ORTOPEDIE TRAUMATOLOGIE

Ortopedia - Traumatologia este specialitatea care se ocup cu studiul i tratamentul bolilor i

deformaiilor congenitale sau dobndite ale sistemului osteoarticular.
Aparatul locomotor este format din sistemul osos si sistemul muscular.
Totalitatea oaselor, legate intre ele prin articulatii, formeaza scheletul corpului. El reprezinta
partea pasiva a aparatului locomotor;
La corpul uman, raportate la principalele regiuni ale corpului, distingem:
-scheletul capului,
-scheletul trunchiului,
-scheletul membrelor.
Osul reprezint elementul de baz al scheletului, caracterizat prin structura lui dur, solid i
rezistent.
Cel mai lung os este femurul piciorului, de obicei de peste 50 cm, iar cel mic este scria din
ureche. Numrul oaselor la un adult este 206.

Scheletul capului este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste encefalul, si

1

viscerocraniu, care formeaza oasele fetei si contine segmentele periferice ale unor
analizatori si segmentele initiale ale aparatelor respirator si digestiv.

La alcatuirea neurocraniului iau parte 8 oase: patru neperechi- frontal si etmoid, sfenoid si
occipital, si doua perechi- temporale si parietale;
Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, coaste, stern, la care- din cauza
legaturilor functionale- se adauga si bazinul (pelvisul);
Scheletul membrelor-Membrele superioare se leaga de scheletul toracic prin doua oase,
omoplatul si clavicula, care formeaza centura scapulara, iar membrele inferioare se leaga de
coloana vertebrala prin centura pelviana.
Conform formei se observa oase lungi, scurte si late. Anumite oase contin cavitati umplute cu aer
si se numesc oase pneumatice.
Oasele lungi (humerus, femur, clavicula, falangele etc) au o parte interioara numita diafiza si
doua capete numite epifize. Epifiza situata mai aproape de scheletul axial se numeste epifiza
proximala iar epifiza aceluias os dar situata mai departe de scheletul axial se numeste epifiza
distala. Regiunile mai late dintre diafize si epifize se numesc metafize.

SEMNE SI SIMPTOME
SEMNE LOCALE
DUREREA
Durerea osoas: localizat la nivelul osului, tendonului, ligamente sau sinoviale (articulare).
Poate fi singurul simptom, se poate asocia cu senzaia de greutate sau tumefacie, se accentueaz
noaptea, la mobilizri i suprasolicitri. Evolutiv , poate fi acut sau cronic.
Durerea muscular:
- acut: determinat de factori traumatici, infecioi i metabolici ;
- cronic: provocat de factori traumatici, metabolici, ntinderi musculare. Durerea nocturn n
punct fix este semnificativ poliartritei reumatoide.
Scderea forei musculare reprezint imposibilitatea efecturii unui efort datorit scderii
energiei mecanice a muchiului.
Tonusul muscular: este reprezentat de hipo i hipertonie.
Tulburri de sensibilitate: parestezii ce apar n cervicartroze i hernii de disc.
HEMORAGIA
Clasificare:
Dupa natura vasului lezat, se diferentiaza:
Hemoragia arteriala sangele are culoarea rosu deschis si tasneste ritmic;
Hemoragia venoasa sangele are culoarea rosu inchis si se exteriorizeaza sub presiune
constanta, fara pulsatii;
Hemoragia capilara este difuza neavand o sursa anume de sangerare, sangereaza in panza.
2

Dupa abundenta sangerarii, hemoragiile pot fi:

1) de mica intensitate - cand cantitatea totala de sange care s-a pierdut este mai mica de 500 ml;
2) de intensitate medie, cand cantitatea de sange este intre 500 si 1500ml; apar simptome clinice
- astenie, ameteli, chiar senzatii de lipotimie;
3) de intensitate mare, insotite de soc si colaps circulator, pierderea de sange este continua si
depaseste 1500 ml; extremitatile sunt reci si transpirate;
4) cataclismice, cand ritmul pierderii de sange este rapid (din vase mari), colaps vascular care
conduce la coma.
In functie de sediul sangerarii, se deosebesc:
1) Hemoragia externa cand sangele se scurge in afara printr-o plaga;
2) Hemoragia interna cand sangele se acumuleaza intr-o cavitate anatomica in interiorul
organismului.
3) Hemoragia intratisulara in urma careia, prin acumulare locala de sange se produce un
hematom.
Dupa cauza generatoare a hemoragiei,se diferentiaza:
1) Hemoragii traumatice (accidentale sau chirurgicale);
2) Hemoragii netraumatice, cand sangerarea are loc in absenta unui traumatism (agresiune
chimica, tulburari trofice etc.)
PLAGA
Se caracterizeaza prin ntreruperea continuitatii tegumentelor si face parte din leziuni traumatice
deschise, fiind rezultate din actiunea factorilor fizici, chimici si infectiosi.
Dupa adancime pot fi :
1) plagi superficiale - intereseaza doar tegumentul;
2) plagi profunde intereseaza si straturile subaponevrotice. Ele ,la randul lor,pot fi:
- nepenetrante nu intereseaza intrarea in alta cavitate anatomica;
- penetrante se patrunde in alta cavitate anatomica (abdominala, toracica, pleurala).
In functie de prezenta infectiei in plaga,plagile pot fi :
-aseptice;
-septice (infectate).
HEMATOMUL
Este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza acumularii ntre tesuturi sau
organe, a unei cantitati variabile de snge, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine.
EDEMUL - se caracterizeaza prin cresterea volumului lichidului interstitial.
TUMEFACTIA umflatura ; modificare locala de forma si volum, provocata de tulburari ale
circulatiei sangelui, secundare de cele mai multe ori unui proces inflamator local.
CREPITATII OSOASE
Crepitatiile sunt zgomote asemanatoare mersului pe zapada si pot constitui un important semn
clinic.
3

Crepitaiile osoase reprezint zgomotele auzite prin palpare ,aparute la frecarea a doua oase.
Acest semn se ntlnete n general la nivelul unei fracturi osoase, ns poate aprea i atunci
cnd esutul cartilaginos de la nivelul articulaiilor este afectat (absent, ndeprtat) iar capetele
oaselor se freac ntre ele, ca de exemplu la pacienii cu afeciuni articulare degenerative.
IMPOTENTA FUNCTIONALA
Impotenta functionala repezinta imposibilitatea folosirii unui membru, posibil dupa un
traumatism, o infectie localizata, boala cronica (de exemplu, imposibilitatea folosirii mainii sau a
piciorului).
SEMNELE PATOGNOMONICE (specifice) ALE UNEI FRACTURI
Semnele de probabilitate care, daca exista, ridica suspiciunea unei fracturi sunt:
1. Durerea spontana, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la palparea zonei sau la
incercarea de a misca membrul presupus fracturat.
2. Impotenta functionala, care se manifesta prin incapacitatea de a efectua miscari cu membrul
traumatizat.
3. Deformarea regiunii respective, care apare din cauza proeminentei sub piele a capetelor osoase
fracturate.
4. Scurtarea membrului fracturat in urma deplasarii in sus a capatului inferior al fracturii, ca
urmare a contracturii musculare reflexe - -membrul afectat e tinut in rotatie externa si adductie si
e mai scurt decat cel sanatos .
5. Echimozele coloratia violacee a pielii contuzionate de deasupra focarului de fractura, ca
urmare a leziunii concomitente si a unor vase de sange.
6. Tumefierea regiunii si cresterea temperaturii locale.
Semnele de certitudine - daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de
fractura :
1. Mobilitatea anormala in focarul de fractura evidentiata atunci cand, la incercarea de palpare,
osul se misca in zona respective,fenomen insotit de durere foarte intense.
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul
sau proximal (dinainte de fractura). In acest caz, capatul proximal se ridica, dar capatul distal (de
dincolo de fractura) ramane cazut.
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un
moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica
depresiune.
4. Crepitatiile osoase zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la calcarea
pe zapada) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea intre ele a capetelor
fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor
doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.
In mod practic, cautarea tuturor semnelor de certitudine este dureroasa si uneori chiar
periculoasa. In prezenta unor semne de probabilitate, este necesara efectuarea unei radiografii
care va infirma sau va confirma fractura.
4

