Colegiul National Calistrat Hogas

Portofoliu la
Filosofie

Eleva: Iovu Madalina

Profesor: Duvac Marga
Clasa: a-XII-a H

Colegiul National Calistrat Hogas

Platon

Platon (n. cca. 427 .Hr. d. cca. 347 .Hr.) a fost

un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate i nvtor al
lui Aristotel. mpreun cu acetia, Platon a pus bazele filozofice
ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematic, a
scris dialoguri filozofice i a pus bazele Academiei din Atena,
prima instituie de nvmnt superior din lumea occidental.
S-a nscut ntr-o familie aristocratic, la Atena sau pe
insula Egina, avnd ca tat pe Ariston (descendent al
regeluiCodros) i ca mam pe Perictione (care provenea dintr-o
familie nrudit cu Solon). Numele de natere al su era
Aristocles; Platon a fost o porecl primit datorit pieptului su
lat. Copilria i este marcat de rzboiul peloponesiac i de
luptele civile ntre democrai i aristocrai. La 20 de ani l
cunoate pe Socrate, rmnnd alturi de el vreme de 8 ani,
pn la moartea acestuia. nclinaiile poetice, talentul n
domeniul teatrului le-a nnbuit i s-a dedicat total filosofiei.

Colegiul National Calistrat Hogas

Este cel dinti filosof de la care au rmas scrieri complete: 35

de dialoguri i 13 scrisori (dintre care doar una, a aptea, pare a
fi autentic). El a creat specia literar a dialogului, n care
problemele filosofice sunt abordate prin discuia dintre mai muli
interlocutori, Socrate fiind cel mai adesea personajul principal.

Teoria formelor
Teoria formelor se refer la ncrederea lui Platon precum, c
lumea material care ne nconjoar nu este una real, ci numai
o umbr a lumii reale. Platon vorbea despre forme cnd ncerca
s explice noiunea de universalii. Formele, dup Platon, sunt
prototipuri sau reprezentri abstracte a unor tipuri sau
proprieti (adicuniversalii) a lucrurilor pe care le vedem n
jurul nostru.

Teoria ideilor
Teoria ideilor reprezint nucleul filosofiei platonice ce se
regsete n Phaidon, Republica (crile VI
VII), Banchetul i Phaidros.
Distincia existena sensibil/existena inteligibil este baza
teoriei ideilor; planul existenei sensibile este acela al realitii
aparente, accesibil cunoaterii prin simuri, lumea Peterii care
fundamenteaz opinii (doxa); planul existenei inteligibile este
acela accesibil doar cunoaterii de tip raional, lumea din afara
Peterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizic a
realitii eseniale.
Ideile se caracterizeaz prin:

Desemneaz o existen absolut (sunt simple)

Sunt o existen substanial (exist n sine i prin sine)

Reprezint o existen etern

Desemneaz o existen universal (ideea nchide n sine

toate calitile particulare)

Colegiul National Calistrat Hogas

Desemneaz o existen imuabil (neschimbtoare)

Lumea sensibil este o copie palid a lumii Ideilor; corpurile

fizice nu au realitate dect dac particip (methexis) la Idei ca
prototipuri (paradigma) ale lucrurilor.
Mitul Peterii (Republica, cartea a VIIa):

simboluri:

petera lumea sensibil (a realitii aparente);

ntunericul peterii ignorana omului incult, limitat;

lanurile prejudecile, simurile care ne limiteaz;

focul lumina cunoaterii;

umbrele de pe peretele peterii imaginile corpurilor

fizice, aparenele care genereaz opinii ntmpltoare
(preri, rodul percepiilor i al imaginaiei);

corpurile purtate prin faa focului aparenele

adevrate, realitatea fizic, genereaz opiniile adevrate
(orthe doxa), suiul greu spre ieirea din peter
drumul iniiatic spre cunoaterea esenial, cunoaterea
prin intelectul analitic;

contemplarea lumii din afara peterii cunoaterea

metafizic, prin intelectul pur (episteme, cunoaterea
adevrat prin intelect i raiune)

Soarele Ideea Binelui (Perfeciunea)

Citate

Colegiul National Calistrat Hogas

Natura omului este dat de spirit i nu de trup, ce l pune

mai curnd n rndul animalelor.
Trecutul i viitorul sunt specii nscute din timp, pe care
noi, fr s ne dm seama i pe nedrept, le atribuim
esenei cele venice. Noi spunem despre aceasta: "a fost",
"este", "va fi"; ns n realitate numai "este" se potrivete
pentru ea.
Realitatea este o copie a lumii perfecte.

