Guraslau

Miraslau

Selimbar

***

Copilaria si tineretea

Mihai se naste in anul 1558 din doamna Teodora ( vanzatoare de rachiu , adica hangita ) la
Targul de Floci, in legatura cu tatal sunt mai multe ipoteze :

Mihai sustinea ca e fiu nelegitim al domnitorului Patrascu cel Bun (1554-1557). Totusi
faptul ca voievodul roman s-a nascut la un an dupa ce Patrascu moare, pune sub semnul
intrebarii paternitatea.
unele cronici il dau drept fiul unui negustor din Targul de Floci
Mustafa Seliniki relateaza ca era fiu de macelar
Orasul natal, Targul de Floci aflat nu departe de locul in care se varsa Ialomita in Dunare,
devenise un important targ, deoarece lega Imperiul Otoman de Europa.
Copilul Mihai era surprins de graiurile neintelese ale negustorilor, care veneau chiar si din
cele mai indepartate colturi ale imperiului, si de multimea de vase care incarcau mai mult
pentru Orient deacat descarcau pentru nevoile tarii.
El a crescut sarac, astfel infruntatnd aceleasi probleme ca si majoritatea populatiei. In
tinerete a fost negustor de vite, indeletnicire in care a fost initiat de unchiul sau, Iani, mare
negustor si posesorul unei mari averi prin intermediul careia ajunge capuchehaie a Tarii
Romanesti la Constantinopol. Dintr-o relatare spaniola aflam ca Mihai se ocupa si cu
comertul de giuvaericale.
In aceasta lume a negustorilor care l-a purtat in toata zona populata de romani si chiar si la
Constantinopol, Mihai invata albaneza, greaca si turca.

De la negustor la Ban al
Craiovei

Dupa ce castiga, ajutat de Ian,i o importanta suma de bani care ii asigura independenta materiala, Mihai se muta in Oltenia ( in jurul
varstei de 22 de ani-anul 1580 ).
In anul 1582 apare pentru prima oara mentionat ca dregator : Mihai Banul de la 9 iulie pana la 10 septembrie 1582 ( pisonia manastirii
Tutana, Arges ).
Anul urmator el se casatoreste cu Stanca nepoata marelui ban Dobromir.
Cand vine la putere Petru Cercel (un frate vitreg al lui Mihai) il ucide pe adversarul sau politic, banul Dobromir.
In acest an Mihai era tot ban de Mehedinti. Casatoria cu Stanca ii adusese o mare avere si totodata sansa obtinerii unor dregatorii
superioare. Incepe sa cumpere tot mai multe mosii devenind astfel tot mai puternic.
La 2 ani dupa casatorie la 29 iunie 1585 se naste primul copil, Nicolae, urmat la scurt timp de Florica. Mihai a mai avut si o fiica
nelegitima, Marula, a carei mama e Tudora, sora viitorului domn Antonie din Popesti.
Pe cand se nastea Niculae, se reintorcea la putere Mihnea, predecesorul lui Petru Cercel. In timpul domniei lui Mihnea (1585-1591) Mihai
ajunge mare stolnic. Tot in aceasta perioada Mihai reuseste sa stranga in jurul sau o puternica grupare boiereasca, care il va ajuta mai
tarziu sa urce pe tron.
Mihnea e obligat sa treaca la mahomedanism, cunoscut in istoriografia noastra sub numele de Mihnea Turcitu si i se da conducerea
sangiacului de granita de la Nicopole, devenind astfel vecinul nedorit al urmasului sau la tron, Stefan Surdu. (1591-1592).
In timpul domniei acestuia Mihai ajunge pana la rangul de ispravnic inlocuitor al Banului de Craiova. El ramane in aceasta situatie pana la
venirea la tron a lui Alexandru cel Rau.
Abia in timpul domniei sale Mihai ajunge Ban cu drepturi depline- la varsta de 35 de ani.
In timpul lui Alexandru, Imperiul Otoman se angajase intr-un razboi cu imperiul habsburgic, ce trebuia intretinut de tarile romane. Pentru
a se asigura de strangerea banilor, Alexandru a inceput sa omoare din boieri.
Boierii, mai ales cei din Oltenia, pun la cale un complot si trimit solii de nemultumire la Poarta.
Afland de planurile boierilor, Alexandru trimite armaseii dupa Mihai. Szosmoskozy ne relateaza ca Mihai a incercat sa fuga si si-a lasat
Doamna la niste femei din tara ca s-o tainuiasca , iar pe Petre unor tigani incat la intoarcere cu greu l-a mai putut recunoaste.
Totusi el e prins de oamenii lui Alexandru si dus la Bucuresti.
Aici Szomokozy ne povesteste ca tiganul calau, care era ametit de bautura, se sperie de tinuta lui Mihai si arunca spada, iar apoi se
amesteca printre multime.
Profitand de aceasta intamplare boierii reuseste sa convinga pe Alexandru sa-i crute viata lui Mihai.
La scurta vreme dupa intoarcerea lui Mihai la Craiova, relatiile cu domnia se inrautesc din nou si Mihai ajunge in Transilvania, alaturi de
alti boieri cum ar fi Stroe Buzescu si Radu Florescu, unde sta 2 saptamani si apoi pleaca la Constantinopol

Mihai-domn al Tarii
Romaneti

In timp ce Mihai strabatea drumul catre Constantinopol, Iani si solul englez Eduard Barton pregateau la
Constantinopol numirea lui Mihai la tron.
Ajutati de imprejurari (plangeri, uciderea unui ienicer) si de greutatea cuvantului principelui Transilvaniei,
Sigismund Bathory, care sustinea pe Mihai dar si de cateva daruri bine plasate ei obtin numirea in functie
de domn al Tarii Romanesti.
Pana la intoarcerea lui Mihai in tara, sarcina conducerii i-a revenit lui Stroe Buzescu.
Spre sfrasitul lui octombrie 1593 Mihai intra in Bucuresti inconjurat de creditori si incarcat de datorii.
Contextul international era urmatorul : imperiul Habsburgic nu se putea extinde in vest, unde se lovise de
Franta si isi schimba directia de expansiune catre SE Europei. Aici ei vin in conflict cu turcii care desi
treceau printr-o criza dupa moartea lui Soliman Magnificul inca erau destul de puternici. Polonia urmareste
si ea politica expansionista, (mai ales dupa unificarea cu Lituania in 1562), atat spre tarile romane, cat si
spre Ucraina.
Pentru realizarea scopurilor expansioniste si pentru a le impiedica pe cele turcesti , imperiul Habsburgic
creeaza Liga Crestina , din care fac la inceput parte Spania, imperiul Habsburgic, Venetia si papalitatea.
Liga ii infrange pe turci la Lepanto si isi mareste membrii prin aderarea ducatelor italiene Toscana, Mantua,
Ferrara. Tarile romane erau de o importanta vitala pentru imperiul Otoman si de aceea se incearca atragerea
lor in Liga.
Tara Romaneasca era greu lovita de venirea creditorilor otomani care-l imprumutasera pe Mihai.
In aceasta situatie, Mihai hotaraste sfatuirea cu Tara. Boierii cei noi, care doreau sa se afirme au hotarat sa
ridice sabia impotriva vrajmasului. Cum contextul extern era favorabil, se hotara trecerea la fapta.
Intai trimite pe clucerul Radu Buzescu la Sigismund Bathory, de la care obtine 2000 de oameni sub
comanda lui Mihai Horvath, parcalab de Fagaras si pe stolnicul Preda Buzescu la Aron Voda (1592-1595),
iar apoi cheama ceata de boieri olteni in capitala.

