Sunteți pe pagina 1din 56

Biletul 13: Iniiere n macroeconomie

Obiectul de studiu
Teoria economica contemporana ca dimensiune complexa cu diferite niveluri de organizare a activit
economice presupune diverse modele, procedee si analiza microeonomice, macroecon, mezoeconom si
mondoeconomice. Obiectul de studio al macroec presupune cercetarea tuturor process economice la
nivel econom national luate ca un tot intreg. Termenul de macroec a fost introdus de economistul englez
Ragnar Frish in 1933.Astazi se evidentiaza 2 mari abordari ale macroeconomiei: teoria keynisiana si
teor neoclasica.
Macroec e import prin faptul ca permite de a rasp la intrebarile:
1) De ce au loc modificarile legate de somaj, inflatie, productie.
2) C ear trebui sa intrepr statul in aceste situatii
3)care ramuri ale ec nationale contribuie cel m mult la result tarii
4)cum este legata economia tarii de econom altor tari si cum alte tari influienteaza asupra tarii date.
Macroeconom studiaza comportamentul ec nationale in ansamblu, relatiile dintre aggregate economice
cum ar fi venitul national, ocuparea si somajul, consumul total, economiile, nivelul masei monetare,
nivelul general al preturilor
SCOPURILE MACROECONOMIEI:
1)Elaborarea mecanismelor si instrumentelor de stabilire a echilibrului general, adica a echilibrului
dintre cererea globala si oferta globala si ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a
dezechilibrelor.
2) Elaborarea mecanismelor de asigurare deplina a ocuparii bratelor de munca si eliminarea situatiilor
de somaj.
3)Gasirea modalitatilor de mentinere a stabilitatii preturilor si de preintimpinare a inflatiei.
4)elaborarea unui model de distribuire si redistribuire a venitului national prin multiplele mecanisme
bugetare, ce ar permite stabilirea unui echilibru optim intre echitate sociala si crestere economica.
5) Alocarea eficienta a resurselor materiale, umane si financiare.
6) Asigurarea securitatii economice a tarii prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate.
7)) Determinarea principalelor aggregate economice care sa permita cunoasterea activit agentilor
economici in ansamblu
8) incurajarea economisirii prin dobinzi inalte la depozitele bancare.
9)minimizarea cheltuielilor publice.
10)oferirea creditelor avantajoase pru majorarea investitiilor in economie
AGENI ECONOMICI AGREGAI. Clase de agenti economici primari (clasa industriilor pe diferite
specializari - textile, constructoare de masini, industrie navala ; clasa agricultorilor ; clasa comerciantilor
; clasa finantistilor ; clasa administratiilor locale) care indeplinesc functii similare si care prin insumare
formeaza MACROECONOMIA SOCIETATII. Abordarea agregata a macroecon permite gruparea
agentilor econom in 5 sectoare principale:
1)menajele , gospodariile, familiile( principalul scop fiind consumul)
2)agentii economici sau firmele ( scopul de a obtine maxim de profit)
3)institutiile financiar bancare si de asigurari ( ofera credite)
4)Statul sau institutiile publice ( scop- asigurarea unui nivel decent de trai a populatiei prin producerea
de bunuri publice)
5) strainatatea sau restul lumii
Circuitul economic la nivel macroeconomic descrie totalitatea tranzactiilor care au loc intre toate
unitatile economice care formeaza economia nationala in ansamblu, pe piete ale produselor, ale
factorilor de productie si pe piata financiara.
Circ economic permite de a evidential toate tipurile de fluxuri intre cele 5 sectoare si a reflecta ca
cheltuielile unei unitati constituie veniturile alteia.
MODELUL FLUXULUI CIRCULAR N ECONOMIA SIMPL
Cea mai simpl schem presupune participarea la circuitul economic doar a menajelor i a
ntreprinderilor, facnduse abstractive de stat, institutii financiare si restul lumii. Punctul de plecare al
circuitului economic il constituie manejale. Anume acestea, pentru satisfacerea multiplelor nevoi propun
ntreprinderilor factorii de productie ( munca, capital , pamint). n schimbul serviciilor prestate,
menajele primesc venituri/ Aceste venituri sunt folosite mai apoi pentru procurarea bunurilor materiale
si a serviciilor de consum si pentru investitii.

MODELUL FLUXULUI CIRCULAR N ECONOMIA NCHIS


Statul particip la reglarea economic prin urmtoarele modaliti:
percepe impozite att de la firme ct i de la menaje;
efectueaz transferuri sociale ctre categoriile vulnerabile (pensii, burse, ajutor de omaj, etc.);
apare n calitate de cumprtor pe piaa bunurilor i serviciilor, unde se realizeaz achiziii
guvernamentale.
Achiziiile guvernamentale includ cheltuielile n domeniulconstruciilor, ntreinerea drumurilor,
armatei, sectorului guvernamental, colilor, etc., precum i cheltuielile de salarizare ale angajailor n
aceste domenii;
exercit o influen indirect asupra economiei, reglnd cantitatea de bani n circulaie;
dac economiile statului au valoare negativ, atunci se nregistreaz deficit bugetar, pentru acoperirea
cruia statul recurge la mprumuturi publice.
Economiile statului reflect diferena dintre impozitele nete i achiziiile guvernamentale.
Sstat=Imp_ind_nete- G;

MODELUL FLUXULUI CIRCULAR N ECONOMIA DESCHIS


Strintatea (sectorul extern) interacioneaz cu sistemul economic prin:
- importul de mrfuri i servicii;
-exportul de mrfuri i servicii;
- intermediul organizaiilor financiare internaionale;
Exportul net reprezint diferena dintre export i import, care se direcioneaz pe piaa bunurilor i
serviciilor.
Dac exportul este mai mic dect importul, aceast diferen se acoper prin intrri de capital;
Intrri de capital valoarea obinut prin mprumuturi de la intermediarii financiari internaionali sau
prin vnzarea activelor financiare sau reale cumprtorilor strini;
2

Ieiri de capital - valoarea net a creditelor oferit debitorilor strini i mijloacele utilizate pentru
procurarea activelor financiare sau reale de la vnztorii strini.

IDENTITILE MACROECONOMICE sunt acele ecuaii prin care definim agregatele


macroeconomice; ele descriu relaiile de egalitate necesare ntre fiecare agregat macroeconomic i
componentele sale. Identitile macroeconomice au o larg utilizare n aproape toate analizele referitoare
la sistemul economiei naionale.
Identitile macroeconomice n cadrul unei economii inchise , n care produsul obinut (X) este
format din bunuri de consum (C) i bunuri de capital (I) sunt:
X=C+I
Prin vnzarea produciei produsul (X) se transform n venit (Y), care este utilizat pentru consum (C) i
economisire (S). Relaia (1.19) devine:
Y=C+S
(1.20.)
Economisirea este diferena dintre venit i consum, conform relaiei:
S=YC
(1.21.)
Combinnd identitatea (1.19.) cu identitatea (1.20.), rezult o nou identitate macroeconomic:
C+I=Y= C+S
(1.22.)
Aceasta reflect faptul c producia obinut (X) este egal cu producia vndut (Y) i, deoarece nu
exist sector economic guvernamental, producia vndut este egal cu venitul ncasat de sectorul privat,
care l utilizeaz pentru achiziionarea de bunuri de consum (C) i economisire (S).
Economiile deschise dispun de variabile suplimentare n raport cu economiile nchise: un sector
guvernamental, exporturi i importuri, un sector financiar, de asigurri .a. Notnd cu: G achiziiile
guvernamentale de bunuri (cheltuielile publice); TA taxele i impozitele percepute de guvern; TR
transferurile de la guvern la sectorul particular (menaje i firme); En exporturi nete; YD venitul
disponibil, identitile devin:
Identitatea (1.19.) devine:
Y = C + I + G +En
(1.24.)
Identitatea (1.20.) devine:
YD = Y + TR TA
(1.25.)
3

O parte din venit este cheltuit pentru plata impozitelor i taxelor ctre guvern, iar sectorul privat
primete venituri din transferuri guvernamentale, care se adaug la venitul iniial.
Venitul disponibil, la rndul su, este alocat consumului i economisirii:
YD = C + S
(1.26.)
Combinnd identitile (1.25.) i (1.26.), consumul devine diferena dintre venit, plus transferuri, minus
taxe, minus economii:
C + S = YD = Y + TR TA
(1.27.)
Sau: C = YD S = Y + TR TA S (1.28.).
nlocuind pe C din identitatea (1.19.) cu valoarea sa din identitatea (1.28.) se obine:
Y = Y + TR TA S + I + G + En (1.29.)
Rezult c economiile nu mai sunt egale cu investiiile, iar diferena dintre economii (S) i investiii
(I) este egal cu deficitul bugetar (DB), la care se adaug exporturile nete (Er):
S I = (G + TR TA) + En (1.30.)
DB = G + TR TA
(1.31.)
Deficitul bugetar rezult din identitatea (1.31.), deoarece achiziiile guvernamentale, plus
transferurile ctre sectorul privat reprezint cheltuielile bugetare, iar taxele (TA) sunt veniturile bugetare
obinute din colectarea impozitului i taxelor de la toi agenii economici. De asemenea, identitatea
(1.31.) dovedete c excesul de economii n raport cu investiiile este identic cu deficitul bugetar plus
exporturile nete.
Pe baza fluxului circular al veniturilor i cheltuielilor din societate, identitatea macroeconomic
fundamental se poate scrie:
C + G + I + En = Y = YD + (TA TR) = C + S + (TA-TR) (1.32.)
n care:
a) C + G + I + En este cererea global pe componentele sale: cheltuielile populaiei pentru consum,
cheltuielile administraiei (guvernului) pentru achiziionarea de bunuri, cheltuielile pentru investiii
brute fcute de sectorul privat i exporturile nete (compensarea cheltuielilor de import prin veniturile
obinute din export);
b) producia naional furnizat (produsul naional brut) este egal cu venitul naional (PNB = VN =
Y);
c) YD + (TA TR) reprezint venitul naional (venitul total al societii), care este egal cu venitul
disponibil la care se adaug transferurile nete (TA TR);
d) venitul naional este utilizat n final pentru consum (C) i economisire (S), precum i pentru
transferuri nete (TA TR).
POLITICA MACROECONOMIC reprezint acea component a politicii economice al crui
obiectiv l constituie asigurarea utilizrii depline a resurselor i a stabilitii preurilor, stabilitatea i
dezvoltarea economiei adecvate.
n practica mondial, se utilizeaz un numr mare de politici macroeconomice, care pot s fie
grupate n mai multe categorii.
a. dup amploarea domeniului economic influenat, categoriile de politici macroeconomice
cuprind: politicile globale, politicile sectoriale (selective) i politicile regionale;
b. n raport cu domeniile de aplicare, se cunosc:politici de cretere i dezvoltare, politici de
ocupare, politici antiinflaioniste, politici de mediu .a.
c. n funcie de instrumentele utilizate, categoriile de politici economice sunt: politici de reglare
indirect (politica modern, politica bugetar i politica fiscal) i politici de reglare direct (politica de
preuri i politica de venituri);
d. dup durata extinderii combinat cu obiectivul urmrit, se disting: politici conjuncturale
(anticiclice, deflaioniste, de relansare a creterii economice) i politici structurale (de restructurare a
unor sectoare, a unor ramuri);
e. n funcie de modalitatea n care administraia guvernamental influeneaz activitatea
agenilor economici: politici de limitare a unui fenomen economic (a creditului,a inflaiei, a omajului);
politici de incitare a unei activiti sau a unor ageni economici, prin crearea de faciliti economice (de
atragere a investitorilor, de dezvoltarea unor activiti), i politici de atragere a unor parteneri ai vieii
economice (ncheierea de convenii ntre guvern i diferii parteneri ai vieii economice).

Biletul 14.MACROECONOMIA SI PRINCIPALII INDICATORI MACROECONOMICI


SISTEME DE EVALUARE A REZULTATELOR MACROECONOMICE
In tarile cu econom de piata masurarea rezultatelor macroec se realizeaza cu ajutorul diferitor
indicatori prin care se sintetizeaza rezultatele econom a intregii tari.
Acesti indicatori sunt revazuti in diverse sisteme:in cadrul sistemului conturilor
nationale(SCN);sistemul produciei materiale (SPM)
1. Sistemul produciei materiale a fost utilizat, n temei, n fosta URSS i n celelalte state socialiste.
Acest sistem are ca temelie teoretic teza potrivit creia este creatoare de valoare doar munca depus n
ramurile produciei materiale (agricultur, industrie, construcii, parial transport i comer). Prin urmare,
i venitul naional este creat doar prin munca cheltuit pentru producerea bunurilor i serviciilor
materiale.
2.Cel mai des utilizat sistem de evaluare si evidenta a rezultatelor activitatii desfasurate in RM il
reprezinta SCN.
SISTEMUL CONTURILOR NATIONALE ofera inform cu privire la totalitatea rezultatelor econom
ale tarii in ansamblu reprezentata prin indicatorii macroeconomici
Acesta include 3 componente
1) Agenii economici, grupai pe sectoare instituionale (ntreprinderile, menajele (sau gospodriile),
instituiile de credit i societile de asigurri, administraiile publice (statul), administraiile private
(sindicatele, fundaiile, partidele politice, asociaiile sportive i culturale, organizaiile de cult),
strintatea, numit i restul lumii".
2) Operaiunile:
a) operaiunile cu bunuri materiale i servicii (producia, consumul, formarea brut a capitalului,
exportul i importul);
b) operaiunile de repartiie, ce vizeaz salariile, impozitele, veniturile provenite din proprietate i din
activitatea economic;
c) operaiunile financiare (creanele, mprumuturile, economiile).
3.conturile- o sintetizare a operatiunilor agregate pe ansamblul economiei si reflectate sub forma
matriciala in
conturi: Contul productiei, contul consum,contul acumulari, contul restul
lumii(strainatatea).
METODE DE CALCUL A PIB-ului
Pentru a masura valoarea PIB exista 3 metode de calcul:
1. metoda Productiei numita si metoda valorii adaugata - consta in determinarea volumului productiei
finale produse in tara data intro anumita perioada de timp prin insumarea tuturor vinzarilor efectuate de
catre toti agentii econom rezidenti in economii.dupa aceasta metoda valoarea PIB se determina astfel:
PIB=PG-CI
PG-productia globala
CI-consumul intermediar
2. Metoda Veniturilor Totale presupune insumarea tuturor tipurilor de venituri obtinute in economie
inclusive salariu,rente,dobinzi,venit din proprietate,venitul corporatiilor
PIB= V
3.Metoda Cheltuielilor Totale presupune insumarea tuturor cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor
care alcatuiesc productie finala. Aici se inculd:consumul menajelor,consumul agentilor econom publici
sau privati,cheltuielile guvernamentale,investitiile si exportul net.
PIB=C+I+Nx, C-consumul(privat sau guvernamental) I-investitiile Nx= E-I ( export-import)
CLASIFICAREA INDICATORILOR SI PRINCIPIILE DE EVALUARE
PRINCIPALII INDICATORI ce reflecta rezultatele macroeco au la baza 2 principii:
1.Principiul Teritorial
2.Principiul rezidential
5

In baza acestora se deosebesc urmatorii indicatori:


1)PIB(produl intern brut) reprezinta valoarea totala bruta a productiei totale obtinute de catre toti agentii
econom care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii,intro anumita perioada de timp,de obicei 1 an
2)PGB( produsul global brut ) valoarea totala a bunurilor si serviciilor create in cadrul unei economii
nationale intr-o perioada de timp, de regula 1 an . PGB= Ci+Cf+Ib (consum intermediary+consum final
de bunuri si servicii+investitii brute de capital)
2)PNB(produsul national brut )-valoarea bruta a productiei totale obtinuta de agentii econ nationale care
activeaza atit pe teritoriul tarii cit si in afara ei ,intro anumita perioada de timp,de obicei 1 an
3)PIN(produsul intern net )-valoarea neta a productiei totale obtinuta de catre toti agentii econo care
activeaza in interiorul tarii ,intro anumita perioada de timp,de obicei 1 an. El se determina astfel:
PIN=PIB-A(amortizarea capitalului)
4)PNN(produsul national net)-valoarea neta a productiei totale obtinuta de catrea agentii econ nationali
atit pe teritoriul tarii cit si inafara ei, ,intro anumita perioada de timp,de obicei 1 an
PNN=PNB-A
5)VN(venitul national )-valoarea tuturor bunurilor si serviciilor finale produse intro anumita perioada de
timp,calculate la costul factorilor de productie prin insumarea veniturilor obtinute de agentii econom
nationali.VN include:salarii,rente,dobinzi,dividente,profituri.Ca si ceilalti indicatori macroeconomici,
venitul national se calculeaza prin mai multe metode, dar cel mai frecvent prin insumarea salariilor
lucratorilor rezidenti, a veniturilor din proprietate si a veniturilor intreprinderilor.
Exista in SCN sia lti indicatori:consumul guvernamental, consumul menajelor, exportul si importul,
investitii, valoarea adaugata bruta, productie globala, consumul intermediar, venitul personal,
economiile, transferurile agentilor econom de peste hotare.
La nivel Macroeconomic se determina INDICII NOMINALI SI INDICII REALI
Indicii Nominali-toate valorile calculate in baza pretului anului curent,sau anului analizat
Indici reali- calcularea valorii in preturi comparabile,adica,in preturile anului precedent,anului de
analiza.Astfel deosebim:
1.PIB in preturile anului current . PIBnominal = valoarea productiei de bunuri finale obinute ntr-un an
i exprimat n preurile anului respectiv (preuri curente).
2.PIB in preturi comparabile PIBreal = valoarea produciei de bunuri finale dintr-un an, exprimat n
preurile unui an de baz (preuri constante).
Raportarea acestor 2 valori reflecta deflatorul PIB
D=PIB1/PIB0
PIB REAL I BUNSTAREA ECONOMIC
Bunstarea este suma satisfaciilor individuale produse de un anumit sistem economic prin bunuri
consumabile exprimate n termeni monetary.
Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa interdependenta.
PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea
PIB.
Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o
imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice:
rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex.
economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din
activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt incluse in PIB)
veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de
consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere
mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a
cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice
durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea
duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in timp ce
reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice
gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu
si marimea PIB
6

PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final,
consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri,
dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.
REZULTATELE MACROECONOMICE DIN RM sunt evaluate si reprezentate prin sistemul
conturilor nationale cu cele 4 subconturi de consum,productie,acumulari si restul lumii.
PRINCIPALII INDICATORI ESENTIALI sunt:
1.PIB2.volumul productiei indistriale3.volumul productiei agricole4.investitii in capital fix
5.vinzarile de marfuri cu amanuntul6.serviciile prestate populatiei7.valoarea exportului si
importului8.rata inflatiei9.indicele preturilor de consum10.nr somerilor11.rata somajului
Datele statistice referitor la rezultatele Macroeconom sunt reprezentate intro serie de publicatii al
Biroului National de Statistica al RM,publicatiile bancii nationale si alte institutii
EVOLUTIA PIB IN RM/in milioane lei
2006-44.754
2007-53.430
2008-62.922
2009-60.430
2010-71.885
2011- 82.174

Biletul 15.INSTABILITATEA ECONOMIC I FLUCTUA IILE CICLICE


ECHILIBRE I DEZECHILIBRE MACROECONOMICE
Echilibrul economic seamn cu o balan, n care prile componente tind s fie egale ntre ele,
adic echivalente. EI poate fi definit ca o tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi
economice interdependente.
n economia de pia, echilibrul economic reprezint, nainte de toate, tendina de egalizare ntre
nevoi i resurse, ntre cerere i ofert, la scara ntregii economii, ct i pe multiplele piee ale acesteia.
Exist deci un echilibru economic general i un numr enorm de echilibre economice pariale.
Echilibrul economic parial se poate stabili:
a) la nivelul unui singur produs (de exemplu, cererea i oferta de pine);
b) la nivelul unor ramuri;
c) la nivelul altor parametri economici, al unor mrimi macroeconomice, cum ar fi, de exemplu,
echilibrul ntre veniturile i cheltuielile bugetului de stat, echilibrul ntre producie i consum, ntre
export i import;
d) echilibrele stabilite la nivelul diferitelor piee naionale, cum ar fi: echilibrul economic ntre
cererea i oferta bunurilor de consum, echilibrul ntre cererea i oferta de for de munc, echilibrul
ntre cererea i oferta de moned etc.
Putem deci conchide c echilibrul parial caracterizeaz diferite situaii n care se afl agenii
economici i pieele. Teoria echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul englez Alfred
Mashall.
Echilibrul economic general vizeaz fluxurile i mrimile globale i reprezint o situaie a tuturor
pieelor interdependente, care se caracterizeaz prin lipsa excesului de cerere sau de ofert. Echilibrul
general exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a cererii agregate cu
oferta agregat.
Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre economistul francez Leon Walras.
Potrivit teoriei economice contemporane, principalele componente ale echilibrului general snt:
o cretere economic pozitiv; ocuparea deplin a forei de munc;
stabilitatea nivelului general al preurilor; soldul pozitiv al balanei comerciale;
o repartiie just a veniturilor.
Dezechilibrul economic, spre deosebire de echilibru, are un caracter permanent i reprezint o
nclcare a egalitii ntre cerere i ofert, fie la nivelul unui produs, al unor componente agregate, fie
la nivelul cererii i ofertei globale.
Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un exces de cerere, fie printr-un exces de ofert.
Principalele dezechilibre macroeconomice snt:
criza economic (dezechilibru ntre cererea i oferta de bunuri i servicii);
omajul (dezechilibru ntre fora de munc disponibil i locurile de munc libere);
inflaia (dezechilibru ntre cantitatea de bunuri i servicii i masa monetar);
soldul negativ al balanei de pli (dezechilibru ntre export i import);
decalajele, considerate injuste, ntre diferite tipuri de venituri i categorii sociale.
CICLUL ECONOMIC reprezint o form de desfurare a activitii economice cnd economia
trece prin mai multe faze i revine la faza iniial.
Reprezentanii liberalismului clasic, marxitii, precum i unii economiti contemporani, susin c un
ciclu economic cuprinde patru faze consecutive:
1) criza,
2) stagnarea (sau depresiunea),

3) nviorarea
4) avntul.
8

Criza reprezint un punct de la care nceteaz creterea economic i ncepe recesiunea.


Recesiunea este faza n care are loc o reducere continu a activitii economice. Se reduc
vnzrile, scad profiturile i salariile. Un ir de n treprinderi i ntrerup cu totul activitatea sau chiar
falimenteaz. Crete numrul omerilor i scade cursul aciunilor.
n timpul recesiunii se reduce masa monetar, dar i rata dobnzii. ntreprinderile fac economii,
reduc costurile i se pregtesc s reia proce sul de producie cu maini i utilaje mai productive, mai
performante.
nviorarea constituie faza n care, pe baza rennoirii capitalului fix i aplicrii noilor tehnologii,
are loc reluarea procesului de producie i creterea veniturilor populaiei i ale ntreprinderilor. Acest
fapt stimu leaz cererea agregat. Continu reducerea ratei dobnzii i ntreprinderile snt ncurajate s
investeasc mai mult, crendu-se condiii pentru o nou expansiune economic.
Expansiunea (sau avntul) este acea faz a ciclului n care are loc o cretere cu ritmuri importante a
produsului naional, a cererii de for de munc, a veniturilor populaiei i ale ntreprinderilor. ns
anticipnd o cretere a cererii i a veniturilor, ntreprinderile vor investi peste anu mite limite raionale,
vor desfura o activitate economic exagerat, n clcnd echilibrul i mpingnd economia spre o nou
criz.
n teoria economic modern ns predomin opinia potrivii creia ciclul economic are doar dou
faze:
a) faza de expansiune sau faza de cretere a variabilelor economice, numit i faza boom-ului,
b) faza de recesiune, de criz, adic faza de scdere a variabilelor economice.
Ciclurile economice, numite adeseori i valuri", snt numeroase i variate.
I. Astfel, se ntlnesc:
cicluri generale, care cuprind ansamblul unei economii,
cicluri specifice, ce vizeaz micarea unei singure ramuri sau chiar a unui singur produs. Am putea
nominaliza:
- ciclul agricol - ciclul construciilor sau ciclul de via al diferitelor produse.
II. Dup durata acestora, ciclurile economice generale se mpart, la rndul lor, n trei categorii sau
tipuri:
cicluri pe t.lung, (seculare"/ Kondratiev"); cu durata de 50-60 ani exprim periodicitatea dezvoltrii
forelor de producie, n primul rnd a modului tehnic de producie. n cadrul unui ciclu mare de disting dou
faze: ascendent care se caracterizeaz prin ritmul relativ nalt de cretere a
economiei; de ridicare a nivelului i calitii vieii; descendent se caracterizeaz prin
ncetinirea ritmurilor de cretere economic, de desfurare a proceselor inflaioniste, de
cretere a numrului de omeri, de aprofundare a inegalitii economice i sociale.
cicluri pe t.mediu (numite decenale" / Juglar), cu o durat de 10-22 ani, determinate de
dezechilibrul aprut ntre ramurile economiei naionale, care dispare treptat n urma migrrii
capitalului i a forei de munc dintr-o ramur n alta. "; Ciclul pe termen mediu (decenale), care este
un ciclu al afacerilor, este cel mai important. Descoperit" acum un secol i jumtate, ciclul decenal rmne mereu n atenia savanilor, dar i a instituiilor statale i chiar a firmelor mari. Anume pentru a
contracara urmrile negative ale acestui ciclu, a se adapta la fazele lui, statul promoveaz politica sa
antic i-clic (sau conjunctural).
Acest tip de ciclu economic este cel mai bine cunoscut i studiat de specialiti. n cazul ciclului mediu,
se folosesc mai multe calificative ca sinonime, i anume: ciclu de afaceri, ciclu comercial, ciclu
industrial, ciclu decenal sau, de cele mai multe ori, ciclu Juglar, dup numele economistului francez C.
Juglar (1819-1905), primul care a nceput analiza acestui fenomen.
cicluri pe t.scurt, determinate de dezechilibrul aprut ntre cererea i oferta pieei, provoac
oscilaii temporare cu durata de 3-4 ani. , (conjuncturale"/ Kitchen").
Ciclul lung (seculare)
Ciclurile lungi au fost cercetate pentru prima dat de ctre economistul rus Nikolai Kondratiev (18821938). Analiznd evoluia principalelor ri industriale pe parcursul a circa un secol i jumtate,
Kondratiev ajunge la concluzia c dezvoltarea economic este supus unor unde de o amplitudine mult
mai mare dect ciclurile decenale, c ea are o respiraie profund", care se repet o dat la 50-60 de ani.
Ca oricare ciclu economic, ciclul lung este i el compus din dou faze: una ascendent i alta
descendent, fiecare cu o perioad de timp de 20-30 de ani.
9

n prima faz (ascendent) are loc o puternic cretere economic, nsoit de o ridicare susinut
a nivelului preurilor. n cea de a doua faz, ce o formeaz pe prima, nu se ntmpl nimic deosebit,
adic nici un fel de catastrof economic: pur i simplu ritmurile de cretere eco nomic scad,
preurile micorndu-se i ele.

Figura 17.1. Ciclurile Kondratiev sau respiraia profund" a economiei


Dup cum am spus, ciclurile economice snt nite fenomene iminente economiei de pia,
aciunea lor accentundu-se n mod deosebit n procesul industrializrii, proces care ncepe n Anglia
pe la sfritul secolului al XVIII-lea. Din acel moment i pn n prezent s-au conturat patru mari valuri
seculare sau cicluri Kondratiev (Figura 17.1).
TEORII CU PRIVIRE LA CICLURILE ECONOMICE
Pe parcursul unui secol i jumtate de cnd a nceput cercetarea ciclu lui mediu au fost lansate o
mulime de teorii cu privire la cauzele dezvoltrii ciclice. Unii specialiti ncearc s pun la temelia
fluctuaiilor ciclice anumii factori extraeconomici calamiti naturale, rzboaie, revoluii, valurile
demografice etc.
nc la mijlocul secolului al XlX-lea cunoscutul economist englez J.S. Mill lanseaz teoria potrivit
creia la originea ciclurilor economice se afl perindarea strilor de optimism i de pesimism la care
snt su pui agenii economici n activitatea lor.
Una din cele mai cunoscute teorii (elaborat de G. Haberler) explic ciclul decenal prin perioadele
cnd capitalul fix uzat este nlocuit cu noi utilaje i echipamente, noi tehnologii mai moderne, mai
eficiente. n faza de nlocuire a capitalului fix se pune temelia unei noi expansiuni economice. Cnd
capitalul se uzeaz i trebuie schimbat din nou, economia intr n faza stagnrii.
n viziunea lui J. M. Keynes, ciclurile medii snt generate de evoluia eficienei marginale a capitalului
i de dinamica ratei dobnzii. Aceste dou fore, amplificate prin aciunea multiplicatorului i a
acceleratorului, determin cnd starea de expansiune, cnd cea de recesiune economic.
Potrivit opiniei economistului american contemporan Milton Friedman, fondatorul
neomonetarismului, ciclurile economice snt generate de intervenia statului n viaa economic, de
faptul c acesta nu este capabil s gseasc o concordan optim ntre ritmurile de cretere economic
i mrimea masei monetare.
PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENTEAZA CICLUL ECONOMIC :
1.comportamentul individual al consumatorului 2.comportamentul in cadrul actului investitional
3.inovatia 4.comertul exterior 5.moneda si cantitatea ei in ciculatie 6.factorul demographic
7.mecanismul de functionare a economiei 8.factorii naturali
CAUZELE CICLITII:
1.politicile de creditare stabilite de BNM sau de celelalte banc
2.insuficienta cererii aggregate determinate de inegalitatile in repartizarea veniturilor
3.inlocuirea capitalului fix invechit sau reiinoirea acestuia este lenta
4.interdependenta dintre cresterea investitiilor si cersterea veniturilor

POLITICI ANTICICLICE:
Politica cheltuielilor publice vizeaz majorarea n faza de recesiune a cheltuielilor de la bugetul de stat,
mrind astfel cererea global i pe aceast baz impulsionnduse producia i .trecerea la faza de
expansiune. Cheltuielile bugetului de stat sunt orientate cu precdere spre achiziii de stat, investiii cu
caracter cultural-social i n sectorul public.
10

Politica monetar i de credit are ca principale instrumente rate dobnzii, creditul i masa monetar.
Pentru stimularea activitii economice n fazele de stagnare sau recesiune se practic dobnzi mai
reduse, faciliti n acordarea creditelor, urmrindu-se stimularea consumului i investiiilor. n faza de
avnt se recurge la sporirea ratei dobnzii, la restricionarea creditului i la controlul mai riguros al masei
monetare.
Politica fiscal const n utilizarea impozitelor i taxelor n scopuri anticiclice. Astfel n faza de
recesiune statul procedeaz de regul la reducerea fiscalitii, lsnd mai multe venituri asupra agenilor
economici, cu scopul de a ncuraja consumul i investiiile. n faza de expansiune se procedeaz la o
majorarea fiscalitii pentru a frna cererea global.
CRIZA ECONOMIC
Perioad de declin, stagnare i perturbare a vieii economice in care economia unei tari trece brusc
printr-o scadere a fortei sale, scadere adusa de regula de o criza financiara.
vabili, fapt care oblig pe ofertani s reduc producia.
National Bureau of Economic Research (NBER) definete criza ca fiind
o scdere semnificativ a activitii economice pentru cteva luni reflectat n
scderea PIB, scderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuprii,
diminuarea produciei industriale i a consumului.Crizele pot fi definite ca fiind situaii caracterizate de
o instabilitate pronunat, nsoite de o volatilitate i de o incertitudine n cretere, contradicii
economice, politice, ideologice, militare etc.
Crizele economice pot lua forma unei stagflatii, unei recesiuni sau unei depresii economice, si uneori
poate duce la colaps economic.
Unii specialiti clasific crizele economice: crize sociale (inflaie n cretere,
omaj, srcie), n crize financiare (volatilitate accentuat pe pieele de capital,
cderea burselor i revenirea lor spectaculoas), crize politice (care pot
degenera n rzboaie), crize locale sau internaionale, crize cauzate de dezastre
naturale sau crize economice generalizate. Alti teoreticieni clasific crizeledupa:
a)
cauze (ele sunt datorate unor factori interni sau externi; conjuncturali, imediati ori structurali);
b)
derularea n timp (bruste sau lente);
c)
amploare (superficiale sau profunde);
d)
nivelul la care actioneaza (operationale - afecteaza activitatea curenta; strategice - afecteaza
elaborarea strategiilor; identitare - afecteaza identitatea organizatiei),
e)
consecinte (afecteaza personalul, clientii, partenerii, opinia publica, etc)