Socrate

Socrate ( n. cca. 470 .Hr. d. 7 mai 399 .Hr.) a fost

un filosof din Grecia antic.
Socrate s-a nscut la Atena n dema Alopex, n 470 .Hr.,
adic la sfritul rzboaielor medice. Mama sa, Phainarete, era

Colegiul National Calistrat Hogas

moa; tatl su, Sophroniscos, era sculptor. Probabil c

Socrate a primit educaia de care aveau parte tinerii atenieni
din vremea sa: a trebuit s
nvee muzic, gimnastic i gramatic, adica studiul limbii
bazat pe comentarii de texte.
De la Socrate ne-a rmas principiul:"Singurul lucru pe
care l tiu este c nu tiu nimic". Socrate a fost att de dur n
formularea acestui principiu, fiindc i critica pe cei care se
credeau n materie de cunoatere alfa si omega, fr s
recunoasc atunci cnd nu tiau ceva.
Invatatura si activitatea sa non-comformista a trebuit sa o
plateasca cu viata Socrate ; dupa ce a fost acuzat de impietate
si de coruperea tineretului prin invatatura sa a fost condamnat
la moarte si silit sa se sinucida.
Socrate n-a scris nimic, tot ce stim despre invatatura lui
o stim din relatarile - adesea divergente - ale lui Platon si
Xenofon; incat cu greu poate fi disociata conceptia sa de cea a
lui Platon. Nu facea parte din randurile sofistilor, dar avea multe
puncte comune cu acestia si era prieten cu cei mai renumiti
dintre ei. Asemenea sofistilor, Socrate si el prefera ca in locul
unor probleme de stiinta sa dezbata probleme de ordin practic
privind viata politica a statului si problemele morale ale omului,
supunand examenului ratiunii obiceiurile si institutiile.
Socrate nu-si preda nvataturile sale ntr-un anumit local, ci n
casele oamenilor bogati, n pravaliile din piata , la stadioane, pe
strada si n pietile publice;nu tinea prelegeri,ci insruia cu
ajutorul dialogului. Iar n arta convorbiri, el era maestru.

Citate
o Suprema nelepciune este a distinge binele de ru.

Colegiul National Calistrat Hogas

o De abia dup ce am cunoscut prea mult, ne dm seama ct

de puin cunoatem.
o Vorbete, ca s te vd.
o O via frumoas i util este aceea n care gndirea i
aciunea se susin nencetat una pe cealalt.

Aristotel

Aristotel (n greac: , Aristoteles) (n. 384 .Hr. d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai importani filozofi

Colegiul National Calistrat Hogas

ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit

enciclopedic, fondator al colii peripatetice. Dei bazele filozofiei
au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile
necesare din filozofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu
siguran afirma c Aristotel este ntemeietorul tiinei politice
ca tiin de sine stttoare. Aristotel s-a nscut
la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un ora
din peninsula Chalcidica, n nordul Mrii Egee. Tatl su,
Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatl
lui Filip al II-lea i bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe
nume Phaestis, provenea din familie aristocratic.
Politica (Greac: ) este o lucrare de filozofie politic a
lui Aristotel. Este a doua jumtate a unui tratat, prima
fiind Etica.
Cele opt cri ale Politicii, despre care nu se tie dac n-au fost
redactate n momente diferite ale vieii lui Aristotel, trateaz n
general comunitatea politic i instituiile sale. Aristotel se
intereseaz de politic n calitate de naturalist, observator care
descrie, compar i clasific cetile pe care le cunoate
identificnd trsturile care le sunt comune.
ntruct Binele suprem se afl dincolo de bunurile particulare,
omul trebuie s se mulumeasc cu obinerea a ce e mai bine
posibil i s nu porneasc n cutarea unui absolut iluzoriu.
Fericirea rezid, n ultim instan, n activitate. Politica, prima
dintretiine n concepia lui Aristotel, studiaz omul ca zoon
politikon (animal social [1] [2] - politikon provine de la cuv. polis,
"cetate" nlimba greac). Omul este destinat prin natura sa nu
numai pentru a tri o existen biologic, ci i pentru bine i
pentru fericire. Fericirea presupune o independen maxim fa
de constrngerile materiale pe care individul este incapabil s o
obin singur i care nu este pe deplin realizat dect n
comunitatea politic.
Statul este o instituie natural, bazat pe comunitatea unor
fiine cu limbaj articulat(limbajul este pentru Aristotel axul
moralitii, prin limbaj omul are acces la raiune i noiunile de
bine i ru). Pornind de la teoria organicist, aa cum corpul este
anterior organelor, tot aa i statul este anterior familiei i prin
urmare omului, i argumenteaz c individul nu-i este suficient

