu stricteþe, mai ales Mitropolitul Moldovei, Sofronie Miclescu
iar mai târziu, a fost rânduit duhovnic, dându-i-se îi purta un respect deosebit, iar acest respect era
în seamã grija schitului, Pãrintele Nifon fiind ple- reciproc. Dar dragostea faþã de Pãrintele Antipa
cat vreo 3 ani în România, dupã ajutoare. Metocul nu se rezuma doar la mulþimea de oameni care-l
din Iaºi având nevoie de un iconom a fost rân- înconjura cu diverse ocazii, ci se vedea ºi în bunul
duit pentru acest lucru Pãrintele Antipa, care mers al metocului. Câºtigul era astfel de douã ori
avea sã se despartã pentru totdeauna de locurile mai mare, pentru cã Pãrintele Antipa reuºea nu
sfinte ale Athosului, ºi sã vinã în þarã. numai sã strângã ajutoare pentru Schitului
Românesc Prodromu din Sfântul Munte, dar
În România, lucra ºi la zidirea sufletelor celor ce alergau la el.
la metocul din Ia[i Totuºi, dragostea pentru pustie nu-i dãdea pace...
Pãrintele Nifon, fiind pe deplin mulþumit de
Iatã-l pãrãsind liniºtea Sfântului Munte pen- strãdania ucenicului sãu, dar totodatã vãzând cã
tru un oraº agitat, stresant cum am spune noi cele strânse sunt insuficiente, s-a gândit sã
astãzi. Însã chiar dacã a schimbat locul, Pãrintelui meargã în Rusia dupã ajutoare ºi sã ia cu sine ºi
pe smeritul ºi înþeleptul Antipa. La aflarea acestei
veºti, Pãrintele Antipa a simþit cã odatã ajuns pe
meleagurile Rusiei, va rãmâne acolo pentru tot-
deauna.

În Rusia, printre al]i strqini,


dar tot aproape de Dumnezeu
Gãzduit fiind la niºte oameni evlavioºi din
aceastã þarã, va gãsi un loc liniºtit, o cãsuþã cu
livadã, unde se va dedica rugãciunii ºi nevoinþei,
loc pe care-l va pãrãsi foarte rar. Chiar ºi aºa, co-
lecta mergea foarte bine, pentru cã oamenii evla-
vioºi din acele pãrþi aflând de dânsul, au adus sin-
guri daruri ºi bani. Mai ales când au auzit cã e
vorba de a se face o bisericã nouã, fiecare se între-
cea în a aduce darurile cele mai bine plãcute. Însã
o mare ispitã era pe cale sã se întâmple. Din
motive numai de Dumnezeu ºtiute ºi îngãduite,
corabia care transporta odoarele s-a scufundat în
Mãnãstirea Calapodeºti
Marea Neagrã. În acea noapte, Pãrintele Antipa,

anul VII  nr. 82 53


ROST VIA SACRA

când se afla în rugãciune, a auzit spãrgându-se cu covei, oameni de o foarte înaltã þinutã duhovni-
mult zgomot ºi fãrã nici un motiv sticla icoanei ceascã la rându-le, cel de-al doilea fiind canonizat
Maicii Domnului, cea pe care o avea din Sfântul ºi prãznuit la 19 noiembrie. Sfântul Antipa s-a în-
Munte. A înþeles din aceasta cã trebuie sã se aºtep- vrednicit chiar sã participe la aflarea moaºtelor
te la o nenorocire, lucru care s-a ºi întâmplat. Toþi Sfântului Tihon din Zadonsk, invitat la aceastã
s-au mâhnit, numai el ºi-a pãstrat nãdejdea. În procesiune de cãtre Mitropolitul Isidor.
scurt timp a adunat o altã sumã însemnatã de
bani, cu gândul de a o trimite în Sfântul Munte, La Valaam, în singurqtate
dar pentru aceasta, banii trebuiau schimbaþi în
aur, iar pe atunci, liberarea aurului din casierie Dorul de liniºte l-a însoþit mereu pe Pãrin-
era opritã. Aflat în impas, Pãrintele a alergat tele Antipa, iar gândul pustiei îl urmãrea stãrui-
unde în altã parte decât la Maica Domnului, nã- tor. De aceea, încã din primele zile ale stabilirii în
dejdea celor fãrã de nãdejde ºi celor biruiþi ajutã- Rusia, el a vizitat Mãnãstirea Valaam, îndrãgind
toare. În timpul rugãciunii, a auzit în minte un din toatã inima colibele netulburate din acel pus-
glas stãruitor: „Asta-i treaba Mitropolitului”. ªi tiu. Iar dupã terminarea colectei ce-l mai împiedi-
într-adevãr, prin intervenþia Prea Sfinþitului cãtre ca sã se dedice ascezei în aceste locuri netulbu-
Ministerul de Finanþe, s-a reuºit schimbarea bani- rate? Pravila ºi-o fãcea în limba românã ºi pe
lor în aur pentru Sfântul Munte, iar dupã puþinã lângã canonul de pustnic (schimnic) ºi postul
vreme, credincioºii au uitat de scufundarea vasu- aspru, Pãrintele mai citea douã acatiste ale Maicii
lui ºi au început din nou sã adune daruri de mult Domnului ºi pomenea pe cei trecuþi în pomelni-
preþ. cul sãu, care era foarte lung. Era însetat de rugã-
Viaþa sa asprã pe care ºi-o însuºise de la înce- ciune atât de mult încât se plângea mereu cã nu-i
put nu a putut sã nu atragã atenþia celor din jur, ajunge timpul pentru cât ar vrea sã se roage. ªi
impresionaþi de asceza ºi înfrânarea Cuviosului, era atât de pãtruns de cuvintele rugãciunii încât
precum ºi de dragostea pentru rugãciune ºi viaþa nu de puþine ori, fraþii l-au auzit plângând ºi sus-
duhovniceascã. Un respect deosebit îi purtau Mi- pinând. De la bisericã era nelipsit, considerând
tropoliþii Isidor al Petrogradului ºi Filaret al Mos- despre aceasta cã: „Multe mãnãstiri am vãzut eu

Mãnãstirea Calapodeºti

54 anul VII  nr. 82


VIA SACRA ROST

în Rusia ºi peste graniþã, zidite cu multã bãtaie de niºte monahi necunoscuþi, ale cãror chipuri strã-
cap, dar bãtaia de cap ºi zidirea lor sunt treburi luceau puternic, într-un mod pe care Sfântul An-
mireneºti pline de griji. Viaþa monahului este în tipa nu-l putea descrie, pentru cã nu-l mai întâl-
bisericã, iar îndeletnicirea lui, pravila cãlugãreas- nise. În toamna acelui an, pe când se ruga, icoana
cã”. Aºadar, rugãciunea în biserica este de mare Maicii Domnului a plecat singurã de la locul ei ºi i
preþ, dar acest lucru nu se va putea face fãrã îm- s-a aºezat pe piept, în timp ce celelalte au cãzut
plinirea pravilei de chilie, dupã cum însuºi a dat jos. Bãtrânul a aºezat icoana la locul ei, iar aceas-
pildã. Altãdatã, fiind întrebat ce este de trebuinþã tã întâmplare minunatã a destãinuit-o doar cu
cel mai mult pentru desãvârºirea în rugãciune, a trei zile înainte de sfârºitul sãu pãmântesc ºi nu-
rãspuns: rãbdarea. Paºtele, Învierea Domnului mai unuia dintre cei mai apropiaþi ucenici ai sãi.
este învãþãtura ºi sãrbãtoarea fundamentalã pen- Mãsura duhovniceascã la care a ajuns Sfân-
tru orice creºtin, iar rânduiala Postului Mare, pre- tul Antipa reiese nu numai din cele petrecute
mergãtor acestui praznic al praznicelor este una pânã în momentul descris mai sus, ci ºi din urmã-
deosebitã. Este deosebitã atât prin asprime, cât ºi torul: aflat pe patul de moarte, cu douã zile înain-
prin frumuseþea liturgicã. În prima ºi ultima sãp- te de sfârºitul sãu, înconjurat de cei apropiaþi,
tãmânã a acestui Post, Pãrintele Antipa nu gusta cãlugãri ºi laici deopotrivã, a cunoscut cu duhul
nimic, nici mâncare ºi nici bãuturã. Aceiaºi rân- cã un frate de mãnãstire, þãran bãtrân, cuprins
duialã de post desãvârºit, o avea în fiecare luni, de apoplexie a cãzut mort în biserica mãnãstirii,
miercuri ºi vineri de peste an, precum ºi în ajunul aflatã la 5 km depãrtare. Acest lucru a fost ade-
Naºterii ºi Botezului Domnului. În restul zilelor verit mai târziu de un monah care tocmai ajun-
de marþi, joi, sâmbãtã ºi duminicã gusta ceva la sese în schit.
prânz ºi doar atât. Deoarece el vieþuia în schit, În data de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66
când venea în mãnãstire (de 3 ori pe an) se supu- de ani, iubitorul pustiei ºi odrasla României,
nea rânduielii mãnãstireºti, care era mai puþin Pãrintele Antipa, s-a mutat la cele veºnice.
asprã. De asemenea, deºi îi rãpeau din timp,
Cuviosul primea la el pe oricine-i cerea sfatul. Prezen]a Stare]ului la
Odatã, unul dintre ucenicii din mãnãstire l-a Calapode[ti, dupq moarte
întrebat cum poate împãca postul aspru din schit
cu pogorãmintele mãnãstirii, dictate mai ales de Iatã viaþa împresionantã a Sfântului Antipa,
întâlnirea cu mirenii. Sfântul a rãspuns din care, alãturi de Pãrinþii Nifon ºi Nectarie, poate fi
Epistola cãtre Filipeni a Sfântului Apostol Pavel: considerat ctitorul Schitului Athonit Prodromu
„...întru toate m-am învãþat sã fiu ºi sãtul ºi din Sfântul Munte Athos, unde mulþi monahi ºi
flãmând, ºi în belºug ºi în lipsã” (Filipeni 4, 12). mireni, români sau de alte naþionalitãþi, ºi-au
Chilia lui era cu desãvârºire goalã. N-avea decât gãsit mântuirea. Prin viaþa sa, Pãrintele Antipa a
un analog ºi o stranã, iar în loc de pat avea doar o dovedit cã omul sfinþeºte locul ºi a confirmat va-
pãturã asprã, întinsã pe jos. Nenãzuind spre loarea universalã a ortodoxiei, diversitatea în
nimic pãmântesc, îºi dedica tot timpul rugãciunii, unitate, cum spunea un gânditor rus. Dumnezeu
smerindu-se ºi mustrându-se pe sine, ceea ce îl este acelaºi peste tot ºi ascultã rugãciunea noas-
fãcea plãcut în faþa lui Dumnezeu, dar îl evidenþia trã oriunde ne-am afla. Postul, credinþa nestrã-
ºi în faþa celorlaþti monahi, care îi purtau un mutatã în Maica Domnului ºi nu în ultimul rând
respect deosebit. rugãciunea, au fost armele de care s-a folosit Sfân-
tul Antipa pentru a birui ispitele de multe feluri,
Aproape de sfâr[itul squ de la oameni sau de la draci, unelte cu care ºi-a
pqmântesc „croit” drum prin deºisul ispitelor vieþii pãmân-
teºti. Dintre tot ce putem oferi lui Dumnezeu, nu-
În anul în care a pãrãsit lumea noastrã trecã- mai dragostea nu poate fi mãsuratã. O spune
toare, el a vãzut în bisericã, în Sâmbãta Mare, Sfântul Apostol Pavel în binecunoscutul capitol