Biletul 16. CONSUM,ECONOMII, INVESTIII


11

CONSUMUL
acea valoare a venitului disponibil care este utilizat de menaje pt procurarea de bunuri si servicii. La
nivel macroeconomic , prin consum se subintelege totalitatea bunurilor si serviciilor procurate si folosite
in scopul satisfacerii anumitor nevoi intr-o ar, de regul n decursul unui an de zile.
VD(venit disponibil) =C+E unde C(consum);E(economii) C=VD-E
PRINCIPALII FACTORI CARRE INFLUENTEAZA MARIMEA CONSUMULUI SUNT:
I..Factori obiectivi :marimea , dinamica si modelul repartizarii veniturilor 2.nivelul si evolutia preturilor
3.rata dobinzii 4.schimbari in politica fiscala-toate tipurile de impozite
II.Factorii Subiectivi
1.inclinatia psihologica a oamenilor de a consuma
2.previziunile referitor la veniturile viitoare
3.previziunile privind evolutia preturilor
Prin diferite cercetari intre consum si venituri Keins a stability Legea Psihologica
Fundamentala care spune cu cresterea sau scaderea veniturilor de regula in medie oamenii tind sasi
mareasca sau sasi micsoreze consumul,dar intro corporatie mica.
Engel a stability urmatoarea lege privind evolutia structurii consumului unui individ cit si a populatiei in
inntregime.Odata cu cresterea veniturilor:
1.chelt destinate pt procurarea produseor alimentare cresc dar intro proportie m mica decit crestrea
veniturilor
2.chelt pt imbracaminte si incaltaminte cresc proportional cu crestrea veniturilor
3.ch pt odihna si educatie cresc in proportii m mari decit cresterea veniturilor
Pt analiza macroec a consumului se utilizeaza urmatorii indicatori:
1.RATA MEDIE A CONSUMULUI c exprima partea venitului disponibil utilizata pt consum
c=c/vd(venitul disponibil)
2.RATA MARGINALA A CONSUMULUI c primarata cu cit se modifica nivelul consumului la
modificarea nivelului venitului disponibil. C=C(modific consumului)/VD ( venit disponibil)
Astfel sa stabilit FUCTIA CONSUMULUI ce caracterizeaza nivelul ch de consum la nivelul unei tari.
C=C*D; C= Ca( cons autonom) +C*Vd
FUNCIA MACROECONOMIC A CONSUMULUI
Consumul constituie cel mai mare component al venitului naional( adic al cheltuielilor agregate). n
structura cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridic pn la 60-90% din venitul naional.
Consumul este obiectivul final al procesului de producie. John Keynes sublinia c consumul este
singurul scop i singura int a oricrei activiti economice.
FORMELE CONSUMULUI
I. nainte de toate, consumul se mparte n:
Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe, n acest
caz, la crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza
urmtoarele: a purta o hain, a mnca un mr, a privi un film, a asculta cu mare interes, desigur, un curs
de teorie economic etc.
Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor bunuri.
n cazul consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie ncorporate n alte bunuri (materie prim), fie
distruse (energia) sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul, mainile etc).
II. Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul:
privat (menajele i ntreprinderile);
public (administraiile publice).
III. n funcie de durat, consumul poate fi:
de bunuri de folosin curent;
de bunuri de folosin ndelungat.
ECONOMIILE - acea parte de venit care nu a fost consumatan sau diferenta dintre venit si
consum
E=V-C(venit-consum)
John Keiynes a formulat motivele economiilor ( factori de influienta)
1.de a crea reserve pt anumite situatii neprevazute
2.pt a beneficia de niste venituri suplimentare ex.de dobinzi
12

3.de a putea majora treptat ch pt a avea un nivel mai inalt de trai


4.de a avea senzatie de independenta si libertate de ex;parinti ne dau bani de mincare
5.de a putea pune in aplicare anumite proiete comerciale sau speculative
6.de a lasa mostenire
7.de asi satisface placerile si manifestarrea zgirceniei
Indicatorii care reflecta nivelul economiilor sunt:
1.RATA MEDIE A ECONOMIILOR e suma de economii formata din venitul disponibil
e=E/VD
2.RATA MARGINALA A ECONOMIILORe primarata cu cit sa modificat economiile la modificarea
nivelului venitului disponibil: e=E/VD
INVESTIIILE reprezint totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de capital,
n scopul creterii capitalului fix i a stocurilor de capital circulant i al sporirii pe aceast cale a avuiei
naionale, lat i o definiie mai succint: investiiile reprezint acea parte a venitului care este folosit
pentru formarea i creterea capitalului.
Prin investiii are loc procesul de formare, de cretere i de modernizare a capitalului tehnic. Potrivit
opiniei lui J.M. Keynes, investiiile constituie actul economic fundamental care determin o cretere a
venitului naional. Investiiile snt, astfel, premisa real a expansiunii
FACTORII CARE INFLUENEAZ DECIZIA DE A INVESTI
Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile constituie
rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd investiiile snt determinate
de comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste grupuri sociale urmresc scopuri diferite,
dei decizia de a economisi este luat, n fond, de menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la
nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rndul su, rata dobnzii este indicatorul
pe baza cruia se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii este corelat cu rata
profitului). Atunci cnd rata dobnzii este joas, ntreprinztorii snt ncurajai s investeasc, i invers,
atunci cnd rata dobnzii este mai nalt dect rata profitului, imboldul de a investi poate disprea.
Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii exist o relaie invers proporional.
Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii, decizia de a investi este influenat i de ali
factori, printre care:
c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a economisi, deci
i de a investi.
d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i ateapt
profituri nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile.
e) Ritmurile creterii economici. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte, crete,
de obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor.
f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii, noi utilaje, mai productive, cresc
posibilitile obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile.
Clasificarea investiiilor se face n funcie de anumite criterii.
I. Conform destinaiei cheltuielilor investiiile pot fi:
investiii directe care se refer la construcia cldirilor, achiziionarea utilajelor etc.;
investiii colaterale destinate asigurrii cu utilitii (ap, energie electric, gaze, canalizare etc.);
investiii conexe snt cheltuielile n obiective pentru asigurarea materiilor prime, energiei,
combustibilului, diverselor prestri de servicii etc.
II. Dup destinaia fondurilor alocate distingem:
investiiile reale sau de capital (interne) constau n alocarea capitalurilor pentru achiziia de active
materiale i nemateriale (echipamente, construcii, licene etc). Investiiile reale necesare pot fi cptai
n urma realizrii unor noi aciuni pe piaa primar a hrtiilor de valoare.
investiiile financiare (externe) constau n plasamente de capital pentru creterea participrii
financiare la formarea capitalurilor (proprii sau mprumutate) ale altor societi comerciale.
III. Conform ONU investiiile se mai clasific n: brute nete.
IV. Din punctul de vedere al formei de proprietate, investiiile pot fi: private publice.
V. Dup originea geografic a capitalului, pot fi:
13

investiii interne
investiii externe (sau strine).
VI. Din punctul de vedere al modului de formare i folosire:
investiii de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a
capitalului scos din funciune n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de amortizare,
cu alte cuvinte sumele de bani destinate nlocuirii echipamentului, cldirilor, utilajului uzat.
investiii nete sau de dezvoltare, al cror izvor snt economiile, snt destinate sporirii volumului
de capital fix i a stocurilor de capital circulant.
VII. Dup obiectul destinaiei, investiiile pot fi:
productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a echipamentelor,
n urma crora are loc sporirea volumului global de producie);
administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri, comunicaii, echipament colar i
medical etc);
nlocuine.
VIII. Investiiile nete pot fi:
materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc);
imateriale (sau incorporale), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete i
licene, instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc.
Sursele principale de finanare a investiiilor snt:
1) mijloacele proprii (autofinanarea), care se formeaz pe baza fondului de amortizare (investiiile
de nlocuire), a profitului i a altor mijl.bn proprii. Autofinanarea asigur independena ntreprinderii.
ns resursele proprii snt, de regul, limitate i ntreprinderile snt nevoite s atrag resurse finance din
exterior.
2) creditele, adic mijl.bn. i materiale mprumutate de la bnci i de la alte ntreprinderi i
organizaii.
3) mijloacele financiare atrase de ntreprinderi prin emitere de aciuni, obligaiuni i alte hrtii de
valoare.
4) sursele financiare primite din bugetul de stat i din diferite fonduri nebugetare
ROLUL INVESTIIILOR n dezvoltarea economic
investiiile au rolul hotrtor n modernizarea aparatului tehnic de producie, n schimbarea structurii
de ramur a economiilor naionale, n viteza cu care ele nainteaz, n creterea numrului de persoane
angajate n diverse sfere de activitate".
ns rolul investiiilor nu se reduce doar la stimularea creterii economice. Este adevrat, investiiile
fac posibile modernizarea i lrgirea potenialului de producie, apariia unor noi produse i crearea
condiiilor pentru reducerea preurilor. n acelai timp, pe lng acest rol, investiiile snt un factor
important care asigur echilibrul economic. Dac economiile fcute de menaje (care nu snt consumate)
nu se vor transforma n investiii, pe pia va aprea un surplus de bunuri necomercializate, adic o
supraproducie. Acest lucru va provoca n mod inevitabil o reducere a nivelului general al preurilor,
apoi o criz economic.
EFECTUL MULTIPLICATORULUI este un proces potrivit cruia o variaie a unei mrimi
economice (investiiile, eforturile, baza monetar) produce, n decursul unei anumite perioade, o variaie
amplificat ( mai mare) a altei mrimi ( venitul, creditul).
MULTIPLICATORUL INVESTITIILOR arata cu cit se modifica nivelul venitului national la
cresterea nivelului investitiilor , K=y/I; y-modific venit national; I- modific investitiilor
PRINCIPIUL ACCELERATORULUI reflecta situatia cind o crestere a venitului si a consumului duce
la o crestere ma mare de investitii. A= I/y
Interactiunea dintre efectul accelerator al venitului i consumului i investitii, precum si dintre efectul
multiplicator al investitiilor si venitul si consumul este prezentat grafic:

14

15

1)
2)
3)
4)

Biletul 17. Modelul AD-AS de echilibru macroeconomic


CEREREA AGREGAT (sau global) reprezint cantitatea total de bunuri i servicii finale
care este cerut ntr-un interval de timp n cadrul unei economii.
De regul, cererea global constituie suma cheltuielilor destinate procurrii mrfurilor i serviciilor
produse de economia naional a unei ri. Cererea global reprezint, astfel, acel volum al produsului
naional pe care consumatorii (ntreprinderile, menajele i statul) snt dispui s-l cumpere la un nivel
dat al preurilor. ntruct cererea agregat se determin prin mrimea cheltuielilor reale fcute pentru
procurarea bunurilor i serviciilor, ea este format din mai multe elemente componente.
Elemente componente ale cererii agregate de bun i servicii
CONSUMUL PERSONAL(Cheltuielile pentru consum efectuate de familii)
ACHIZIIILE GUVERNAMENTALE (Cumprrile de produse i servicii efectuate de administraia
central sau local)
INVESTIIILE NAIONALE BRUTE PRIVATE(Cheltuielile pentru investiii efectuate de firme sau
familii)
EXPORTU RILE NETE (Cererea din strintate)
Factorii care influeneaz modificarea cererii agregate
Factorul principal care influeneaz mrimea cererii agregate reale este nivelul general al preurilor.
Acest factor are att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma, ct i indirect, prin intermediul
altor variabile economice, n cazul dat numite efecte". Acestea snt efectul ratei dobnzii", efectul de
avere", efectul exportului net".
Efectul de avere const n modificarea valorii reale a bogiei (i deci a consumului real) sub
influena modificrii preurilor. Astfel, atunci cnd crete nivelul general al preurilor, scade
valoarea real a activelor financiare ale populaiei, deoarece cu aceeai sum de bani se poat cumpra
o cantitate mai mic de bunuri i servicii. n consecin, ai loc reducerea consumului i deci i a
cererii agregate.
Efectul ratei dobnzii const n faptul c o dat cu creterea prei rilor are loc o sporire a cererii
de moned n economie, ceea ce duce la creterea ratei dobnzii. Ca urmare a ridicrii ratei dobnzii,
scade vc lumul investiiilor, precum i consumul bunurilor de folosin ndelui gata, care n mare
parte snt procurate pe credit. Astfel, creterea preurilor condiioneaz creterea ratei dobnzii,
care, la rndul su, coi duce la scderea cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i bunurilor
de folosin ndelungat.
Efectul exportului net. Dup cum se tie, exportul net este diferena pozitiv dintre export i
import. Mrimea exportului net depinde de raportul (diferena) dintre preurile naionale i
preurile de pe piai extern. Atunci cnd preurile naionale cresc, produsele externe devii mai ieftine
n comparaie cu cele confecionate de ctre productori autohtoni. Aceast situaie conduce la
creterea importurilor i reducerea exporturilor. Astfel, exportul net se reduce, ceea ce micoreaz
cererea global.
Curba cererii agregate (AD)
Aceast curb exprim relaiile de cauzalitate ntre nivelul general al preurilor i mrimea
cererii agregate. Curba cererii agregate (notat, de obicei, cu AD) exprim cantitatea de bunuri
i servicii pe care consumatorii (menajele, ntreprinderile, guvernul i strintatea) intenioneaz i
pot s o procure n funcie d e nivelul general al preurilor pe economie.Curba cererii agregate
poate fi reprezentat grafic

n figura de mai sus, cererea agregat este exprimat printr-o mrime real, care este venitul naional.
Pe msura creterii preului mediu pe economie de la P1 la P2, cererea agregat se reduce de la Y2 la
Y1.
16

Oferta agregat i factorii ei


Oferta global (sau agregat) reprezint cantitatea totalii de bunuri i servicii pe care firmele
intenioneaz i pot s o vnd ntr-o anumit perioad de timp, la un anumit al preurilor.
Cantitatea de bunuri pe care firmele snt dispuse s o ofere spre vnzare, adic oferta global,
depinde de mai muli factori:
1) Nivelul mediu al preurilor pe economie. n acest caz, ntre mrimea ofertei globale i nivelul
general al preurilor exist o interdependen direct proporional. Adic, o dat cu ridicarea preurilor,
va crete i cantitatea de bunuri i servicii oferit de firme. Raportul dintre oferta global de bunuri i
servicii i nivelul mediu al preurilor este reprezentat prin prin curba ofertei globale, numit curba AS"
(Figura 14.3).

Figura de mai sus demonstreaz c, atunci cnd celelalte condiii rmn neschimbate, o dat cu
creterea preurilor de la OP 1 la OP 2, oferta agregat se va deplasa spre dreapta (adic va crete de
la OY pn la OY2).
2) modificarea preurilor factorilor de producie, adic a muncii (salariile), a materiei prime, a
echipamentului i utilajului, a informaiei. Astfel, o cretere a salariilor va conduce la o reducere a
cantitii de bunuri produse cu aceeai sum de bani i deci la o reducere a ofertei. Acelai lucru se va
ntmpla cnd va crete preul la ceilali factori de producie, cum ar fi, n cazul RM, materia prim
pentru industrie i resursele energetice, n principal importate. n ambele cazuri, cantitatea de bunuri
produs i oferit spre comercializare de ctre ntreprinderile moldoveneti va scdea.
3) Modificarea productivitii muncii n urma folosirii unor noi tehnologii, mai avansate,
condiionnd reducerea costurilor, contribuie, de obicei, la creterea ofertei agregate
ECHILIBRU MACROECONOMIC AD-AS
analiznd modelul AD-AS, model care a devenit unul din instrumentele importante de elaborare a
politicii economice, putem gasi raspuns la urmtoarele ntrebri:Cum se stabilete nivelul general al
preurilor n cadrul ntregii economii? Care snt condiiile ca acest nivel s rmn stabil o perioad mai
ndelungat? Cum se poate menine un echilibru mobil ntre cererea global i oferta global aa net
nivelul general al preurilor s rmn neschimbat? Modelul AD-AS este modelul echilibrului
macroeconomic. Dup cum tim deja, curba AD descrie relaia dintre cererea agregat i nivelul
general al preurilor, iar curba AS reprezint raportul dintre oferta agregat i, deasemenea, nivelul
general al preurilor.
Echilibrul macroeconomic se stabilete n punctul n care curba AD se intersecteaz cu curba AS
(Figura 14.4).
Din Figura 14.4 rezult c echilibrul general se stabilete n punctul E, adic n locul n care se
intersecteaz curba AD i curba AS. Acest punct reprezint acel volum al produciei i acel nivel al
preurilor spre care tinde economia.

