REFERAT CHIRURGIE GENERALA

Transfuzia sangvina

ELEV:STANOIU FLORIN
DOCTOR NEGARA
AMG IIB

Transfuzia sangvina
Ce este transfuzia de sange?
Transfuzia de sange este un tratament medical ce consta in inlocuirea sangelui sau
a unor componente sanguine care s-au pierdut printr-o sangerare (intr-un accident,
operatie
sau
boala).
Unele boli, ca hemofilia, impiedica organismul sa produca unele componente ce
lipsesc din sange. Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din
sange
sunt
folosite
in
tratamentul
acestor
boli.
Sangele integral este rareori folosit in transfuziile de sange chiar si atunci cand este
nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele componente ale
sangelui (preparate de sange) sunt folosite pentru transfuzii. Sangele are multe
componente, incluzand eritrocitele (celule rosii), plasma, albuminele (proteine),
trombocitele si factorii de coagulare.
Cand este necesara o transfuzie de sange?
Este nevoie de o transfuzie de sange atunci cand s-a pierdut o
cantitate semnificativa de sange sau cand organismul nu
poate reface cantitatea de sange pierduta sau pierde in
continuu un component important al sangelui.
Sangele se poate pierde in:
- accidente sau interventii chirurgicale majore
- boli care pot duce la pierderi de sange (hemoragii), ca ulcerul gastric activ
- boli ce distrug celulele sangelui, ca anemia hemolitica sau trombocitopenia
Care sunt efectele secundare ale transfuziei de sange?
Sus
Desi este imposibila transfuzia de sange fara nici un efect secundar, in tarile in curs
de dezvoltare si in tarile dezvoltate, sangele din transfuzii este, in general,
necontaminat (fara nici un germene, bacterie, virus etc). Sangele recoltat pentru
transfuzii este testat cu grija pentru microorganisme patogene (care pot produce
boli). Transmiterea de boli prin transfuzii de sange este foarte rara in zilele noastre

si s-a constatat ca sunt sanse de 1 la 1.000.000 de unitati de sange transfuzate.

Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de sange cu
grupa sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de transfuzii.
Transfuzi cu sange cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie severa, uneori
amenintatoare de viata.
Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara cu,
dispnee (dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide),
frisoane si hipotensiune. O reactie usoara la transfuzia de sange este ingrijoratoare
dar este foarte rar amenintatoare de viata cand este tratata prompt.
Ce sunt grupele de sange si de ce sunt ele importante?
Sus
Grupa de sange indica markerii specifici (antigenii) eritrocitelor si plasmei unui
om. Acesti markeri permit corpului sa recunoasca sangele ca fiind propriu. Daca se
foloseste sange cu alt tip de grupa sangvina, sistemul nu il recunoaste ca propriu si
il distruge rezultand o reactie posttransfuzionala. O reactie usoara la transfuzia de
sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de viata atunci cand este
tratata imediat. O reactie grava la transfuzia de sange poate fi fatala.
Cea mai importanta clasificare a tipurilor de grupe de sange este sistemul ABO si
sistemul RH. Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele
cu sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi
orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti
donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange
din sistemul ABO. Tipurile de sange din sistemul Rh pot fi Rh pozitive sau Rh
negative. O persoana a carei grupa de sange este A+ are sange de grupa A din
sistemul ABO si Rh pozitiv.
Exista peste 100 de alte subgrupe de sange minore care pot da uneori reactii usoare
la transfuzii si pot determina, foarte rar, reactii severe.
Cum se recolteaza sangele?
Sus
Sangele pentru transfuzii este recoltat de la voluntari prin bancile de sange.
Obiceiul de a plati donatorii a fost pus in vigoare pentru a asigura o rezerva mai
mare de sange necontaminat. Inainte de a dona, voluntarii trebuie sa raspunda
asistentilor sociali la cateva intrebari despre starea lor de sanatate, antecedente (un
istoric al bolilor) si posibile expuneri la boli in timpul calatoriilor prin tari straine,
comportament sexual sau abuz de droguri. Doar persoanele care trec cu bine de
acest chestionar au posibilitatea sa doneze.
Dupa recoltare, sangele este testat cu grija pentru prezenta unor microorganisme
patogene si se determina grupa de sange a individului. Daca exista suspiciunea ca

sangele ar putea fi infectat acesta este nefolosit si aruncat. Marea majoriatate a