Colegiul National Calistrat Hogas

siei, deci nu poate exista fr stat, n timp ce statul poate

subzista fr un individ. Rolul cetii este de a realiza fericirea
comun a cetenilor.
Din toate acestea se vede c statul este o instituie
natural i c omul este din natur o fiin social, pe
cnd antisocialul din natur, nu din mprejurri
ocazionale, este ori un supraom ori o fiar Totodat,
este clar de ce omul este o fiin mai social dect orice
albin i orice fiin gregar; cci natura nu creeaz
nimic fr scop. ns grai are numai omul dintre toate
vietile. Vocea (nearticulat) este doar semnul plcerii i al
durerii, i exist i la celelalte vieti, cci natura lor se ridic
numai pn acolo, s aib simirea plcerii i a durerii i a o
semnifica unele altora, pe cnd limba servete a exprima ce
este folositor i ce este vtmtor, precum i ce este drept i
nedrept. i aceast nsuire este caracteristic omului, spre
deosebire de toate vietile, aa c singur el are simirea binelui
i a rului, a dreptului i a nedreptului i a tuturor celorlalte stri
morale. Comunitatea unor fiine cu asemenea nsuiri creeaz
familia i statul.
(Fragment din Politica)

Ren Descartes

Colegiul National Calistrat Hogas

Ren Descartes (31 martie 1596 11

februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele
latin Cartesius, a fost un filozofi matematician francez. S-a
nscut n localitatea La Haye en Touraine n 1596, fiind al treilea
copil al cuplului Joachim i Jeanne Descartes, o familie de mici
nobili din regiunea Touraine, Frana. La numai un an de la
naterea lui Ren, mama sa se stinge din via ; Descartes va fi
crescut de o doic i se pare c a fost contaminat de boala de
plmni care a cauzat moartea acestuia.

Opere:
1637: Discurs asupra metodei corespunde nevoilor noi
intelectuale ale timpului, care este stul de logica i de tiina
aristotelic.
1641: Meditaiile metafizice; concepia metafizic a lui
Descartes.
Metafizica este cunotina primelor principii. Pentru a cldi o
filozofie, aceste prime principii trebuie bine asigurate, trebuie
s fie absolut certe. Descartes i d perfect seama de aceasta;
de aceea primul moment al filozofiei sale va fi de a pune n
ndoial toate cunotinele pe care le-a primit pn acum.
Scopul era de a gsi elemente absolut sigure, nendoielnice, pe
care s poat cldi tot restul. Descartes va constata, deci, c
simurile l nal, va pune n ndoial chiar faptul c are corp.
Dei toate lucrurile, cele care ne par mai sigure au fost puse n
ndoial, rmne totui ceva sigur i anume faptul c eu
gndesc, c m ndoiesc. Dac m gndesc i m ndoiesc, este
sigur c exist. Formula sa va fi Cogito, ergo sum. Aceasta
nseamn ns c contiina gndirii, deci a sufletului este mai
sigur dect contiina pe care o avem despre lumea
exterioar. Credina obinuit c nu cunoatem nimica mai
sigur dect aceast lume a simurilor pe care o atingem, a
vedem, este astfel rsturnat.
Corpurile nu ne sunt deci cunoscute prin simuri cu certitudine.
Singura certitudine absolut este a existenei noastre, noi care
gndim i ne ndoim. Dar aceasta nseamn c contiina
sufletului este mai sigur dect aceea a corpurilor. Substana
este gndirea, iar substana corpurilor este ntinderea. Prin
gndire Descartes nelege nu numai gndirea n sens restrns,
ci i percepia, voina.
n ceea ce privete natura corpurilor, ea fiind ntinderea, ea este
n ultim analiz de natur geometric, mecanic. Fenomenele
corpurilor sunt provocate de micare. Prima lege a naturii este

Colegiul National Calistrat Hogas

c fiecare corp continu s rmn n starea n care se afl

(inerie) i c el nu se mic dect cnd este micat de un alt
corp. Totul se petrece dup legi determinate, necesare. Lumea
corpurilor i lumea spiritelor formeaz astfel pentru Descartes
dou lumi cu totul diferite, dou substane diferite. Fiina
uman unete i ea amndou substanele prin relaia care
exist ntre suflet i corp.Despre natura spiritului uman i c el
este mult mai uor de cunoscut dect corpul:
Prin corp neleg c tot ce este terminat printr-o figur, ce
poate fi cuprins ntr-un loc sau umple un spaiu n aa fel nct
s fie exclus orice alt corp care poate fi simit sau prin atingere,
sau prin vedere, sau prin auz, prin gust sau prin miros, care
poate fi micat n mai multe feluri, nu prin el nsui ntr-adevr,
dar printr-un lucru, strin, care-l atinge i de la care primete un
oc. Cci nu credeam c aparine naturii corpurilor de a avea
puterea de a se mica singure, ca i aceea de a simi sau de a
gndi
Caracteristicile sufletului:
Primele sunt c m hrnesc i c merg. Dar dac este adevrat
c n-am un corp, atunci este adevrat c nu pot nici merge, nici
s m hrnesc. Un altul este faptul c simt. Dar nu poi simi
fr corp, n afar de faptul c am crezut cteodat c simt
unele lucruri n timpul somnului pe care, la deteptarea mea,
am recunoscut c nu le simisem. Un alt atribut este c gndesc
i gsesc aici c gndirea este un atribut care-mi aparine; ea
singur nu poate fi desfcut de mine. Eu sunt, eu exist,
aceasta este sigur; dar ct timp? Atta timp ct gndesc; cci
poate s-ar putea ntmpla c dac a nceta de a gndi, s
ncetez n acelai timp de a fi.