SEMNE GENERALE
Alterarea functiilor vitale si vegetative:
Prabusirea tensiunii arteriale Valoarea optima a tensiunii arteriale este 120/80 mmHg.
Hipotensiunea este termenul medical ce desemneaza o valoare scazuta a tensiunii arteriale (mai
putin de 90/60 mmHg) ; socul este un sindrom clinic cu etiologie variata, caracterizat printr-o
insuficienta circulatorie acuta, avand ca expresie clinica prabusirea tensiunii arteriale.
Dispnee - este o senzatie subiectiva de sete de aer ce se poate obiectiva prin modificarea
ritmului,frecventei sau amplitudinii respiratorii.
Tahicardie - accelerarea frecventei batailor inimii peste 90 de pulsatii pe minut.
Puls filiform puls cu amplitudine foarte mica, greu perceptibil, care da senzatia unui fir cu
discrete ondulatii la palpare.
Paloare culoare deschisa a tegumentelor si mucoaselor.
Cianoza - este coloratia in albastru,generalizata sau localizata,a tegumentelor si mucoaselor.
Hipertermie cresterea anormala a temperaturii corpului (in general se considera hipertermie
cresterea temperaturii peste 41 de grade Celsius).
Transpiratii profuze transpiratii abundente.
Intreruperea diurezei oligurie (orice scadere a diurezei sub 1000 ml urina/24 ore.
),pana la anurie (scaderea diurezei sub 100 ml/24 ore).
PRINCIPALELE AFECTIUNI ORTOPEDO-TRAUMATICE

AFECTIUNI CONGENITALE

COXARTROZA CONGENITALA
Definitie : Artroza soldului (sau coxo-femurala) este o afectiune cronica caracterizata prin
distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul articulatiei coxofemurala.
Simptomatologie : - are debut insidios ; durerea are ,iniial, caracter mecanic, iar apoi devine
invalidanta;
- cracmente la mobilizarea articulaiei, reducerea mobilitii articulare, reducerea extensiei, a
rotaiei interne, abduciei;
-poziie vicioasa (flexie, adducie, rotaie extern), semnul Patrik (maleol-genunchi), semnul
pantofului Duvernay (nclare pe la spate), diferena de lungime a membrelor.
Principii de tratament :
-ortezare
-tratament chirurgical
-tratament complex de recuperare balneofizical i kinetoterapeutic
-tratament medicamentos + regim igieno-dietetic (adoptarea unor posturi mai puin nocive;
utilizarea nclmintei convenabile; folosirea unor echipamente de protecie; corectarea
eventualelor dismetabolisme, tulburri vasculare i endocrine.)

PICORUL EQUIN
Definitie : Se mai numeste picior stramb congenital si reprezinta o deformare congenitala a
unuia sau ambelor picioare, ce afecteaza unul din 1000 de nounascuti. Este rezultatul unei
dezvoltari anormale a muschilor, tendoanelor si oaselor piciorului in viata intrauterina cauzata de
factori genetici si de mediu.
Simptomatologie :
- este nedureros la sugar, dar, in cele din urma, cauzeaza disconfort si devine un handicap motor
vizibil;
- piciorul (mai ales calcaiul) este de obicei mai mic decat normalul
- piciorul e orientat in jos
- partea din fata a piciorului e rotata inspre celalalt picior .
Principii de tratament :
Lasat netratat, piciorul in var equin nu se indreapta de la sine. Piciorul va ramane rasucit si
diform, iar membrul inferior afectat poate ramane mai scurt si mai mic decat celalalt;
-tratamentul nechirurgical : incepe, de obicei ,la scurt timp dupa nastere, astfel ca piciorul sa
creasca pentru a fi stabil si pentru a fi pozitionat pentru a sustine greutatea si a permite efectuarea
miscarilor normale (imobilizare in aparat gipsat sau in atele,apoi ortezare);
-tratamentul chirurgical : lungirea sau decontracturarea (reducerea incordarii) partilor moi
contractate, inclusiv a ligamentelor si a tendoanelor cum ar fi tendonul lui Ahile si repozitionarea
oaselor gleznei dupa cum e normal.
GENU VARUM SI GENU VALGUM
Definitie : - Deformare in plan frontal la nivelul membrelor inferioare cu precadere la nivelul
genunchiului ce dau aspect de O (genu varum) sau X (genu valgum) ; se pot intalni de la nastere
si au caracter congenital.
Simptomatologie :
-GENU VARUM = Deviatie a gambei spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminenta
genunchiului In afara ; este denumita in mod curent "picioare in paranteza".
-GENU VALGUM = Deviatie a gambei spre exteriorul axei membrului inferior cu proeminenta
genunchiului spre interior. ; este denumita picioare in x.
Genu varum este frecvent la copilul de 1-2 ani i dispare spontan n majoritatea cazurilor .
Genu valgum este frecvent la copilul de 3-4 ani i dispare spontan .
Genu varum care continu s se agraveze dup vrsta de 2 ani i genu valgum care se
agraveaz dupa 4 ani, trebuie considerat ca patologic .
Toate deviaiile unilaterale sunt considerate patologice.
Principii de tratament :
Important este s fie depistate formele patologice si s se inceap un tratament specific
precoce.
Tratamentul formelor grave este chirurgical.
Tratamentul nechirurgical : kinetoterapie, fizioterapie, masaj medical.
6