Rascoala antiotomana

Rascoala antiotomana incepe la 3/13 noiembrie 1594.

Mihai chiama creditorii turco-levantini pentru a li se judeca pretentiile de catre codiul de la Giurgiu, in casa de lemn a lui Dan
Vistiernicul. La momentul hotarat tunurile trag in casa si omoara astfel pe creditorii levantini.
Asteptandu-se la represalii din partea turcilor din capitala, Mihai se adaposteste in noul palat de la manastirea Mihai Voda.
Corpul otoman era format din aproximativ 2000 de ieniceri si spahii si era venit din Ungaria sub pretextul iernatului, insa era
ca sa supravegheze activitatea domnului.
Emirul care conducea corpul turcesc incearca sa-l prinda pe Mihai intr-un viclesug : ia jumatate din trupe si merge sa faca o
vizita domnului la palatul domnesc.
Voievodul, banuind intentia, se retrage in tabara trasilvanenilor, stationata dupa toate probabilitatile in Colentina.
Mihnit ca planul nu i-a mers, emirul incearca sa-i intinda alta cursa. La explicatia data de Mihai emirului, ca tine acea trupa
deoarece nu are in prezent suma necesara pentru achitarea soldelor, emirul ii porunceste sa vina a doua zi la el pentru a prii o
mare suma de bani. Convins ca planul ii va iesi, emirul se intoarce la beilic obisnuitul loc de cartiruire al turcilor.
Mihai cheama oastea de tara, ascunsa pe valea Dambovitei si impreuna cu trupele transilvanene ataca turcii pe are ii nimicesc.
In aceasta luota Stroe Buzescu e ranit la bratul stang, rana prevestitoare.
Rascoala pornita de Mihai se raspandeste in toata tara Romaneasca si apoi in Moldova. La 5/15 noiembrie, Mihai porneste in
fruntea ostenilor catre Giurgiu, locul de unde plecau toate incursiunile turcilor.
Mihai avantajat de iarna timpurie, insa lipsit de o artilerie corespunzatoare, el ataca Giurgiu. Orasul pastreaza legatura cu
Rusciucul, iar domnitorul nu resuseste decat sa-l incendieze. Cronica Buzestilor noteaza : purcese Mihai Voda cu muntenii si
ungurii la Giurgiu si ocolind cetatea Giurgiului incepura a o bate cu tunurile [] si vazand Mihai Voda ca nu poate sa o
dobandeasca [] napustitu-o-au si iarasi s-au intors la scaun in Bucuresti .
Ostile se odihnesc aproape 3 saptamani si s-au pregatit pentru actiunile viitoare. Datorita unor neintelegeri, comandantii
trupelor transilvanene, Mihai Horvath si Bekes Stefan au fost inlocuiti de Albert Kiraly.
In aceeasi vrene si Aron Voda trece la fapte si omoara circa 1800 de turci. Ecoul acestor fapte ajunge pana la Istambul, unde, la
28 noiembrie poarta declara razboi Tarii Romanesti si Moldovei.
Mihai profita de faptul ca Dunarea ingheata intr-atat cat sa treaca cu oastea pe malul sudic al fluviului si ataca orasle de la sud
de Dunare. La 10 decembrie 1594 Mihai ataca si distruge Orasul de Floci, devenit un important cap de pod otoman. Ataca apoi
Harsova, unde distruge garnizoana de circa 7000 de oameni.
Dupa cateva zile de pauza, la nord de Dunare, Mihai ataca Silistra, Sistov, Rahova, si Vidin, ca si alte localitati intalnite in
cale.
Stefan Razvan, cu ajutor cazacesc, intra in Buceac si asediaza puternica cetate a Tighinei.
Este cucerita cetatea Ismailului, in timp ce unele detasamente independente ajung la Babadag si Razgrad. Prin incursiuni de
cavalerie s-a ajuns chiar si pana la Balcani.
Poarta hotaraste schimbarea hainilor lui Bogdan, fiul lui Iancu Sasul si Stefan Surdul in Moldova. Pentru a putea face fata
acestei amenintari, Mihai trimite o delegatie de boieri la Alba Iulia pentru a obtine sprijinul lui Bathory.

Rascoala antiotomana

Un tratat asemanator e semnat si cu domnul Moldovei, Stefan Razvan in iunie 1595.

Mihai e nevoit sa accepte tratatul deoarece turcii se pregateau sa atace tara si el avea nevoie de ajutor militar din partea
Transilvaniei.
O grupare otomana se concentreza in zona Rasciuc, de unde actioneaza in nord. Din vest, in acelasi timp venea o armata
tatareasca. Cele 2 grupari trebuiau sa realizeze jonctiunea la nord de Giurgiu. Ele aveau un efectiv total de aproximativ
40000 de oameni (24000 tatari, 16-20000 turci) si erau conduse de pasii Hassan si Mustafa.
Mihai isi concentreaza trupele in zona Bucurestilor, si apoi le muta in apropierea comunei Pietrele. Armata voievodului
numara intre 10000-12000 oameni, dintre care majoritatea tarani. El hotaraste sa infrunte mai intai oastea tatareasca,
comandata de Ghazi-Ghesei, hanul tatarilor.
Isi deplaseaza trupele la Holubesti, in apropierea Calugarenilor, iar apoi in jurul datei de 12 ianuarie 1595 trimite majoritatea
fortelor sub conducerea Fratilor Buzesti pentru a nimici gruparea tatareasca. Isi pastreaza doar o rezerva cu trupele strict
necesare.
Gruparea principala se deplaseaza pe drumul Serpatesti-Stanesti-Putinei si ia contact cu avangarda turceasca in ziua de 14
ianuarue in zona satului Putinei. Buzestii distrug avangarda, insa cand intalnesc grosul ostirii tatarasti sunt nevoiti sa se
retraga 10 Km spre est, la satul Stanesti. Aici ei primesc intariri de la Mihai. In data de 16 ianuarie, oastea romana se
ciocneste din nou cu gruparea tatareasca, unde Mihai castiga. In aceasta luta pe Stroe il loveste o sageata in ochiul stang. In
urma infrangerii tatarilor, peste 7000 de romani robiti si-au recapatat libertatea. Turcii trec Dunarea si inglobeaza si trupele
tataresti. Mihai isi regrupeaza fortele in Hulubesti, in timp ce elemente usoare hartuiau trupele turcesti. Otomanii poposesc in
dupa amiaza de 23 ianuarie in satul Serpatesti. Turcii trimit straji mai ales spre nord. Nu se preocupa insa de imprejurimi.
Mihai are libetate de miscare si grupeaza in secret fortele in Hulubesti, la 10 Km de Serpatesti, in timp ce elemente de
cercetare il informeaza pe Mihai de trupele din Serpatesti. Acesta hotaraste sa atace in toiul noptii. In jurul orei 22, oastea
Tarii Romanesti intra in contact cu strajile inamice. Fortele otomane sunt obligate sa se retraga in sat. Pedestrimea romana
inconjoara satul si trece la organizarea unui atac concentric. Fortele otomane sunt in mare parte distruse. In aceasta noapte
contingentul transilvanean intarzie, si la cererea lui Mihai, Mihai Horvath e inlocuit cu Albert Kiraly.
Dupa batalie, fotele romane au urmarit fortele turcesti pana la Giurgiu, iar apoi trec Dunarea pe gheata si ataca unitatile
regrupate in Giurgiu din spate (25 ianuarie).
In apropierea Rasciucului se da o lupta crancene, in urma careia mor intre 7000-8000 de oameni. Artileria otomana e
complet capturata, iar orasul e incendiat.
Incurajat de succesul acestei actiuni, romanii organizeaza mai multe raiduri la sud de Dunare, ajungand pana la Balcani.
Astfel, Mihai obtine independenta Tarii Romanesti. In context European, campania 1594-1595 e deosebit de importanta
deoarece turcii sunt obligati sa renunte la ofensiva spre Viena.
Sultanul Murad al III-lea murise in ianuarie 1595 si e urmat la tron de fiul sau Mahomed al III-lea (1595-1603), care-si
indreapta atentia asupra tarilor romane. Numeste pe Satirgi-Mahomed pasa beglerbeg al Tarii Romanesti. In capitala
imperiului otoman se ducea o crancena lupta pentru functia de mare vizir intre Sinan si Ferhad, dintre care iese invingator
Sinan

