George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacu - d.

22 mai 1957, Bucureti) a fost un scriitor romn

format la coala simbolismului literar francez. Numele su real e George Vasiliu.
Poetul s-a nscut n casa comerciantului Dimitrie Vasiliu i a Zoei Vasiliu. Copilul n vrsta de doar 6 ani
ncepe s nvee limba german. Apoi ntre 1889-1890 urmeaz clasa nti la un pension din Bacu. ntro toamna rmne nchis o noapte ntreaga, din neatenia paracliserului, n turnul bisericii Precista din
oraul natal. Aceast ntmplare i va inspira poezia Amurg violet, scris n 1899. Vdete mare talent la
desen. Se dovedete foarte bun executant la vioar i la alte instrumente din orchestra colii, pe care o i
dirijeaz. Se evideniaz la gimnastic. n 1899 obine premiul I pe ar la concursul Tinerimii
romne pentru desen artistic de pe natur.
n 1900 se nscrie la coala Militar din Iai, de unde se retrage n al doilea semestru, neputnd suferi
disciplina cazon. Compune poezia Plumb, o va finisa totui abia n 1902. n 1901 se nscrie n cursul
superior al Liceului Ferdinand. Absolv liceul din Bacu n 1903. Se nscrie la Facultatea de Drept din
Bucureti.
Colaboreaz la revista Arta de la Iai. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureti. Se stabilete n
1905 n Bucureti, mpreun cu fratele su Eugen.
n 1914 se interneaz la sanatoriul Dr. Mrgritescu din Bucureti. Public n suplimentul literar al
ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. n 1915 editeaz la Bacu, n colaborare, revista Orizonturi
noi. Public poezii, proz, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strnge relaiile de prietenie cu Alexandru
Macedonski.
n 1916 devine copist la Direcia nvmntului secundar i superior din Ministerul Instruciunii. n iulie
apare n librrii volumul Plumb. n timpul rzboiului, n octombrie, este trimis cu arhiva direciei sale n
evacuare la Iai.
n perioada 1917-1919 e funcionar n Bucureti. n 1920 devine ef de birou clasa a III-a n Ministerul
Muncii. n 1921 este avansat ef de birou clasa a I-a n acelai minister. Se mbolnvete de plmni i
demisioneaz. Un an mai trziu se rentoarce la Bacu.
n 1924 apare la Rmnicu-Srat ediia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen i
caligrafie la coala comercial de biei din Bacu. n 1925 devine primul director al revistei Ateneul
cultural. n 1926 tiprete pe cont propriu la Bacu volumul Scntei galbene. i apare i volumul Buci de
noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. ntre 1926-1928 funcioneaz ca profesor suplinitor de desen
i caligrafie la coala comercial de biei din Bacu.
n 1928 se cstorete cu Agatha Grigorescu i se stabilete la Bucureti, unde soia sa era profesoar.
n 1929 retiprete volumele Plumb i Scntei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Din noiembrie
1930 pn n octombie 1933, locuiete n Bacu, fr serviciu. n 1931 i se nate unicul fiu, Gabriel, iar n
1932 Societatea Scriitorilor Romni (S.S.R) i aprob o pensie lunar de 1000 lei. Din 1933 se stabilete
cu familia n capital, unde rmne pn la sfritul vieii. n 1934 i se tiprete volumul antologic Poezii.
n 1940 i se majoreaz pensia acordat de S.S.R la 2000 lei lunar. Se nfiineaz Casa de pensii a
scriitorilor, de unde obine o pensie de 10.000 lei lunar. n 1944 apare volumul intitulat Opere, care
reunete toate scrierile sale publicate anterior.

n 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor i Petrolului. Este editat n 1946 volumul Stane
burgheze, pentru care va fi criticat de autoritile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50
este repus n circulaie. E srbtorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l i angajeaz. n 1956 i se public
volumul Poezii. Moare n ziua de 22 mai 1957 n locuina sa din Bucureti.

A. Temele fundamentale ale liricii bacoviene:

1. Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o
lume bolnava, degradata fizic si psihic: a. Mahalaua populata de o lume ftizica, aflata in
descompunere lenta, sub actiunea intemperiilor: ploaia, zapada, vantul, frigul, ceata si
arsita, in nopti halucinante de toamna sau iarna:
"E-o noapte uda, grea, te-neci afara,
Prin ceata obosite, rosii fara zare,
Ard afumate triste felinare
Ca-ntr-o crasma umeda, murdara
Prin mahalali mai neagra noaptea pare
Si-auzi tusind o tuse-n sec amara
Prin ziduri vechi ce stau in daramare"
("Sonet") b. Orasul in ruina, in descompunere, in care coexista cadavrele in descompunere
cu fastul burghez, cu iluminatul electric, iar poetul, alungat din propria sa locuinta, este
bantuit de obsesii, spaime
si nevroze:
"Odaia mea ma inspaimanta Cu braie negre zugravita Prin noapte, toamna despletita in mii
de fluiere canta"
("Singur") " Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar
Copacii albi, copacii negri"
("Decor") c. Orasul inspaimantator, periculos pentru viata omului, in care se petrec fapte
zguduitoare, cum ar fi scenele de viol:
"Acum cad foi de sange-n parcul gol Pe albe statui feminine, Pe alb model de forme fine,
Acum se-nsira scene de viol" ("in parc") d. Orasul vazut ca un muzeu al figurilor de ceara
este ilustrat in poezia "Panorama":
"Plangea caterinca fanfara, Lugubru in noapte tarziu Si singur priveam prin ochene Pierdut in

muzeul pustiu."