anul VII  nr. 82 55


ROST VIA SACRA

13 al Epistolei cãtre Corinteni: „De aº grãi în lim- tirea cuvenitã. Aceastã cruce a rãmas la diferite
bile oamenilor ºi ale îngerilor, iar dragoste nu persoane pânã când Sfântul a rânduit sã se înfiin-
am, fãcutu-m-am aramã sunãtoare ºi chimval þeze acest schit unde sa fie oferitã spre închinare.
rãsunãtor. ªi de aº avea darul proorociei ºi taine- Un preot de mir, în posesia cãruia s-a aflat pentru
le toate le-aº cunoaºte ºi orice ºtiinþã, ºi de aº avea o bucatã de timp, a mãrturisit cã luând-o la el cu
atâta credinþã încât sã mut ºi munþii, iar dragoste ocazia diferitelor procesiuni, a adus multã alinare
nu am, nimic nu sunt. ªi de aº împãrþi toatã avuþia celor de faþã. Existã chiar ºi cazul fericit al unei fe-
mea ºi de aº da trupul meu ca sã fie ars, iar dra- mei dintr-un sat apropiat, care a fost vindecatã de
goste nu am, nimic nu-mi foloseºte. Dragostea în- o ceaþã pe ochi dupã ce s-a rugat Sfântului ºi s-a
delung rabdã; dragostea este binevoitoare, dra- atins de aceastã cruce.
gostea nu pizmuieºte, nu se laudã, nu se trufeºte.
Dragostea nu se poartã cu necuviinþã, nu cautã
ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeºte
rãul. Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de
adevãr. Toate le suferã, toate le crede, toate le
nãdãjduieºte, toate le rabdã. Dragostea nu cade
niciodatã. Cât despre proorocii - se vor desfiinþa;
darul limbilor va înceta; ºtiinþa se va sfãrºi; [...] ªi
acum rãmân acestea trei: credinþa, nãdejdea,
dragostea. Iar mai mare decât acestea este
dragostea.” Ori, Pãrintele Antipa a dat dovadã de
dragoste nefãþarnicã, profundã, autenticã. A dat
dovadã de dragoste când a luat jugul lui Hristos,
când a fugit de acasã pentru a se cãlugãri, când a
fost rânduit iconom ºi în general, în toatã viaþa sa
duhovniceascã - dragoste faþã de rugãciune,
dragoste faþã de împlinirea poruncilor, dragoste
faþã de Dumnezeu ºi de aproapele, dragoste pen-
tru tot lucrul bun. Iar Dumnezeu i-a rãsplãtit în-
miit dragostea, rânduindu-l cu moaºte plãcut mi-
rositoare. Sfântul Antipa a semãnat dragoste ºi a
cules veºnicia în Iubirea Absolutã; a dat voinþã ºi
a luat putere, a renunþat la plãcerile egoiste ºi tre-
cãtoare, iar acum se bucurã de dumnezeiasca sla- De asemenea, Pãrintele Pahomie mãrturi-
vã ºi se desfãteazã de glasurile îngerilor, cu care seºte cã a simþit de la bun început prezenþa sfân-
aduce laudã lui Dumnezeu în Ceruri. Rugãciunea tului pe acele meleaguri ºi nãdãjduieºte cã, în vii-
nu este din aceastã lume, iar prin rugãciune, Sfân- tor, zona se va umple mai ales de monahi iubitori
tul Antipa s-a mutat, treptat, în lumea cealaltã. În- de nevoinþã, asemeni Cuviosului Antipa, sau
tâi s-a mutat cu gândul ºi cu dorirea, iar apoi su- mãcar de oameni simpli, care sã treacã pragul
fletul sãu a moºtenit viaþa veºnicã. mãnãstirii pentru a înãlþa un cuvânt de laudã
În urma sa, pe locurile natale, s-a ridicat o cãtre Dumnezeu, cel minunat întru Sfinþii Sãi. Cu
micã aºezare dedicatã lui, a cãrui stareþ, este Pã- siguranþã, Sfântul Antipa de la Calapodeºti este
rintele Pahomie, originar din Comãneºti, vieþui- un sfânt al neamului românesc a cãrui cinstire
tor ºi el pentru un timp în Sfântul Munte. Acesta, trebuie sã sporeascã, mai ales în zonele înveci-
cu ajutorul unor binecredincioºi din Bucureºti a nate: Bacãu, Adjud, Bârlad, ai cãror binecredin-
reuºit sã îmbrace cu argint crucea de cãlugãrie a cioºi locuitori sunt datori sã cunoascã Sfântul de
Sfântului, adusã de cãlugãrii ruºi, oferindu-i cins- lângã ei.

56 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

Alegeri la USR

Uniunea Scriitorilor
[i „Cazul Goma“
Flori Bqlqnescu Paul Goma este „prea...” ºi „prea...”, sã ia de bunã
afirmaþia de circar a lui Dinescu: „i-am primit, bã,

A
cum câteva zile îi rãspundeam dlui Liviu pe toþi înapoi”3, precum ºi rãspunsurile contra-
Ioan Stoiciu la un mesaj colectiv, prilejuit dictorii ale oamenilor USR-ului, cum cã Paul
de apariþia textului Domniei Sale „Mano- Goma ar fi primit imediat dupã instalarea lui Di-
lescu reales? Goma, preºedinte de onoare”, în zia- nescu o scrisoare „personalã” prin care era anun-
rul „Cotidianul”1. Între timp, au avut loc alegerile þat cã a fost repus în drepturi..., apoi cã nu s-a
pentru preºedintele USR. De atâþia ani mã ocup gãsit nimic în arhiva etc. etc. Tot aºa cum scriitorii
de redactarea ºi editarea cãrþilor lui Paul Goma în se mulþumesc sã afirme cã pe Paul Goma nu l-au
România ºi nu mã lasã indiferentã felul în care dat afarã din USR colegii sãi, ci numai Partidul &
este tratat scriitorul de ai lui. Securitatea. Este una din veºnicele noastre pro-
bleme: nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne
Stimate Domnule Stoiciu, miroase.
Dupã cum bine ºtiþi, nu sunt membrã a USR.
Ceea ce nu mã împiedicã sã (mã) întreb de ce nu
este Paul Goma membru al USR. Pentru cã nu
ºtiu, vã întreb pe Dvs.: poate fi propus ºi ales
preºedinte de onoare al unei instituþii cineva care
nu are calitatea minimalã de simplu membru?2.
În cazul în care este viabilã aceastã posibilitate,
întrebarea urmãtoare: este posibil sã fie remu-
nerat în vreun fel anume preºedintele de onoare?
Pentru cã aici nu vorbim despre vreun Nicolae
Manolescu – despre care ºtim câte funcþii ºi veni-
turi are –, ci despre un om fãrã venituri, lãsat pe
drumuri ºi fãrã cetãþenie de statul român (comu-
nist ºi „de drept”).
Îmi pare rãu cã trebuie sã spun: breasla
Domniilor Voastre s-a mulþumit sã considere cã
1 Apãrut în 22 noiembrie 2009. În acel articol, scriitorul L.I. Stoiciu reaminteºte: „Mai grav, singurul simbol româ-
nesc al disidenþei scriitoriceºti, Paul Goma, care ar fi putut sã dea strãlucire USR azi, nu numai cã n-a fost repus în
drepturi (el trãieºte din 1977 din mila statului francez, ca refugiat politic), dar sub preºedinþia lui Manolescu a fost
diabolizat în stilul cel mai nedemn cu putinþã!” ºi cere: “Dupã 20 de ani de decadenþã scriitoriceascã, lui Goma tre-
buie sã i se facã dreptate: sã fie ales azi preºedinte de onoare al USR! El ar da credibilitate moralã USR.”
2 Înaintea Conferinþei Naþionale a USR, din 23 noiembrie a.c., un grup de scriitori au fãcut un apel public pentru
alegerea lui Paul Goma ca preºedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din România.
3 Mircea Dinescu susþine cã, atunci când era preºedinte al USR, imediat dupã revoluþie, i-a reprimit în Uniune pe
toþi cei excluºi pe motive politice.

anul VII  nr. 82 57


ROST LA ROST

De aceea, ca om din afara acestei Uniuni, vãd luminãm odatã. Altfel, este nefiresc ca un foarte
situaþia altfel: Paul Goma sã redevinã membru al prizat scriitor ce trãieºte în afara þãrii sã afirme cã
USR, aºa cum sunteþi ºi Domniile Voastre, mem- Paul Goma „eeste membru al Uniunii: ca ºi mine ca
bru cu drepturi depline. ºi alþii din afara þãrii” [sublinierile îi aparþin], sin-
De 20 de ani, ne-am pierdut ºi candorile ºi gura problemã a Domniei Sale fiind teama cã va
rãbdãrile, de acum, dacã vrem sã se mai schimbe fi reales Nicolae Manolescu. Reacþia mea la epis-
ceva în bine, nu trebuie decât sã încercãm sã tola electronicã a dlui Stoiciu se referã la îngrijo-
facem lucruri mãrunte ºi normale. rarea pentru Paul Goma, nu mã intereseazã cine
Toate cele bune, este ºeful scriitorilor, cu atât mai puþin cu cât pe
Flori Bãlãnescu scriitorii care-ºi trimit reprezentanþii sã voteze
nu-i intereseazã.
P.S. din 24 noiembrie 2009:
Lucrurile rãmân la fel ºi dupã alegerile pen- ***
tru preºedinþia USR, de ieri. Tocmai am primit un
mesaj de la dl Stoiciu. Îmi retransmite mesajul Dl George Onofrei este inginer ºi locuieºte în
unui scriitor venerabil, care a preferat sã nu Galaþi. M-a contactat recent, la câþiva ani dupã ce
rãspundã întregului grup cãruia se adresase dl a aflat de „Apelul Goma”. Este revoltat de felul în
Stoiciu. De aceea, nu-mi permit sã îi dau numele, care este tratat Paul Goma de cãtre cobreslaºi.
însã, indirect, rãspunsul mi se adresa, pentru a ªtiind cã nu are putere realã (cine, în afarã de
clarifica, pesemne, parte din „nedumeririle” aceia cãrora vrem sã le atragem atenþia are?), a
mele. Realesul preºedinte al USR, Nicolae Mano- încercat ceva aflat la îndemânã. A gãsit pe site-ul
lescu, secondat de scriitorul (ºi omul politic liber- USR o adresã de contact, de la Departamentul de
al!) Varujan Vosganian, la interpelarea poetului Externe al USR. Sunã foarte... diplomatic, nu? La
Liviu Ioan Stoiciu, a negat cã Paul Goma este 1 martie 2009, îi scrie pe e-mail dnei Irina Horea:
membru al USR. Este o declaraþie fãcutã în plenul
unei adunãri, deci, este o poziþie publicã. Dl Ma- „Stimatã doamnã Irina Horea,
nolescu a mai spus cã Paul Goma, nefiind mem- Cu totul întâmplãtor, astãzi, am dat de site-ul
bru al USR, nu are cum sã primeascã pensie, aju- Uniunii Scriitorilor ºi am avut plãcerea sã constat cã
tor etc. A doua parte a afirmaþiei se referã la o ciu- la rubrica de contacte US existã ºi un departament
datã încãpãþânare a conducerii acestei instituþii, de externe. Am consultat lista cu unele CV-uri ale
care o þine langa de 20 de ani, cã scriitorul refu- unor scriitori ºi ce-am constatat: sunt membri per-
giat politic la Paris a refuzat constant invitaþia de soane care au publicat doar câteva rânduri în câte o
a reveni ca membru. Rãspunsul lui Paul Goma revistã ºi, hop!, s-au trezit scriitori peste noapte. Nu
(pe care, de altfel, îl ºtim, fiindcã l-a spus-scris de am pregãtirea sã judec valoarea lor, dar cum puteþi
foarte multe ori) este: „Nu am primit niciodatã, dormi liniºtitã, stimatã doamnã, când lui Paul
nici un fel de hârtie prin care sã mi se confirme ca Goma de douãzeci de ani i se refuzã dreptul, legitim
aº fi fost reprimit în Uniune. DAR ASTA AM MAI în fond, de a fi membru în US?
SCRIS-O... Care este „statutul” meu? NU ªTIU! AM ªtim cã vã este comod sã primiþi o leafã ºi sã
MAI SCRIS despre „contradicþiile” Blandienei cu nu deranjaþi pe marele Dvs. ºef: Nicolae Manoles-
Manolescu - faþã de „docomentul” publicat de cu. Am vãzut ce-a scris despre Goma în Istoria
mine în Culoarea… [curcubeului] - unde se spune Criticã a Literaturii Române: un erou prea mic
limpede cã fusesem exclus”. pentru un razboi atat de mare!!! Dar despre fap-
Presa îl citeazã ºi pe dl Varujan Vosganian: tul cã Goma are zeci de cãrþi publicate, unele din-
„...«Nu pot sã-l bag cu forþa în Uniune», a tranºat tre ele publicate ºi în strãinãtate, ce pãrere aveþi?
Vosganian disputa”. Aserþiunea este corectã în Aþi ridicat vreodatã aceastã problemã? Sau
formã ºi falsã în conþinut. Îl rog pe dl Vosganian proveniþi ºi Dvs. din rândurile oculte ale unor
sã dea publicitãþii „actele doveditoare”, sã ne structuri de vreo 20 de ani apuse ºi reînviate?