17

DECALAJUL RECESIONIST (DR): intersecia dintre cererea agregat i oferta are loc la
stnga ofertei agregate pe termen lung (care corespunde nivelului potenial al venitului naional)
venitul naional realizat (YR) este mai mic dect venitul naional potenial (Y*).

Ajustarea decalajului recesionist:


Ajustare prin oferta agregat: presupune creterea ofertei agregate pe termen scurt (deplasarea spre
dreapta a curbei OATS, de la OATS0 la OATS1). Ca urmare a acestui fapt scade nivelul general al
preurilor (de la P0 la P1), iar venitul naional realizat (YR) tinde spre venitul naional potenial (Y*),
decalajul recesionist fiind eliminat.

18

Ajustare prin cererea agregat: relansarea economic se bazeaz pe creterea cererii agregate (de la
CA0 la CA1). Aceasta face ca venitul naional realizat (YR) s tind spre venitul naional potenial
(Y*), iar nivelul general al preurilor va crete (de la P0 la P1).

Decalajul inflaionist (DI): intersecia dintre cererea agregat i oferta agregat pe termen scurt are
loc la dreapta venitului naional (YR>Y*).

Keynesienii i monetaritii cu privire la caracterul ofertei agregate (al curbei AS)


De obicei, curba ofertei agregate are forma aa cum este artat n Figura 14.3. Dac ns se ia n
calcul perioada de timp n care mrimea ofertei agregate este influenat de nivelul general al preurilor,
aceast curb poate avea cnd o form orizontal, cnd una vertical.
Pentru keynesieni, curba AS este mai plat pn n momentul n care are loc ocuparea deplin a
forei de munc, cnd curba devine vertical. Acest lucru nseamn c modificrile survenite n cererea
agregat cnd economia nu utilizeaz toate resursele disponibile vor avea un efect puternic asupra
produciei i nu vor influena deloc preurile.
Pentru monetariti ns, curba AS are o pant abrupt, pe termen lung ea devine vertical, n
punctul n care marcheaz volumul produciei corespunztor ratei naturale" a omajului. Aceasta
nseamn c modificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica
deloc sau foarte puin producia.

19

Biletul 18. Piaa muncii i omajul


PIATA MUNCII SI PARTICULARIT EI
Piata fortei de munca se formeaza si functioneaza dupa principiile de baza ale pietei si anume : confruntarea
dintre cererea si oferta de munca si formarea pretului muncii . Acesta se manifesta in dependent de :specificul
determinat al obiectului tranzactiilor si a capacitatilor posesorului factorului de productie de munca.
Piata fortei de munca reprezinta spatial economic unde se confrunta cererea cu oferta de munca, se negociaza
angajarea lucratorilor, marimea salariulului si conditiile de munca.

Particularitatile pitei fortei de munca:


1) este o piata mai complexa, organizata si reglementata in raport cu alte pieti.
2)are un grad mai inalt de sensibilitate care conditioneaza atit echilibrul economic cit si acel social politic,
3) are un grad mai inalt de imperfectiune din punct de vedere al concurentei comparative cu alte pieti.

Deosebim urmatoarele functii ale pietei fortei de munca:


1) ofera posibilitatea satisfacerii nevoii de munca.
2) asigura alocarea eficienta a resurselor de munca pe sectoarele economice, maruri , subramuri, profesii, teritorii,
3)influienteaza asupra formarii si repartizarii veniturilor.
4) Ofera informatii pru orientarea profesionala sau recalificarea fortei de munca.
5) echilibreaza cererea si oferta de munca influientind piata capitalului si piata bunurilor si serviciilor.
Pe piata fortei de munca interactioneaza cererea de munca si oferta de munca.
Cererea de munca- nevoia de munca salariata existent la un anumit moment si determinate de locurile de munca
disponibile in societate.
Oferta de munca- numarul celor apti de munca si disponibili, adica doritori de a se angaja in cimpul muncii.

SOMAJUL
SOMAJUL - Reprezinta un dezechilibru al pietei muncii prin care apare un excedent al ofertei de
munca fata de cererea de munca.
Drept someri sunt considerate persoanele in virsta de 15 ani si peste cu capacitate fizice si intelectuale
dar:
1) nu are un loc de munca si nu desfasoara vre-o activitate care sa-I aduca venit.
2) este in cautarea unui loc de munca, utilizind diferite metode pru a se angaja
3)este disponibil sa se incadreze in cimpul muncii timp de 15 zile.
4)este inregistrat la agentia de ocupare a fortei de munca , oficiul fortei de munca sau primaria.
Indicatori de evaluare si analiza a somajului:
1) nr somerilor
2)Rata somajului arata raportul procentual dintre nr somerilor si populatia active din punct de vedere
economic. Rs= Nr somer *100%/ Pactiva
3) intensitatea somajului arata gradulin care este prezenta imposibilitatea de angajare a pers care nu au
loc de munca.
4)durata somajului- intervalul de timp dintre momentul pierderii locului de munca pina la reluarea
normala a muncii
5) structura somajului- dupa ramura de activitate, virsta , profesii, sex.
Efectele social economice ale somajului :
1) major cheltuiel pe care economia tarii le suporta sub forma de indemnizatii de somaj
2)retine dezvoltarea economica a tarii
3)afecteaza veniturile si nivelul de trai al populat generind tensiuni sociale.
FORMELE (CLASIFICAREA) SOMAJULUI
Din punct de vedere al intensitatii deosebim:
1)somaj total 2) somaj partial( pe o anumita perioada de timp, ore de munca)
Dupa originea somajului:
1) somaj cyclic(ca rezultat a crizelor economice
2)somaj structural (determinat de modificari in structura economiei nationale)
3) somaj tehnologic(ca consecinta a inlocuirii tehnologiilor vechi cu cele avansate
4)somaj sezonier ( in agricultura sau constructii)
20

5)somaj de discontinuitate (personae care sin motive familial isi intrerup activitatea)
6)somaj flotant (pierder locului de munca in legatura cu shimb locului de munca sau trai
7) somaj stagnant- lucrat care au pierdut calificarea si traiesc pe contul lucr ocazional
8)somaj imaginar (pers ce se ocupa de gospod auxiliara sau educarea copiilor)
9)somaj speculative(lucratori someri care primesk inedmizatii de somaj, insa lucreaza in sfera
serviciilor sau comert.
Tinid cont de cauzele somajului deosebim:
1) somaj involuntar 2) som voluntary
omajul voluntar este acel tip de omaj care descrie situaia n care oameni api de munc nu doresc s
lucreze, in majoritatea covritoare a situaiilor, deoarece dein suficiente resurse materiale;
omajul involuntar (forat) descrie situaia n care oameni api de munc doresc s se angajeze, dar nu
gasesc locuri de munc disponibile. Aceast tip de omaj este cel care ridic probleme sociale, fiind
singura form acceptat pentru plata indemnizaiei de omaj n conformitate cu Legea 76/2002 privind
sistemul asigurrilor pentru omaj i stimularea ocuprii forei de munc. omajul involuntar reprezint
un efect secundar negativ al legislaiei muncii, care creeaz bariere la intrarea pe piaa muncii a cererii
de for de munc (a locurilor de munc), ce are drept consecin apariia unui excedent de oferta de
for de munc (omajul involuntar).
POLITICI ANTISOMAJ
Politicile antisomaj tin sa minimizeze atit efectele economice cit si cele sociale. Principalele politici:
I. politici pasive - sunt acelea prin care statul susine direct nivelul de trai al indivizilor ale cror
anse de angajare n munc au sczut considerabil. Dificiena acesteia const n aceea c ele sunt
adoptate dup ce persoana a devenit omer.
II. politici active - prin care se intervine direct pe piaa muncii cu scopul de a reduce rata omajului
stabilind-o la nivel de echilibru. Tipurile politicii active sunt:
politici care au drept scop de a nlesni intrarea n contract a ofertanilor i a doritorilor locurilor de
munc, includ:
- plasarea n munc;
- angajarea activitii ageniilor private de plasare n munc;
- consultan i orientare profesional;
- cursuri de rpegtire pentru cei dezavantajai;
Programe de calificare a omerilor, includ:
- programe de pregtire a omerilor aduli n alte domenii sau recalificarea lor;
- programe care sunt orientate ctre cei ameninai cu pierderea locurilor de munc.
Politici de creare a noilor locuri de munc:
- crearea direct a locurilor de munc n sectorul public;
- acordarea de subvenii p-u pstrarea anumitor locuri de munc;
- angajarea de omeri cu stagiu ndelungat;
- alocaii pentru firme care angajeaz tineri specialiti.
Politici antiomaj mai pot fi: politici de venit;
politici de impozitare sau taxare.
Cauzele OMAJULUI
omajul este rezultatul aciunii unui numr impuntor de factori, care genereaz diferite forme
concrete ale acestuia. Am putea spune c la originea unei forme de omaj se afl o cauz aparte. Este
adevrat, exist factori comuni pentru mai multe tipuri de omaj, acetia ns snt de natur exterioar
fenomenului i influeneaz evoluia omajului ca fenomen macroeconomic luat n ansamblu. Printre aceti
factori vom nominaliza:
progresul tehnico-tiinific,
calamitile naturale i rzboaiele,
migraia populaiei etc.
Economistul englez Thomas Malthus, de exemplu, considera c omajul apare din cauz c mijloacele de
subzisten cresc n progresie aritmetic, pe cnd populaia - n progresie geometric.
Totui cauzele directe care genereaz o form sau alta de omaj snt de natur economic
COSTURILE OMAJULUI. LEGEA OKUN
21

Ca un fenomen predominant negativ, omajul are consecine nefaste att asupra individului, ct i
asupra ntregii societi. n aceast ordine de idei, se vorbete despre costul omajului.
Costul individual al omajului const n faptul c persoana aflat n situaie de omer i reduce
substanial veniturile i este supus unei stri depresive, unor stresuri puternice.
Costul naional al omajului se compune din costul social, costul financiar i costul economic.
1. Costul social al omajului const n faptul c, n cea mai mare msur, anume omajul
alimenteaz asemenea fenomene cum ar fi crimele, actele de vandalism, narcomania etc. omajul
este un factor de instabilitate social i politic, capabil s ndrepte societatea pe o cale greit.
2. Costul financiar al omajului. Cel mai uor poate fi calculat costul financiar al omajului, care se
compune, n general, din suma indemnizaiilor pentru omaj achitate de au toritile publice i din
cheltuielile pentru ntreinerea oficiilor de pi a sare n cmpul muncii.
La aceste cheltuieli trebuie adugate i pierderile unor venituri pe care statul le-ar ncasa sub form de
impozite n cazul n care omeri ar lucra i ar obine salariu. De obicei, se calculeaz costul mediu
anual al unui omer, precum i suma total a cheltuielilor de stat suportate pentru ntreinerea tuturor
omerilor.
3.Costul economic al omajului
Acest cost este msurat prin calcularea diferenei dintre venitul naional brut potenial i cel real. Este
evident, n cazul omajului, nivelul produciei este mai sczut dect n cazul ocuprii depline.
LEGEA OKUN
Evoluia interdependenei dintre mrimea PIB-ului i nivelul i dinamic omajului a fost cercetat
n anii 1960 de ctre economistul american Arthur Okun. Potrivit legii care i poart numele, fiecare
sporire a nivelului omajului ciclic cu un punct procentual peste rata natural i omajului este nsoit
de o reducere a PNB-ului cu 2,5-3% fa de nivelul produciei poteniale.
Legea Okun este reprezentat n felul urmtor:
( Y Y* ) / Y* = - ( U Un );
unde: Y - PIB-ul real;
Y* - PIB-ul potenial;
U - rata real a omajului;
Un - rata natural a omajului;
- coeficientul sensibilitii PIB-ului fa de modificarea
omajului ciclic (coeficientul Okun)

Biletul 19. Piaa monetar i mecanismele ei


22

Moneda in sensul larg reprezinta totalitatea mijloacelor de plata , utilizate in mod direct pru efectuarea
unor tranzactii si reglementari. In ansamblul tuturor pietelor, piata monetara detine un rol tot mai
insemnat ce rezulta din semnificatia majora a monedei in economia contemporana.
Piata monetara reprezinta ansamblul tranzactiilor cu monda in confruntarea dintre cererea si oferta de
moneda in fie de pretul banilorsau puterea lor de cumparare. Obiectul de studio al pietei monetare il
conbstituie rata dobinzii care defineste atit cererea de moneda cit si oferta de moneda.
Moneda are urmatoarele attribute:
1) este general acceptata ca mijloc de plata cu o anumita valoare
2) este un instrument convenabil al schimbului 3)are un grad inalt de dizivibilitate 4) este uniform si
greu de falsificat 5)are o valoare stabile
Functiile monedei:
1)mijloc de plata 2)mijloc de schimb 3) masura a valorii 4)mijloc de tezaurizare 5) bani universali
Masa monetara- cantitatea totala de moneda aflata in circulatie sub toate formele sale.
Masa monetara ca stoc reprezinta ansamblul instrumentelor banesti de care dispun agentii economici la
un moment dat destinate pru achizitionarea de bunuri si servicii, achitarea datoriilor, constituirea
economiilor si efectuarea investitiilor.
Masa monetara ca flux reprez masa medie de bani care exista in economie la un mom dat.
CEREREA DE MONEDAReprezinta cantit totala de moneda solicitata de toti actorii economic ice
efectueaza tranzactii monetare.
Teorii ale cererii de moned
Teoria clasica a banilor sau teoria cantitativa a banilor menioneaz c Cererea de moneda depinde
de volumul total al tranzactiilor mijlocite de moneda si de viteza ei de circulatie. M*V=P*T
M=P*T/V
M- cantit de bani in circulatie; V- viteza de rotatie a banilor care arata nr de tranzactii mijlocite de
moneda in perioada de calcul; P- nivelul preturilor; T- volumul tranzactiilor ( vol productiei in perioada
de calcul)
Acesta ecuatie este numita ecuatia lui Fisher si exprima legea circulatiei banilor in economie care afirma
ca: cantitatea de bani in circulatie este in raport direct proportional cu cantitatea de bunuri si servicii din
economie si preturile acestora si in legatura invers proportional cu viteza de rotatie a banilor, astfel
cererea monetara devine egala cu raportul dintre PIBul nominal si viteza de rotatie a banilor
M=PIBnom/V; m=M/PIB
m- coeficientul de monetarizare a economiei si arata partea bunurilor si serviciilor acoperita de moneda.
Teoria lui Keynes privind banii exprima preferintele pru lichiditate prin care se evidentiaza 3 motive
pru care oamenii pastreaza banii in numerar
1) motivul tranzactionarii 2) motivul precautiei 3)motivul speculative
Mobilul tranzaciilor st la baza cererii pentru bani pentru efectuarea tranzaciilor curente personale
sau de afaceri. Are legtura cu funcia banilor ca mijloc de plat i mijloc de schimb.
Mobilul precauiilor este legat de necesitatea de a dispune n orice moment de lichiditi pentru situaii
neprevzute.
Mobilul speculaiei este legat de funcia banilor de acumulare a avuiei, este legat de cumprarea unor
active financiare i de obinerea de venit n urma vnzrii acestora la un pre mai nalt.
Modelul Boumol-Tobin. Acest model arat c cererea de bani depinde de venitul presupus pe
aciuni,nivelul atepat al inflaiei i nivelul bogiei reale. Modelul dat permite de a determina ce sum
n mediu, pentru o anumit perioad, agentul economic o poate pstra sub form de numerar n
dependen de factorii numii.

