Poezia apartine directiei moderniste,in primul rand pentru ca interesul autorului in arta poetica

este deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-lume si poet-creatie.In aceasta arta poetica
moderna,exista o identitate intre planul autorului si cel al eului liric,deoarece discursul liric reda
cu mijloace poetice aspecte ale filosofiei lui Blaga,precum atitudinea de potentare,de sporire a
misterelor Universului sau optiunea pentru cunoastea luciferica.
Poezia are o tema filosofica:cunoasterea,descriind prin metaforele revelatorii lumina mea si
lumina altora,cele doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filosofic blagian.Astfel,poetul
plaseaza in opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului cunoasterea
luciferica (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina)-fata de intentia de descifrare a misteruluicunoasterea paradisiaca Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns).Cunoasterea lumii
in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire,prin comunicarea afectiva totala:eu nu
strivesc../Caci eu iubesc
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.Pronumele personal
eu este asezat in fruntea primei poezii din primul volum,adica in fruntea operei.Plasarea sa
initiala poate corespunde influentelor expresioniste din volumele din tinerete,insa,mai
ales,exprima atitudinea poetului-filosof de protejarea a misterelor lumii,atitudine izvorata din
iubire.Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si
optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica.Metafora revelatorie corola de minuni a
lumii,imagine a perfectiunii,a absolutului semnifica prin ideea de intreg,misterele universale,iar
rolul poetului este contemplarea si adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific
blagiana.
Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in incipit,dar si prin reluarea
metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica.Aceste metafore surprin temele
majore ale creatiei poetice,imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul
lumii:flori-viata/efemeritatea/frumosul,ochi-cunoasterea/contemplatia poetica a
lumii,buze-rostirea/sarutul,morminte-marea taina a mortii.
Cele trei secvente poetice care alcatuiesc discursul liric sunt marcate prin scrierea cu initiala
majuscula a versurilor,iar in final,prin constructia concluzica.Ele se organizeaza in jurul unor
sintagme cheie construite cu ajutorul unor marci ale subiectivitatii:calea mea,relatia de opozitie
lumina mea-lumina altora,caci eu iubesc.Pompiliu Constantinescu reduce tehnica poetica
la o ampla comparatie,cu un termen concret,de puternic imagism,si un termen spiritual de
transparenta intelegere.
Conceptia despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie problematicii cunoasterii.La randul
ei,cunoasterea este inteleasa in doua dimensiuni,prin raportare la mister:descifrare(cunoasterea
luciferica).Rolul poetului este acela de a spori misterul lumii prin creatie.Sintagma calea mea
subliniaza caracterul de arta poetica a textului,destinul poetic asumat printr-o viziune proprie
asupra lumii.