2. Singuratatea, (solitudineA) este una din temele predilecte ale lui G.Bacovia, constituind si
principala sa componenta spirituala. a. Camera poetului nu e o ambianta benefica, asa cum
este la Macedonski, un spatiu de creatie, sau ca la Eminescu, ci este un loc inspaimantator,
generator de spaime:
"Eu trec din odaie-n odaie Cand bate satanica ora"
("Miezul noptii") b. Dragostea si actul reflex al creatiei sunt singurele elemente salvatoare
intr-o singuratate ca o tortura pentru poet, care se simte bine numai in intimitatea
protectoare a camerei iubitei:
"Ce cald e aicea la tine Si toate din casa mi-s sfinte Te uita cum ninge decembre Nu rade,
citeste-nainte"
("Decembre *)

3. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, natura bacoviana fiind o stare de spirit.
a. Anotimpurile sunt obsedante si creeaza stari nevrotice: "Si toamna si iarna
Coboara amandoua Si ploua si ninge Si ninge si ploua"
("Moina") b. Apa nu este un simbol al vietii, ca la Eminescu, ci este un element distrugator
de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie:
"Si parca dorm pe scanduri ude, in spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn, si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal." ("Lacustra") c. Zapezi apocaliptice care acopera, astupa fara
posibilitate de scapare, intreaga existenta umana:
"Ninge grozav pe camp la abator Si sange cald se scurge pe canal Plina-i zapada de sange
animal Si ninge mereu pe-un trist patinoar"
("Tablou de iarna") d. Print/vara bacoviana este provocatoare de isterie, de nevroza, nu este
anotimpul renasterii la viata a naturii, asa cum este in lirica lui AJecsandri sau Cosbuc:
"Apar din nou taranii pe haul din campie, in infinit pamantul se simte tresaltand:
Vor fi acum de toate cum este orisicand,
Dar iar ramane totul o lunga teorie.
O, cand va fi un cantec de alte primaveri?!

"
("Nervi de primavara")

4. Iubirea nu este un sentiment benefic pentru spiritul uman. a. Iubita este o fecioara palida,
despletita, care canta la clavir muzica funebra, gemand ca in delir:
"Iubita canta un mars funebru Iar eu nedumerit ma mir, De ce sa cante-un mars funebru Si
ninge ca-ntr-un cimitir".
("Nevroza") b. Iubita este descrisa cu accente pamfletare, fata de care poetul are dispret:
"Femeie, masca de culori, Cocota plina de rafinarii"
("Contrast")
"Duduia vesnic citeste,
Stie clavirul, pictura Si nopti de-a randul vegheaza
Si poate de-aceea slabeste"
("Unei fecioare")

5. Moartea este o obsesie fascinanta, in care lipseste cu desavarsire aspiratia, este o stare
de disperare, de dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice: a. senzatia de
funebru este permanenta in lirica bacoviana, fiind o componenta a eului poetic, chiar si a
sentimentului de iubire:
"Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb. ("Plumb") b. moartea este
o dezagregare totali, absoluta a omenirii:
"Sunt cativa morti in oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras, incet, cadavrele se descompun" ("Cuptor")

B. Arta poetica
1. Muzica este una din principalele modalitati simboliste intalnite in lirica bacoviana,
deoarece poetul percepe lumea la nivel auditiv ("Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, []
muzica sonoriza orice atom"), idee sustinuta printr-o larga varietate artistica de sugerare a
muzicalitatii, folosind:
- Instrumente muzicale (clavirul, vioara, buciumul, talanga, tambalul, goarna, flasneta,
piculina, flautul, fluierul, lira, harfA);
"Iar la clavir o bruna despletita" "Plangea clavirul trist si violina"
("Mars funebru")
- compozitii muzicale (simfonia, marsul funebru, valsuL), sugerand trairi sufletesti ale
poetului: "Canta celebrul mars al lui Chopin" ("Mars funebru"),
- zgomote diverse (fosnete, scartaituri, trosnete, gemete, plansete, soapte, suspine, oftaturi,
tuse, pocnete, ecourI):
"E toamna, e fosnet, e somn Copacii pe strada ofteaza E planset, e tuse, e gol Si-i frig si
bureaza"
("Nervi de toamna")
- verbe auditive care exprima disperarea, spaima, starea de nevroza (strig, plangand,
izbeste, plouand, se prabusesc, scartaiE):
"De-atatea nopti aud plouand, Aud materia plangand () in spate ma izbeste-un val () Pilotii
grei se prabusesc."
("Lacustra") elor cu consoanele (plumB), prin repetarea unor cuvinte ("Copacii albi, copacii
negri"), versurt-refren ("Nu rade, citeste-nainte"): Tloua, ploua, ploua
Vreme de betie
Si s-ascult pustiul
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua."
("Rar")