Factori de influienta a cererii de oferta:


23

1) Nivelul preurilor. Cu ct preurile snt mai nalte, cu att mai muli bani sntnecesari pentru
circuluaie.
2) Volumul real al produciei. Pe msura creterii volumului produciei cresc i veniturile reale, ceea e
presupune si cresterea cererii de bani.
3) Viteza de circulatie a banilor. Toi factorii care influieneaz viteza de circulaie a banilor
influieneaz i cererea de bani.
4) Rata dobinzii
Astfel , cererea de bani va fi cu atit mai mare , cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu cit vor
fi mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi effectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de
rotatie a banilor si rata dobinzii.
OFERTA DE MONEDA
Reprez suma totala de bani aflata in circulatie intr-o tara la un moment dat.De asemenea, aceasta se
defineste ca cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor economici de sistemul bancar al unei tri/
De obicei oferta monetara se exprima prin masa monetara si are 2 componente:
1) banii lichizi (ches)- banii propriu zisi caracteristici prin lichiditate perfecta, adica capacitatea monedei
de a indeplini in mod direct functia de plata.
2)bani de cont disponibilitatile monetare sub forma depozitelor sau conturilor bancare care pot fi
transformate in bani lichizi
Masa monetara a unei tari se caracterizeaza si analizeaza cu ajutorul agregatelor monetare ce exprima
valori monetare in ansamblu pe economie. In RM se utilize urmat agreg monet :M0,M1,M2,M3.
Principalii ofertai de moned snt: Banca Nationala, Trezoreria si bancile comerciale. Banca Nationala
emite banii cerui de pia. Bncile comerciale creeaz nscea mai mare parte a masei monetare prin
emiterea de moneda scriptural.
Factori de influienta a ofertei monetare:
n condiiile normale, principalul factor al cresterii ofertei de bani este sporirea cantitii de bunuri i
servicii destinate vnzrii.
2) Reducerea vitezei de circulaie a banilor, cnd o unitate monetara intermediaz un numr mai mic de
tranzacii.
3) cresterea deficitului bugetar care, de regula, este acoperit de banii imprumutati de la sistemul bancar.
4) retragerea din circulaie si pastrarea in safeuri a unei cantitati de bani de catre menaje. Pentru
asigurarea stabilitatii economice, statul, prin intermediul Bancii Centrale, controleaza in permanenta
oferta de moneda, pentru ca aceasta sa nu depaseasca necesitatile reale ale economiei.
5) Unul din factorii principali ce influienteaza sporirea sau diminuarea ofertei de bani este rata dobnzii.
O dat cu creterea ratei dobnzii, creste si ofertade bani, iar atunci cind rata dobinzii se reduce, scde si
oferta de moneda
Echilibrul pieei monetare
Echilibrul pieei monetare se stabilete n urma confruntrii dintre cererea i oferta de moned. ntruct
att cererea, ct i oferta de moned snt influienate de o mulime de factori, echilibrul pieei monetare
este foarte dynamic i uor de modificat. Echilibrul dintre cererea i oferta de moned se stabilete n
punctual n care rata dobnzii este aceeai att pentru cererea, ct i pentru oferta de moned. n graphic
observm c atunci cnd cererea de moned crete de la C1 la C2, iar oferta de moned rmne
neschimbat, rata dobnzii se va ridica de la d1 la d2, adic pn n punctual E2, cnd se va stabili un nou
echilibru ntre cererea i oferta de bani.

24

Multiplicatorul monetar
Procesul de potenare a masei monetare este cunoscut sub denumirile de multiplicator monetar
sau multiplicator de credit. O anumit injecie de numerar genereaz o serie de credite succesive, care se
rentorcn sistemul bancar. Sumele mprumutate de fiecare dat depind de rata rezervelor obligatorii.
Multiplicatorul monetar exprim variaia masei monetare ce rezult din variaia unei uniti monetare
introdus n sistemul bancar sub form de numerar (baz monetar).
Baza monetar(n sens strict) este cantitatea demoned central (bilete i piese metalice) emis de banca
de emisiune. Multiplicatorul monetar (Mm) este inversul ratei rezervelor obligatorii(r),
sau este raportul ntre masa monetar creat(M)i baza monetar (Bm).

Rezult clar acum c Banca Naional poate mri sau restrnge masa monetar, folosind prghia
rezervelor obligatorii: dac r scade Mm crete, iar M crete corespunztor, i invers.
SISTEMUL BANCAR este un ansamblu coerent de institutii financiar-bancare,ce functioneaza intr-o
tara,raspunzind necesitatilor unei etape de dezvoltare social-economica.
In general,sistemul bancar dintr-o tara cuprinde:
1
cadrul institutional-format din banca centrala(cu rol de coordonare si supraveghere),banci
comerciale si alte institutii financiare similare;
2
cadrul juridic-format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.
Sistemul bancar este organizat,avind drept axa de referinta banca centrala,care infaptuieste politicaa
monetara,valutara si de credit a statului,si un numar de banci comerciale,organizatii de imprumut,banci
ipotecare etc.
Banca Centrala este institutia guvernamentala,care asigura functionarea si supravegherea sistemului
bancar la nivel national,prin puterile si responsabilitatile dobindite din momentul infiintarii sale.Banca
Centrala se afla in frunteaaparatului bancar,cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor monetary25

1.
a)

b)

c)

financiare ale unui stat atit pe plan intern,cit si in relatiile cu alte sisteme monetare.
Bancile centrale s-au dezvoltat pe doua cai:fie au fost banci care capatind pe parcurs puteri si
responsabilitati,care le-au transformat in banci centrale(BancaAngliei,Banca Frantei),fie au avut rol de
Banci Centrale prin actul de infiintare a lor (Sistemul Federal de Rezerve-1913).
Bancile comerciale efectuiaza operatiunile de deservire a clientelei,oferind diverse servicii bancare.In
principiu,bancile comerciale isi desfasoara activitatea atit pe plan intern,cit si international.Activitatea
lor este diversa si este axata ,pe atragerea depozitelor si acordarea creditelor,acceptarea de depuneri de la
alte bancisau firme,operatiuni valutare pentru persoanele fizice si juridice,plasamentul fondurilor
,finantarea schimburilor comerciale externe,gestioneaza titlurile financiare ale clientilor,activitatii de
consultanta etc.
Prezentarea bancilor comerciale se poate face reesiind din multitudinea de clasificari,si in baza criteriilor
care influienteaza modul de organizare, sistemul informational,procesul decisional,specializarea
efectuarii operatiunilor,precum si modul de denumire a cadrelor de conducere.
Bancile comerciale pot fi clasificate in felul urmator:
Dupa forma de proprietate:
Banci private sunt cele ale caror capital apartine unei personae sau a unui grup de personae.Ele
activeaza preponderant de societati pe actiuni,astfel capitalul ei este impartit intr-un numar de parti cu o
valoare nominala,numite actiuni.Influienta asupra managementului bancii se manifesta prin intermediul
actionarilor si depinde de numarul si valoarea actiunilor detinute.
Banci de stat au ca trasatura definitorie posedarea intregului capital de catre statul pe teritoriul caruia se
afla.In cele mai multe cazuri ,aceste banci sunt comerciale-specializate.Desi aceste banci se bucura de o
anumita autonomie,rentabilitatea lor este mai redusa comparative cu a bancilor private.
Banci mixte
functioneaza sub forma societatilor pe actiuni,in care statul este unul din
actionari.Caracteristicile acestui tip de banca depend de ponderea detinuta de stat si de ponderea private.

2.Dupa apartenenta nationala:


1
Banci autohtone se caracterizeaza prin aceea ca capitalul apartine personaelor fizice si juridice din
statul unde acestea functioneaza.
2
Banci straine sunt bancile constituite prin aportul de capital strain ce functioneaza pe teritoriul altor
tari de origine.
3
Banci mixte sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai multi parteneri din tara unde isi are
sediul.
4
Banci multinationale din aceasta categorie de banci fac parte Organismele Monetare si Financiare
Internationale care au ca trasaturi comune urmatoarele elemente:capitalul este constituit prin subscrierea
Bancilor Centrale din tarile member; managementul este asigurat de guvernatorii tarilor member; acorda
asistenta de credite tarilor member;suparvegheaza functionarea pietilor financiar-bancare internationale.
3.Clasificarea bancilor dupa specializare:
Banci universale sunt denumite acele banci comerciale care efectiuaza toate operatiunile bancare nu
isi limiteaza activitatea la anumite sectoare ale economiei sau la operatiuni preponderente de anumite
tipuri.
Banci specializate sunt bancile care alaturi de operatiunile de baza ,dezvolta preponderant
operatiuni bancare de un anumit domeniu.

ROLUL SISTEMULUI BANCAR


In economia de piata sistemul bancar indeplineste rolul de atragere,concentrare a economiilor societatii
si de canalizare a acestora prin procesul de acordare a creditelor,efectuind cele mai eficiente investitii.In
indeplinirea acestui rol bancile, ca verigi de baza a sistemului bancar,urmaresc modul in care debitorii
utilizeaza resursele imprumutate.Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor,ofera servicii de
gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implimentarea politicii monetare.
26

Bancile gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie.Astfel,colectind


depozitele,bancile au responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora cu maxim de randament,in
beneficial propriu si al depunatorilor.
In vederea realizarii obiectivelor sale,banca centrala urmareste stabilitatea valorii interne si externe a
monedei nationale,concomitant cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de
moneda,necesara cresterii economice.
Conform activitatii specifice pe care o desfasoara,bancile indeplinesc,in principal,urmatoarele functii:
A. BANCA CETRALA :
1. Functia de emisie. Aceasta consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si a monedei.
Astfel , BC asigura reglementarea cantitatii de bani necesara pentru functionarea normala a economiei.
2. Functia de dirijare si supraveghere a celorlalte institutii creditar-financiare.
3. F-ia de acumulare si de pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale.
4. F-ia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului.
5) F-ia de prevenire a falimentrii bncilor comerciale i de asigurare a stabilitii sistemului bancar n
totalitatea sa.
6) Elaborarea si gestionarea politicii monetare si valutare a trii.
n RM, Banca Central este numit Banca Naional a Moldovei" (BNM). Ea activeaz independent de
autoritile executive ale statului, fiind responsabil de aciunile sale n faa parlamentului. Obiectivul
principal al BNM este de a realiza i a menine stabilitatea monedei naionale.
BNCILE COMERCIALE ndeplinesc mai multe funcii, principalele dintre ele fiind:
a) Mobilizarea capitalurilor bneti inactive i transformarea lor n capital de mprumut. Banii pstrai
la ciorap" nu pot avea copii", adic nu cresc n valoare. Bncile comerciale mobilizeaz (adun")
sumele de bani disponibile, le strng i le folosesc n scopuldezvoltrii economiei.
b) Acordarea de resurse bneti agenilor economici care au nevoie de bani pentru lansarea unei afaceri
oarecare, lrgirea produciei, alte scopuri.
c) Efectuarea plilor i a decontrilor ntre diferii ageni economici.
d) Efectuarea operaiunilor cu hrtiile de valoare i vnzarea-cumprarea de valut.
Scopul activitii bancare este obinerea unui profit.

CREDITUL reprezinta cedarea temporara de catre o persoana altei personae a mijloacelor banesti,
marfurilor si altor valori pe un termen limitat stability din timp numit scadenta contra unei sume de bani
numita dobindaNoiunea de credit" provine de la latinescul credo", ce nseamn ncredere. Cu alte
cuvinte, relaiile de mprumut apar ntre persoanele care au ncredere una n alta. Ztrebuie s existe
siguran c banii mprumutai vor fi ntori la timp, nsoii de o recompens oarecare. Subiecii unei
relaii de credit snt creditorul i debitorul. Creditorul este persoana (sau agentul economic) care d un
mprumut, care acord creditul. Debitorul este persoana (sau ag.ec) care beneficiaz de credit, care
primete mprumutul i care urmeaz s-1 achite n termenul i n condiiile stabilite din timp.
Principalele elemente incluse in relatiile de credit sunt: 1) participantii la raportul de credit 2)
promisiunea de rambursare a creditului 3)scadenta 4) dobinda sau pretul credit.
1) Participantii la relatiile de credit- numiti subiecti ai raportului de credit ca debitori si creditori.
Particip sunt agentii economici, populatia, statul.
2) Promisiunea de rambursare a creditului- angajamentul debitorului de a rambursa la termenul stability
valoarea creditului sau capitalului imprumutat+ dobinda ca prt al creditului.
3) scadenta- termenul de rambursare stability in contract la momentul oferirii creditului.
4)Dobinda- pretul creditului sau a capit imprumutat stability la oferirea creditului. Se practica 2 tipuri de
dobinda: fixa ( ramine neschimbata pe intreaga perioada a creditului ) si flexibila (se modifica in
dependent de evolutiile inflationiste si nivelul dobinzii pe piata
27

Rolul creditului
Prin intermediul creditului, mijloacele materiale i bneti disponibile (adic temporar nefolosite) ale
populaiei, ntreprinderilor i statului snt adunate, concentrate i utilizate pentru dezvoltarea acelor
domenii care, la momentul dat, asigur obinerea celor mai mari profituri. Anume creditul, sporind
posibilitile financiare ale ntreprinderilor, asigur reluarea procesului de producie n proporii
semnificative, faciliteaz reutilarea i modernizarea acestora. Stimulnd consumul, creditul devine unul
din factorii creterii economice.
Funciile creditului:
n economiile contemporane, creditul ndeplinete mai multe funcii, cele mai principale dintre ele fiind:
a) Funcia de redistribuire a resurselor economice (n principal a banilor) temporar disponibile ntr-un
domeniu de activitate n ramurile care n momentul respectiv au nevoie de aceste resurse.
b) Funcia de concentrare a capitalului, deoarece acumulrile mrunte se transform n capitaluri
importante.
c) Funcia de reglementare a vieii economice, de direcionare a mijloacelor bneti disponibile cu
precdere n domeniile pe care statul le consider prioritare. De asemenea, creditul servete ca:
1) factor important al cresterii economice 2) forma de acumulare si redistribuire a mijl banesti temporar
disponibile 3) contribuie la aplicarea progresului tehnico stiintific 4) mijloc de finantare a deficitului
bugetar 5)exercita o influienta benefica asupra consumului 6)accelereaza tranzactiile comerciale prin
majorarea vinzarilor in credit,7)promoveaza relatiile externe prin operatiunile de export-import
Creditul poate fi CLASIFICAT dupa mai multe criterii:
1) dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, distingem:
a) creditul comercial;( reprezinta creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfurilor
sub forma amnrii plilor;astfel intreprinzatorii isi pot desface productia fara sa astepte momentul in
care cumparatorii vor detine bani.
b) creditul bancar; (participantii la creditul bancar sunt reprezentati, la modul general, de un agent
economic, pe de o parte, si banca, pe de alta parte. Creditul bancar imbraca, in principal, urmatoarele
forme:avansuri in cont curent;linia de credit simpla;linia de credit confirmata;
linia de credit revolving;credite cu destinatie speciala.)
c) creditul de consum; - reprezinta vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum personal, de
folosinta indelungata si de mare valoare (mobila, autoturisme, articole de uz casnic etc.).
d) creditul obligatar (Reprezinta resursele mobilizate de participantii la relatiile de credit prin emisiunea
de obligatiuni (titluri de valoare cu scadenta mai mare de 1 an) si plasarea acestora pe piata primara de
capital.)
e) creditul ipotecar;( reprezinta un credit garantat cu proprietati imobiliare (cladiri, terenuri)
2) dupa calitatea debitorului se delimiteaza: creditul acordat persoanelor fizice; creditul acordat
persoanelor juridice;
3) dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting:
a)creditul privat
b) creditul public(debitorul este reprezentat de stat)
4) dupa scopul acordarii creditului: credite de productie; credite de circulatie; credite de consum;
5) dupa natura garantiilor: credite reale; credite personale(au la baz garanii morale);
6) dupa intinderea drepturilor creditorului: credite denunabile; credite nedenunabile; credite legate;
7) dupa modul de stingere al obligatiilor de plata: credite amortizabile(rambursarea se face in transe
egale sau neegale, formate din rate de rambursat si dobanzi.); credite neamortizabile(pentru care
rambursarea se face integral la scadenta;);
8) dupa termenul la care trebuie rambursat creditul: credite pe termen scurt( nu depesc 12 luni);
credite pe termen mijlociu(1-5ani); credite pe termen lung( depesc 5 ani).