Blaise Pascal

Colegiul National Calistrat Hogas

Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, ClermontFerrand, Frana - d. 19 august 1662, Paris) a fost
un matematician, fizician i filosoffrancez avnd contribuii n
numeroase domenii ale tiinei, precum construcia unor
calculatoare mecanice, consideraii asupra teoriei
probabilitilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor
de presiune i vid. n urma unei revelaii religioase n 1654,
Pascal abandoneaz matematica i tiinele exacte i i dedic
viaa filozofiei i teologiei.
Pascal s-a ocupat i de filozofie, considernd c progresul
tiinific este scopul existenei omenirii. Oscilnd
ntre raionalism i scepticism, el a ales spre finalul vieii
credina, fiind influenat nc de mic de credina n Dumnezeu.
De la vrsta de 14 ani, Blaise Pascal participa alturi de tatl
su la ntlnirile abatelui de Mersenne, care aparinea ordinului
religios de la Minims, iar dup ce tatl su se rnete la picior i
este ngrijit de doi frai ai unui ordin religios de lng Rouen,
Pascal devine profCea mai cunoscut lucrare filosofic a lui
Pascal este Les penses, o colecie de gnduri asupra
suferinei umane i a ncrederii n Dumnezeu, o lucrare
apologetic cretin adresat noii lumi desacralizate.und
religios.
Omul este pentru Blaise Pascal o fiin a intervalului,
suspendat ntre tot i nimic: nimic n raport
cu infinitul dar totul n raport cu neantul avem de-a face cu o

Colegiul National Calistrat Hogas

ambiguitate ontologic (infinit de ndeprtat de ambele

extreme).
"Omul nu este dect o trestie, cea mai fragil din
natur: dar este o trestie gnditoare. Nu este nevoie ca
universul ntreg s se nveruneze mpotriva lui pentru
a-l zdrobi. Un abur, o pictur de ap sunt de ajuns
pentru a-l ucide. Dar chiar dac universul ntreg l-ar
zdrobi, omul tot ar fi mai nobil dect cel care-l ucide..."
Fiinta umana este atat de sensibila, incat, spune autorul
"nu este nevoie ca intreg universul sa se inarmeze pentru a-l
strivi pe om" fiindu-i de-ajuns doar o suflare de vant sau un
strop de apa care sa-l aplece si sa-l doboare la pamant. Dar
omul este nobil pentru ca este constient ca moare, lucru care
nu se poate afirma si despre univers, caci acesta din urma nu
constientizeaza avantajul sau asupra omului. Pascal vede in om
un rege deposedat deoarece desi are cugetare nu poate
surprinde infinitatea universului. "Astfel, toata demnitatea
noastra sta in cugetare." Pascal considera omul o mare enigma,
pe care gandirea nu o poate descifra.
Omul nu este decat o trestie cugetatoare. [] Insa in cazul in
care universul l-ar strivi, omul ar fi inca mai nobil decat ceea cel ucide; pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care
universul il are asupra lui, acset univers nu-l cunoaste.
Conceptia filozofica a lui Pascal incearca sa dea un raspuns la
marile intrebari ale timpului: Ce este omul? Cum poate fi
ameliorata conditia omului?
Specific in conceptia lui Pascal este faptul ca el se afla printre
primii ganditori care impun afectivitatea ca dimensiune valorica
in gandirea filozofica, impunand o logica a inimii. Se
intemeiaza, astfel, o epica a valorilor.

Colegiul National Calistrat Hogas

Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrm,

lng Sebe, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un
filozof, poet, dramaturg, traductor, jurnalist, profesor
universitar, academician i diplomat romn.
Omul- fiinta culturala
n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii,
Blaga susine c exist o diferen de esen, deci una
calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului
este ntru mister i pentru revelarea acestuia.
Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz
cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale
misterului n care este situat existena uman. Revelarea
presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare.
Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici
intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c
numai omul poate intra n contact cu misterul.