Rascoala antiotomana

Desi se pregatea de nunta, Sigismund Bathory detroneaza pe Aron Voda cu sprijinul lui Mihai Tolnay,
comandantul ostii de mercenari unguri din Iasi si in asentimentul lui Stefan Razvan, il exileaza la castelul de la
Vint, pe Mures (23 aprilie). In aproximativ 2 saptamani, turcii ii propun lui Sigismund stapanirea peste cele 3
principate in schimbul din Liga Crestina .
Mihai trimite o delegatie de boieri pentru a negocia cu Sigismund. O parte din ei il tradeaza si semneaza un
umilitor tratat pentru Mihai la Alba Iulia in data de 10/20 mai 1595. Acest tratat prevedea ca :
Voievodul Tarii Romanesti e socotit intre sfetnicii Serenitatii sale si ai urmasilor acestuia (art. 17)
Voievodul Tarii Romanesti neavand voie a trimite soli si a trata cu nici o putere din afara (art.18).
Noul domn al Moldovei, Stefan Razvan, incheiase la 3 iunie un tratat asemanator. In acest timp turcii se adunau
la granita. La randul sau voievodul strange cetele de haiduci si gloatele. Detasamentul condus de Albert Kiraly
era inca sub conducerea lui Mihai, care trebuia sa primeasca un sprijin substantial de la Bathory. Mihai gaseste
solutia tratatului - sa negocieze cu imparatul, si trimite sol la el.
Pentru a slabi forta otomana, Mihai executa 2 actiuni rapide. Prima la Milcov, unde a infrant cateva bulucuri
tataresti, iar a doua a fost o trecere peste fluviu la Nicopole, unde distruge mijloacele de trecere al inamicului.
Urmeaza un atac asupra Vidinului, iar la inceputul lui iulie, atacul asupra Giurgiului.
La 15/25 iulie, turcii ajung cu podul pana indreptul Giurgiului. Mihai isi evacueaza sotia si copiii la Sibiu, iar el
in fruntea ostirii se deplaseaza la Magurele.
Intensele pregatiri din zona Rusciuc, precum si podul intins de Sinan, il determina pe Mihai sa-si stationeze
oastea la 2 Km nord de Giurgiu. De aici a reusit sa repinga timp de aproape 3 saptamani atacurile turcesti. Insa
in jurul datei de 5/15 si 6/16 august, inamicul forteaza Dunarea in 3 puncte : Giurgiu, Rahova-Prundu si Braila,
unde incepe fortificarea orasului Intre 7/17 si 9/19 turcii trec Dunarea. Pana la data de 12/22 august inamicul nu
avanseaza decat 30 de Km.
Mihai aplica tactica parjolirii pamantului, pustiind totul in fata armatei turcesti.
Fortele voievodului retrase la nord de Neajlov, numarau cu tot cu ajutoarele primite aproximativ 16000 de
oameni si 12 tunuri.
Fortele turcilor numarau in jur de 80000-100000 de oameni si 80 de tunuri. Ortele combatante in luta de la
Calugareni din oastea turceasca au fost aproximativ 20000, fara a socoti fortele gruparilor laterale, care nu s-au
ciocnit cu Mihai.
Voievodul atrage gruparea principala in vadul Calugarenilor si ataca avangarda turcilor in zorii zilei de 13/23
august si apoi simuleaza retragerea. Turcii ii urmaresc s elementele usoare ale lui Mihai ii prin in locul unde
formele de teren ingusteaza drumul si le macelaresc.
Sinan ataca puternic la centru, asigurat de 2 actiuni secundare pe flancuri.

Rascoala antiotomana
Cand turcii sunt nevoiti sa stranga pozitiile din cauza terenului, tunurile romanesti deschid focul. Romanii contraataca din
toate partile.
La ora 17 se dezlantuie un nou contraatac. Mihai in fruntea a 300 de pedestrasi dotati cu arme de foc face ravagii, Sinan
insusi fiind aruncat de pe cal. Gruparea lui Hasan Pasa ajunge prea tarziu, iar dupa ce constata ca Sinan fusese infrant se
retrage.
Astfel, Mihai castiga cea mai vestita din lutele la care a participat.
Turcii de-abia in ziua urmatoare au sesizat retragerea pe care fortele romane au efectuat-o in a doua jumatate a noptii 13/23
spre 14/24 august. Mihai cu oastea ajunse la 15/25 august in satul Vacaresti ; de aici in numai cateva zile a ajuns la
Targoviste.
Lasandu-i lui Satirgi-pasa o mie de ieniceri si o mie culogi drept garnizoana Sinan a ridicat tabara si a plecat spre
Targoviste, unde a si ajuns pe 26 august/ 5 septembrie.
Mihai se retrasese pe valea Dambovitei si isi asezase tabara de 8000 de oameni + 22 de tunuri la Stoenesti.
Ieremia Movila l-a inlocuit pe tronul Moldovei pe Stefan Razvan cand acesta voia sa plece in ajutorul lui Mihai. Totusi,
fostul domn al Moldovei a luat calea Trotusului pentru a ajunge in Campia Barsei unde se concentrau fortele aliate. La 22/2
octombrie au ajuns acolo si trupele transilvanene comandate de Sigismund Bathory.
Sinan gaseste Targovistea parasita de locuitori si lasa o garnizoana de 1500 de oameni si 30 de tunuri. Ajungand in zona
Stoenesti isi aseaza tabara pe o inaltime de unde vedea tabara lui Mihai Viteazul.
Pentru a intarzia ofensiva turceasca, Mihai a intreprins numeroase actiuni de hartuire asupra inamicului.
Sigismund, strabatand trecatoarea Bran isi aseaza tabara la aproximativ 20 km de tabara lui Mihai, la Rucar. Cu tot cu
ajutoarele primite fortele lui Sigismund totalizau in jur de 32000 de oameni si peste 100 de tunuri.
Lovit in plin in data de 5/15 octombrie 1595 inamicul a inceput retragerea. Timp de 2 zile, din data de 7/17 octombrie
cetatea Targoviste este asediata pana cand aceasta incepe sa cedeze. La 8/18 octombrie cetatea Targovistei a fost eliberata.
Aliatii au capturat 40 de tunuri, multa pulbere, pusti, sabii si alte arme si provizii pe mai bine de 3 ani.
Ajungand din urma oastea turceasca aflata in retragere, Mihai ataca in dupa-amiaza zilei de 18/28 octombrie. Turcii
incercand sa treaca in sudul Dunarii sunt loviti din spate, 1500 de turci fiind ucisi, 150 de camile sunt capturate, si circa 6000
de robi sunt eliberati.
La 19/29 octombrie incepe asaltul cetatii de pe ostrov. La 20/30 octombrie aliatii reusesc sa patrunda in cetate si o
incendiaza.
Ulterior, Stefan Razvan isi incearca norocul impotriva lui Ieremia Movila, dar armata sa este incercuita si infranta, iar el
impreuna cu Albert Kiraly cad in lupta.
Mihai incheie campania din 1595 cu cucerirea cetatilor Braila, Nicopole si Vidin.