28

POLITICA MONETAR CREDITARA reprezinta activitatea de influentare a proceselor social


economice prin intermediul ofertei de bani in vederea realizarii principalelor scopuri macroeconomice si
atingerea echilibrului general in economie
Scopul principal al politicii monetar-cereditare este de a ajuta economiei naionale de
a atinge nivelul produciei ce s-ar caracteriza prin ocupaia total i lipsa inflaiei. Esena
politicii monetar-creditare const n modificarea ofertei monetare, pentru stabilizarea
volumului produciei, a ocupaiei i a nivelului preului. Rezultatul politicii monetar-creditare
este de a mri oferta monetar n perioada recesiunii economice pentru acoperirea deficitului
bugetar, iar n perioada avntului economic de a limita oferta monetar pentru micorarea
inflaiei.
Principalele instrumente ale politicii monetare:
1) Operatiunile pe piata deschisa. Banca centrala poate executa urmatoarele operatiuni pe piata
deschisa:
- Sa cumpere valori in schimbul banilor si astfel va spori stocul de bani;
- Sa vinda valori si astfel sa limiteze stocul de bani.
Prin acest instrument autoritatea monetara cumpara si vinde obligatiuni si bonuri de tezaur afectind
astfel oferta de bani.
2) Rata scontului de refinantare. Rata scontului de refinantare reprezinta rata dobinzii cu care banca
centrala acorda imprumuturi bancilor comerciale. Aceasta rata este stabilita de banca centrala si este un
instrument de politica monetara. De obicei banca centrala coordoneaza rata scontului de refinantare cu
un nivel apropiat de cel al ratei dobinzii p/u creditele negociate pe piata creditelor.
Cresterea nivelului ratei scontului de refinantare determina scumpirea creditelor, adica cresterea ratei
dobinzii, si se micsoreaza cererea de bani de la bancile centrale.
Scaderea nivelului ratei scontului de refinantare determina cresterea cererii p/u credite, scaderea ratei
dobinzii, cresterea cererii de bani de la banca centrala.
3) Rata rezervelor obligatorii reprezinta necesaul de rezerve pe care bancile comerciale tre sa-l detina
la banca centrala. De regula necesarul de fonduri de rezerva se stabileste la un anumit procent din capital
social al bancilor comerciale. Aceasta actiune se efectueaza cu scopul ca Bancile comerciale sa-si poata
onora obligatiunile fata de clienti in caz in care apare o situatie de criza.
Daca rata rezervelor obligatorii scade bancile comerciale au la dispozitie o suma mai mare de bani, fapt
ce constribuie la cresterea ofertei monetare.
Aceste instrumente afecteaza oferta de bani si au efecte asupra tuturor sectoarelor economice.
Tipologia politicilor monetare
I. In functie de obiectivul propus deosebim:
a) Politici monetare care au ca obiectiv controlul ofertei de bani, in aceasta politica cererea de bani
actioneaza liber, iar rata dobinzii este determinata de piata. Aceasta politica presupune o rigiditate
maxima a ofertei de bani. Astfel o crestere a cererii de bani va determina o crestere a ratei dobinzii, iar
aceasta va conduce la scaderea investitiilor, la scaderea consumului si la rezultat la scaderea locurilor de
munca si a PIBului in economie.
b) Politici monetare care au ca obiectiv controlul ratei dobinzii, in acest caz obiectivul politicii
monetare este mentinerea ratei dobinzii la o anumita rata fixata care e considerata optimala din punct de
vedere a raportului dintre cerere si oferta. Astfel oferta monetara devine perfect elastica, ceea ce

29

inseamna ca banca centrala e dispusa sa puna in circulatie o cantitate nelimitata de bani. Cel mai mare
dezavantaj al politicii este ca pe termen lung ea va genera inflatia.
c) Politici monetare mixte in acest caz autoritatea monetara va opta p/u o solutie intermediara in care
oferta de bani poate avea o elasticitate medie, iar cererea de bani crescinda poate fi satisfacuta doar p/u
rate superioare ale dobinzii care se stabilesc pe piata.
II. Politica banilor ieftini se foloseste in cazul cind echilibrul PIBului este realizat la un anumit nivel
care este insotit de o rata a somajului in crestere. Aceasta politica reprezinta un set de masuri ce ar face
creditul ieftin si usor de obtinut. P/u aceasta Banca Centrala tre sa indeplineasca actiunile
1) Micsorarea ratei dobinzii;
2) Reducerea rezervelor obligatorii;
3) Reducerea scontului de refinantare;
4) Cumpararea HV pe piata deschisa
In rezultatul acestor actiuni are loc o crestere a ofertei de bani si sporirea rezervelor de resurse financiare
in sistemul bancilor comerciale ceea ce va permite cresterea ofertei de credite.
III. Politica banilor scumpi este folosita atunci cind un anumit nivel al PIBului genereaza o inflatie
prin cerere. Aceasta politica are ca scop reducerea posibilitatilor de a obtine credite si cresterea
costurilor acestora. In acest caz se folosesc urmatoarele masuri:
-Cresterea ratei rezervelor obligatorii;
-Majorarea ratei scontului de refinantare;
-Cresterea ratei dobinzii.

30

Biletul 20. INFLAIA I PROCESE INFLAIONISTE


INFLAIA este un proces de cretere continu a nivelului mediu (sau general) al preurilor i de
diminuare a puterii de cumprare a monedei. Cnd vorbim despre inflaie se are n vedere nu oricare
cretere a preurilor, ci doar o cretere a nivelului mediu al tuturor preurilor.
Inflatia contemporana reprez un dezechilibru macroeconomic, monetaro-material care exprima
existent in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile reale ale economiei, fapt ce conduce la
deprecierea banilor si la cresterea preturilor bunurilor si serviciilor unei economii
Fenomenul numit inflatie constituie o problema complexa macroeconomica si una dintre cele mai
importante dezechilibre economico-sociale. Termenul de inflatie a inceput sa fie utilizat abia la
inceputul sec 19, desi exista cu mult mai inainte,
Principalele caracteristici ale inflatiei contemporane sunt:1) este un process de depreciere a banilor pe
plan national cit si in raport cu alte monede 2)este un process de crestere si generalizare a preturilor si
tarifelor 3) este expresia unui dezechilibru monetary si material ce se manifesta atit pe piata monetara cit
sip e piata bunurilor si serviciilor 4)este influientata de numeroase aspect psihologice
PRINCIPALII INDICATORI ce caracteriz nivelul inflatiei sunt:
1) indicele general al preturilor sau deflatorul PIb
2) Principalul instrument cu ajutorul cruia se msoar nivelul inflaiei este indicele preului
consumatorului (IPC), numit i indicele preurilor de consum" (IPC). Acest indice, calculat lunar de
Biroul Naional de Statistic, msoar evoluia de ansamblu a preurilor la bunurile i serviciile
cumprate de populaie.; IPC = P1 / P0 * 100% ,
unde: IPC - indicele preurilor de consum;
Pl - preurile coului de consum" n per. curent;
Po - preurile coului de consum" n per. anterioar, de baz.
3) indicele puterii de cumparare a banilor determinat ca raport procentual dintre puterea de cumparare a
banilor in perioada curenta si puterea de cumparare a banilor in perioada anterioara.
4) rata inflatiei care exprima nivelul general de crestere a preturilor
Rinf = IPC1 - IPC0 / IPC0 * 100% ,
unde: Rinf - rata inflaiei
IPC1 - indicele preurilor de consum n perioada curent;
IPC0 - indicele preurilor de consum n perioada de baz.
TIPURILE DE INFLAIE
n funcie de ritmurile de cretere a preurilor (adic a ratei inflaiei), snt cunoscute urmtoarele
tipuri sau feluri de inflaie:
inflaie latent (sau trtoare), care se caracterizeaz printr-o cretere anual a nivelului mediu al
preurilor cu 3-4%. Se consider c acest tip de inflaie este favorabil creterii economice;
inflaie moderat, numit i deschis" sau declarat". Ea exist atunci cnd preurile cresc anual
cu 5-20%. Inflaia moderat nu mai este att de favorabil creterii econom. ca inflaia latent;
inflaia galopant se caracterizeaz printr-o cretere cu peste 20 la sut preurilor pe parcursul
anului. Acest tip de inflaie, cu efecte negative asupra dezvoltrii economice, a fost cunoscut, n diferite
perioade de timp, de toate rile lumii. Astfel, dup cel de al doilea rzboi mondial (n anii 1945-1952),
precum i n urma celor dou ocuri petroliere (n anul 1973 i anul 1979), marea majoritate a rilor
lumii s-a confruntat cu o cretere anual a preurilor de peste 20-100%. La nceputul anilor 1990, n RM,
rata inflaiei a ajuns pn la 1200-1300% anual;
hiperinflaia este un fenomen ntlnit mai rar n viaa economic. Ea se manifest atunci cnd
preurile cresc lunar cu peste 50% n decursul mai multor luni. Drept exemplu de hiperinflaie poateservi
creterea anual a preurilor de zeci de mii de ori n Germania (n anii 1920-1923).
Se pot evidentia3 FORME CAUZALE ale inflatiei contemporane
1) inflatia prin cerere apare ca urmare a cresterii cererii aggregate intr-o anumita perioada de timp mai
mare fata de oferta agregata. La o asemenea evolutie a cererii firmele producatoare vor avea 2 tipuri de
reactii: de crestere a productiei si de crestere a preturilor. . Inflaia prin cerere presupune c toi agenii
31

economici, n ansamblul lor, cheltuiesc mai muli bani dect mrimea valorii bunurilor i serviciilor
oferite pe pia
Acest lucru se ntmpl din cauz c la originea creterii cererii globale se afl nite factori mai flexibili,
mai mobili, mai schimbtori, care snt:
1. schimbarea (din diferite cauze) a raportului dintre consum i economii. Aceast modificare are loc
atunci cnd preferina pentru consum crete, pe cnd nclinaia spre economii - scade;
2. creterea cheltuielilor publice n urma ridicrii salariilor lucrtorilor din sectorul public, acordrii
unor subvenii ntreprinderilor n dificultate, realizarea unor proiecte naionale n lipsa resurselor
bugetare respective. n acest caz, cererea de bunuri de consum i mijloace de producie crete mai rapid
dect cantitatea de bunuri oferit de potenialul productiv al rii;
3. creterea rapid a antitii de bunuri i servicii ce se export, nurma scderii cursului monedei
naionale n raport cu alte valute.
2) inflatia prin costuri- apare in situatia in care costurile de productie cresc intr-un ritm accentuat
independent de cererea agregata. Daca agentii economici producatori se confrunta cu o crestere a
consumurilor de productie acestia vor majora preturile lor de vinzare si partial vor reduce volumul
activitatii lor.
Principalele cauze ale inflatiei prin costuri:
1) cresterea salariilor intr-un ritm mai mare decit cresterea productivitatii muncii
2) cresterea excesiva a profiturilor
3) cresterea preturilor la materii prime si material
4)politica fiscal ridicata
3)inflatia combinata- manifestarea inflatiei prin costuri si a inflatiei prin cerere concomit.
Consecintele inflatiei pot fi analizate atit la nivel microec cit si macroec. Principalele ei consecinte se
reflecta prin:
Diminuarea puterii de cumparare a monedei, redistribuirea avutiei existente, afectarea negative a
utilizarii resurselor economice, diminuarea nivelului de trai a populatiei, dezechilibru a diferitor piete,
impact asupra relatiilor economice externe.
Principalele efecte si COSTURI ALE INFLATIEI se exprima prin:
1)influienta asupra consumului , economisirii si investitiilor
2) efecte asupra gestiunii intreprinderii legate de devalorizarea capitalului, majorare costurilor de
productie, afectarea capacitatii concurentiale pe piata, sporirea gradului de incertitudine, a deciziilor de a
investi
3)efecte asupra repartitiei si redistribuirii venitului exprimat prin diferentele dintre valoarea nominal si
valoarea reala.
4)influienta asupra cursului valutar si a balantei de plati
5)consecinte in plan social ( diferente sociale, stari de incertitudine si saracie)
POLITICI ANTIINFLAIONISTE
Fiind un fenomen complex, generat de o mulime de factori, inflaia nu poate fi eliminat dintr-o
singur lovitur, cu un singur instrument. De obicei, inflaia cedeaz, se las biruit doar n urma unui
asediu" de lung durat (2-3 ani), prin utilizarea unui arsenal ntreg de instrumente administr, monetare
i economice.
Politicile antiinflationiste de asigurare a unei stabilitati monetare relative, de mentinere a preturilor in
limite rezonabile, pornesc simultan de la premiza asigurarii, si a cresterii economice si limitarii
somajului. n atentia factorilor de decizie sta, mai nti:
a) preocuparea tinerii sub control a procesului inflationist
b) mentinerea acestuia la o rata redusa
c) frnarea cresterii masei monetere
d) frnarea cresterii preturilor.
n linii mari, politicile antiinflaioniste au drept obiective de baz:
a) protecia agenilor economici i a populaiei mpotriva efectelor negative ale inflaiei;
b) restabilirea echilibrului general prin reducerea cererii i stimularea ofertei agregate.
a)
Protecia agenilor economici i a populaiei mpotriva consecinelor negative ale inflaiei,
cum ar fi reducerea puterii de cumprare a banilor, se face cu urmtoarele instrumente":
32

- indexarea salariilor i pensiilor i a depunerilor bneti


- subvenionarea preurilor la unele produse de prim necesitate, cum ar fi pinea, laptele, zahrul.
Aceste msuri erau pe larg folosite n rile socialiste, dei n unele cazuri snt aplicate i n rile cu
economii de pia dezvoltate.
b)
Controlul (reducerea) cererii agregate se nfptuiete cu ajutorul unui set ntreg de
instrumente, att fiscale i monetare, ct i administrative.
nghearea preurilor
n scopul micorrii presiunii asupra cererii globale, n condiiile inflaiei, statul poate reduce
cheltuielile publice, deficitul bugetar i datoria public. Ca urmare, scade consumul public i cel
personal, care snt componente importante ale cererii agregate.
O alt msur, tot de politic fiscal, folosit de stat n acelai scop este sporirea impozitelor i a
taxelor, fapt care descurajeaz, de asemenea, cererea global.
Deoarece inflaia se manifest la suprafa ca un dezechilibru ntre masa monetar i cantitatea de
bunuri i servicii oferit, statul, n intenia de a combate inflaia, recurge cel mai des la politicile
monetare. Astfel, statul ncearc s reduc pe toate cile cantitatea de bani aflat n circulaie, care nu
are i o justificare economic evident. Pentru a reduce masa monetar, statul recurge la majorarea
rezervei obligatorii a bncilor, adic a cantitii de bani pe care bncile comerciale o pstreaz la Banca
Naional.
CURBA LUI PHILLIPS - reprezint un mecanism de reglare a inflaiei prin micorarea sau prin
mrirea omajului. S-a demostrat c o cretere a omajului depeste 2,5% mai mult dect cea normal
duce la sporirea preurilor i a salariilor. Deaceea se socoate c prin mrirea preurilor se micoreaz
omajul. n conformitate cu teora lui Phillips cu ct salariile sunt mai mici cu att e mai mare omajul
i invers. Acest mecanism de reglare a inflaiei prin coraport cu omaj acioneaz numai pe TS.

33

Biletul 21. Bugetul de stat i politica bugetar fiscal


BUGETUL DE STAT este un document (o lege votat de parlament), n care snt nscrise cheltuielile
statului i veniturile necesare pentru acoperirea acestora. Bugetul de stat prevede, de asemenea,
modalitile de formare i cheltuire a resurselor bneti destinate finanrii aciunilor ntreprinse de ctre
organele de stat centrale i organele locale.
Bugetul de stat reprez un plan de actiuni ce prevede activitatea statului in urmatorul an si cuprinde
previziunea veniturilor si cheltuielilor statului confirmat de organelle legislative
.Procedura de elaborare a bugetului de stat este una complexa si initiate mult mai inainte decit insusi
anul pru care este prevazut. In RM procedura este initiata prin elaborarea primului buget de catre
ministerul finantelor inca in luna august, care apoi este transmis spre examninare si aprobare catre
govern si parlament.