58 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

Este strigãtor la cer ce se întâmplã. Se tilor kaghebiºti, cã Poºta Românã era încã în dis-
comenteazã pe posturi despre opoziþia scriito- pozitivul de interceptare al Securitãþii ºi mult-
rilor de pe alte meleaguri, dar despre ai noºtri invocata scrisoricã s-a „perdut”... Însã, de câte
nimic. Ca ºi cum nici n-ar exista. Sã nu credeþi cã decenii mai este nevoie pentru ca fãuritorii poli-
nu sunt oameni în þara asta care nu se lasã ticii de la USR sã se punã de acord asupra strate-
prostiþi. Consider cã nu vã faceþi treaba, atâta giei mediatice în vederea unui rãspuns credibil?
timp cât un scriitor de talia lui Goma este încã în Un refuz din partea lui Paul Goma în decembrie
exil ºi nu este nici acum membru al US. Cine, sti- 1989 – când îºi aºtepta România ºi românii cu
matã doamnã, spunea înainte de 89 despre inima la gurã – este absolut NEVEROSIMIL.
Goma cã nu este un scriitor de valoare? Securita- Dl Onofrei revine, pe bunã dreptate,
tea! Deºi zilnic cãrþile lui erau comentate pe larg nemulþumit (la fel de retoric, neavând interlocu-
la Radio Free Europe de cãtre Monica Lovinescu tor): „[...] De 19 ani urmãresc ceea ce se întâmplã
ºi Virgil Ierunca. Poate nu ºtiþi, ºi atunci vã spun cu Goma ºi pot sã mãrturisesc cã relativ recent
eu, cã pânã în aprilie 1977 Goma a fost membru am înþeles deplin ceea ce se întâmplã de fapt cu
al US ºi a fost exclus cu ajutorul confraþilor lui de intelectualii din þara noastrã. În mod normal, ar
breaslã, pe criterii politice. De asta revin: cum fi trebuit ca schimbul de opinii sã-l am cu Dl.
puteþi sta linistitã când aveþi de soluþionat un ast- Nicolae Manolescu, dar el face parte din sistemul
fel de caz? Acum, cã sunteti la curent cu toate aces- care l-a exclus pe Goma. N-are cum sã fie
tea, cum o sã reacþionaþi? imparþial. Dvs. trebuie sã fiþi imparþialã, pentru cã
O sã las un timp, dupã care vã voi face publi- funcþia publicã vã obliga. Uniunea Scriitorilor nu
cã, prin media, lipsa Dvs. de reacþie. Bãnuiesc ca se poate considera o castã închisã, care deþine
n-o sã vã puneþi rãu cu ºeful, ca sã dezbateþi acest adevãrul absolut. Un intelectual trebuie sã se
caz atât de delicat. îndoiascã. În acest caz aveþi o mare rãspundere.
ªi acum mã întreb: de ce nu v-aþi documentat
Cu stimã, temeinic atunci când mi-aþi dat rãspunsul la
George Onofrei, Galaþi” scrisoare? Aþi afirmat cã lui Goma i s-a trimis o
[scrisoare publicatã cu acordul autorului] scrisoare prin care i s-a confirmat statutul de
membru al US ºi cã acesta a refuzat. Aþi vãzut Dvs.
Rãspunsul vine destul de prompt, la 5 mar- aceastã scrisoare? Mã îndoiesc. Pãi, ia gândiþi-vã
tie. Citãm numai ce ne intereseazã, considerând ºi Dvs. logic: cine se gândea sã-i redea lui Goma,
cã este de interes public: „Paul Goma n-a fost pe 23 dec. ’89, acest drept, când Ceausescu era
exclus de colegii lui din USR, ci printr-o decizie a încã prin þarã?
conducerii PCR nesupusã votului Consiliului De doi ani, eu ºi Goma ne scriem ºi puteþi
USR, neconsultat în aceastã privinþã. În 23 consulta pe site-ul lui în Jurnalul pe 2009 care a
decembrie 1989, la propunerea noii conduceri, fost rãspunsul sãu. Sunteþi din interior ºi ºtiþi
interimare, a USR, lui Paul Goma i s-a trimis o foarte bine cum stau lucrurile cu Goma atunci
scrisoare în care îi era reconfirmatã calitatea de când se pomeneºte despre el (cine îndrãzneºte!).
membru al USR. Paul Goma a refuzat. N-a revenit În 19 ani nu s-ar fi fãcut public refuzul lui Goma?
asupra refuzului nici pânã astãzi”. În ’90 relaþiile dintre Goma ºi intelectualii
Sã înþelegem cã noua gardie iacobinã a din þarã erau bune. Dacã în ’77 scriitorii n-au avut
Uniunii a smuls inima feudalismului roºu din curajul sã protesteze, ceea ce nu-i cu totul condam-
pieptul USR în chiar prima zi a preluãrii puterii ºi nabil, de ce în anii ’90 n-au manifestat vehement
primul gest pe care l-a fãcut a fost acela de a reda în favoarea înapoierii cetãþeniei lui Goma? Pãi nici
demnitatea scriitorilor oprimaþi de Fiara Comu- n-aveau cum, pentru cã ei erau preocupaþi de cum
nistã? Sã-i acordãm un mic credit dlui Mircea sã-l reabiliteze pe Iliescu dupã mineriadã!
Dinescu ºi sã admitem cã toate aceste fapte de vi- Pot sã vã scriu argumentat pagini întregi
tejie nemaiauzitã se petreceau sub tirul teroriº- despre comportamentul discutabil al scriitorilor

anul VII  nr. 82 59


ROST DECANTQRI

dupã ´90. Trebuie sã ºtiþi cã sunt intelectuali în situaþie. E normal sã poatã (putem) face distincþia
aceastã þarã care nu mai sunt dispuºi sã înghitã la între criticul literar ºi managerul care trebuie sã
nesfârºit minciuni. Dacã suntem unde suntem fie preºedintele USR. Venise timpul, de dinainte
este ºi pentru comportamentul nostru. Goma nu de a da publicitãþii verdicte (despre relaþia cu
este pus de mine pe un piedestal numai cã i-am Paul Goma, despre turnãtorii de la USR, despre
citit romanele ºi pentru cã a înjurat (meritat) inte- natura de prozator îndoielnicã a unor scriitori
lectualii din þarã. Goma este un simbol pe care îl celebri etc. etc.), pentru ca dl Manolescu sã ia de-
avem ºi de care ne batem joc. Pentru ca acest po- cizii în sprijinul unor principii universale ºi pro-
por sã poatã spune cã a avut ºi el un Soljeniþîn, fund umane, având legãturã cu literatura ºi cu
Goma ºi-a pus totul în joc: viaþa, familia, cariera, scriitorii ei. Ne-am fi bucurat dacã cele declarate
þara în care trãia, relaþiile cu prietenii, totul! Pu- mai an ar fi avut urmãri pozitive de substanþã, în
teþi contesta acest lucru cu argumente solide? aºa fel încât USR sã nu se mai hrãneascã din
Doamnã, mie mi-a fost teribil de fricã de Securita- aceeaºi mentalitate a jocurilor de interese, sub
te fãrã sã am nici o legaturã vreodata cu ei. Am pancarta unei prãvãlii dichisite unde gãseºti ºi
cunoscut umilinþa teribilã a intelectualului care marfã de calitate, ºi produse de mâna a doua, ºi
nu se poate exprima liber în þara lui. ªi acum, cã-l expirate. „ªtim aºadar cã cel puþin unul din doi
avem pe al nostru, noi ce facem? De asta, doam- scriitori din conducerea U.S.R. este curat. Deo-
nã, vã scriu, pentru cã n-am avut curajul sã strig, camdatã. [...] Cred cã a venit timpul sã privim cu
n-aþi avut curajul sã strigaþi, dar mãcar sã-l punem mai mult optimism viitorul trecutului nostru: nu-
la locul pe care îl meritã. Este revoltãtor! mãrul celor care au semnat angajamente la Secu-
Cã nu vã place de Goma pot sã înþeleg, dar ritate este cu mult mai mic decât ne-am închipuit
nu înþeleg de ce a trebuit sã minþiþi în legaturã cu la un moment dat. Aflaþi sub ºocul unor dezvã-
acea scrisoare din 23.12.1989. Acum vã pot spune luiri îngrozitoare (Doinaº, Paleologu, Caraion,
cu certitudine cã, dacã nu indicaþi sursa acelei Uricaru), începusem sã ne temem pentru onoa-
presupuse scrisori, va trebui sã daþi socotealã în rea breslei literare. Se pare cã ne putem redobân-
presã. De ce aveþi obligaþia sã furnizaþi sursa? di încrederea. Nu toþi am fost turnãtori”. (Nicolae
Citiþi, vã rog, obiectivele US, conform cu Statutul: Manolescu, Scriitorii ºi Securitatea, „România
asociaþie profesionalã de utilitate publicã ºi are Literarã”, Nr. 51-52/ 2008)
ca scop sprijinirea literaturii, a intereselor profe- Dacã pe vremuri folclorul spunea cã unul
sionale, economice, sociale ºi morale ale scriito- din trei români care se întâlneau la o ºuetã era
rilor. turnãtor, iatã, unul din doi membri ai Consiliului
Sã nu consideraþi cã apelul meu este ten- USR a deþinut înalta calitate.
denþios, dar în aceastã situaþie, Dvs. chiar aveþi o Dupã cum tot constatãm de 20 de ani
problemã! încoace, unele arhive ale Securitãþii sunt scoase la
ivealã numai dacã interesul „naþional” o cere.
Cu deosebitã consideraþie, Însã, în graba de a dosi ori distruge probe rãmân
Ing. George Onofrei, Galaþi, 14.09.2009” întotdeauna urme. Una dintre acestea este o
[scrisoare publicatã cu acordul autorului] notã-raport olografã a securistului Victor Achim,
din 9 aprilie 1977, ce rezumã o ºedinþã a „Comite-
*** tului Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti”. A fost
reprodusã în Culoarea curcubeului ’77. Cod
Indiferent cine o conduce, instituþia trebuie „Bãrbosul”. Documentul confirmã pregãtirile
sã funcþioneze normal, în scopul sprijinirii „lite- pentru excluderea scriitorului din USR, în aprilie
raturii, a intereselor profesionale, economice, 1977, pe când era torturat la Rahova. O analizã
sociale ºi morale ale scriitorilor”. circumstanþialã relevã cã dl Goma are dreptate.
Ar fi onorant, nu pentru Paul Goma, ci pen- Cine a citit (multã) memorialisticã de închisoare
tru dl Nicolae Manolescu sã limpezeascã aceastã recunoaºte stilul Securitãþii ºi verosimilitatea