Anii 1596-1599

Desi otomanii isi reiau ofensiva impotriva habsburgilor in 1596, Mihai ramane fidel cauzei crestinatatii
atacand cetatile turcesti de la sud de Dunare, chiar daca putea folosi aceste clipe de liniste pentru a intari tara,
deja slabita dupa atatea lupte.
In toamna lui 1596 Mihai respinge cu succes pe tatarii care venisera cu gandul de a invada tara.
Mai mult, Mihai a raspuns la actiunea tatara, prin biruinta de la Nicopole, cu rezultate deosebite pe plan
extern.
Dupa aceasta victorie, s-a stabilit o pace intre Poarta si Tara Romaneasca, prin care era platit un tribut
simbolic catre otomani.
Anul 1596 a adus schimbari importante si in situatia interna a Tarii Romanesti. Deoarece tara fusese mult
saracita din cauza razboaielor purtate, fiecare gospodarie era supusa la eforturi grele. Multi tarani au parasit
tara, fapt ce l-a obligat pe voievod sa decreteze cunoscutul Legamant .
Mihai a reusit sa treaca peste un complot al boierimii care voia sa il aduca domnitor pe Simion Movila, fratele
lui Ieremia Movila.
Relatia dintre Mihai si Sigismund se raceste, voievodul transilvan renuntand la lupta antiotomana, folosind
drept pretext moartea lui Sinan, sustinand ca numai datorita acestuia a luptat impotriva turcilor. Liga Sfanta
era practic desfintata.
Totusi, in toamna anului 1598 se reia lupta antiotomana la Nicopole si Vidin, unde sunt obtinute victorii
importante. De mentionat este faptul ca in cea de-a doua lupta viata voievodului roman, avantat prea mult in
tabara turcilor, este salvata de interventia prompta a lui Preda si Stroe Buzescu.
La 23 februarie 1599, cardinalul Andrei Bathory a ajuns la Sibiu, plecand apoi la Medias, unde dieta l-a ales
principe al Transilvaniei dupa abdicarea varului sau Sigismund. Andrei Bathory recunoaste imediat
suzeranitatea Portii, fapt ce a starnit ironia istoricului P.P. Panaitescu Un cardinal al Sfantului Scaun la
picioarele marelui vizir pagan este un spectacol destul de original .

Unirea politic din 1600

i consecinele ei
istorice

Conjunctura politic intern i internaional din 1599 - preludiul Unirii. n

vara anului 1599, la Carpai i la Dunre s-a conturat un nou raport de fore.
Polonia i-a consolidat poziiile odat cu preluarea tronului ardelean de ctre
Andrei Bthory. Supremaia politic a acestei puteri cretine se asocia cu
instituirea pcii cu otomanii i reprezenta o grea lovitur pentru Mihai
Viteazul i, implicit, pentru susintorii conflictului cu sultanul, pn la
dobndirea deplin a neatrnrii rilor Romne.
Ameninrile poteniale mpotriva domnului muntean s-au concretizat curnd.
leremia Movil i Andrei Bthory, cu acordul tacit al Imperiul Otoman, i-au
cerut imperios s prseasc tronul i ara. Mai trziu, Mihai Viteazul nsui
avea s scrie: "cardinalul (Andrei Bthory - principele Transilvaniei) mi
trimite sol (...) ca eu -mi prsesc ara, pentru c nici el, nici moldovenii,
nici chiar turcii nu erau mulumii i nici nu voiau s rmn n ara
Romneasc." Replica sa a fost pe msur: "pn ce nu-mi vor arunca pmnt peste
ochi, nu voi nceta s lupt cu turcii (...)". n ceea ce privete retragerea din
domnie, el spunea: "nu-mi las nimnui ara i moia pn ce nu m vor smulge de
acolo trndu-m de picioare".
Devenise limpede deci c, fr o aciune energic, menit s-i surprind
adversarii, cauza antiotoman ar fi suferit o grea nfrngere. Domnul rii
Romneti a hotrt, deci, o campanie peste muni, a crei desvrit
organizare arat ndelungata ei premeditare.
"Planul dacic" - reunirea tuturor romnilor sub o singur i energic
autoritate - reprezenta singura cale de a afimia neatrnarea noastr peste
planurile expansioniste ale tuturor puterilor interesate s ne domine, de la
Imperiul Otoman, la Polonia i Imperiul Habsburgic.

Unirea politic din 1600

i consecinele ei
istorice

Unirea Transilvaniei. Forele armate ale rii Romneti au intrat n Ardeal n

dou mari coloane: una, sub conducerea personal a domnului, era dincolo de Carpai
la 4/14 octombrie 1599, dup ce trecuse prin Buzu-Braov, unde ateptau
detaamentele secuilor, dumani de moarte ai Bthoretilor, care le rpiser
vechile privilegii; cealalt, avnd n frunte pe Udrea Bleanu i fraii Buzeti,
s-a pus n micare ceva mai trziu, deplasndu-se n Transilvania pe la Turnu-Rou.
Otile s-au unit la 16/26 octombrie, n apropiere de Sibiu, spre completa surpriz
a principelui Andrei Bthory, care abia a avut rgazul s-i mobilizeze forele.
Btlia desfurat la elimbr, la 18/28 octombrie 1599, a fost decis ca i la
Clugreni, de exemplul lui Mihai, ntr-un moment n care superioritatea n
artilerie a inamicului prea s-i dea ctig de cauz ("cu cea mai mare vitez i
ndrzneal, prin pericolul la care s-a expus domnul n fruntea celor mai buni
ostai ai si, a reuit s stvileasc ofensiva dumanului i s-l pun pe fug").
Nefericitul principe al Ardealului, fugar de la locul btliei, a fost prins i
ucis de secui pe cnd ncerca s treac n Moldova, dup ajutor.
La 1 noiembrie 1599, Mihai i fcea intrarea triumfal n Alba-lulia. n
amintirea cronicarilor a rmas imaginea impuntoare a domnului, clare pe un cal
roib, mbrcat ntr-o splendid manta alb. De old i atrna o spad btut cu
pietre scumpe, iar pe cap cuma mpodobit cu pene de coco. Urma "alaiul nobilimii
cu lunga defilare a ostailor, n sunetul de vioare al lutarilor care ziceau
pentru ntia oar n aceste locuri seculare cntece lutreti de la curtea
voievozilor".