Colegiul National Calistrat Hogas

Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri:

prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai
uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie
ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru
mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena
ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie
existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc
condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc
propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru
aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui.
ntreg sensul existenei umane i deci scopul su, se afl n
cultur, prin cultur nelegndu-se operele, simbolurile i un
ansamblu de valori. Vedem astfel c omul i-a furit o lume
proprie o lume a cunoaterii n care misterul se dezvluie celui
care este capabil s-l primeasc, omul avnd aceast
capacitate. Prin cultur, omul i descoper propriul su sens al
vieii. Observm astfel din textul lui Blaga, c omul exist i
pentru imediat i pentru securitate, dar c trebuie s-i
depeasc condiia aceasta pentru a nu rmne la nivelul de
animal i trebuie s se ndrepte spre un nou orizont: ntru mister
i revelare Omul spre deosebire de animal, nu exist numai
ntru imediat i pentru securitate, ci i n alt orizont: ntru mister
i revelare. Omul, i numai el, are n consecin un destin
creator, care i modific i dezaxeaz chiar i legile biologice.
Astfel, omul triete ntr-un dublu orizont, primul orizont este
acela care i asigur securitate i orizontul al doilea care este
orizontul misterului. Al doilea orizont, cel al misterului, este
propriu doar omului, iar misterul trebuie revelat, adic fcut
cunoscut.
Ca o consecin a locuirii ntr-un asemenea orizont este
faptul c omul este capturat de un destin creator. De aceea
omul nu este mplinit dect atunci cnd creeaz cci are nevoie
s transmit mai departe misterul revelat. Omul este
capturat de un destin creator, ntr-un sens cu adevrat minunat;
omul este n stare pentru acest destin s renune cteodat

Colegiul National Calistrat Hogas

chiar pn la autonimicire la avantajele echilibrului i la lucrurile

securitii
Pentru c omul nu poate nelege n totalitate misterul,
neles aici ca rezultat al actului creator al Marelui Anonim, i
rmne totui posibilitatea de a ncerca s ptrund n acest
mister. i aici intervine cultura, ca revelare a misterului n care
este situat existena uman. Cultura, sau mai bine spus
creaiile de cultur sunt rspunsul omului la darul revelrii
misterului, pe care Marele Anonim l-a dat. De aceea omul nu se
poate nega pe sine i nu poate fii altceva dect ceea ce este: o
fiin cultural.

Colegiul National Calistrat Hogas

Jean-Jaques Rousseau

Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2

iulie 1778) a fost un filosof francez de origine evreiasca, scriitor
si compozitor, unul dintre cei mai ilustrii ganditori ai
Iluminismului. A influentat intr-o maniera puternica principiile de
drept si constiinta sociala a epocii, ideile lui putand fi regasite in
schimbarile Revolutiei Franceze.
Opera sa de capatai, Contractul social, este considerata de
multi un manual de drept politic.
Potrivit lui Rousseau familia este cea mai veche dintre
societati si este singura societate naturala. De indata ce copiii
cresc si devin independenti, legea naturala dispare, iar
continuirea convietuirii, daca exista, se va face voluntar si nu
natural.
Despre dreptul celui mai tare- cel mai tare nu-i niciodata
destul de puternic ca sa poata fi intodeauna stapan. Forta, ne
spune el, nu da nastere niciunui drept, astfel ca nimeni nu este
obligat sa se supuna decat puterilor legitime.

Colegiul National Calistrat Hogas

Dreptul la sclavaj este nul- Niciun om nu are o autoritate

naturala asupra semenului sau. A renunta la libertate, spune
Rousseau, este echivalent cu a renuntat la calitatea de om.
Despre contractul social.
Drept urmare, solutia propusa de autor poarta numele unui
contract social pe care el il defineste astfel: A gasi o forma de
asociatie care sa apere si sa protejeze cu toata forta comuna
persoana si bunurile fiecarui asociat si in cadrul careia fiecare
dintre ei, unindu-se cu totii, sa nu asculte totusi decat de el
insusi si sa ramana tot atat de liber
Formula fundamentala a contractului social este aceea ca
fiecare individ cedeaza comunitatii drepturile sale, iar in
schimbul acestora devine membru al acelei comunitati. Dar, ca
parte a comunitatii, el primeste in dar drepturile tuturor
membrilor, legati de intreg. Individul este privit in cadrul
acestei comunitati atat ca particular, cat si ca parte a
suveranului. In consecinta, oricine refuza sa se supuna vointei
generale va fi constrans de corpul intreg, ceea ce inseamna ca
va fi obligat sa fie liber.
Rousseau dezvolta conceptiile sale privind influenta nociva
a civilizatiei asupra omului, originea societatii, inegalitatea
dintre oameni.
Criticand societatea contemporana si idealizand starea
naturala, in care oameni ar fi fost liberi si egali, Rousseau
sustine ca omul este bun de la natura , dar ca societatea il
corupe. El vede originea inegalitatii sociale in aparitia
proprietatii private, care a dus la formarea statului, si mai tarziu
la despotism. Intrucat inegalitatea incalca asa-numitul contract
social incheiat intre oameni in perioada trecerii de la starea
naturala la cea civila, ea trebuie inlaturata.