sangelui care trece de aceste teste este fractionat, de exemplu in eritrocitele, plasma
si trombocitele, inainte de a fi folosit. Foarte putin sange integral este folosit pentru
transfuzii.
Sangele si componentele lui pot fi pastrate pentru o perioada limitata de timp si
apoi se arunca. De aceea, bancile de sange sunt intr-o continua campanie de
recrutare a donatorilor si incurajeaza participarea regulata a acestora.
Indicatiile transfuziilor de sange
Sus
Transfuziile folosesc in tratamentul pierderilor de sange (hemoragiile) sau pentru
suplimentarea fractiunilor de sange care nu se pot reface.
Tratamentul hemoragiilor
Hemoragiile pot fi rezultatul unor accidente, a unor interventii chirurgicale majore
sau boli care distrug eritrocitele sau trombocitele, doua componente importante ale
sangelui. Daca se pierde prea mult sange (hipovolemia), corpul nu mai poate
mentine o presiune normala a sangelui si intra in soc. Pierderea de sange scade, de
asemenea, si numarul de celule rosii transportoare de oxigen ceea ce duce la
oxigenarea insuficienta a organismului.
Sangele integral este folosit foarte rar pentru tratamentul pierderilor de sange. In
locul acestei proceduri, pacientul primeste fractiunea de sange care ii lipseste cel
mai mult. Daca persoana a pierdut multe eritrocite i se da masa eritrocitara. Daca
are volumul de plasma scazut i se administreaza plasma si alte fluide pentru a
mentine presiunea sangelui. Daca a pierdut foarte mult sange are nevoie si de
factori de coagulare sau trombocitele pentru a preveni sangerarile.
Sangele pierdut in timpul unei operatii poate fi recuperat, filtrat si transfuzat
pacientului. Acest procedeu reduce cantitatea de sange nou care ar trebui
transfuzat.
Donarea de sange
Sangele este recoltat de la voluntari care pot dona o data la 8 saptamani. Pentru a
dona sange trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- varsta de cel putin 17 ani
- greutatea de cel putin 50 kg
- sanatos clinic
Centrele de donare au 5 etape de protectie a rezervelor de sange impotriva
infectiilor:
- screeningul donatorului. Pentru a dona sange trebuie completat un chestionar
despre starea de sanatate, antecedente (istoria bolilor), calatoriile in tari unde sunt

frecvente anumite boli si despre comportamentele care pot creste riscul de a

contacta unele boli, ca sexul neprotejat si consumul de droguri. Se verifica
temperatura corpului,tensiunea arteriala si volumul de celule rosii (eritrocite) dintro mostra de sange. Nu poate dona sange persoana care nu face fata acestor teste de
screening, care poate fi expusa unor boli infectioase sau este anemica
- listele donatorilor respinsi. Organizatiile care recolteaza sange trebuie sa pastreze
liste cu numele persoanelor care sunt respinse pentru totdeauna din programul de
donatii. Potentialii donatori trebuie sa fie cautati si pe aceste liste. Pe listele
donatorilor respinsi se afla oameni care au avut cancere de diferite tipuri, care au
avut dupa varsta de 11 ani sau au risc crescut pentru SIDA
- testarea sangelui. Dupa donare, fiecare unitate de sange este verificata pentru
unele boli cu transmitere prin sange, ca de exemplu hepatita B, hepatita C sau .
Daca este gasita vreo boala, sangele este aruncat
- carantina. Sangele donat este pastrat separat si nu poate fi utilizat decat dupa ce
trece cu bine toate aceste teste
- asigurarea calitatii. Centrele de transfuzii trebuie sa tina evidente stricte asupra
fiecarei unitati de sange. Daca apare o problema la donarea unei unitati de sange,
centrul de transfuzii trebuie sa avertizeze centrele de donare si sa colaboreze pentru
rezolvarea problemei.
A dona sange pentru propria utilizare
Persoanele care urmeaza sa fie supuse unor operatii si este posibil sa aiba nevoie
de transfuzii de sange, ar trebui sa ia in considerare donarea de sange sau recoltarea
propriului sange inainte de operatie (transfuzie autologa). Multi oameni iau in
considerare aceasta optiune pentru a se proteja de unele boli cu transmitere prin
sange sau de reactiile de incompatibilitate asociate cu transfuziile de sange.
Nici transfuzia autologa nu este lipsita de riscuri. Cele mai multe probleme care
apar, indiferent de tipul de transfuzie, sunt rezultatul unor greseli administrative, si
anume transfuzia cu grupa de sange necorespunzatoare. Aceste tipuri de greseli
sunt rare, dar pot duce la administrarea unei alte unitati de sange decat cea pe care
a donat-o persoana inainte de operatie. De asemenea, este posibil ca donarea
inainte de operatie sa creasca riscul de necesitate a unei transfuzii in timpul
operatiei pentru ca sangele nu a avut destul timp sa se refaca.
Grupele de sange
Sus
Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici (antigene)
de pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie recunoscut ca propriu.
Daca se introduce in circulatie alta grupa de sange, sistemul imun nu-l recunoaste
si il distruge rezultand o reactie posttransfuzie.
Sitemul ABO

Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele de

tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de sange
din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori universali
deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din sistemul ABO.
Incompatibilitatea cu grupele ABO si Rh este responsabila de cele mai serioase,
uneori fatale, reactii la transfuzii.
Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe
prezenta sau absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi
sange Rh negativ; persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie daca
vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate
Rh pot fi grave.
Grupele de sange minore
Exista mai mult de 100 de subtipuri de grupe de sange. Majoritatea au un efect
minor sau nici un efect in timpul transfuziilor, dar unele dintre ele pot fi cauza
principala a unor reactii usoare la transfuzie. Reactiile usoare sunt ingrijoratoare
dar, daca sunt tratate rapid sunt foarte rar fatale.
Riscurile transfuziei de sange
Sus
Riscurile transfuziilor de sange includ reactiile la transfuzii (reactii mediate imun),
reactiile nonimune si infectarea sangelui.
Ractiile mediate imun
Recatiile mediate imun apar cand sistemul imunitar ataca fragmente din sangele
transfuzat sau cand sangele transfuzat este cauza unor reactii alergice.
Majoritatea reactiilor la transfuzii apar datorita erorilor de compatibilitate a
sangelui primitorului cu sangele transfuzat. Aceste erori administrative pot apare
datorita etichetarii gresite a unitatilor de sange sau a etichetelor nelizibile. Se
depune mult efort pentru prevenirea acestui tip de erori care intervin aproximativ o
data la 14000 de transfuzii. Chiar si administrarea grupei de sange corespunzatoare
poate duce la reactii usoare post-transfuzionale.
Aceste reactii pot fi usoare sau severe. In majoritatea cazurilor, cele usoare nu sunt
fatale daca se intervine la timp. Totusi si reactiile usoare pot fi ingrijoratoare.
Reactiile severe pot fi fatale.
Exista cateva reactii mediate imun.
-reactiile febrile nehemolitice produc febra si frisoane fara hemoliza (fara
distrugerea celulelor rosii). Aceasta este cea mai frecventa reactie posttransfuzionala. Poate apare chiar si atunci cand sangele a fost compatibil si corect
transfuzat. Cu cat mai multe tranfuzii primeste un om cu atat mai mult creste riscul