Unirea politic din 1600

i consecinele ei
istorice

Unirea Transilvaniei(continuare) Odat intrat n Transilvania, domnul muntean se

gsea ntr-o situaie foarte complicat. Acionase din proprie iniiativ, dar tia
c succesul su va fi bine primit de Rudolf al II-lea. Spre a-i menaja
susceptibilitatea se va intitula ns "consilier i lociitor al mpratului (...)
cpitan general al otirilor imperiale (...)". n hrisoavele slavone, titlul su
este ns acela de "Domn din mila lui Dumnezeu al rii Romneti i Ardealului",
n timp ce supuii si, nobilii ardeleni, l-au numit "principe".
Mari probleme a ridicat, din prima or, i crmuirea Transilvaniei, a crei
organizare de stat era deosebit de aceea din ara Romneasc. Aici, foarte
puternice erau naiunile privilegiate - nobilimea maghiar i bogatul patriciat
ssesc, ridicat din oraele ardelene, puternice economic, beneficiind de o
legislaie i de privilegii, care le aezau ntr-o poziie superioar celor de
peste muni. Mihai a trebuit s in seam de toate aceste realiti, dar, n
acelai timp, s-a strduit s le i modifice ntr-un sens centralizator i
unificator pe care, dac timpul i-ar fi ngduit-o, le-ar fi putut materializa mai
convingtor.
N. lorga luda pe domn pentru c, deprins a sta n cetatea de scaun pzit de
Dumnezeu, dup milenara traditie bizantin, a dat Transilvaniei o capital
statornic la Alba-lulia. Guvernul sau Sfatul princiar a fost alctuit, n egal
msur, din nobili maghiari i boieri romni. n cetile ardelene, la Gherla i
Chioar, la Fgra i Gurghiu au fost instalai ns cpitanii lui Mihai mpreun
cu trupele corespunztoare. Este cunoscut faptul c dregtori romni ai domnului au
primit nsrcinri speciale n Transilvania, iar pe lng marele numr de acte
latineti i maghiare, emise de cancelaria Principatului, cu deosebire spre
sfritul stpnirii sale, se nmulesc actele i scrisorile romneti.

Unirea politic din 1600

i consecinele ei
istorice

Unirea Transilvaniei(continuare) Domnia ardelean a lui Mihai cuprinde i cele trei

Diete ale sale: dou la Alba-lulia (20-28 noiembrie 1599, 20-27 iulie 1600) i una la
Braov (12-15 martie 1600). Obiectivul lor principal a fost acela de a vota contribuii
financiare net superioare celor anterioare, "pentru rmnerea patriei noastre n unire cu
cretintatea". Un impozit de 6 florini pe poart, dublul celui obinuit, nutre pentru
caii otirii, rechiziii de vite sunt acceptate n noiembrie 1599; la Braov se voteaz o
nou contribuie general, de 4 florini pe poart, iar n iulie 1600, ali 6 florini, care
se plteau n rate, ealonate la distan de 20 de zile.
n schimb, Mihai Viteazul se oblig s nu afecteze interesele privilegiailor ardeleni.
i totui, cu deosebire n ultima Diet de la Alba-lulia, Mihai, presat de cererile
insistente ale conaionalilor si, adopt msuri menite s pedepseasc pe nobilii care vor
maltrata pe iobagi; satele ungureti i sseti urmau s permit i celor romneti s
beneficieze de punat liber n zona hotarnic, iar preoii romni s fie scutii de munca
cea de obte, de regul efectuat de iobagi.
Scurta stpnire a lui Mihai, n Transilvania a provocat o adevrat "ridicare a
satelor", att n Ardeal, pe alocuri cu aspect de rscoal popular, ct i n ara
Romneasc (se cunosc situaiile locuitorilor din Loloeti i Radovanu care l-au urmat pe
domn la Alba-lulia i apoi la lai, spre a-i dobndi libertatea pe nedrept pierdut).
Aciunea lui Mihai, conductor politic al unui stat boieresc, nu putea depi limitele
hotrrilor dietelor mai sus menionate. Dac pentru ranii romni nu a putut face prea
multe, domnul, cretin fervent, i-a trecut la activ realizri notabile n folosul
Bisericii Ortodoxe din Transilvania.
nc n 1597 se ridicase, datorit lui, la Alba-lulia, o Biseric, unde, n 1600, va fi
aezat scaunul episcopal romnesc, pn la unirea cu Biserica Romei, de la nceputul
secolului urmtor. Prezena Mitropolitului Eftimie al Ungro-Vlahiei n capitala
transilvnean a lui Mihai, n primvara lui 1600, se poate asocia cu acest eveniment. n
consecin, mai muli prelai romni au venit de peste muni s ntreasc poziiile
ortodoxiei n Transilvania. Astfel, Serghie, Egumen al Tismanei, primete Episcopia
Maramureului. n timp ce mai muli clugri intr n Mnstirea de la Alba-lulia, iar
preotul Neagoslav este trimis s oficieze n Biserica romneasc din Scheii Braovului.

Unirea politic din

1600 i consecinele ei
istorice

Unirea Moldovei; Mihai - domn al celor trei ri Romne. n primvara anului 1600
Mihai Viteazul se afla din nou n faa unei mari decizii. Campania fulgertoare
care alturase Transilvania rii Romneti crease o nou situaie politic. n
spiritul alianei cu Rudolf al ll-lea, consolidarea poziiilor habsburgice n
regiune nemulumea Polonia i o ndemna s acioneze. Pe de alt parte, refuzul
constant al domnului de a preda teritoriile dobndite cu sabia mpratului i
aciunea sa politic, cu totul independent, n Transilvania l obliga la o nou
cutezan. Stpnirea Ardealului cerea, pentru sine i pentru blocul politic i
militar pe care-l reprezenta, stpnirea Moldovei. Asigurat din partea otomanilor,
care-l recunoscuser pe Nicolae Ptracu, fiul su, domn n ara Romneasc, i
apreciind corect situaia din Polonia, momentan incapabil s i se opun, Mihai
Viteazul a organizat campania sa la rsrit de Carpai.
La 4 mai 1600, grosul trupelor sale trecea Valea Trotuului; li se vor aduga,
curnd, otile boiereti din ara Romneasc, mpreun cu care efectivele lui nu
treceau de 17000 de oameni. La 10 mai, Bacul fusese cucerit, dup care, grupat
pe 4 coloane, armata, care trecuse munii se ndrept spre Suceava, de ale crei
ziduri se izbiser, fr izbnd, muli asediatori. Cteva zile mai trziu, la 16
mai, aprtorii cetii se predar fr lupt.
ntre timp, Baba Novac a intrat n lai, iar n sud cetile Tighina; Cetatea
Alb, Chilia i Ismail au revenit lui Mihai. n numai trei sptmni, ntreaga
Moldov a fost luat n stpnire, otile sale dovedindu-se neputincioase doar n
faa zidurilor Hotinului, vechea cetate de la Nistru, unde leremia Movil se
refugiase mpreun cu o parte a Curii sale.