Colegiul National Calistrat Hogas

Albert Camus

Albert Camus(; n. 7 noiembrie 1913 - d. 4

ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Frana) a fost
un romancier, dramaturg i filozof francez, reprezentant
al existenialismului.
Despre Mitul lui Sisif
Sisif este eroul absurd. Acest om, condamnat sa urce
neincetat o stanca in varful muntelui si apoi sa ii astepte
coborarea, este intruchiparea eroului absurd, conform lui
Camus. Repovestind mitul lui Sisif, Camus creeaza o imagine
extrem de puternica cu o forta imaginativa care insumeaza intrun mod emotionant continutul discutiei intelectuale care o
preceda in carte. Ni se spune ca Sisif este eroul absurd atat
prin pasiunile sale cat si prin torturile sale. Dispretul sau fata

Colegiul National Calistrat Hogas

de zei, ura sa fata de moarte, si pasiunea sa pentru viata i-au

adus acea ingrozitoare pedeapsa in care intreaga sa fiinta este
muncita fara nici un rezultat Sisif este constient de acest
blestem, si tocmai in aceasta consta tragedia sa. Nu e adevarat
ca, in timpul coborarii, el nutrea speranta ca va reusi totusi, ca
munca sa il va elibera de chinuri. Insa Sisif este in mod evident
constient de dimensiunile propriei sale nefericiri. Tocmai
aceasta constientizare lucida a destinului sau transforma chinul
sau intr-o victorie. Aceasta trebuie sa fie o victorie deoarece
insusi Camus spune:
Il parasesc pe Sisif la baza muntelui. Intotdeauna cineva isi
poate gasi din nou povara. Insa Sisif ne invata ce inseamna
adevarata fidelitate care neaga zeii si inalta stancile. Si el de
asemenea trage concluzia ca totul este bine. Universul de acum
inainte fara stapan nu ii mai pare nici steril, nici inutil. Fiecare
atom al acelei stanci, fiecare colt mineral al acelui munte
intunecat constituie o lume in sine insusi. Lupta insasi inspre
inaltimi este suficienta pentru a umple inima unui om. Trebuie
sa ni-l imaginam pe Sisif fericit
Oamenii trebuie sa realizeze ca sentimentul absurdului
exista si ca il pot trai in orice moment. Omul absurd trebuie sa
ceara sa traiasca doar cu ceea ce cunoaste si sa nu includa in
ecuatie nimic din ceea este nesigur. Aceasta inseamna ca tot
ceea ce stiu este ca eu exist, ca lumea exista, si ca sunt
muritor.
Dispretul sau fata de zei, ura sa fata de moarte, si pasiunea
lui pentru viata i-au adus condamnarea de a rostogoli o stanca
in varful muntelui pe vecie, si el nu apeleaza nici la speranta si
nici la vreun zeu nesigur. El este absurdul ultim, deoarece nu
exista moarte la capatul luptei. Totul nu este haos; experienta
absurdului este dovada unicitatii omului si fundamentul
demnitatii si libertatii sale.
Arta este pentru Camus o activitate umana esentiala si
una dintre cele fundamentale. Ea exprima aspiratiile umane
catre libertate si frumusete, aspiratii care fac viata valoroasa
pentru fiinta umana trecatoare. Arta sfideaza acea parte a

Colegiul National Calistrat Hogas

constiintei in care fiecare individ nu este mai mult decat o

unitate sociala sau un pion neinsemnat in evolutia istorica.