60 anul VII  nr. 82


DECANTQRI ROST

celor rememorate de Paul Goma în legãturã cu Durerii» realizat de Lucia Hossu-Longin în anul
ancheta de la Rahova: „14 APRILIE [...] 2000 pentru Televiziune Românã.
Pe la ora nouã a intrat Grenadã [Vasile Ce anume neagã Ana Blandiana, N. Manoles-
Gheorghe]. Cãmaºã proaspãtã, cravatã veselã – cu, Fãnuº Neagu? Existenþa «hârtiei» care dove-
el însuºi grozav de vesel: deºte actul de vânzare-de-frate? «Hârtia» existã.
– Ei, Goma, acu’ poa’ sã-þi faci rugãciunea dupe Ca ºi fapta”.
urmã! Eº’ ter-me-nat, sempaticule! – o mai auzisem,
de astã datã era chiar vesel. Ia te uitã!, a arãtat o hâr- Iatã „hârtia”:
tie. Actul de deces! Deces fãrã glorie… (…) Trãgem „151/A.V/ 9-04-1977
linie ºi fãcem adunarea: eºti pe mâna noastrã, NOTÃ-RAPORT
ancheta-i pe ‘fârºite, ai douã capete de acuzare Azi a avut loc ºedinþa Comitetului Asociaþiei
babane, «Europa» se face cã plouã, nici un cuvinþel scriitorilor din Bucureºti în care principalul
despre tine, Uniunea Scriitorilor te-a exclus… punct al ordini [!] de zi a fost pregãtirea alegerii
– Noutate veche… M-a exclus de acum câteva viitoarelor organe.
luni… Cu aceastã ocazie s-a pus în discuþie ºi prob-
– Te înºeli, frumosule! Te-a dat afar’ ieri…(…) lema excluderii lui Paul Goma din Uniunea
– Cine m-a exclus: Hobanã? Scriitorilor.
– Nu bãiete, Consiliul te-a exclus – eºti mort [propoziþiune ºtearsã, înlocuitã cu: iar la
ºi livid!” punctul diverse s-a pus în discuþie PAUL GOMA]
Paul Goma revine în ediþia electronicã a Au fost prezenþi ºase din cei nouã membri ai
cãrþii cu o notã din 2008: „În dosarul meu fig- Comitetului. A [!] lipsit NINA CASSIAN, EUGEN
ureazã o «hârtie» manuscrisã (reprodusã aici, în JEBELEANU ºi MARIN PREDA, deºi au fost
secþiunea «Bãrbosul» de la pag. 408). O «hârtie» anunþaþi ºi se gãsesc la Bucureºti. Au mai partici-
dactilografiatã este reprodusã în «Memorialul pat Virgil Teodorescu, preºedintele Uniunii,

anul VII  nr. 82 61


ROST LA ROST

Dumitru Ghiºe, vicepreºedinte la C.C.E.S., Vasile Mulþi s-au trezit vorbind limba de lemn a
Nicolescu, Directorul Direcþiei culturale din corectitudinii politice, spunând cã ºi ei au fãcut o
C.C.E.S. ºi I. BUCUROIU, activistul secþiei care asemenea cerere. Dar sã facã cerere cine a vorbit
rãspunde de Uniune. mereu limba de lemn a corectitudinii ideologice.
Cînd s-a discutat «Cazul Goma», tov. George Paul Goma a rupt rândul ºi ne-a arãtat cã liberta-
Macovescu, secretarul Asociaþiei, a fãcut o scurtã tea este posibilã ºi începe cu fiecare dintre noi, pe
informare în care a arãtat pe scurt activitatea când noi stãteam în linie. Cine face asemenea afir-
infracþionalã a lui GOMA PAUL. maþii se comparã cu Paul Goma, ºi nu este cazul.
La acelaº [!] lucru s-a referit ºi Dumitru Ghiºe. De ce dovezi o fi nevoie (precum în cazul
Propunerea excluderii a fost votatã în una- condamnãrii comunismului!?) aºa încât repre-
nimitate conform articolului [douã cuvinte zentanþii noºtri sã înþeleagã cã nu avem nevoie sã
ºterse] fiind acuzat cã a încãlcat articolul 9 din ne împãunãm cu eroi dupã ce au murit, avem
Statutul Uniunii. nevoie sã fim o societate normalã, cu reflexe
În încheierea discuþiilor Fãnuº Neagu, mem- sãnãtoase, avem nevoie sã recunoaºtem demnita-
bru al Comitetului, a propus ca procesul verbal tea ºi calitatea de orice naturã a unui om în tim-
prin care s-a luat aceastã hotãrîre sã fie semnat ºi pul vieþii sale. Paul Goma nu este doar „disiden-
de cei trei membri care au lipsit de la aceastã tul”, „cel mai mare ºi mai cunoscut opozant al co-
ºedinþã. Propunerea a fost aprobatã”. munismului din România”, „un Soljeniþîn ro-
Cât de moral li se pare tuturor celor care au mân”, „marele scriitor” sau „controversatul/ ne-
þinut frâiele USR dupã 1989 ca unii precum Nina talentatul scriitor” etc., este ºi un om în vârstã,
Cassian sau Fãnuº Neagu sã binemerite de la scrii- bolnav, lipsit de mijloace financiare, care a suferit
torimea ºi poporul român [ºi chiar de la Institutul pentru noi ºi care, azi, în 25 noiembrie 2009, trã-
Cultural Român], tot aºa cum generalul securist ieºte în refugiu politic la Paris, cu familia sa, care
Nicolae Pleºiþã a binemeritat pânã mai ieri, când îi împãrtãºeºte soarta ºi statutul.
a trecut la veºnica odihnã? Paul Goma nu este o arhitecturã efemerã, un
Scriitorii (chiar trebuie sã spun mereu: unii simbol de hârtie, este un om viu.
scriitori?) l-au înjunghiat pe la spate când anche-
tatorii îl zdrobeau în bãtãi, otrãvindu-l, pentru a
se asigura cã moare în câteva zile „de moarte
bunã”, iar Pleºiþã îl umilea trãgându-l de barbã,
„prieteneºte”...
De ce argument o fi nevoie pentru a convin-
ge conducerea USR cã trebuie sã facã un gest
absolut firesc faþã de Paul Goma?
De ce argumente o fi nevoie pentru statul
român de drept sã recunoascã public demnitatea
ºi statura moralã a lui Paul Goma, dintr-o vreme
în care noi, cu puþinele excepþii ce nu fac decât sã
confirme regula tristã a laºitãþii, tãceam ºi „rezis-
tam” te miri cum ºi pentru ce?
De ce vrea statul român – sã îl numim pe
Traian Bãsescu, preºedintele care a condamnat
comunismul, pentru cã nu îl costã nimic! – sã îl
umileascã pe Paul Goma?
De ce Monica Macovei – de la care toþi am
aºteptat schimbãri fundamentale în Justiþie – l-a
trimis sã facã cerere de redobândire a cetãþeniei?

62 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

Bioetica tehnologiei
informaþionale
„Revolution doesn’t happen when society adopts
new technologies – it happens when society adopts
new behaviors“2.
(Clay Shirky)

Pr. prof. dr. Mihai Valicq*

n ultimele decenii a apãrut o serie de noi fe-

Î nomene ºi procese ce caracterizeazã evoluþia


societãþii umane în ansamblu ei3, care sublini-
azã faptul, cã ne aflãm într-o perioadã de mutaþii
profunde ce definesc tranziþia4 de la societatea
industrialã, la societatea de tip informaþional.
Aceasta se manifestã sub forma unei crize a mo-
delului capitalist de dezvoltare ºi prin apariþia
unor concepte noi neexplicate suficient5.