TORTICOLIS
Definitie : Reprezinta o contractura mai mult sau mai putin dureroasa a musculaturii gatului,ce
limiteaza rotatia capului.
Cel mai frecvent apare dupa o miscare brutala si fortata a gatului. Mai des, el se constata
dimineata la trezire, din cauza unei proaste pozitii in timpul somnului.
Torticolisul congenital, prezent de la nastere, este cauzat de o dezvoltare insuficienta a unuia
dintre muschii sternocleidomastoidieni (situati de o parte si de alta a gatului). In acest caz,
torticolisul este permanent si nedureros.
Simptomatologie :
-durere mai mult sau mai putin intensa la nivelul musculaturii gatului;
-imposibilitatea efectuarii rotatiei capului.
Principii de tratament :
-terapie fizica (masaj local,guler cervical) ; tratament chirurgical.
In cazul torticolisului congenital,o corectare chirurgicala, care consta in alungirea tendoanelor
prea scurte, trebuie sa fie efectuata inca din primii ani de viata.

DEFORMARILE COLOANEI VERTEBRALE

1)Cifoza congenitala
Definitie : Reprezinta o curbare accentuata a portiunii superioare a coloanei toracice. Aceasta
conduce la o deformare sever a coloanei, cu aspect de cocoa. Cauza cifozei congenitale este
formarea incomplet n perioada intrauterin a unor poriuni ale coloanei vertebrale.
Simptomatologie :

Poziia incorect a coloanei vertebrale care d aspectul inestetic de cocoa

Dureri de spate

Oboseal, fatigabilitate muscular

Rigiditatea spatelui i dureri n micare; Modificarea pozitiei umerilor

n cazurile severe, dificulti n respiraie.

Principii de tratament : Exista un tratament precoce, postural in care se opreste aceasta evolutie.
Fara tratament, progresia curburii duce la modificari posturale.
Kinetoterapia creste tonusul musculaturii paravertebrale; practicarea inotului.
Tratament chirugical.
7

2)Lordoza congenitala
Definitie : Lordoza congenital este o afeciune foarte rar. Este cauzat de o lips a segmentrii
posterioare concomitent cu creterea activ anterioar a coloanei. Numele comun al lordozei
este spate n a sau spate scobit.
Simptomatologie :
- slbiciune muscular, durere ale braelor i picioarelor i spasme musculare, parestezii;
- lordoza lombar este de obicei dureroas i uneori afecteaz micarea. n condiiile n care
curbura lordozic este sever, pacientul poate resimi compresia nervilor lombari, poate observa
limitarea micrilor coloanei vertebrale i n cele mai severe cazuri, i poate pierde integritatea
spinal.
Principii de tratament : - tratament chirurgical. Dac intervin probleme respiratorii (restricie
respiratorie, insuficien respiratorie), intervenia chirurgical prezint anumite riscuri.
3)Scolioza congenitala
Definitie : Scolioza este cea mai frecvent malformaie a coloanei vertebrale i apare ca urmare a
dezvoltrii intrauterine anormale a vertebrelor. Exist dou tipuri de scolioz congenital.
1. Scolioza structural, n care curbarea exagerat a coloanei este cauzat de o anomalie
anatomic a coloanei vertebrale.
2. Scolioza funcional este produs de o cauz care nu se afl n regiunea anatomic a
coloanei. De exemplu, o diferen de lungime a membrelor inferioare poate conduce la o
curbur exagerat a coloanei. Tratamentul scoliozei funcionale are n vedere mai degrab
cauza care a condus la apariia deformrii dect coloana vertebral n sine.
Simptomatologie :
Un umar, sold sau san poate fi mai proeminent decat celelalt;
Un sold poate fi mai sus situat decat celelalt;
Hainele nu se potrivesc simetric- de exemplu pantalonii ;
Corpul pare sa se incline intr-o parte.
Principii de tratament :
-tratament chirurgical : fr tratament chirurgical, scolioza congenital poate conduce la o
agravare a deformrii, la dureri severe, probleme ale funciei respiratorii i, rar, la paralizie.
Durerile i problemele adiacente acestei afeciuni ar trebui de asemenea tratate (tratament
medicamentos).