Friedrich Nietzsche

Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15

octombrie 1844, Rcken - d. 25 august 1900, Weimar) este cel
mai important filosofal secolului al XIX-lea, care a exercitat o
influen remarcabil, adesea controversat, asupra gndirii
filosofice a generaiilor ce i-au urmat.
Filosofia lui Nietzsche gndete reevaluarea filozofiei i
artei Greciei din perioada istoric cea mai veche, n defavoarea

Colegiul National Calistrat Hogas

clasicismului, vzut ca afirmare a viziunii raionale i, n

consecin, decadent. Nietzsche identifica n tradiia greac
patru etape: 1) etapa obscur a Titanilor cnd lumea era
indefinit; 2) etapa raiunii echilibrate i a visrii (apolinicul); 3)
etapa haosului, a beiei, a dezordinei, a buturilor narcotice
(dionysiacul); 4) etapa acordului ntre apolinic i dionisiac, unde
starea de beie este limitat de o raiune echilibrat. n special
tragedia greac (Eschil, Sofocle) a fost interpretat ca o
expresie a impulsului vital care se rentoarce asupra sa nsui,
limitnd ordinea i dezordinea, ambele nelese n termeni
radicali, excesivi.
Conceptul de "voin de putere" joac un rol central n gndirea
lui Nietzsche, n msura n care acesta este pentru el - n
sens metafizic - un instrument pentru nelegerea lumii: "esena
cea mai intim a existenei este voina de putere". Proiectul lui
de reevaluare a conceptelor tradiionale ale metafizicii va
antrena abolirea valorilor idealiste, n special ale cretinismului,
dar i ale istoricilor. Voina de putere este analizat ca relaie
intern a unui conflict, ca structur intim a devenirii,
ca pathos fundamental, i nu numai ca dezvoltare a unei fore.
Aceast concepie permite depirea omului, nu eliminarea lui,
ci abandonarea vechilor idoli i a speranei ntr-o lume de
dincolo, acceptarea vieii n ceea ce comport ea ca aspiraie
spre putere. Astfel, contrar falselor interpretri ale filozofiei
sale,supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic i
intelectual, ci reprezint o tendin n evoluie, ateptat i
dorit de om: "Am venit s v vestesc Supraomul. Omul este
ceva ce trebuie depit" (Aa grit-a Zarathustra). Omul este
aadar o punte ntre maimua antropoid i supraom, un
element tranzitoriu n evoluie (cf. parabola acrobatului
din Zarathustra).
Pornind de la premisa voinei de putere, Nietzsche dezvolt
o psihologie abisal, care pune pe prim plan lupta sau asocierea
instinctelor, a impulsurilor i afectelor, contiina nefiind dect
perceperea tardiv a efectelor acestui joc al forelor
subcontiente. Nietzsche face distincie ntre morala celor
slabi i cea a celor puternici. Astfel, n concepia lui, mila,
altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care
omul se neag pe el nsui pentru a-i da aparena unei
frumusei morale i a se convinge de propria-i superioritate.

Colegiul National Calistrat Hogas

Nietzsche a dorit s restructureze societatea criticnd aspectele

culturii moderne, ale filosofiei oficiale universitare, negnd
ideile de civilizaie i acelea ale democraiei. Pentru el, doar arta
este singurul factor care justific viaa. n Die Geburt der
Tragdie ("Naterea tragediei"), opune i asociaz
figurile dionisiace i cele apollinice, ambele nscute din beia
simurilor. Prima este o beie a descrcrii de energie, a doua o
beie pur vizual. n consecin, Nietzsche adaug o a treia
form: fora voluntar care se manifest n arhitectur.
Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a
primit dou interpretri majore: prima susine faptul ca
Nietzsche vorbete despre moartea Dumnezeului cretinilor, iar
a doua interpretare vorbete despre moartea Dumnezeului
filosofilor (el prevzuse agonia metafizicii odat cu
manifestarea spiritului raional socratic care a distrus principiile
omului dionisiac ce urmrea extazul prin beie, concupiscena i
alte forme de manifestri extatice obinute prin exacerbarea
simurilor).

Jean-Paul Sartre

Jean-Paul Sartre ([ pol sa.t()], pe numele

complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21
iunie 1905, Paris, d. 15 aprilie1980, Paris) a fost un filozof
francez, reprezentant al existenialismului, scriitor (Premiul

