Sunteți pe pagina 1din 4

Privind un pahar pe jumatate plin, fiecare om observa ceva diferit.

Unul poate
observa ca paharul este jumatate plin, altul ca paharul este jumatate gol, altul poate
observa continutul, altul ca cineva a golit o parte din continut. Cineva se poate gandi ca
paharul este prea mare si ca nu a existat destul lichid sa il umpla, altcineva se poate
gandi ca cel care a umplut paharul a fost prea comod ca sa caute un pahar pe masura
continutului. Si fiecare poate deriva o multitudine de idei, nu numai in cazul unui pahar, ci
si in cazul oamenilor, animalelor, obiectelor, evenimentelor etc.
Observand totul, se poate crede ca ceea ce apare in fata ochilor este evident
adevarat. Un om imbracat prost da impresia ca nu are bani, desi in realitate se poate
imbraca prost tocmai pentru ca are bani si vrea sa ii economiseasca pentru ce conteaza
cu adevarat. Un om care zambeste lasa impresia ca ar fi fericit, desi in realitate poate
zambi tocmai pentru a nu-si arata tristetea si durerile. Un om care se poarta frumos
poate crea impresia ca este un om bun care vrea sa faca bine, desi in realitate se poate
purta frumos pentru ca are interese ascunse pe care le urmareste cu orice pret. Un om
care isi declara iubirea poate genera impresia ca el chiar iubeste, desi in realitate el
poate iubi mai multe persoane in acelasi timp. Un om inconjurat de multe persoane
pare sa aiba multi prieteni, desi in realitate poate el se simte singur tocmai pentru ca stie
ca acei oameni nu ii sunt prieteni si doar se folosesc de el.
De prea multe ori oamenii nu inteleg adevarul, refuza sa il observe sau sa il
analizeze. Se incurca in detalii, se lovesc de imagini, vorbe sau fapte si nu mai cauta
dincolo de ele. Preiau totul asa cum pare, iar ceea ce este aparent evident este
considerat adevar de baza in orice caz, situatie, problema... uita sa caute esenta
oamenilor sau a evenimentelor, cauzele pentru care toate si toti par intr-un fel anume,
desi poate nu sunt astfel. Intre aparenta si esenta exista un conflict permanent in care
castiga de cele mai multe ori amandoua. Pentru ca aparenta ii pacaleste pe oameni sa
creada ca este esenta, in vreme ce esenta ii pacaleste ca aparenta i-a tradat. Adevarul
este ca oamenii se tradeaza singuri, iar in viata nu te inseala doar privirea. Si cum poti
crede ca ceea ce vezi nu este adevarat si exista adevar dincolo de ceea ce vezi?

Termenul de natura umana vizeaza ansamblul caracteristicilor care definesc fiinta


umana , exprimand astfel , esenta umana si diferentiind-o de cea a altor finite. Cu tot
efortul de a-l defini intr-o maniera cat mai clara si completa , nimeni nu a reusit sa-l
surprinda pe om , sa-I surprinda acestuia cu adevarat esenta.
Cercetatorii care au studiat cele mai vechi texte scrise si mitologiile ce apartin unor
epoci nestiute, au constatat ca s-au fondat niste convingeri fundamentale , proiectii
ale acelorasi raspunsuri: fiinta umana nu este constituita numai din trupul vizibil de la
nastere pana la moarte , ci in fiecare corp salasluieste un suflet , in mod nestiut
invizibil.

Platon ( 427 i.Hr. 347 i.Hr.) a fost un filosof al Greciei Antice, discipolul lui Socrate si
invatator al lui Aristotel. Impreuna cu acestia , Platon a pus bazele filosofice ale
culturii occidentale. Geniul platonician , ca scriitor si ganditor poate fi vazut clar in
dialogurile socratice. A scris numeroase dialoguri filosofice : Banchetul , Fedon,
Parmeide , Sofistul , Timeu . Exista o continuitate evidenta intre conceptia lui
Socrate si cea a lui Platon in problematica sufletului omenesc. Astfel , la ambii filosofi
sufletul apare ca o entitate simpla care isi este propriul inceput , care nu piere ( este
nemuritor) si se caracterizeaza prin autodeterminare.
Acesta considera ca , desi face parte din lumea Ideilor (eterna ) sufletul coboara in
lume si se alatura unor corpuri , formand un intreg si acesta este reprezentat de
fiecare om in parte. Oamenii sunt imbinarea trup-suflet dar sufletul ne defineste. Prin
sufletul nemuritor , noi avem statornicia si puterea de a contempla esentele , adica
ideile nemuritoare.
Platon porneste de la opozitia dintre realitate si cunoastere , dintre aparenta si
esenta , dintre opinia comuna si stiinta , dintre simturi si ratiune. Simturile sunt
lanturile care il leaga pe om de realitatea sensibila , inferioara in timp ce ratiunea il
conduce la cunoasterea adevaratei realitati . Experienta simturilor , subiectiva si
schimbatoare , nu poate duce la adevarul cert si definitiv. In schimb, ratiunea ne ajuta
sa patrundem in adevarata realitate a lucrurilor , intr-o lume situata in afara timpului
si spatiului in lumea ideilor , primul loc il ocupa idee de BINE.
Dupa modelul lumii ideilor , a aparut lumea fenomenala , in care fiecare fiinta sau
obiect este doar o umbra , o copie imperfecta a ideii respective perfecte. Ideile sunt
eterne asemenea sufletului nemuritor. Fiecare om a contemplat inainte de a se naste
( pe cand sufletul sau stabatea , comform invataturii lui Pitagora , diferite alte vieti )
perfecta lume a ideilor , idei pe care apoi , dupa nastere , datorita inchisorii trupului
imperfect , a simturilor , omul le-a uitat. Dar omul si le reaminteste , in momentul
cand cauta si cand gaseste in sine insusi adevarul rational : a cauta si a invata nu
inseamna altceva decat a-si reaminti , spune Planton .
Forta care ne propulseaza spre amintirea acestor idei nobile este iubirea ( eros) ,
care in conceptia lui Platon se identifica cu pasiunea sufletului , stimulul , cu dorinta ,
cu atractia exercitata de amintirea acestor valori ideale , cum sunt binele , adevarul ,
frumosul , dreptate , valori care genereaza in om actiuni bune , drepte , frumoase.
Iubirea este deci un exercitiu etic , purificator , al sufletului . Scopul filosofiei ,
asadar , este de a-I conduce pe om dincolo de realitatea sensibila, in lumea ideilor
de la aparente la esente, de la copie la original , de la imitatie la prototip.