Tehnologia, între
transcendental [i imanent
întrucât tehnologiile, inclusiv cele informaþio-
Unii prezintã tehnologia nu numai ca instru- nale, la fel ca ºi ºtiinþa, inventariazã progresele în
ment sau unealtã6, ci ºi ca activitate socialã, ºi procesul de cunoaºtere omeneascã, acestea fiind
chiar simbolicã prin care omul a învãþat ºi va în- doar instrumente ale cunoaºterii ºi nu reprezintã
vãþa sã-ºi exprime identitatea creatoare. Totuºi, cunoaºterea însãºi. Cred cã aceastã concepþie stã
teologia nu poate fi de acord cu aceastã opinie, la baza confuziei, care face ca societatea informa-
* Universitatea Albert Ludwig, Freiburg, Germania
1 Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.
2 „Revoluþia nu se întâmplã atunci când societatea adoptã noi tehnologii, ci atunci când societatea adoptã noi
comportamente”.
3 De exemplu: dezvoltarea tehnologiei de vârf (hi tek), explorarea cosmosului, ingineria geneticã, etc.
4 Aceastã tranziþie s-a materializat pe plan internaþional în urmãtoarele fenomene ºi procese majore: globalizarea
fluxurilor de schimburi materiale ºi nemateriale (financiare ºi informaþionale) dublatã de integrarea regionalã,
pe plan naþional prin reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea durabilã, privitã sub cele trei aspecte
definitorii (economicã, ecologicã ºi socialã), ºi pentru edificarea unei societãþi (informaþionale) a cunoaºterii,
iar la nivelul individului prin cãutarea unei noi identitãþi. Vezi Gabriela Lucia Sabãu, Premise ale procesului
tranziþiei de la societatea industrialã la socitatea cunoaºterii în:
http://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre
+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk.
5 Idem, ibidem.
6 Analizând evoluþiile tehnologice, o serie de savanþi (M. Heidegger, 1962, L. Mumford, 1964, M. Foucault, 1972, D.
Bohm, 1983, I. Prigogine, I. Stengers, 1984) au demonstrat cã, de fapt, progresele tehnologice se bazeazã pe
avansuri mai largi, de naturã epistemologicã ºi ontologicã ºi nu invers.

anul VII  nr. 82 63


ROST LA ROST

þionalã sã fie identificatã cu societatea cunoaº- Spengler spune în acest sens, cã omul, dacã
terii7. nu este atent, poate deveni din stãpân al lumii în
Tehnologiile informaþionale8 se dezvoltã pe sclav al maºinii, adicã al tehnologiei11.
baza ºtiinþei fundamentatã în era modernã. Aces- Este cunoscutã publicului larg critica „cla-
tea constituie vehicule pentru diseminarea cu- sicã” a tehnologiei, care o considerã în general
noaºterii ºtiinþifice ºi perpetueazã ordinea ºi periculoasã ºi chiar dãunãtoare omului. Aceastã
explicaþiile „ºtiinþifice“ specifice acestei ere9 ºi opinie este susþinutã de mari gânditori: Oswald
nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau a-i Spengler12, Martin Heidegger13, Friedrich Juen-
limita acestuia libertatea. ger14, Lewis Mumford15, Jacques Ellul16, Olivier
Preeminenþa tehnologiei informaþionale în Clement17 ºi mulþi alþii18, iar mai recent Ovidiu
faþa individului riscã sã sacrifice individul în Hurduzeu în cartea Unabomber, profetul
numele ºtiinþei, a societãþii, a binelui mondial, a ucigaº19 sau în Sclavii fericiþi20, precum ºi Adrian
popoarelor etc. Preeminenþa conºtiinþei ºtiinþi- Stoica, cercetãtor în agenþia spaþialã NASA21,
fice, care pretinde cã numai oamenii de ºtiinþã susþin pãreri similare.
sunt chemaþi sã emitã norme etice10 este total Unii dintre ei considerã cã tehnologia, ca ºi
inacceptabilã, mai ales atunci când este vorba de cunoaºterea, are ºi o dimensiune transcenden-
destinul hristic al omului ºi de conºtiinþa lui reli- talã, un „domeniu al ideilor”, fiind legatã de sis-
gioasã. temele de credinþe, de valorile ºi preferinþele aso-
7 Vezi Gabriela Lucia Sabãu, Premise ale procesului tranziþiei de la societatea industrialã la socitatea cunoaºterii,
în:http://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+desp
re+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk.
8 Vezi Igor Cojocaru, Tehnologiile Informaþionale ºi de Comunicaþii, în:
www.akademos.asm.md/.../%20èç%20Academos+1+2009%2022%20TTEHNOLOGIILE%20INFOR-
MAÞIONALE%20 Tehnologiile informaþionale reprezintã un domeniu foarte important în dezvoltarea
economicã ºi culturalã a oricãrei societãþi. Aplicarea largã ºi multilateralã a acestora în activitatea omului
impune civilizaþiei moderne noi posibilitãþi calitative care la rândul sãu
contribuie la formarea societãþii informaþionale. Vezi pe larg: http://www.bitplus.moldinfonet.md/ro/about/
9 Vezi Inglis, A., Ling, P., Joosten, V., Delivering Digitally: Managing the Transition to the Knowledge Media, Kogan
Page, London, 1999.
10 Vezi Dr. Pavel Chirila, Pr. Mihai Valica ºi Dr. Madalina Popescu, Piste false în bioetica modernã, în:
http://www.crestinortodox.ro/morala/91063-piste-false-in-bioetica-moderna.
11 Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931, p. 31.
12 Vezi Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931.
13 Heidegger, M., Being and Time, Oxford, Blackwell, 1962.
14 Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în englezã: The Failure of Technology:
Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949.
15 Mumford, L., The Pentagon of Power: the Myth of the Machine, London, Secker and Warburg, 1964.
16 Ellul, Jacques, L’Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în englezã: Apocalypse, A Crossroad Book,
1977; Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în englezã: The technological bluff, William B. Eerdmans
Publishing Company, 1990).
17 Vezi Adevãr ºi libertate. Ortodoxia în conteporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad.
rom. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.
18 Vezi ºi: Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992;
Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în englezã: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951; Postman,
Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Davis, Erik,
Technosis. Muth, Magic and Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998; Bohm, D.,
Wholeness and the Implicate Order, London, Ark, 1983; Prigogine, I., Stengers, I., Order out of Chaos: Man’s
New Dialogue with Nature, New York, Bantam Books, 1984; Foucault, M., Histoire de la Folie a l’Age Classique,
Paris, Gallimard, 1972.
19 Ovidiu Hurduzeu, „Unabomber, profetul ucigaº”, Editura Logos, Bucureºti, 2007.
20 Ibidem, Sclavii fericiþi. Lumea vãzutã din Silicon Valley, ediþie completã, Iaºi, 2005.
21 Vezi Dr. ing Adrian Stoica, Da, trebuie sã ne temem de tehnologie, dar sã nu intrãm în panicã, în Ziarul Lumina,
sâmbãtã, 18 iulie 2009, pp. 8-9.

64 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

ciate acestora, ce inhibã sau valideazã anumite neyland-ul, Las Vegas-ul, ai dreptul sã munceºti în
acþiuni22. Atunci când tehnologia nu þine cont de UE. Te opui? Eºti un nimeni fãrã identitate. Deci
acest lucru ºi se dezvoltã neluând în calcul com- sitemul totalitar al catagrafierii biometrice sau al
plexitatea persoanei umane, ar putea duce la tehnologiei farã limite morale, ar putea confisca
ceea ce Olivier Clément numea „fatalitatea ºi fura identitatea socialã a persoanei umane.
tehnocraticã“23 ºi astfel se produce ruptura între Potrivit celor ce susþin tehnologia fãrã graniþe,
om ºi tehnologie, care îi poate deveni potrivnicã orice considerente etice sau religioase, care se
ºi chiar dãunãtoare24. În acest caz „transcen- opune satisfacerii necesitãþilor tehnologiei sau ar
denþa” tehnologiei se pierde ºi se poate uºor interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie
transforma într-un instrument de distrugere. extirpate din „sistemul total“, sau, adaptate „fac-
Jacques Ellul afirmã cã tehnologiile moder- torului tehnologic”27. În acest mod apare eviden-
ne formeazã un Sistem: „un ansamblu de elemen- tã subordonarea omului noilor tehnologii, elimi-
te interconectate, aºa încât evoluþia unuia pro- nându-l, astfel, din categoria fiinþelor libere ºi
voacã evoluþia ansamblului, iar fiecare modifi- transformându-l din persoanã în instrument ne-
care a ansamblului se rãsfrânge asupra fiecãrui cesar sistemului.
element în parte”25.
În teoria sistemicã26, omul este considerat o Imago Dei –
maºinã productivã, care rãspunde unor nece- ontologia iconicq a omului
sitãþi tehnice. Nevoile sale omeneºti sunt luate în
consideraþie, numai atâta timp cât satisfacerea În filosofia elenã, la Platon, la stoici si mai
lor respectã un protocol tehnic, iar individul, în târziu la neoplatonici28, tema „Chipul lui Dum-
rolul sãu de „sclav specializat”, contribuie la spo- nezeu” (eikon – imago Dei) reprezintã un termen
rirea eficienþei. Munceºti într-o corporaþie, ai o fundamental, iar în Vechiul Testament constituie
„poziþie”, un „venit”, eºti un „sclav fericit” al siste- însuºi nucleul antropologiei. În Noul Testa-
mului. Ai paºaport cu cip, eºti liber sã vizitezi Dis- ment termenul se îmbogãþeºte cu un conþinut
22 Vezi ºi Strange, S., An Eclectic Approach în C. Murphy and R. Tooze (eds.) The New International Political
Economy, Boulder, Co., Lynne Rienner, 1991.
23 Olivier Clément, op. cit. p. 39.
24 De exemplu sistemul biometeric este foarte vulnerabil ºi nesigur. Citirea cu multã uºurinþã, de cãtre oricine
deþine un computer perfermant, a datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, naþionalitate, vârstã,
etc.); citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitalã, amprenta facialã, amprenta retinei); clonarea
cip-urilor; modificare datelor ºi ataºarea lor la un alt paºaport; urmãrirea individului purtator de act electron-
ic cu cip; sustragerea datelor personale ºi biometrice din bazele de date Schengen; citirea datelor cu caracter
personal într-un mod extrem de facil ºi citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile
GSM. Vezi Matthias Becker, „Position ist Identität“. Der US-amerikanische Geograph Jerome Dobson warnt vor
Gefahren der Ortungstechnik. Drohen durch GPS-Technik neue Formen der Sklaverei? În:
http://www.geog.ku.edu/peoplepages/Dobson_D.shtml.
25 Jacques Ellul, Le système technicien, Calman-Lévy, Paris, 1977, p.158; Despre tehnologie ca sistem integrat vezi
de asemeni volumele Sclavii fericiþi (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) ºi Unabomber, profetul ucigaº,
ambele de Ovidiu Hurduzeu.
26 Vezi pe larg Structuralismul ºi teoria sistemicã, în: http://www.esnips.com/doc/8ca75e47-96af-41d0-9af8-
3f6a751d1a42/6.-structuralismul-si-teoria-sistemica
27 Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocºii sã critice tehnologia? Sau Lupta Pãrintelui Iustin cu ciberantropii, în
http://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/.
28 Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit
einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum
Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon“, in Recherches de science
religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4,
1959, pp. 459-479. Aceeasi idee o gasim la Sf. Macarie Egipteanul: „intre Dumnezeu si om exista cea mai mare
inrudire”, Omilia XLV, in Scrieri (Omilii duhovnicesti ), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Corniþescu, Bucureºti,
1992, p. 266.