Elementele bugetului de stat


In structura bugetului de stat sunt prevazute 2 parti componente : 1)planul de venituri bugetare si
planul de cheltuieli bugetare
Planul de venituri include: 1) impozite si plati de la intreprinderi, organizatii si populatie
2) dobinda pe credit 3)venituri din operatiunile de export 4) cotizatii sau plati sociale 5) taxe vamale
6) venituri de la imprumuturi si loterii 7) venituri de la vinderea averii confiscate
In structura cheltuielilor bugetare se include:1) cheltuieli pru dezvoltarea economiei
nationale( constructia intreprinderilor si instit de stat , cailor ferate si drumurilor
2)ch pru dezvoltarea socio-culturala ( pru invatamint, ocrotirea sanatatii, cultura , arta , sport) 3) ch
pru activit econom externa 4) pru intretinerea fortelor armate, mentinerea ordinii publice si intretinerea
aparatului de conducere 5) acordarea unor subventii pru diferite ramuri sau anumite intreprinderi 6) pru
situatii exceptionale 7)ajutoare altor tari

La elaborarea bugetului de stat stau urmatoarele principii:


1) principiul universalitatii- bugetul include toate veniturile si cheltuielile publice.
2)uniuea bugetara toate veniturile si cheltuieliele sunt incluse intr-un document
3)neafectarea veniturilor- nu se admite separarea unui anumit tip de venit pru finantarea anumitor
cheltuieli
4)anualitatea bugetara bugetul trebuie sa fie intocmit, aprobat annual de parlament
5)specializarea bugetara o clasificare sistematizata si individualizata a veniturilor pe surse si a
creditelor pe ctegorii de cheltuieli.
6) princ echilibrului bugetar- veniturile bugetare trebuie sa acopere integral toate cheltuielile prevazute.
7) principiul publicitatii bugetul trebuie sa fie publicat in presa dupa care el capata puterea de lege.
IMPOZITUL reprezint o contribuie bneasca obligatorie cu titlu nerambursabil, datorat,
conform legii, statului de ctre persoanele fizice i juridice pentru veniturile care le obin sau pentru
averea pe care o posed. Plata impozitului se efectueaz n cuantumul i termenul precis stabilit prin
lege.
Principalele trsturi ale impozitelor snt:
1) Legalitatea impozitelor. Aceasta presupune c instituirea de impozite se face n baza autorizrii
conferite prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili i percepe dect dac exist legea
respectiv privind impozitul.
2) Obligativitatea impozitelor. Aceasta nseamn c plata nu este benevol, ci are caracter obligatoriu
pentru toate persoanele care obin venituri sau dein bunuri din categoria celor supuse impozitrii
conform legilor n vigoare.
3) Nerestituirea impozitelor. Prevede c prelevrile de impozite la fondurile publice de resurse
financiare se fac cu titlu definitiv i nerambursabil. Adic, transferurile de impozite fcute n aceste
34

fonduri snt utilizate numai ia finanarea unor obiective necesare tuturor membrilor societii i nu unor
interese individuale sau de grup.
4) Nonechivalena impozitelor. Poate fi neleas, pe de o parte, ca o plat n schimbul creia
contribuabilii nu beneficiaz de contra servicii imediate i direct din partea statului, pe de alt parte, ca o
diferent dintru cuantumul impozitelor pltite i valoarea serviciilor primite n schimb n viitor.
FUNCIILE IMPOZITELOR:
n economiile contemporane, impozitele ndeplinesc mai multe funcii, principalele fiind:
1) Funcia fiscal- cea mai veche funcie, aprut o dat cu apariia statului. Prin intermediul ei se
formeaz veniturile statului i se finaneaz cheltuielile publice.
2) Funcia de reglementare economic sau de instrument al politicii economice a statului. Mrind sau
reducnd impozitele, difereniind nivelul lor n funcie de domeniul de activitate, acordn anumite
nlesniri fiscale, statul influieneaz pozitiv sau negativ activitatea economic, stimuleaz dezvoltarea
unor ramuri sau ncetinete ritmurile de cretere a lor. n timpul crizelor economice, reducnd impozitele
statul ncurajeaz activitatea economic, ceea ce permite iesirea din criza.i dimpotriva, cind cresterea
economica depete anumite limite, dnd natere la dezechilibre nedorite, statul mrete impozitele,
readucind activitatea economica la normal.
3) Functia sociala permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci reducerea
inegalitilor sociale.
CLASIFICAREA IMPOZITELOR
Impozitele se grupeaza pe baza urmtoarelor criterii:
I. obiectul asupra crora se aeaz:
- impozite pe venit
- impozite pe avere
- impozite pe consum (sau pe cheltuieli)
II. Dup scopul urmrit de stat prin instituirea lor:
- impozite financiare, instituite de stat n scopul realizrii veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor
statului
- impozite de ordine, introduse de stat n scopul limitrii unei activiti anumite sau n vederea
realizrii unor obiective nefiscale cum snt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra
consumului de alcool i tutun
III. Dup frecvena cu care se realizeaz (respectiv, se percep la buget), distingem:
- impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regul, anual), fiind nscrise n
cadrul fiecrui buget public;
- impozite incidentale (extraordinare), care se instituie n situaii excepionale (cum ar fi, de pild, n
situaii de criz i rzboi) i se percep o singur dat, motiv pentru care ele nu snt nscrise n bugetul
public.
IV. Dup instituia care le administreaz,:
n statele de tip federal distingem:
- impozite federale, impozite ale statelor-membre ale federaiilor;
- impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judeelor, ale municipiilor, oraelor i
comunelor.
n statele de tip unitar distingem:
- impozite ale administraiei centrale de stat;
- impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
n RM, snt prevzute de lege urmtoarele impozite i taxe republicane (de stat) i locale:
35

Impozite i taxe republicane (de stat)


impozitul pe venit;
taxa pe valoare adugat;
accizele;
impozitul privat;
taxa vamal;
taxele percepute n fondul rutier

Impozite i taxe locale

impozitul funciar;
impozitul pe bunurile imobiliare;
impozitul pentru folosirea reurselor naturale;
taxa pe ntru amenajarea teritoriului;
taxa pentru dreptul de a organiza licitaii i loterii
taxa hotelier;
taxa pentru amplasarea publicitii (reclamei);
taxa pentru amplasarea unitilor comerciale;
taxa de pia
taxa de la posesorii de cini;
taxa pentru trecerea frontierei de stat;
taxa pentru dreptul de a efectua filmri cinematografice i TV.

V. Dup forma plii impozitele snt:


- impozite n bani;
- impozite n natur.
VI. Dup trsturile de fond i form:
- impozite directe;
- impozite indirecte.
Impozitele directe se stabilesc nominal pentru unele persoane fizice sau/i juridice, n funcie de
veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere i se percep direct de la subiectul
impozitului n anumite termene precis stabilite. De regul, n cazul acestor impozite, subiectul i
suportatorul impozitului snt una i aceeai persoan.
Pe baza criteriilor care stau la baza aezrii impozitelor directe, n practica mondial, se grupeaz:
1) impozite reale (obiective, pe produs), care: se stabilesc n legtur cu deinerea unor obiecte
materiale, n prezent n cazul cldirilor, terenurilor ocupate de cldiri, exploatrilor agricole. n aceast
categoric se includ:
- impozitul funciar;
- impozitul pe cldiri;
- impozitul pe activiti industriale,
- comerciale i profesii libere;
- impozitul pe capitalul mobiliar sau bnesc.
2) impozite personale (subiective), care se aeaz asupra veniturilor sau averii avndu-se n vedere i
situaia personal a subiectului impozitului. n aceast categorie se includ:
- impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
- impozitele pe veniturile persoanelor juridice;
- impozitele pe averea propriu-zis;
- impozitele pe circulaia averii;
- impozitele pe sporul de avere etc.
Impozitele indirecte se percep n condiiile vnzrii unor bunuri i a prestrii unor servicii, fiind
vrsate la bugetul public de ctre productori, comerciani sau prestatori de servicii i suportate de ctre
consumatorii bunurilor i serviciilor impozabile. In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea
de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice dect suportatorului acestora. n funcie de
forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaz astfel: - taxe de consumaie;- monopoluri
fiscale;- taxe vamale;- taxe de timbru i de nregistrare.

36

Impunerea reprezint un complex de msuri i operaiuni efectuate n baza legii care au drept scop
stabilirea impozitului ce revine n sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice. Pentru ca un sistem
fiscal s poat fi considerat raional, trebuie s satisfac o serie de cerine sau principii care se refer la
dimensionarea, aezarea i perceperea impozitelor, precum i la obiectivele social-economice urmrite
de politica fiscal.
PRINCIPIILE IMPUNERII
1) Principii de echitate fiscal. Echitatea fiscal nseamn dreptate i justee n materie de impozite.
Ea presupune impozitarea difereniat a veniturilor i a averii n funcie de puterea contributiv a
subiectului impozitului i scutirea de plata impozitului a persoanelor cu venituri mici. Echitatea fiscal
indic ndeplinirea cumulativ a mai multor condiii.
a) Stabilirea minimului neimpozabil,
b) Fixarea sarcinii fiscale n funcie de puterea contributiv a fiecrui pltitor, adic luarea n
consideraie a mrimii venitului sau a averii care este obiectul impunerii, precum i a situaiei personale
a contribuabilului, cum ar fi situaia familial
c) Instalarea paritii fiscale, ceea ce nseamn c la o anumit putere contributiv, sarcina fiscal a
unei categorii sociale s fie stabilit egal cu sarcina fiscal a altei categorii sociale
d) Instituirea impunerii generale, adic s cuprind toate categoriile sociale, respectiv toate
persoanele care au venituri sau care posed un anumit gen de avere, cu excepia persoanelor ale cror
venituri se situeaz sub un anumit nivel minim.
Revenind la principiul echitii fiscale, vom meniona c realizarea lui este posibil numai n cazul
mbinrii simultane a tuturor condiiilor expuse mai sus, care n ansamblu i formeaz.
2) Principii de politic financiar. Aceast grup de principii le nglobeaz pe cele de ordin
financiar, constituind cerinele ce ofer realizarea obiectivelor financiare - acumularea mijloacelor
publice. Astfel, impozitul trebuie s corespund urmtoarelor criterii: randament financiar ridicat,
stabilitate i elasticitate.
Randamentul financiar ridicat al impozitului poate fi atins prin realizarea unui ir de condiii,
principalele fiind:
Universalitatea impozitului. Impozitul trebuie s fie pltit de toate persoanele fizice i/sau juridice
care obin venituri din aceeai surs, posed acelai gen de avere sau i procur aceeai categorie de
bunuri. Caracterul universal al impozitului presupune ca ntreaga materie impozabil ce aparine unei
persoane s fie supus impozitrii.
Obligativitatea impozitului, clauz ce exclude posibilitatea de evaziune fiscal, elimin
eventualitatea de sustragere de Ia impunere a unei pri din materia impozabil.
Eficiena impozitului, prevedere ca volumul cheltuielilor pentru stabilirea obiectului impozabil,
calcularea cuantumului i perceperea impozitului s fie ct mai redus.
Conveniena impozitului nseamn comoditatea achitrii lui de ctre contribuabil n termenul i
modul convenabil.
Stabilitatea impozitului, privit din punctul de vedere al misiunii lui financiare, nseamn
meninerea constant a randamentului impozitului de-a lungul ntregului ciclu economic, indiferent de
faza parcurs. Aceasta nseamn c randamentul impozitului nu trebuie neaprat s sporeasc
concomitent cu creterea volumului produciei i a veniturilor n perioada de ascensiune economic i
nici s scad n stadiul de recesiune a
Elasticitatea impozitului presupune reacia automat a impozitului la condiiile economice
schimbtoare, fr a fi necesare ajustri n cotele impozitelor, posibilitatea de adaptare mainal
continu a acestuia la necesitile de venituri ale statului. Astfel, dac economia se afl n recesiune,
impozitul trebuie s aduc acelai volum de resurse financiare pentru finanarea cheltuielilor publice ca
i pn la declin.

37

3) Principii de politic economic. Aceast grup de principii vizeaz criteriile de constituire a


impozitului, datorit crora el exercit, n afar de cea financiar, o alt funcie important - de
influenare a proceselor economice. Metoda de formare a impozitului l trasform n instrument de
stimulare, reglementare sau deprimare economic.
4) Principii social-politice. Aceast grup de principii vizeaz criteriile de construcie a
impozitului, datorit crora el este utilizat la realizarea obiectivelor de ordin social i politic. Metoda de
formare a impozitului l transform n instrument de protejare sau suprimare economic a unor grupuri
sociale.
Pentru sprijinirea material a contribuabililor cu venituri mici i a celor care au un anumit numr de
persoane la ntreinere, se acord unele faciliti la impunere. Analogic, persoanelor cu anumite merite
fa de ar (veterani ai rzboaielor, participani la aciuni de aprare civil etc.) li se acord diferite
scutiri fiscale. Se bucur de nlesniri fiscale grupurile sociale profesionale - militari, mineri,
agricultori, angajai cu condiii nocive de munc etc.
Impozitele snt folosite i pentru limitarea consumului unor produse care au consecine duntoare
asupra sntii (tutun, buturi alcoolice) i pentru impunerea suplimentar a grupurilor sociale cu
venituri mari, care procur mrfuri de lux, bijuterii, automobile etc.
SISTEME DE IMPOZITARE:
n decursul istoriei au existat 3 modalitati de stabilire a raportului intre marimea venitului si marimea
impozitului. In functie de acestea s-au constituit 3 sisteme de impozitare:
1.
Impozitul progresiv, - cu cit este mai mare venitul, cu atit mai inalta este rata impozitului. In acest
caz cea mai mare greutate a impunerii cade pe oamenii nstrii.
2.
Impozitul regresiv- reducerea ratei impozitrii pe msura creterii veniturilor. Acest tip de impozit e
folosit ca un instrument de lupt contra evaziunii fiscale i de lrgire a ariei de impozitare.
3.
Impozitul proporional, n care se achit aceeai rat a impunerii indiferent de mrimea venitului.
Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei de aceea la etapa
actual acesta a devenit predominant. Acesta, la rndul su, poate fi: progresiv simplu i progresiv
alunector pe trane.
DEFICITUL BUGETAR este o stare a bugetului de stat cnd cheltuielile depesc veniturile.
Cauze ale deficitului bugetar: reducerea ritmului de activitate i a produciei, majorarea
nivelului preurilor, ritmul prea rapid / nalt al investiiilor publice, modernizrile efectuate n sectorul
administrativ central i local, creterea achiziiilor de stat, sporirea numrului de angajai din sectorul
public, perfecionarea sistemului de nvmnt, suplimentarea dotrilor pentru armat, comunicaii .a.
Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice. Pentru a diminua sau a
elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode de finanare, i anume:
recurgerea la mprumuturile interne;
folosirea veniturilor provenite din privatizare;
emisia de ctre Banca Central a unei Q suplimentare de bani
folosirea mprumuturilor externe.
n RM n ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite d i n privatizare,
precum i din mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul privatizare nu
a luat sfrit, la o asemenea metod s-ar putea recurge pe viitor.

38

Tipologia deficitului bugetar:


Deosebim :
1) deficit structural valoarea deficitului bugetar care ar exista atunci cind somajul ar fi la nivelul
ratei naturale.
2) deficitul ciclic- diferenta dintre deficitul actual si deficitul structural. Atunci cind rata somajului
creste peste nivelul natural deficitul cyclic devine pozitiv intrucit deficitul actual depaseste deficitul
structural.