Unirea politic din

1600 i consecinele ei
istorice

Unirea Moldovei; Mihai - domn al celor trei ri Romne(continuare)

Succesul campaniei din Moldova se explic prin graba cu care ostaii
Moviletilor au trecut de partea lui Mihai care, aflat aici, tia prea
bine c se afla pe "pmnt romnesc". n punctul cel mai nalt al
destinului su Mihai se intitula, ntr-un hrisov emis la 27 mai 1600,
"Domn al rii Romneti, Ardealului i Moldovei" i i confeciona
binecunoscutul sigiliu pe care figureaz cele trei ri romne surori.
Asemeni Albei-lulia, laii au fost alei, de Mihai, drept capitala sa
moldovean. Contient de nevoia de a-i atrage noii supui, s-a
strduit s adune marea boierime n jurul su, orenilor i rnimii
oferindu-le iertarea de dri pe o perioad de 6 ani.
Stpnirea de cteva luni asupra celor trei ri romne a pus
numeroase probleme de guvernare. Mihai a pstrat neatins entitatea lor
statal i, la recomandarea marii boierimi, a numit un domn n Moldova,
aa cum fcuse i n ara Romneasc. Chiar dac timpul nu i-a ngduit
s-i duc pn la capt inteniile, el a acionat ca principal garant
al unirii, ca factor esenial de decizie politic i militar pentru
ntreg teritoriul dintre Carpai, Dunre i Mare. La captul unor
ndelungate negocieri, el a reuit s smulg Imperiului Habsburgic
recunoaterea sa ca domn al Trii Romneti i Moldovei i de
guvernator al Transilvaniei, cu titlu de principe.

Unirea politic din

1600 i consecinele ei
istorice

Prbuirea operei politice a lui Mihai (toamna 1600). Consolidarea poziiei lui Mihai
grbete coalizarea tuturor fortelor politice nemulumite de apariia, n regiune, a unei
noi puteri.
Este i momentul ales de strile privilegiate din Transilvania, care, n Dieta de la
Turda, ntrunit la nceputul lui septembrie 1600, se rscoal mpotriva lui pentru
"djdii neobinuite" i sarcini "care i-au slbit". Poziia lui Mihai era ubred, multe
din trupele lui staionau n cele dou ri de dincolo de Carpai. n ajutor putea veni
numai mpratul, care trimise pe generalul Basta cu 18 000 de oameni. Era ns, i pentru
Habsburgi, o bun ocazie spre a-i apropia, n favoarea lor, stpnirea Transilvaniei, n
calea creia se aezase mereu Viteazul.
Astfel, oastea imperial se altur rsculailor ardeleni. Lui Mihai nu-i rmseser,
n ajutor, dect secuii, mercenarii cazaci i balcanici i rani recent ncorporai, cu
totul, 10-12000. Lupta s-a dat la Mirslu, ntre Mure i dealuri, pe 18 septembrie 1600,
i a nsemnat pierderea Ardealului. n acelai timp, oastea polonez condus de Zamoyski
intr n Moldova, de unde, n bun parte, trupele lui Mihai se retrseser spre a-l ajuta
pe domnul muntean s reziste n Transilvania.
Suceava s-a predat la 27 septembrie 1600, pentru ca, la 6 octombrie, redobndirea de
ctre Movileti a Moldovei s fie deplin. n noua situaie, nu-i mai rmnea marelui domn
dect s apere stpnirea sa de nceput -ara Romneasc. Cu 16000 de ostai, el a dat
lupta decisiv cu otile poloneze la Bucov, pe Teleajen (20 octombrie), dup ce, anterior,
ncercase inutil s-i rein la Nieni i Ceptura. Superioritatea artileriei inamice
decise victoria acesteia i Mihai a fost obligat s se retrag. Cteva zile mai trziu era
nscunat Simion Movil, un interpus al polonezilor, acceptat aproape imediat i de ctre
otomani.
Pentru Mihai lupta nu se ncheiase. Stpn nc n Oltenia, mpreun fiind cu o parte
a otilor sale, el spera s redobndeasc tronul de la Trgovite, dup iminenta retragere
a forelor poloneze. La 25 noiembrie, sorii i fur din nou mpotriv. Pierderea btliei
de la Curtea de Arge nsemna risipirea ultimelor sperane. Buzetii, care-i fuseser
alturi tot timpul, se nchinaser noului domn, n timp ce Mihai lu drumul exilului.

Sfritul lui Mihai

Refugiul, rentoarcerea i sfritul lui Mihai. Prin Ardeal, vechea lui

stpnire, care se afla, acum, n minile lui Basta i ale imperialilor, Mihai a
trecut, n secret spre Viena, unde intra la 12 ianuarie 1601. Aici a redactat un
memoriu ctre mprat i o celebr autobiografie, adresat ducelui Cosimo de
Toscana (un aliat n Liga Cretin), cronic a luptelor sale cu Imperiul Otoman.
Deteriorarea situaiei din Transilvania (unde Basta sfrise prin a fi
alungat de nobili, iar Sigismund Bthory era renscunat pentru a treia oar
principe), lucra n favoarea lui Mihai, aducndu-l alturi de Habsburgi, care
neleseser, nc o dat, c nu pot pstra Ardealul altfel dect sustinndu-l pe
voievodul romn.
n audiena la Rudolf al ll-lea, la Praga, n dou rnduri (la nceputul lui
martie 1601), Mihai primi 100000 de taleri pentru echiparea unei oti i
ncrederea mpratului. mpcarea cu Basta se ndeplinise n mai 1601; dup ce
trupele celor doi au fost adunate, jonciunea lor se mplini, la nceputul lui
iulie 1601. La 3/13 august la Gurslu, la nord-vest de Zalu, Mihai a obinut o
strlucit victorie asupra lui Sigismund Bthory care a pierdut pe cmpul de
lupt toat artileria. La Cluj, o solie de boieri munteni i-a adus la cunotin
ndeprtarea lui Simion Movil i eliberarea scaunului Trii Romneti, care-l
atepta.
Aflat din nou ntr-o situaie excepional, Mihai i ngrijora nu numai
dumanii, ci i aliaii. Dac spada sa fusese de folos Habsburgilor spre a
redobndi Transilvania, era improbabil ca, dup victorie, Mihai s fi fost dispus
s le-o cedeze.
Asasinarea lui pe Cmpia Turzii, la 9/19 august 1601, rspundea perfect
scopurilor imperiale. Nu de un egal cruia s-i sporeasc puterea avea mpratul
nevoie, ci de o unealt de care, dup folosin, s te poi dispensa.