anul VII  nr. 82 65


ROST LA ROST

hristologic, dând astfel noi dimensiuni – atheoretos –, adicã nu poate fi cuprinsã într-o
antropologiei. Dupã Sfântul Apostol Pavel, Iisus formulare definitivã, sau o definiþie clarã a „chi-
Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevã- pului”. El argumenteazã cã „din moment ce
zut”29. Omul nu este numai „limbajul lui Dumne- Dumnezeu este necuprins, este cu neputinþã ca
zeu”30, ci chiar imago Dei31, deci „chipul ºi asemã- «chipul» Lui din om sã nu fie ºi el de necuprins”35.
narea Lui”. În literatura patristicã imago Dei este Din acest motiv, tot el spune, este mai uºor sã
axa în jurul cãreia se structureazã cosmologia, cunoºti cerul decât pe tine însuþi. Omul rãmâne
antropologia ºi însãºi hristologia32. un mister ºi devine preotul întregului cosmos: „în
Expresia Imago Dei în om, dupã Sfinþii calitate de pãmânt, sunt legat de viaþa de jos, dar
Pãrinþi, este tratatã în consens unanim, atunci fiind ºi o pãrticicã dumnezeiascã, eu port în mine
când e vorba de ontologia chipului ºi a asemã- dorinþa vieþii viitoare”36. Deci chiar prin actul
nãrii omului cu Dumnezeu, întrucât aceºtia ex- creaþiei omul participã la Existenþa divinã, este
clud orice concepþie substanþialistã despre „chip „neamul lui Dumnezeu”37, ºi din acest motiv
ºi asemãnare”. Imago Dei constã în mod funcþio- „chipul” anticipeazã îndumnezeirea38.
nal, deci practic, în manifestarea vieþii sale spiri- Termenul de imago Dei este îmbogãþit de
tuale, ca nevoie primordialã ºi centralã. Primatul Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii prin diverse pãreri teo-
vieþii spirituale activeazã aspiraþia fiinþei noastre logice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: „în câte mo-
umane spre absolut, spre arhetipul ei divin, spre duri se foloseºte expresia «dupã chip»? Dupã fap-
Dumnezeu. tul cã omul are raþiune, intelect ºi libertate; dupã
Tema imago Dei reprezintã temelia antropo- faptul cã mintea omului naºte cuvânt ºi emite
logiei ortodoxe33. Acest lucru face foarte greu de duh; dupã calitatea de stãpân a omului….”39.
explicat - ºi cu atât mai greu de înþeles - natura Sfântul Epifanie al Ciprului crede cã chipul lui
„chipului lui Dumnezeu”, adicã omul. Conform Dumnezeu în om este în toatã fiinþa umanã ºi
Revelaþiei divine, el este creat din trup ºi suflet. „unde anume este sau unde se împlineºte chipul
Trupul este din materia comunã Cosmosului, iar lui Dumnezeu în om este cunoscut numai de
natura sufletului are o înrudire specialã cu Dumnezeu însuºi, Cel care a dat prin har omului
Dumnezeu. „Omul este înrudit cu Dumnezeu”34, existenþa Sa dupã chip”40. Sfântul Macarie Egip-
spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explicã de ce teanul considerã cã chipul lui Dumnezeu ar fi
natura omului se sustrage consideraþiei teoretice liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu41.
29 Coloseni 1, 15.
30 Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
31 Facerea 1, 26-27.
32 Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
33 Antropologia creºtinã ortodoxã cuprinde ºi noþiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care
vin în completarea noþiunii de imago Dei.
34 Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul ºi Creaþia în teologia
ortodoxã ºi în preocupãrile ecumenismului contemporan, Tezã de doctorat, în Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuar-
ie-iunie, 1998, p. 65. Vezi ºi Pr. Dr. Vasile Rãducã, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al BOR, Bucureºti, 1996, pp.109-113.
35 Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcãtuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – ani-
mal îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxã, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys,
L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
36 Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
37 Fapte 17, 28-29.
38 Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
39 Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe in Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas,
op. cit., p. 60.
40 Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60.
41 Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceºti, ed. cit. pp. 82-83.

66 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

Sfântul Maxim Mãrturisitorul vorbeºte despre o a. colectarea ºi stocarea datelor personale cu


„reciprocitate între Dumnezeu ºi om”. Ontologic, scopul de a fi livrate unor organizaþii suprasta-
aceastã reciprocitate se referã la relaþia Arhetip ºi tale, care invocã terorismul ºi alte scopuri mondi-
imaginea Sa, care trebuie sã devinã evidentã la aliste;
nivel existenþial, printr-o dublã miºcare: miºcarea b. identificarea frauduloasã a unei persoane
lui Dumnezeu spre om, prin întrupare, ºi miº- fãrã ºtiinþa ei, mai ales în locurile unde ea nu este
carea omului spre Dumnezeu pentru îndum- obligatã sã se prezinte;
nezeire (theosis). c. înregimentarea electronicã biometricã a
Asemãnarea omului cu Dumnezeu „priveºte omului, care îl acuzã a priori ca posibil infractor
nivelul existenþial”42, deci nu ontologic: devenim ºi îl claseazã în categoria mãrfurilor, a fiinþelor
astfel dumnezei prin har, luând parte la viaþa necuvântãtoare înjosind astfel demnitatea teo-
Dumnezeirii, îndumnezeindu-ne prin participare logicã ºi umanã a persoanei48;
la viaþa divinã43. Pe scurt, „sensul îndum-
nezeirii”, constã desigur într-un „aspect suprana-
tural, însã acesta e mai mult precondiþionat decât
un efect”44.

Chipul omului - redus


de la sacru la profan
Deci omul este înþeles de Pãrinþii Bisericii
„în mod ontologic numai ca fiinþã teologicã.
Ontologia lui este iconicã”45.
Din pãcate existã o tendinþã vizibilã în socie-
tatea contemporanã de a reduce persoana uma-
nã la condiþia de instrument ºi coborâtã de la
imago Dei la imago oeconomicus ºi la homo cipi-
cus. Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel
este mai actual ca oricând: „ªi sã nu vã potriviþi cu d. creerea unei baze de date biometrice cen-
acest veac, ci sã vã schimbaþi prin înnoirea minþii, tralizatã la nivel mondial, având în vedere vul-
ca sã deosebiþi care este voia lui Dumnezeu, ce nerabilitatea acesteia de a fi decodificatã de per-
este bun ºi plãcut ºi desãvârºit“46. soane rãu intenþionate sau de servicii secrete;
Personal consider urmãtoarele acþiuni, ca e. legiferarea implantului medical, care con-
fiind imorale ºi nedemne de fiinþa umanã47: form H.G. 55/2009 permite controlul proceselor

42 Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.


43 Vezi pe larg Pr. Dr. Mihai Valicã, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der
Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, ed. Christiana,
Bucureºti, 2008, pp. 206-216. Lucrarea este publicata în limba germana, în format PDF, si pe site-ul
Universitätsbibliothek Freiburg, la adresa http://www.freidok.uni-freiburg.de/volltexte/5713/.
44 Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud
Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
45 Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxã, Ed. Deisis, Sibiu
2002, p. 69.
46 Romani 12, 2.
47 Vezi pe larg studiul despre cipuri al pr. dr. Mihai Valicã, din cartea Vindecarea, a prof. univ. dr. Pavel Chirilã, ed.
Christiana, pp. 235-248.
48 Prin demnitate teologicã se înþelege destinul hristic si procesul de îndumnezeire al omului, iar prin demnitate
umanã se înþelege doar dimensinea lui imanentã.

anul VII  nr. 82 67


ROST LA ROST

fiziologice normale ale organismului uman ºi


controlul concepþiei umane (proceerea).
E vizibil faptul, cã toate aceste acþiuni încalcã
flagrant drepturile fundamentale ale omului, ale
conºtiinþei creºtine ºi au o amprentã maleficã
dusã la extrem.
Prin aceste acþiuni omul poate fi redus sau
degradat la nivel existenþial, din punct de vedere
al demnitãþii teologice, umane ºi sociale, adicã
moral ºi civic, de la imago Dei în om, la un simplu
numãr sau cip electronic prin înscrierea sa într-o
evidenþã biometricã, întrucât cel care nu va figu-
ra într-o bazã de date biometrice nu existã.
Practic el nu va exista din punct de vedere social. bilã, cu scopul de a fi „înregimentatã“ ºi pusã la
Deºi prin înregistrarea ºi prelucrarea datelor treabã în folosul sistemului creat de cei ce vor sã
personale biometrice, omul nu poate fi nicide- stãpâneascã total omul ºi nicidecum sã-l con-
cum redus sau deteriorat din punct de vedere ducã...
ontologic, totuºi nu cred cã e moral sau etic sã fie De exemplu CV-ul nostru „la zi” nu ar putea
înjositã ºi manipulatã latura existenþialã a imago oare fi considerat un preambul la paºaportul bio-
Dei49 în om. metric pentru a ne branºa la sistem? Nu se accep-
Ontologia teologicã a omului este iconicã, tã cu prea multã uºurinþã, de cãtre unii, sã furni-
are o identitate taboricã50, adicã este în relaþie zeze date standardizate celor care deþin puterea
„faþã cãtre faþã” cu Dumnezeu, în demnitate, cin- economicã pentru a fi eficientizate la maximum
ste ºi slavã dumnezeiascã. Acesta este ºi modelul resursele fizice ºi intelectuale ale persoanei
conveþuirii sociale a omului. Astfel, omul este umane? Nu este oare comportamentul nostru, în
creat sã trãiascã în raporturi de dialog personal acest context, o autoînvoire tacitã pentru teroris-
cu semenii sãi ºi nu poate fi folosit, reducându-l la mul tehnocratic? Sau poate fi consideratã incon-
o identitate numericã impersonalã, în sensul apo- secvenþa omului ipocrizie, vieþuire în sistem de
caliptic ca „numãr al omului”51, aºa cum se tinde bunãvoie sau un pact pentru supraveþuire, in-
cu frenezie, parcã pentru a împlini întocmai pro- conºtienþã, neprincipialitate, necredinþã, autotrã-
feþia apocalipticã chiar sub ochii noºtri... dare, resemnare sau cedare la ºantajul sistemic?
Sau poate însemna ºi faptul cã omul nu ºtie ce
Omul, între ipocrizie [i vrea sau vrea ce nu ºtie?
tehnologia manipulqrii Un lucru este sigur, cã pentru cei care îl gân-
desc pe homo religiosus în termenii lui homo
Se protesteazã cã paºapoartele biometrice economicus sistemul evidenþei biometrice nu
ne transformã într-un numãr, deºi noi înºine re- este malefic, ci semnificã bunãstare, civilizaþie,
ducem totul la cifre ºi funcþii. Este deranjant fap- culturã, ºtiinþã, modernitate ºi chiar libertate…!
tul cã poliþia de frontierã ne ia drept obiect de in- Din punctul lor de vedere biometria este
ventar, ne scaneazã dupã iris ºi retinã. Însã, se greu de combãtut ºi greu sã i te împotriveºti, în-
scapã din vedere, cã în societatea modernã nu trucât în societatea secularizatã de astãzi, mai ni-
conteazã decât fiinþa noastrã mãsurabilã, scana- mic nu a rãmas „extra-tehnic”52. Tehnologia in-

49 Este vorba despre dimensiunea comunitarã a Sfintei Treimi.


50 Vezi Matei 17, 1-8.
51 Apoc. 13, 18
52 Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocºii sã critice tehnologia? Sau..Lupta Pãrintelui Iustin cu ciberantropii, în
http://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/.