INFECTII

OSTEITA SI OSTEOMIELITA
Definitie: Reprezinta infectia osului (corticala osoasa) produsa in urma unei agresiuni septice
directe:
-traumatism direct: -fractura deschisa
- interventie deschisa pe os.
Germenele patogen cel mai incrimat este stafilococul auriu.
Cnd este afectata mduva osoas (la copil i la adolescent) se vorbete de osteomielit.
Etiopatogenie:
Germenele patogen cel mai incrimat este stafilococul auriu.
Contaminarea se face direct prin:
-traumatism direct: -fractura deschisa
- interventie deschisa pe os.
Contaminarea hematogena (mai frecventa la copii) - focarul primitiv: o otita, infectii ale cailor
aeriene superioare, angine, furunculi, toate incorect tratate.
Osteomielita afecteaza predominant sexul masculin B:F=4:1, apare mai frecvent la copii, la
consumatorii de droguri, la varstnicii tarati.
Agenti etiologici: -Staphylococcus aureus- majoritatea cazurilor, -streptococi etc.
Exista 2 forme:
-acuta
-cronica
Investigatii:
-Analize de sange: sindrom biologic inflamator LEUCOCITOZA (leucocite crescute)
,VSH,fibrinogen,proteina C reactiva crescute!!!
-Radiografie osoasa: la inceput poate fi fals negativa;
-Hemoculturi pozitive;
-Culturi din biopsia osoasa;
-RMN, CT
Simptomatologie:
-Debut brusc cu febra 39-40 grade;
-Frison;
-Tahicardie;
-Dispnee cu polipnee;
-Anxietate .
Semne si simptome locale:
-atitudine antalgica si impotenta functionala a membrului afectat
-durere spontana f mare,care creste la presiune (apasare)
-refuzul miscarilor
-localizare: cu predominanta la nivelul oaselor lungi ; la copii: metafiza !
-apare edemul si puroiul, apoi apare un abces care difuzeaza spre suprafata osului
-membrele inf (femur: metafiza distala, tibie: metafiza proximala);
-membrele sup (humerus, radius);
- afecteaza coloana vertebrala (corpurile vertebrale) si coxalul la batrani.
9

In osteomielita acuta procesul infectios prezinta 5 stadii:

I.-inflamatia: inflamatia initiala cu congestie vasculara si cresterea presiunii intraosoase,
obstructia fluxului de sange si tromboza intravasculara
II.-supuratia: puroiul iese din oase si formeaza un abces subperiostial in 3 zile
III.-sechestrarea: presiunea crescuta, obstructia vasculara si trombii compromit aportul de sange
periosteal si in interiorul osului determinind necroza osului in 7 zile
IV.- formarea de os nou pe suprafata periostului
V.-rezolutia sau progresia la complicatii: cu tratament si antibiotice timpuriu in evolutia bolii
osteomielita se rezolva fara complicatii.
Evolutie :
-Poate evolua catre osteomielita cronica (netratata);
-Fracturi, luxatii, tulburari de crestere si dezvoltare a membrelor;
-Posibilitatea evolutiei spre sepsis la organele tarate.
-10-15% dintre pacientii cu osteomielita vertebrala vor dezvolta sechele neurologice sau
compresia medulara.
Tratament :
PROFILACTIC:
- limitarea focarelor infectioase;
-Ingrijirea ulcerelor de gamba etc, ingrijirea protezelor, escarelor.
CURATIV
-Antibioterapie in cure prelungite tintita;
-+/- imobilizare gipsata;
-Chirurgical: evacuarea colectiei + drenarea abceselor
-In afectarea de corp vertebral + abces epidural: tratament neurochirurgical
-Antalgice, antiinflamatorii: AINS (antiinflamatorii nestroidiene), CS (corticosteroizi) dupa
caz.

10