aparitiei unei astfel de reactii

-in reactiile hemolitice, celulele rosii transfuzate sunt distruse de sistemul imun al
persoanei primitoare. Aceasta reactie are loc cel mai frecvent in cazul
incompatibilitatii de grupa sanguina ABO sau Rh, dar mai pot fi implicate si unele
dintre subtipurile minore de sange, cazuri in care reactiile pot fi fatale
-reactiile alergice pot fi severe sau usoare. Reactiile alergice usoare pot include
(mancarimi), urticarie si wheezing(respiratie dificila). Reactiile alergice severe pot
include socul anafilactic, un raspuns fatal
-o reactie imuna la trombocite, in sangele transfuzat, duce la distrugerea lor.
Persoanele care dezvolta o astfel de reactie pot avea dificultati in gasirea unui
sange care sa nu dea aceasta reactie
-in ocazii rare o reactie imuna posttransfuzionala poate ataca plamanii primitorului
(transfuzia cu reactie incrucisata si insuficienta respiratorie acuta). Duce la
dificultate la respiratie si alte simptome. Majoritatea se refac complet dupa o astfel
de reactie.
Reactii nonimune
Reactiile nonimune implica alterari fizice ale sangelui datorita transfuziei.
-hipervolemia (supraincarcarea circulatorie) apare cand se administreaza prea
multe lichide in timpul transfuziei, in mod special in cazul in care primitorul nu a
pierdut sange inaintea transfuziei. Hipervolemia poate necesita tratament cu
(diuretice) care sa creasca diureza (eliminarea de urina) pentru a ajuta corpul sa
elimine lichidul in exces
-supraincarcarea cu fier (posttransfuzionala) apare cand este transfuzata o cantitate
mare de sange integral sau decelulele rosii. Cand celulele rosii mor, fierul din
hemoglobina este eliberat si este stocat in corp. De vreme ce fierul este eliminat
foarte incet de organism, cantitatile mari de fier care ajung in corp pot depasi
capacitatea acestuia de a-l stoca. Supraincarcarea cu fier poate fi tratata cu
medicamente fixatoare de fier.
Transmiterea de boli infectioase
Transmiterea unor boli infectioase virale ca hepatita B, hepatita C sau HIV prin
transfuziile de sange, a devenit rara datorita masurilor luate de asociatii
specializate asupra recoltarii, testarii, pastrarii si transfuzarii sangelui. Transmiterea
unor boli infectioase posttransfuzionale in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare
apare doar o data la 1.000.000 de unitati transfuzate. Riscul unei infectii cu o boala
cu transmitere prin sange este mai mare in tarile mai putin dezvoltate. Este posibil
ca sangele, in special trombocitele, sa fie contaminat in momentul donarii sau dupa
acest moment. Transfuzia cu sange infectat duce la (sange contaminat cu bacterii).
Acest risc este totusi destul de mic datorita masurilor luate in timpul donarii si la
manipularea acestuia. Un risc mai mare il prezinta transfuzia cu masa trombocitara.
Spre deosebire de celelalte componente ale sangelui, trombocitele pot fi pastrate la

temperatura camerei. Daca exista bacterii, acestea se vor multiplica si vor produce
o infectie dupa transfuzare.
Primirea de sange transfuzat
Sus
Inainte de transfuzia de sange, sangele primitorului este testat pentru a determina
grupa de sange. Sangele sau fractiunile de sange care sunt compatibile cu sangele
primitorului vor fi comandate de . Acest sange poate fi retestat la laboratorul
spitalului pentru confirmarea grupei. O mostra din sangele donatorului este
combinata cu o mostra din sangele primitorului pentru a verifica daca da reactii de
hemoliza sau aglutinare.
Inainte de transfuzia propriu-zisa, medicul si asistentele medicale verifica eticheta
de pe punga de sange si o compara cu sangele primitorului a carui grupa este
trecuta in fisa medicala a pacientului. Doar cand toata lumea ajunge la concluzia ca
aceasta este grupa corecta de sange, se trece la transfuzare. Daca pacientul
primeste grupa de sange gresita apare o reactie posttransfuzionala, usoara sau
severa.
Daca pacientul s-a pregatit pentru transfuzie cu propriul sange (donare autologa),
combinarea sangelui nu este necesara, dar eticheta este verificata si de medic si de
asistente pentru a confirma ca este sangele primitorului.
Este necesar un cateter intravenos. Legatura intre cateter si transfuzie este facuta de
un tub si punga cu sange este asezata mai sus de nivelul corpului. Sangele va trece
usor in vena. Medicul sau o asistenta monitorizeaza transfuzia pentru detectarea
incipienta a unor reactii adverse.
Sangele de sinteza
Medicii spera ca in curand sa dispuna de sange de sinteza sau inlocuitoare de
sange. Inlocuitoarele de sange studiate contin substante care transporta oxigenul
(ca perfluorocarbonul) si hemoglobina fara celule-portiunea din celulele rosii care
transporta oxigenul.
Avantajele sunt urmatoarele:
-produsele din sange de sinteza pot fi pastrate pentru perioade mai lungi de timp.
Sangele donat trebuie folosit in cateva saptamani de la donare
-produsele din sange de sinteza pot fi pastrate la temperatura camerei. Sangele
uman trebuie refrigerat pana la utilizare
-nu exista riscul aparitiei de reactii posttransfuzionale datorita incompatibilitatii
grupelor de sange
-produsele din sange de sinteza pot fi sterilizate, eliminand riscul unor boli
infectioase.

Produsele din sange de sinteza testate inca nu sunt ideale, de exemplu ele pot
modifica testele, sunt mult mai repede consumate in organism iar transportorii de
oxigen mai putin eficienti.
Multe din aceste produse sunt fabricate dar, o data aprobate, utilizarea lor va fi
limitata la urgentele cu pierderi mari de sange in urma unor accidente.