68 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

formaþionalã contemporanã nu mai þine cont de titatea taboricã a persoanei umane, adicã a arheti-
Dumnezeu, Adevãr, Har, Persoanã sau firesc, ci îºi pului divin ºi sã sancþioneze moral „ºtiinþa” imo-
extrage înþelesul din propria substanþã ºi nu se ralã, mondialismul despotic ºi tehnologia totalita-
lasã criticatã „din afarã” ºi nu mai þine cont de rã ºi înrobitoare, care transformã pe om într-un nu-
nimeni ºi de nimic. În numele cui ºi cum sã te îm- mãr sau instrument, ºi sã atenþioneze profetic
potriveºti unei forþe ce-ºi arogã prerogativele di- atunci când ºtiinþa sau tehnologia nu mai slujesc
vinitãþii?, întreabã retoric Ovidiu Hurduzeu53. omului, ci unui grup de interese, fie „ºtiinþific”, eco-
nomic, financiar, politic, mondialist etc., ºi care ur-
Provocqrile recente ale mãreºte sã organizeze creaþia ca o totalitate închi-
tehnologiei informa]ionale sã, în care omul este micul ei Dumnezeu57.
Unii spun, cã oricum putem fi urmãriþi, cu
Fãrã îndoialã, ºtiinþa ºi tehnologia folosi- sau fãrã cipuri. Cã oricum putem fi urmãriþi este
toare omului sunt o „strãduinþã spre Creaþie“, în adevãrat, dar se cautã perfecþionarea acestor mij-
vreme ce religia creºtinã este o „strãduinþã spre loace de suraveghere cu orice preþ.
Creator“ spune pãrintele telegrafiei fãrã fir, Nu este suficient argumentul celor ce spun:
fizicianul Edouard Branley54. Ele trebuie sã lu- oricum avem cipuri în carduri, telefoane mobile etc.,
creze sinergic pentru om. Cei ce contestã raþiu- de ce ne-ar deranja unul în plus în actele de identi-
nea, ºtiinþa ºi tehnica în slujba omului, gãsindu-ºi tate? Afirmaþia nu þine cont de faptul cã actele de
refuzul doar în revelaþie, stiu foarte bine cã cele identitate sunt lucruri indispensabile, le folosim toa-
douã sunt complemenatre, nu se exclud. Eºecu- tã viaþa ºi suntem foarte atenþi sã nu le pierdem, pe
rile ºtiinþei sau folosirea tehnologiei împotriva când telefonul mobil ºi cardurile nu sunt indispen-
omului de cãtre unii, nu pot discredita sau incri- sabile, poþi renunþa la ele, dacã vrei sã nu fii contro-
mina ºtiinþa sau tehnologia însãºi. lat ºi urmãrit. Pe aceastã “grijã” deosebitã se bazeazã
Însã acþiunea de introducere a docu- ºi cei ce doresc controlul total asupra omului…
mentelor biometrice, aceastã nouã provocare a De aici ºi pânã la dictatura biometricã nu e
tehnologiei recente este evident împotriva omu- dacât un pas, dictaturã, care va condiþiona exis-
lui, întrucât biometria presupune conectarea la tenþa omului de supunerea oarbã ºi discreþionarã
un sistem central de supraveghere a omului, de o persoanã, de un sistem sau de o ideologie to-
care merge mult prea departe55. Se ºtie cã intro- talitarã, aºa cum este profeþit în Apocalipsa 13-14.
ducerea lor în actele de identitate, este o etapã Precizez faptul cã, acþiunea în sine de punere
înaintea implantãrii acestor date în corpul nos- în practicã a catagrafiei biometrice, sau numãrul
tru. Aceasta se praticã deja în multe þãri din 666 precum ºi documentele biometrice nu tre-
lume56. buie demonizate, întrucât nu au o valoare onto-
A permite ca, chipul nostru sã fie „clonat logicã în sine, ci ele au o funcþie preventivã din
electronic” ºi înregimentat în cipuri ºi apoi punct de vedere teologic, deoarece prin prooroci-
manipulat dupã bunul plac al cuiva, înseamnã a ile biblice sunt deconspirate de Duhul Sfânt ca
„amaneta” ceea ce nu ne aparþine ºi a diminua fiind acþiuni ale lui Antihrist. Dacã toate acestea
identitatea noastrã iconicã, care este unicã, la un ar avea o valoare ontologicã realã, atunci atri-
numãr într-o bucatã de plastic sau într-un server. buim rãului o existenþã ontologicã. Or, rãul este
Ar fi de dorit ca, Biserica sã ia atitudine mo- doar un accident în creaþie. Lucrarea de amãgire
ralã împotriva acestei tendinþe de a diminua iden- a lui antihrist nu se poate reduce doar la un nu-
53 Idem, ibidem.
54 Vezi Daniel Vernet, Biblia ºi ªtiinþa, în: colecþia Glasul Îndrumãtorului Creºtin, nr. 48, Paris, 1986, p. 12.
55 Vezi dr. Cristian Cobeli ºi pr. Dr. Mihai Valicã, CIPURILE RFID – QUO VADIS, în: Dictatura biometricã. Cipul con-
trolului total, edit. Fundaþia Petru Vodã ºi Asociaþia Civic Media, Botoºani, 2009, pp. 76-85.
56 Vezi pe larg: : http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en
57 Vezi studiul Pr. Dr. Mihai Valicã, România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice? în: http://apolo-
geticum.wordpress.com/2009/01/31/audio-pr-prof-mihai-valica-studiu-asupra-microcipului/

anul VII  nr. 82 69


ROST LA ROST

mãr, la aceastã stocare electronicã sau la tehnolo- cont nu doar de valorile umane sau economice, ci
gia informaþionalã ºi nu înseamnã cã, dacã le-am ºi de cele creºtine, care sã apere în mod unitar ºi
evita sau refuza, am scãpa definitiv de el ºi ne-am holistic persoana uamnã.
mântui pur ºi simplu. Ea trebuie privitã doar ca Toate argumentele teologice, etice, juridice,
una din acþiunile nenumãrate ale celui rãu, care politice, civice, sociale, ºtiinþific-academice, din do-
finalmente urmãreºte umilirea ºi controlul total meniul IT ºi cele juridic-naþionale ºi internaþionale
asupra omului ºi nimicirea lui. prezentate în diferite studii de numeroºi autori59,
ne îndreptãþesc eclesial dar ºi civic, sã ne expri-
Propuneri [i perspective mãm poziþia noastrã clarã ºi sã sancþionãm moral
fãrã echivoc acþiunea scandaloasã ºi discreþionarã
Lãsând la o parte orice panicã ºi tulburare, de utilizare a cipurilor în documentele personale,
care nu fac cinste creºtinilor, pot afirma cu toatã precum ºi a implaturilor medicale RFID în viaþa ro-
convingerea, cã introducerea cipurilor este, fãrã mânilor, introduse brutal fãrã o dezbatere publicã
îndoialã un scandal, o jignire, o umilinþã ºi o lipsã prealabilã ºi sã intervenim pe lângã autoritãþile pu-
de respect adusã persoanei umane. blice europene ºi româneºti pentru:
Neacceptarea cipurilor biometrice nu trebu- a) respectarea Cartei Drepturilor Funda-
ie privitã ca o reacþie de fanatism religios ci, ca mentale ale Omului ºi a Constituþiei României, în-
una fireascã de apãrare împotriva unei înregi- trucât impunerea documentelor biometrice este
mentãri electronice forþate într-un sistem de su- o încãlcare flagrantã a libertãþilor fundamentale
praveghere suspect, ocult ºi periculos. ale fiinþei umane, a dreptului de opinie în proble-
Nu propun o contra tehnicã sau o contra cul- mele care privesc viaþa noastrã ºi un afront adus
turã a modernizãrii, întrucât tehnologia ºi mo- Creºtinilor din România ºi din întreaga lume;
dernizarea în general nu conduc neapãrat la se- b) dezbaterea publicã a ordonanþelor ºi hotã-
cularizare sau la înjosirea demnitãþii umane58, ci rârilor de guvern (O.G.U. 94/200860, H.G.
propun o bioeticã a tehnologiei în general ºi a 1566/200861, O.G. 207 din 04/12/200862) privind
tehnologiei informaþionale în special, care sã þinã impunerea obligativitãþii actelor de identitate cu
58 Vezi Hans Joas, Führt Modernisierung zur Säkularisierung? în: Gottesrede in postsäkularer Kultur, Hrsg. Peter
Walter, Verlag Herder, Freiburg, 2007.
59 Vezi John Williams, Director, MIT Auto-ID Labs at the RFID Academic Convocation, (2006); ***, Internet of all
things – from wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Internet_of_Things; Kurt Monse, The relationship
between RFID policy and RFID adoption in the EU a win-win situation?, Conference „Towards a European
Policy on RFID“, Brussels, 19 September (2008); RFID Journal Events, http://www.rfidjournalevents.com;
Charles Mutigwe and Farhad Aghdasi, http://www.rfidresearch.net/documents/RFIDResearchTrends.pdf;
Klaus Pavlik, The why and how Cornerstones for a EuropeanRFID research policy, Conference „Towards a
European Policy on RFID“, Brussels, 19 September (2008); ***, VeriChip RFID Implants in Mexican Attorney
General’s Office Overstated, http://www.spychips.com/press-releases/mexican-implant-correction.html, 29
November (2004); Birgit Gampl, Véronique Corduant, Guidelines and legislation - The regulatory side of RFID,
Conference „Towards a European Policy on RFID“, Brussels, 19 September (2008); Michael Glazkov, Totale
Uberwachung, Ausweise mit biometrischen Merkmalen, FSU Jena, 07 July, (2008); O. Vermesan, RFID Sensing
and Interacting Technology Fusions, Joint EC/EPoSS Expert Workshop 2008 Beyond RFID - The Internet of
Things, Brussels, Belgium, 11 - 12 February (2008); ***, Scandal: Wal-Mart, P&G Involved in Secret RFID
Testing, November 10, (2003), http://www.spychips.com/press-releases/broken-arrow.html; Aura Bolboasa,
Mihaela Stoica, Paºapoartele cu cip, siguranþã sau furt de identitate? VIDEO, Ziarul Adevãrul, 18 mar (2009),
http://www.adevarul.ro/articole/pasapoartele-biometrice.html; Melanie R. Rieback Bruno Crispo Andrew S.
Tanenbaum, Is Your Cat Infected with a Computer Virus?, IEEE International Conference onPervasive
Computing and Communications, Pisa - Italy, 4, 13-17 March (2006); Steve Range, RFID marks dawn of
‘Internet of things, 21 November (2006),
http://www.ted.com/talks/pattie_maes_demos_the_sixth_sense.html; Dictatura biometricã. Cipul controlului
total, Botoºani, 2009, pp. 76-85.
60 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008.
61 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008.
62 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008.