Sfritul lui Mihai

Refugiul, rentoarcerea i sfritul lui Mihai(continuare) Pieirea marelui domn

impune cel puin dou ntrebri. Era pregtit societatea romneasc pentru a
nfptui, n sens unificator, aciunea politic i militar a lui Mihai? Erau
dispuse puterile cretine vecine s accepte, ntr-o zon n care se interferau
attea interese opuse, un stat independent care ar fi putut modifica, ntr-un mod
nou, imprevizibil, vechile raporturi de fore?
Peste toate posibilele rspunsuri, figura tragic a lui Mihai a influenat
decisiv istoria romnilor, gndul su cuprinztor i fapta sa temerar au impus un
model i au inaugurat o epoc.
n faa amintirii sale nu poi s nu te gndeti "c pentru a putea tri o
via, ce i-a fost druit, eti dator s-o merii, ca om i ca neam n fiecare
clip."
Din "O istorie a lui Mihai Viteazul de el nsui":
"n timpul acesta se poate vedea c n-am cruat nici cheltuieli, nici osteneal,
nici snge, nici nsi viaa mea, ci am purtat rzboiul aa de mult timp singur,
cu sabia n mn, fr s am nici fortree, nici castele, nici orae, nici cel
putin o cas de piatr unde s m pot retrage... Nu am pregetat s m altur cu
puterile mele i cu cheltuieli uriae la cretintate, nefiind cunoscut de nimeni
i nici nu le-am fcut silit de cineva, ci ca s am i eu un loc i un nume n
cretintate am prsit toate celelalte prietenii ce le aveam."
N. IORGA, despre Mihai Viteazul:
"De la 1600 nici un romn n-a mai putut gndi unirea fr uriaa lui
personalitate, fr paloul sau securea lui ridicat spre cerul dreptii, fr
chipul lui de curat i desvrit poezie tragic."

Corespondene ale lui

Mihai Viteazul

Scrisoarea lui Mihai Viteazul ctre Hatmanul polon Stanislav Zolkiawski, castelan de Liov,
referitoare la btlia de la Calugareni (12 septembrie 1595)

"Ioan Mihai din mila lui Dumnezeu, palatin ereditar al Tarii Romaneti.
Stralucite si marite hatman de camp, prieten al nostru sincer iubit.
Ne-a scris Domnia voastra ca sa va instiintam mai sigur despre ostile turcilor. Deci sa stiti ca ne-am batut cu turcul, inainte de vreo trei
saptamani in tara noastra la Calugareni, in care batalie bunul Dumnezeu ne-a ajutat noua crestinilor intr-un chip minunat. Au fost
taiati mai intai trei pasi si mai multi ceausi, dintre care vreo cativa au fost prinsi chiar vii. Am inteles apoi de la prizonierii mai
proaspeti ca in lupta aceea au cazut 7000 de turci, iar ceilalti ingroziti pana in suflet, printre care insusi Sinan Pasa, se pregateau sa-si
intoarca pasii spre Dunare. Adevarat ca noi insine i-am lasat lui calea sloboda in tara noastra, si asta din pricina ca in vremea aceea
ostirea noastra se imputinase peste socoteli.
Cand au cunoscut turcii acest lucru, au intins-o spre Bucuresti. Si trupele lor sunt acum astfel impartite: cu Mehmed Pasa la Bucuresti
sunt 10000 ocupati cu construirea acolo a unei fortarete. Iar cu Sinan Pasa si Hasan Pasa sunt in jur de 30000 care in ziua aceasta au
plecat spre Targoviste. Intreaga ostire nu trece de 40000. Luptatori abia sunt douasprezece mii, caci stim sigur ca ieniceri abia de sunt
o mie doua sute, numarandu-i si pe recrutii agemoglani. De buna seama ca au fost adunati la noi inainte ca turcii sa ajunga la
Targoviste patru prizonieri, printre care unul era basceaus. Acestia, punandu-i la chinuri au fost intrebati: cum se face si de ce s-a
ridicat Sinan Pasa si ceilalti impotriva tinuturilor noastre cu trupe militare asa putine? Fiecare dintre ei dadea raspuns asemenator:
fara indoiala de aceea sunt asa putine trupe, pentru ca se nadajduia pe curand pe ajutorul Hanului tatarilor, asa cum i-a fost trimisa
porunca aspra de la Imparatul turcilor. Insa acesta lipseste pana acum. Care lucruri ii dau multa grija lui Sinan Pasa. Adeseori a cerut
ajutoare de la Marele Imparat, insa nimic nu i s-a trimis. Caci oastea cea mare a trebuit sa fie trimisa impotriva persanilor, care ii dau
de furca zdravan. Apoi o alta oaste mai mica, impotriva francilor, care tot asa ii macina cumplit fortele pe mare.
Acestea pe care le socotim sigure vi le instiintam Domniei Voastre si cat mai staruitor va rugam ca pe acestea sa le cantariti in inima
voastra si sa ne trimiteti cat mai curand ajutoare, noua crestinilor, caci niciodata nu va fi mai usor decat de asta data sa putem sa-l
zdrobim pe vicleanul dusman pana la capat, numai daca ati voi sa ne sprijiniti cu trupe auxiliare. Eu fireste, cu toate ca doresc peste
masura sa ma napustesc iarasi asupra dusmanului, socotesc totusi ca trebuie asteptat ajutorul altor crestini. Iarasi si iarasi va rugam
staruitor sa va indurati de treburile crestinesti si sa stingeti focul care arde paretele vecinului, inainte ca el sa va ajunga pe voi. Asta
intr-adevar va rugam, inainte de toate, ca daca ati hotarat sa ne aduceti ajutoare, ca sa fim asigurati de asta cat mai tare si sa fie
limpede pentru noi vointa Domniilor Voastre.
Dat in lagarul de la Dambovita la 12 septembrie 1959."

Corespondene ale lui

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul vesteste comisarilor imperiali ai imparatului Rudolf al II-lea despre victoria
de la Selimbar (4 noiembrie 1599, Balgrad - Alba Iulia)
"Si-a razbunat, in sfarsit, odata Maria Ta jignirile de atatea ori aduse, nu stiu de ardeleni sau de craii lor, Mariei Tale si
intregii Case de Austria, prin mine, la 28 ale lunii trecute, cu fierul, caci cardinarul Bathory mi-a iesit inainte in padurile
Sibiului in camp cu toate randurile tarii, mai ales cu oaste de stransura si taraneasca, neavand oaste cu plata. Si, pentru
ca, dupa ce prea-luminatul domn nuntiu al papei a staruit indeajuns, si de prisos, pentru pace intre cele doua tabere acum
gata de lupta, el n-a vrut cu nici un chip sa plece din tara, desi era print intrat fara drept, si sa se dea in laturi inaintea
dreptului Mariei Tale, ci se lauda ca va cerca norocul cu armele. Ci eu, cu credinta in Dumnezeu, cel mai mare
razbunator al calcarii de juramant, si razimat pe dreptatea Mariei Tale, m-am luat la lupta cu el.
Si acela, despoiat de toata tabara lui, a fost pus pe fuga de mine, cu toata oastea lui, nu fara mare durere a sufletului meu
pentru risipa sangelui varsat de cateva mii de crestini, cazuti de amandoua partile. Astfel la 1-iu noiemvrie, in ziua
Tuturor Sfintilor, am luat in stapanire ca biruitor Balgradul, Scaunul Crailor Ardealului.
Acestea am voit sa le dau de stire Mariei Tale prin chiar stafeta mea; celelalte le voi face cunoscut Mariei Tale mai pe
larg cu supunere in curand, prin niste fruntasi ai Ardealului si Tarii Romanesti. Dumnezeu sa te tie multi ani pe Maria Ta
biruitor in fericire.
In Balgrad, 4 noiemvrie, anul Domnului 1599.
Al Mariei Tale serb,
Mihail Voevod"