Colegiul National Calistrat Hogas

Nobel 1964), jurnalist i militant social. A influenat profund

generaia care i-a urmat, n special tineretul din perioada de
dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial, nu doar prin filozofia i
opera sa literar, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele
sale angajamente sociale sunt inseparabile de gndirea sa
filozofic.
Omul este condamnat la libertate
Jean Paul Sartre vine cu o perspectiv inovatoare : omul
este condamnat la libertate.De regul, acest cuvnt se refer la
lucruri rele.Aadar apare nou viziune asupra libertii : nu ca
un dar de care ne bucurm, ci mai degrab o povar, o greutate
pe care suntem condamnai s o purtm.Condamnai ,dup
cum explic Sartre, pentru c nu ne-am creat noi nii i totui
liberi pentru c suntem aruncai n lume total liberi.Totui cred
c filosoful vorbete despre libertate n acest fel i pentru c o
leag de responsabilitate n chip necesar.Ct libertate, atta
responsabilitate.Libertatea total, mpreun cu inexistena unei
diviniti - cei doi piloni de baz pe care este construit
existenialismul ateu al crui reprezentant de baz Sartre este unei diviniti pe care s putem arunca vina ne las imensa
responsabilitate a faptelor noastre.Nu-l putem nvinui pe
Dumnezeu, pe pasiuni sau impulsuri, nu putem spune c cineva
ne-a obligat, ci avem ntotdeauna libertatea de a alege.
Datorit libertii omul este condamnat n fiecare clip s
inventeze omul.Sartre leaga i ideea conform creia existena
precede esena, iar natura uman nu exist.Omul nu poate fi
definit prin niciun concept, el apare n lume i abia apoi se
definete, iar la nceput el nu este nimic.Nu exist natur
uman pentru c nu exist un Dumnezeu care s o
conceap.Omul nu este dect ceea ce se face], el este n
proiect tot timpul pentru c este liber s aleag.Sartre duce
ideea de libertate i responsabilitate mai departe, ntrind
condamnarea prin faptul c spune c omul este rspunztor
pentru toi oamenii cnd face o alegere.Cnd omul face o
alegere, se alege pe sine i i alege pe toi oamenii.Prin fiecare
act al nostru noi ne crem i crem o imagine a omului aa cum
considerm c trebuie s fie el: responsabilitatea noastr este
mai mare dect am putea-o presupune, caci angajeaza intreaga
umanitate[2].Alegnd un anumit partid sau monogamia n
favoarea poligamiei - exemplele filosofului- nu m angajez
numai pe mine, ci intreaga umanitate pentru c cred c aa ar

Colegiul National Calistrat Hogas

trebui s fac toi.Pare a fi o versiune mai uoar e

imperativului kantian.
La Jean-Paul Sartre specificul existenei umane st tocmai n
aceast posibilitate a sa de a se depi, de a se proiecta ctre
virtualitile sale nc necunoscute raportarea existentului la
posibilitile sale. Prin aciune, omul se desprinde de ceea ce
este dat (existena precede esena), transformndu-se pe sine.
Ca i n cazul contiinei, libertatea nu este nici pe departe un
concept abstract, sustras determinrilor specific umane. Ea este
indisolubil legat de existena uman, pe care o definete, chiar
dac acioneaz ca o povar. n actul liber pot fi decelate mai
multe momente:
angajarea opiunea pentru una dintre posibilitile care
se deschid n fa
realizarea transpunerea aciunii n fapt
responsabilitatea asumat pentru aciunea ntreprins
Omul este condamnat la libertate i prin aceasta
este responsabil de tot ceea ce face.

Dictionar de termeni
filosofici

Antropologie filosifica: Antropologia filosofic este o

disciplin teoretico-speculativ ce angajeaz o viziune cu
caracter sintetizator, integrator i general i care studiaz
omul n complexitatea sa, cu determinaiile, manifestrile
i raportarea sa la natur, societate i cultur. n cadrul
antropologiei filosofice omul este conceput ca fiin
integral, dei n permanent devenire, ca om generic, ca
om total. Ceea ce se vizeaz este prinderea i descrierea

Colegiul National Calistrat Hogas

esenei umane, dezvluirea esenei sale i conceperea

simultan a unui ideal de om. Pe scurt, ea ncearc s
stabileasc locul i rostul omului n univers, destinul
omului.
Homo faber: ( Omul creator) este un concept filozofic
propus de Hannah Arendt i Max Scheler prin care este
descris capacitatea omului de a controla mediul
nconjurtor prin intermediul uneltelor. Henri Bergson a
folosit conceptul n lucrarea Evoluia Creatoare (1907)
pentru a desemna omul primitiv care i fcea singur
uneltele necesare.

Zoon plitikon:

Platon spue despre om in lucrarea sa

Politica ca este un animal social. Omul este destinat
prin natura sa nu numai pentru a tri o existen biologic,
ci i pentru bine i pentru fericire. Fericirea presupune o
independen maxim fa de constrngerile materiale pe
care individul este incapabil s o obin singur i care nu
este pe deplin realizat dect n comunitatea politic.

Teleologie: Doctrin filozofic potrivit creia totul n

natur ar fi organizat n conformitate cu un anumit scop,
cu o anumit cauz final. Studiul, cercetarea n funcie
de scop; teoria finalitii. (Aristotel)
Elan vital: Potrivit lui Bergson, elanul vital reprezint
impulsul care hrnete dinamica existenei, care i confer
indeterminare i unicitate, pe cnd materia inert este
obstacolul care se opune forei ascendente a acestei
energii cosmice, silind-o s i actualizeze permanent
potena creatoare.