70 anul VII  nr. 82


LA ROST ROST

cip biometric ºi a H.G. 55/200963 privind introdu- electronic de emiþãtoare ºi implanturi, având ca
cerea implanturilor medicale, precum ºi a codu- punct de referinþã doar interese economice ºi
rilor juridice, care printre altele, dezincrimineazã control total al omului, poate deveni un instru-
incestul, prostituþia, homosexualitatea etc.; ment de torturã socialã, psihologicã ºi moralã.
c) obligativitatea statului român de a nuanþa Tehnologia biometricã actualã reduce pe
legile de mai sus pe motive de conºtiinþã religioasã Om de la imago Dei, la un simplu numãr sau cip
ºi de a elibera documente de identitate fãrã cip pen- electronic, întrucât din punct de vedere al evi-
tru cei ce doresc acest lucru, însã nu doar pentru o denþei biometrice, cel care nu va figura într-o
perioadã provizorie de 6-12 luni, ci pe o perioadã bazã de date nu va exista din punct de vedere
de valabilitate identicã cu cele care conþin datele social ºi astfel va fi lipsit de toate drepturile. În
acest caz Biserica ºi în general Teologia are
menirea de a apãra „firea omului” ºi condiþia lui
psiho-socialã în toatã normalitatea ei personalã
ºi nu pe bucãþele, ci unitar ºi holistic.
Ontologia omului este iconicã ºi are o identi-
tate taboricã, deci faþã cãtre faþã în demnitate,
cinste ºi slavã dumnezeiascã ºi nu o identitate
numericã impersonalã, în sensul apocaliptic ca
„numãr al omului”64.
Neintervenþia promptã a Biericii ºi a socie-
tãþii civile pentru a evita aceastã sumbrã perspec-
tivã, va da impresia cã, muþenia a devenit o stare
de fapt atât în Bisericã, cât ºi în întrega Românie
personale biometrice pe cip. Eliberarea docu- de azi. Cei responsabili eclesial ºi civic, care nu
mentelor biometrice sã se facã numai la cererea iau atitudine, ar putea fi acuzaþi de slugãrnicie,
expresã a persoanelor care le solicitã. pasivitate, resemnare sau chiar trãdare...
A îndrãzni pentru a birui lumea65 nedrep-
Concluzii tãþii ºi a pãcatului este semnul de recunoaºtere a
unei Biserici lucrãtoare în iubire ºi a unei succe-
Tehnologia în slujba omului are ºi o dimensi- siuni apostolice depline nu numai în har ci ºi în
une transcendentalã, un ”domeniu al ideilor”, acþiune ºi ar contura o þare normalã ºi încã vie...
fiind legatã de sistemele de credinþe, de valorile Creºtinul este chemat sã arate firescul cre-
ºi preferinþele asociate acestora ºi poate astfel, dinþei lui, într-o lume în care creºtinismul a deve-
uºura viaþa omului oferindu-i timp suplimentar nit pentru unii atât de nefiresc ºi chiar o piedicã
pentru a se ocupa de mântuirea sufletului. pentru cei ce vor sã stãpâneascã lumea ºi pe om
Atunci când tehnologia nu þine cont de com- în mod totalitar. A renunþa la aceastã chemare, în-
plexitatea persoanei umane ºi de destinul hristic seamnã a renunþa la chipul ºi asemãnarea noas-
al omului ºi se susþine preeminenþa tehnologiei trã cu Dumnezeu, deci la imago Dei în noi ºi
în faþa individului, se produce ruptura între om ºi aceasta ar marca sfârºitul libertãþii noastre ºi în-
tehnologie, devenindu-i astfel, potrivnicã ºi chiar ceputul sclaviei antihristice.
distrugãtoare. În acest mod tehnologia se trans- Sper sã nu fim noi generaþia care trãieºte
formã într-un instrument malefic. ultima filã din istoria libertãþii umane ºi în acelaºi
La fel, ºtiinþa biometricã, care reduce per- timp cred cu tãrie, cã Bunul Dumnezu va inter-
soana umanã la o simplã tehnologie ºi suport veni la momentul oportun.
63 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 25/02/2009.
64 Apoc. 13, 18
65 Ioan 16, 33.

anul VII  nr. 82 71


ROST SEMNAL EDITORIAL

Memoriile unui
maestru uitat
Linu-Dragu Cqtqlin Popian

E
ditura Agnos din Sibiu a lansat, în colabo-
rare cu Mãnãstirea Crasna – Prahova, pri-
mele douã volume din Memorii, de Con-
stan-tin C. Popian (1882-1969).
Popian este numele unui mare artist, maes-
tru, apostol ºi pãrinte, a cãrei razã, chiar ºi de pes-
te vremi, poate strãluci vederii noastre ºi fi de fo-
los sufletelor, României ºi conºtiinþei universale.
Numele lui nu este îndeajuns de cunoscut
opiniei publice la nivel naþional ºi internaþional.
Totuºi, Constantin C. Popian, pentru toþi cei ce
l-au cunoscut ºi vãzut, (zeci de mii de persoane,
între 1900-1969) a fost un Maestru ºi om de tea-
tru demn de Maestrul sãu, Constantin Nottara,
precum ºi de colegii lui de Conservator, Ion Ma-
nolescu, Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Sto-
rin sau Petre Lãcusteanu. Originalitatea chemãrii
ºi a misiunii lui C.C. Popian este urmãtoarea:
acesta a oferit Episcopiei Râmnicului un primat
absolut în lume. Este vorba de organizarea oficia-
lã a unei echipe de teatru a eparhiei, formatã nu
numai din amatori, ci ºi din specialiºti, caz unic în
Istoria Bisericii Universale. Eparhia Romei, a Flo-
renþei au avut echipe de pictori, sculptori, muzi-
cieni ºi poeþi, dar nu ºi o echipã de teatru!
Maestrul C.C. Popian a fost o personalitate
spiritualã unicã, în care s-a unit virtutea inimii cu
a minþii, voinþa cu smerenia, demnitatea cu bunã-
tatea ºi cunoaºterea. La fericita mirare cã Popian
a fost prea multe deodatã, rãspunde o frazã a
colegului ºi prietenului sãu, Victor Eftimiu, care
scrie: „În þãrile mici ºi tinere ale Orientului, mun-
ca nu e împãrþitã. Cei mai mulþi nu fac nimic, iar s-a autocenzurat, aceste memorii nu puteau
cei ce muncesc îndeplinesc menirea altor o sutã”. vedea lumina tiparului sub regimul celor fãrã
Popian a scris aceste memorii – incomplete patrie ºi Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât activi-
de altfel ºi autocenzurate – la rugãmintea noas- tatea lui, directã ºi prin elevi, a atins Bugeacul,
trã, a celor care s-au bucurat de geniul lui: elevi, Cadrilaterul, Bucovina de nord înstreinate, pre-
colegi, preoþi, fii, nepoþi, colaboratori. Dar oricât cum ºi Banatul Sârbesc, ºi mai înstrãinat.

72 anul VII  nr. 82


SEMNAL EDITORIAL ROST

Mi[carea conservatoare
Paul Gottfried
Cartea (Ed. Logos, Bucureºti, 2009) este o analizã asupra luptei
dintre facþiunile Dreptei americane – dacã acceptãm cã la dreapta se
integreazã ºi paleo-conservatorii, ºi neoconservatorii, ºi libertarienii.
Paul Gottfried cunoaºte bine situaþia Dreptei americane nu numai la
nivel teoretic, ci ºi practic. Lectura acestei cãrþi ne-ar putea deschide
ochii asupra a ceea ce se pregãteºte ºi României – la noi ajungând
fenomene politice ºi sociale care în SUA sau alte state, cu o democraþie
mai veche, s-au consumat deja.

Reeducarea de la Aiud Biserica [i elitele


Demostene Andronescu intelectuale interbelice
Constantin Mihai
Mai cunoscut
ca poet al închiso- Volumul (Institutul European, Iaºi,
rilor comuniste, 2009) îºi propune sã deceleze relaþia dintre
fostul deþinut poli- Bisericã ºi intelectualitatea interbelicã,
tic Demostene An- pornind de la cîteva probleme punctuale ºi
dronescu se dove- extrem de pre-
deºte ºi un intere- sante în contex-
sant analist ºi me- tul de atunci:
morialist al feno- Regenþa Patri-
menului concetra- arhalã, schim-
þionar. Volumul de barea Calenda-
faþã (Ed. Christiana, Bucureºti, 2009) reu- rului, intruziu-
neºte testamentar între copertele lui memo- nea politicului
riile ºi versurile sale din închisoare. Totul se în viaþa Biseri-
preface într-o mare lecþie de istorie ºi într-o cii, învãþãmîn-
valorificare paideicã a suferinþei. tul teologic.

Economia libertq]ii
John Chrysostom Médaille, Ovidiu Hurduzeu

Antologia coordonatã de John Chrysostom Médaille ºi Ovidiu Hurduzeu


(Ed. Logos, Bucureºti, 2009) propune o a treia cale economicã, între capi-
talism ºi socialism: distributivismul. Autorii aratã cã ºi capitalismul, ºi so-
cialismul folosesc persoana umanã ca pe o marfã, fãrã respect pentru liber-
tatea ei. Potrivit autorilor, distributivismul funcþioneazã în mai multe locuri
din lume, cu rezultate remarcabile. Médaille ne asigurã cã pentru România a
trece la distributivism nu înseamnã altceva decât a ne întoarce la o mai veche
organizare mai bunã, care ne era proprie pînã în veacul al XIX-lea.

anul VII  nr. 82 73


ROST

Abona]i-vq la ROST!
Avantaje:
 Primiþi revista acasã  Nu pierdeþi nici un numãr al acestei reviste de colecþie
 Taxele poºtale sunt suportate de redacþie

Vã puteþi abona:
 trimiþând contravaloarea prin mandat poºtal (în care specificaþi citeþ numele, adresa com-
pletã, telefonul ºi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, Oficiul Poºtal 23,
Cãsuþa Poºatalã 27, sector 6, Bucureºti;
 achitând contravaloarea abonamentului în contul RO25BACX0000000107363250, deschis
la Unicredit Þiriac Bank, Sucursala Orizont – Bucureºti, pe numele Asociaþiei ROST, cod fiscal
12495302,, dupã care veþi trimite copia chitanþei ºi o scrisoare în care solicitaþi abonamentul la CP 27,
Oficiul Poºtal 23, Bucureºti.

Preþul în þarã: Preþul în strãinãtate:


– 24 lei – 6 luni - 50 euro/ an în Europa
– 48 lei – un an - 70 USD/ an pentru celelalte continente

În acest numãr semneazã:  Flori Bãlãnescu – doctor în istorie, publicist, ultima carte
publicatã: Dialog (cu Paul Goma, Ed. Vremea, 2009)  Erast Cãlinescu – inginer, publicist 
Rãzvan Codrescu – scriitor, ultima carte publicatã: Ghid pascal (Christiana, 2009)  Dan
Dungaciu – doctor în Socilogie, profesor universitar, Universitatea Bucureºti, publicist, ulti-
ma carte publicatã: Cine suntem noi? (Cartier, 2009)  Paul Ghiþiu – scriitor, regizor ºi pu-
blicist creºtin, ultima carte publicatã: Reabilitarea politicii (Dacia, 2000)  Radu Ilaº – preot
în Bucureºti, la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia“, doctor în Teologie, profe-
sor, publicist  Daniel Focºa – istoric, publicist, autor al volumului Escadrila albã. O istorie
subiectivã (Ed. Vremea, Bucureºti, 2008)  Constantin Mihai – doctor în litere la
Universitatea Michel de Montaigne, Bordeaux 3, asistent universitar, ultima carte publi-
catã: Biserica ºi elitele intelectuale interbelice (Institutul European, 2009)  Alexandru
Racu – doctorand în ªtiinþe Politice la Ottawa – Canada, publicist  Marcel Rãduþ Seliºte –
preot la Spitalul Judeþean Craiova, master în Comunicare, publicist, ultima carte publicatã:
Cu cãruþa prin democraþia româneascã (Editura de Sud, 2009)  Teodora Roºca – iconar,
doctor în teologie, publicist  Paul-Gabriel Sandu – Masterand în Filosofie, Albert-Ludwigs-
Universitaet Freiburg, Germania, publicist  Claudiu Târziu – jurnalist  Mihai Valicã –
preot în Suceava, doctor în Teologie, profesor, publicist, ultima carte publicatã: Teologie
socialã (în colab., Chiristiana, 2009)

74 anul VII  nr. 82