Problematica naturii umane a fost interpretata si de Sfantul Augustin . Pentru


Augustin este anxiomatic faptul ca sufletul omenesc este deopotriva imaterial si
nemuritor. El dezbate problema mutabilitatii sufletului , alfel spus a transformarilor
pe care acesta le suporta in timp , dar intr-o paradigma a progresului moral si al
decadentei : aceasta flexibilitate a sufletului , aceasta miscare a sa , nu ii altereaza
esenta , este doar expresia unei succesiuni de forme pe care identitatea lui
imateriala si eterna le imbraca.
Pornind de la ideea ca oul are o alcatuire duala , fiind format din omul interior si cel
exterior , acesta sustine ca sufletul surprinde esenta omului. Afirma ca sufletul
prezinta trei facultati : a fi a cunoaste si a voi. Porneste de la intrebarea privind
existenta lui Dumnezeu si a tututor celor create de Dumnezeu si subliniaza ideea ca
raspunsurile la aceste intrebari pot fi gasite doar prin intermediul omului interior , al
sufletului , nu prin intermediul imului exterior, apeland la simturi , care in viziunea lui
sunt usile trupului.
In concluzie , din punctul meu de vedere, viziunea ambilor filosofi in ceea ce priveste
alcatuirea duala a omului este justificata, intrucat ratiunea trebuie sa stapaneasca
impulsurile carnale, fara sa le dea curs. In modul acesta refuzam sa ne multumim cu
o fericire efemera adusa de satisfacerea pasiunilor corporale, si lasam ratiunea sa
preia controlul in cautarea fericirii adevarate, care nu depinde decat cunoastere si
intelepciune.

Esena i Aparena ne vor nsoi pn n ultima clip a vieii noastre. Att de des ajung s
port discuii care se reduc la diferena dintre esen i aparen nct cred c a putea
descrie multe ntmplri care s le contureze n diverse ipostaze.
Cred c identificarea esenei n aciunile din viaa de zi cu zi ar putea deveni un job, un sport,
o materie de curs.
Totui mai cred c abilitatea de a identifica esena crete direct proporional cu experiena de
via. Experiena dur de via.
Azi, Teo, mai n glum, mai n serios mi spunea s iau poziie fa de ce se ntmpl la noi n
ar n aceste vremuri instabile. Aici apar surorile despre care vorbeam mai sus. Nu este
greu s scriu cteva cuvinte subiective referitoare la situaia actual. Problema este legat
de relevana textului meu. Sunt eu specialist n domeniu ? Cunosc toate datele problemei ?
Nu de 2 ori, iar aceste ntrebri vor continua.
Bun, i dac ncep s-mi dau cu prerea despre nite lucruri pe care nu le cunosc bine, nu
a fi un diletant? Nu a afia o aparen mincinoas ?
Ba da.

O alt idee legat de esen se refer la oamenii care ne nconjoar.


Exist oameni pe care i respectm din diverse motive subiective i oameni pe care i
detestm tot din considerente subiective. S zicem c ambele persoane vor spune un lucru
bun sau ru despre tine. Ar fi greit s te superi sau s te bucuri referitor la ceea ce spune
omul pe care l deteti despre tine. De ce? Pentru c este o aparen. Dac l deteti
nsemn c acel om nu deine aceleai valori morale ca i tine. Atunci de ce s te lai
influenat emotiv de ctre cineva care de fapt pur i simplu nu exist ? Este o aparen. Ar
trebui s iei n considerare ceea ce zice omul pe care l respeci despre tine, pentru c el
deine aceleai valori morale ca i tine, sau valori agreate de tine i deci nseamn c este
relevant pentru tine.