Corespondene ale lui

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul anunta comisarii imperiali privind alungarea lui Ieremia Movila de pe tronul
Moldovei si motivele acestei actiuni (20 mai 1600, Hotin)
"Gonind din Scaun pe Ieremia-Voda si luand tara in stapanire, am crezut ca trebuie sa iau si ramasitele razboiului, si l-am urmarit pe
Ieremia acela cu armele pana la hotarul Podoliei. Si, prinzandu-l din cale in fuga lui, am batut ostile cu omor mare. El insusi si-a
cautat mantuire in fuga, impreuna cu Sigismund Bathory, trecand apa Nistrului. Acuma, deci indeplinind aceste lucruri cu noroc, cu
ajutorul lui Dumnezeu, si savarsind cu ostenelile mele ce trebuia pentru mantuirea Crestinatatii, avem tara aceasta toata supt puterea
Mariei Sale. Acuma numai de atata ne tinem ca, impartind pretutindeni ostile noastre sa silim pe locuitori la supunere. Si nu vom mai
zabovi aici multa vreme, ci ne vom intoarce indata in Ardeal pentru a pune la cale celelalte lucruri, si ne si gasim pe drum. De aceea
am voit sa va aduc la cunostinta acestea Domniilor Voastre, ca sa intelegeti ca nu lasam la o parte nimic din ce priveste mantuirea si
inaintarea foloaselor Crestinatatii. Altfel dorim a fiti Domniile Voastre sanatosi.
Din lagarul nostru la hotarele Moldovei, langa cetatea Hotinului, pe apa Nistrului, 20 mai 1600".

Din memoriul lui Mihai Viteazul adresat ducelui Toscanei la 3 februarie 1601
"Acum oricine poate vedea cata munca si osteneala am indurat sapte ani de-a randul si cata slujba am facut crestinatatii, caci am luat
de la turci 100 de tunuri si am ocarmuit trei tari: Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova; si am adus Mariei Sale Imparatului 200
de mii de oameni de lupta, pedestrasi si calari, cu care am fost totdeauna gata sa slujesc Mariei Sale. Acum am ajuns la acest sfarsit,
pierzand tot ce castigasem din zilele tineretii pana la batranete, si tari, si averi, si sotie si copii, daca le-as fi pierdut din cauza
dusmanilor sau daca mi-ar fi fost luate de dusman, nu m-ar durea atat cat ma doare, fiindca au fost faptuite de aceia de la care
asteptam rezim si ajutor. Dar Dumnezeu le vede. In vremea aceasta, oricine poate vedea ca n-am crutat nici cheltuieli, nici osteneala,
nici sange, nici propria-mi viata, ci am purtat razboiul foarte mult timp, cu sabia in mana insumi, fara sa am nici fortarete, nici castele,
nici orase, nici cel putin o casa de piatra unde sa ma retrag, ci, abia una singura pentru locuinta. Nu am pregetat sa ma alatur cu
puterile mele si cu cheltuieli uriase pentru crestinatate, nefiind cunoscute de nimeni, si nici nu le-am facut silit de cineva, ci ca sa am si
eu un loc si un nume."

Rolul deosebit al
Buzestilor in viata lui
Mihai Viteazul

Intre Fratii Buzesti si Mihai Viteazul se leaga o lunga si stransa prietenie. Buzestii, nu-l vor parasi
niciodata pe Mihai, oricat de grele au fost imprejurarile, oferindu-i sprijin material si moral,
primejduindu-si viata pentru viata voievodului si chiar salvand-o o data, in timpul unei campanii suddunarene.
Buzestii erau vitejii sai capitani care i-au fost si sfatuitori si aparatori fideli. Ei erau printre initiatorii
miscarii boieresti pentru alungarea lui Alexandru cel Rau si inscaunarea lui Mihai . Stroe Buzescu pornea
apoi, alaturi de tanarul pretendent la domnie, pe drumul Constantinopolului, spre a obtine, de la sultan
scaunul tarii. La Calugareni, in cele mai critice momente, Buzestii au fost mereu langa domnitorul lor si
poate ca izvorul tariei acestuia se afla si in siguranta care-l stapanea stiindu-i alaturi, sinceri si devotati,
cu un palos mereu ridicat, gata sa cada asupra capului celui ce ar fi primejduit viata conducatorului lor.
Acest lucru s-a si intamplat, de altfel, in toamna anului 1598. Turcii organizasera o campanie spre
Ungaria, si ,ca masura de siguranta pentru tinerea lui Mihai departe de operatiuni, au trimis un corp de
oaste la Vidin si au intarit apararea cetatii Nicopole. Mihai nu era insa omul care sa stea cu mainile
incrucisate. A atacat el primul, i-a infrant pe turcii de la Nicopole, dar neputand cuceri cetatea, din lipsa
pulberii, s-a indreptat spre Vidin. S-a incins si aici lupta, incheiata cu victoria romanilor. In invalmaseala
inclestarii, un turc si-a indreptat sulita spre domnitor, reusind sa-l raneasca, dar n-a avut timp sa isi
manuiasca mai departe arma, pentru ca, din goana cailor, Radu si Stroe Buzescu i-au retezatcapul. Un an
mai tarziu, la 26 octombrie 1599, aceiasi boieri Buzesti, impreuna cu Udrea Banul si cu Mihalcea
ajunsera cu ostile Mehedintilor si ale Jiului pe dealurile de la Vestem, in coasta Sibiului, unde fac
jonctiunea cu ostile conduse de domnitor, pe valea Teleajenului si a Buzaului si reusesc, impreuna,
victoria de la Selimbar, prologul intrarii triumfale de peste patru zile ( 1 noiembrie 1599), in vechea
cetate a Albei Iulii.
Dintre toti apropiatii sai, Mihai ii considera cei mai de pret pe Buzesti, luand toate deciziile importante
dupa ce se consulta cu ei.

Calugreni

elimbr
1=tabara Andrei Bathory
2=loc observatie -Andrei
Bathory
3=Stefan Lazar
4=Moise Secuiul
5=P. Husar
6=Melchior Bogati
7=oastea lui Mihai Viteazul
8=Baba Novac
9=Gh. Mako
10=Aga Lecca
11=linia a 2a
12=Mihai Viteazu

Mirslu

Gurslu

Lupta Targoviste

Lupta Calugareni

Tablou Th. Aman

Intrarea in Alba Iulia

Solii turci aduc daruri

lui Mihai din partea lui

Mehmed

Sigiliul lui Mihai

Portret Mihai Viteazul

Statuia Fratilor Buzesti

Anexe

Soli si Spioni la curtea lui

Mihai Viteazu
Stindardul lui Mihai
Viteazu

Bibliografie

Almas Dumitru Buzestii, Magazin Istoric, anul II,

11, 1968, 1-5
Cronica Marii Uniri Magazin Istoric, anul XII, 11,
noiembrie, 1978
Ionascu Ion - Mihai Viteazul, Editura Militara,
Bucuresti, 1975
Nistor Ioan Steagurile de la guruslau, Magazin
Istoric, anul X, 113, 1976, 16-22
Pospai Mircea - Memoria Baniei, Editura sportturism, Craiova,1982
www.moldova.go.ro Galerie foto