DATORIA PUBLIC reprezint totalitatea obligaiilor financiare interne i externe ale statului, la
un moment dat, provenind din mprumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul
Finanelor Publice, sau de autoritile administraiei publice locale de la diveri creditori, persoane fizice
sau juridice rezidente sau nerezidente n RM. Una dintre cele mai importante si esentiale aspect este atit
marimea si structura datoriei publice cit si evolutia ei care caracterizeaza situatia financiara a tarii. In
serviciul datorii publice se include: atit suma creditului imprumutat cit si valoarea dobinzii, a
comisioanelor si a altor obligatii in contul datoriei externe.
a) Datoria public se stabilete i se gestioneaz n mod distinct pe cele dou forme ale ei:
datoria public guvernamental i
datoria public local.
Datoria public guvernamental exprim o parte din datoria public, care reprezint totalitatea
obligaiilor financiare interne i externe ale statului, la un moment dat, provenind din mprumuturile
contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanelor Publice, n numele Romniei, de
pe pieele financiare1.
Datoria public local2 reprezint o parte din datoria public, cea care desemneaz totalitatea
obligaiilor financiare interne i externe ale autoritilor administraiei publice locale, la un moment dat,
provenind din mprumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieele financiare.
b) De asemenea, datoria public n funcie de termen se clasific astfel:
datorie public pe termen scurt (flotant);
datorie public pe termen mediu i lung (consolidat).
c) n funcie de calitatea creditorilor, datoria public poate fi:
datorie public brut, fiind dat de valoarea total a mprumuturilor, indiferent unde sunt
plasate acestea;
datorie public net, n care nu intr valoarea mprumuturilor plasate la instituiile statului.
d) n funcie de sediul creditorilor, ntlnim:
datorie public intern ( debitorul i creditorul sunt din aceeai ar);
datorie public extern (creditorul este din alt ar ).
Gestiunea datoriei publice cuprinde ansamblul operatiunilor efectuate de catre statul debitor,
contribuind la indeplinirea obligatiilor inscrise in contractele de imprumut sau asumate prin lege.
Pe de o parte, este necesara o gestiune corecta a datoriei pentru linistea furnizorilor de fonduri,
iar pe de alta parte, pentru asigurarea de avantaje statului in cautarea de resurse pe piata capitalului de
imprumut.
Gestiunea datoriei publice este un proces strans legat si dependent de politica monetara si bugetara.
In acest context, analiza portofoliului datoriei publice trebuie realizata tinand cont de evolutiile si
estimarile macroeconomice (crestere economica, inflatie, ratele de politica monetara, veniturile bugetare
si nivelul deficitului bugetar, reforme structurale - reforma pensiilor) si de eficienta pietei interne de
capital, dar si de evolutia economiei de la nivel mondial.

1
2
39

Gestiunea datoriei publice cuprinde urmatoarele actiuni:


A)
controlul nivelului indatorarii publice;
B)
controlul structurii datoriei publice;
C)
controlul datoriei publice directe;
D)
controlul datoriei garantate de catre stat;
E)
controlul datoriei private.
Obiectivul principal al gestiunii datoriei publice il constituie satisfacerea necesarului de finan are a
statului i a obligaiilor sale de plat ct mai puin costisitoare pe termen mediu i lung, men innd riscul
la un nivel prudent. n acest
Cadrul instituional privind administrarea i gestionarea datoriei publice curpinde la nivel
central - Ministerul Finanelor Publice, ce are ca obiectiv asigurarea necesitilor de finanare
guvernamental n condiiile minimizrii costurilor pe termen lung i limitrii riscurilor implicate,
la nivel local - Consiliile locale, judeene i Consiliul General al Municipiului Bucureti,
care pot aproba contractarea sau garantarea de mprumuturi interne sau externe pe termen scurt, mediu i
lung, pentru realizarea de investiii publice de interes local, precum i pentru refinanarea datoriei
publice locale.
POLITICA BUGETAR FISCALA
Reprezinta modul in care guvernul allege sa isi construiasca bugetul sau stabilind nivelul cheltuielilor si
a veniturilor sale. Prin politica bugetar fiscal guvernul hotaraste intr-o anumita masura implicarea sa
directa in economie si modul in care este redistribuita avutia natiunii intre indivizi.
Obiectivele i scopurile politicii bugetar-fiscale sunt:
-meninerea deficitului bugetar la un nivel compatibil cu criteriile de convergen stabilite n vederea
intrrii n zona monedei Euro;
-restructurarea cheltuielilor publice, prin reorientarea i realocarea lor n concordan cu obiectivele
prioritare;
-alocri de resurse adiionale n domeniile sntii, educaiei, proteciei mediului, i de infrastructuri;
-creterea veniturilor bugetare prin mbuntirea colectrii impozitelor i taxelor, dar i prin
extinderi ale bazei de impozitare;
-responzabilizarea ordonatorilor de credite bugetare fa de modul n care sunt cheltuite resursele
financiare publice;
-continuarea procesului de descentralizare i implicarea mai activ a autoritilor locale n procesul
de alocare a resurselor publice.
Se deosebesc 2 TIPURI de politica BF
1) politica restrictiva impiedica intr-o combinative de reduceri a volumului achizitiilor
guvernamentale si de cresteri a veniturlor guvernamentale nete si efectiv cresterea cererii aggregate
2)politica expansiva- majorarea cheltuielilor bugetare ce stimuleaza cresterea cererii agr.
Pru a analiza efectele modificarii politicii BF se utilizeaza multiplicatorul cheltuielilor
guvernamentale determinat ca raport dintre modificarea nivelului productiei sau venitului national la
modificarea marimii cheltuielilor guvernamentale.
Y=AD=CP+CG+I+Nx;
R=y/CG
Principalele INSTRUMENTE ALE POLITICII BUGETAR fiscale prevad- masurile de influienta
asupra nivelului productiei, asupra nivelului preturilor si asupra cererii aggregate
Principalele instrumente ale politicii BF sunt:
1) modificarea impozitelor 2)modific taxelor 3)modific ratei rezervei obligatorii 4)majorarea
cheltuielilor bugetare pntru anumite scopuri 5)acordarea subventiilor sau anumitor facilitate fiscale unor
anumiti agenti economici sau pru anumite domenii de activitate.
Una din problemele importante ale politicii BF este determinarea marimii optimale a presiunii
fiscale. PRESIUNEA FISCALA reprezinta raportul dintre incasarile fiscal si veniturile statului. Acest
indicator reflecta partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaza in bugetul de stat.
Reducerea presiunii fiscal se datoreaza investigatiilor effectuate de economistul American Artur
Laffer, ce elaboreaza o teorie cu denumirea de CURBA LAFFER: conform careia o data cu cresterea
40

presiunii fiscal cresc si veniturile statului. Apoi insa aceasta crestere a presiunii fiscal e insotita de o
scadere a veniturilor. Acest lucru este posibil pentru ca impozitele mici favorizeaza activitatea
economica si largirea ariei impozabile, si deci ca urmare cresc si veniturile statului. Cu timpul ,
impozitele prea mari reduc aria fiscalitatii, activitatea economica devine putin atractiva si multi
intreprinzatori isi incheie activitatea economica.

Efecte de transmisie ale instrumentelor politicii fiscale


n teoria politicilor macroeconomice, reprezentarea efectelor de transmisie are rolul de a arata
modul n care se deplaseaz n economie un efect determinat de o varia ie a valorii unui instrument
politic. Efectele politicii bugetar-fiscale asupra PIB-ului se vor realiza prin prisma modificrii
dimensiunilor cererii agregate.
Vom analiza, dou moduri de a afecta cererea agregata, deci i nivelul de echilibru al PIB-lui
prin intermediul politicii bugetar-fiscale: modificarea nivelului achiziiilor guvernamentale de bunuri i
servicii, G i variaia taxelor autonome, T.
a

Efectul de transmisie al creterii achiziiilor guvernamentale de bunuri si servicii


n teoria i practica economic, o perioad ndelungat de timp bugetul public era considerat un
simplu mijloc pentru stat de a-i procura resursele necesare funcionrii sale, echilibrul bugetar
constituind un principiu intangibil ale finanelor publice, statul manifestnd o strict neutralitate fa de
fenomenele economice.
ncepnd cu analizele keynesiene, echilibrul bugetar nu mai este considerat un obiectiv n sine,
bugetul fiind considerat un mijloc esenial de aciune pentru stabilizarea conjunctural, finanele
funcionale devenind noua abordare a bugetului.
Integrnd bugetul n circuitul macroeconomic, abordarea keynesian se bazeaz pe identitate
fundamental:
I + G + XN = S + T, (1)
Unde:
I = investiia;
G = consumul i investiiile publice;
XN = exporturile nete;
S = economisirea;
T = impozitele.
n cadrul circuitului economic formalizat mai sus, cheltuielile publice i impozitele sunt
considerate injectri i n aceste condiii stabilizarea conjuncturii depresive va consta n creterea
injectrilor prin majorarea cheltuielilor sau prin diminuarea impozitelor, autoritatea public ncercnd s
acopere ecartul (decalajul) deflaionist generator al diminurii PIB i de subutilizare a for ei de
muncii. n modelul keynesian stimularea economiei poate avea loc prin stimularea cheltuielilor private,
datorit reducerii fiscalitii sau prin majorarea achiziiilor publice.
41

Formal, efectele majorrii achiziiilor publice pot fi evideniate pornind de la identitatea:


Y = C + I + G, (2)
unde: Y = PIB
C = consumul privat.
Dup cum se observa n figura 1, creterea lui G determina deplasarea curbei AD n sus cu o
mrime egala cu cea a creterii G. n urma acestei deplasri, apare o cerere de bunuri n exces pe pia a
bunurilor i serviciilor. Sectorul productiv al economiei (firmele) recunosc aceasta cerere n exces i
rspund printr-o cretere a produciei. Dar aceasta cretere de producie necesita utilizarea unei cantiti
sporite de factori de producie (munca, capital, pmnt s.a.), ceea ce conduce la creterea veniturilor
sectorului particular (gospodriilor) care i dein n proprietate.
Aceasta cretere a veniturilor duce la o noua cretere a cererii agregate, deoarece gospodriile
utilizeaz o parte din venitul suplimentar obinut pentru a face cheltuieli de consum. Se formeaz, astfel,
un ciclu corespunztor efectului multiplicator: o cretere a cererii guvernamentale de bunuri i servicii,
G, duce la creterea cererii agregate AD care, printr-o cretere de venit Y, conduce la o noua cre tere a
cererii agregate s.a.m.d.
Din aceasta perspectiva, efectul multiplicator apare ca un proces compus din cicluri repetate de
cretere a cererii agregate D si venitului Y. Procesul respectiv este convergent deoarece, fiecare cretere
n cererea agregata va fi mai mica dect creterea de venit. Aceasta deoarece gospodriile nu cheltuiesc
toata creterea de venit obinuta doar pentru consum, ci fac i economii.
Efectul de transmisie al creterii cheltuielilor guvernamentale de bunuri i servicii poate fi
reprezentat n modul urmtor:
GADYYDCAD
Acest ciclu se va repeta att timp ct exista o cerere agregata n exces, deci el se va stinge numai
atunci cnd economia va atinge un nou echilibru macroeconomic si aceasta se va ntmpla cnd cererea
agregata va egala oferta agregata (Y=AD).
Mrimea n care volumul de producie a fost afectat de creterea achiziiilor guvernamentale va fi
dat de ctre multuplicatorul achiziiilor guvernamentale, care exprim creterea produciei i a
veniturilor prin mrirea cheltuielilor publice fr ca volumul impozitelor s se modifice. In acest caz, are
loc crearea sau mrirea deficitului bugetar ce se finan eaz prin mprumuturi. Mrirea cheltuielilor
publice (G) determin o cretere mai mare dect proporional a venitului (Y) (multiplicatorul
cheltuielilor publice are aceeai valoare ca multiplicatorul investiiilor):
M G=

Y
1
=
G 1MPC

b) Efectul de transmisie al diminurii taxelor autonome T


Diminuarea taxelor T determin, n economie, efecte oarecum asemntoare cu cele produse de
creterea G. n figura 1, o diminuare a lui T duce la deplasarea n sus a curbei cererii agregate AD, cu o
mrime mai mic dect cea a descreterii totale T.
Acest efect al scderii lui T poate fi reprezentat astfel:
T YD C DYYD
De fapt, o scdere a lui T presupune c guvernul las la dispoziia gospodriilor o parte mai
mare din venitul disponibil, pe care acestea l pot utiliza fie pentru consum, fie pentru economii.
Deoarece nu toata suma sporului de venit disponibil, obinut n rezultatul diminurii taxelor este utilizat
n scopul creterii cheltuielilor de consum (o parte a venitului disponibil suplimentar va fi economisit)
scderea taxelor autonome, ca instrument politic, este mai puin eficienta dect creterea cererii
guvernamentale G.
42

Dimensiunile creterii produciei i a veniturilor prin diminuarea impozitelor sunt redate de


multiplicatorul fiscal. Efectul de multiplicare va funcia cu condiia c totalul cheltuielilor bugetare s
nu fie modificat. i n acest caz, deficitul bugetar se finaneaz prin mprumuturi.
Formula de calcul a multiplicatorului taxelor:
M T=

Y MPC
=
T
1MPC

Astfel, modelul keynesian a demonstrat posibilitatea stimulrii activitii


economice prin prisma manipulrii achiziiilor guvernamentale i a taxelor, de fiecare
dat aplicarea politicilor presupunnd provocarea deficitelor bugetare. Conform
teoremei lui dHaavelmo, este posibil stimularea PIB-lui prin creterea simultan a
cheltuielilor i a impozitelor n cadrul unui buget echilibrat (buget n expansiune),
datorat conjunciei celor dou efecte. Efectul bugetului echilibrat este redat prin
intermediul multiplicatorul bugetului echilibrat care exprim influena pe care o are asupra produciei
mrirea egal i simultan a veniturilor i cheltuielilor statului.

Efectul bugetului echilibrat este redat prin intermediul MULTIPLICATORUL BUGETULUI


ECHILIBRAT care exprim influena pe care o are asupra produciei mrirea egal i simultan a
veniturilor i cheltuielilor statului.
n condiiile bugetului echilibrat, efectul global al politicii bugetare asupra dimensiunilor PIB-lui
poate fi calculat prin formula:
1
MPC
Y =M G G+ M T T =
G+
T
1MPC
1MPC
Deoarece dorim sa meninem un buget echilibrat

G= T

, respectiv vom nlocui T din

formul prin G, i efectund substituiile obinem:


1MPC
Y =
G= G
1MPC
n condiiile meninerii bugetului echilibrat, variaia PIB-lui se va egala cu dimensiunile efortului
bugetar depus n acest sens: Y = G. Astfel, creterea echilibrat a bugetului duce la o cretere a
nivelului activitii economice egal cu creterea bugetului, respectiv efectele unei politici bugetarfiscale bazate pe principiul echilibrului bugetar vor fi mult mai sczute n compara ie cu politica
bugetar-fiscal bazat pe bugetul deficitar.
Y
M BE=
=1
G

43

Biletul 22. Modelul IS-LM de echilibru macroeconomic.


Echilibrul ce se stabilete ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei se numete echilibru
economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezint o sintez a
acestor dou sectoare, real i monetar.
Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de ctre
economistul englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul
keynesian simplificat (modelul AD-AS) i pe teoria monetar keynesian, acesta se mai numete
modelul keynesist generalizat".
Componentele de baz ale modelului IS-LM snt:
curba IS (ce reprezint raportul investiii (I)-economii (S)");
curba LM (ce reprezint raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani).
Curba IS reflect condiiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor,
adic n sectorul real al economiei, iar curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe
piaa monetar. Astfel, modelul IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS)
reprezint echilibrul pe piaa bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - e chilibrul pe piaa
monetar. Acest model permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee.
Curba IS (investiii - economii)
Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care piaa
bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru (Figura 14.5).
n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului naional,
pe cnd investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu alte cuvinte,
asupra dorinei de a investi), o influien decisiv are rata dobnzii.

44

Atunci cnd rata dobnzii este n cretere, dorina de a investi se micoreaz. Din contra, la o rat
sczut a dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil
s-1 investeasc sau s-1 economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i
asupra venitului naional.
Din Figura 14.5 se vede c unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i,
n consecin, un nivel sczut al venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii
pn la r2, dorina de a investi (adic volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar
venitul naional va spori i el pn la Y2.
Curba LM
Curba LM exprim echilibrul dintre cererea i oferta de bani pe piaa monetar. Cererea de bani (L)
este n funcie de nivelul venitului naional i de rata dobnzii. Astfel, curba LM face legtur ntre
venitul naional i rata dobnzii. O dat cu creterea mrimii venitului naional, sporete i cererea de
bani. La rndul su, cererea de bani condiioneaz ridicarea ratei dobnzii, ceea ce permite atingerea
unui echilibru ntre cererea i oferta de bani.
Cnd ns rata dobnzii crete prea mult, posesorii banilor prefer s procure hrtii de valoare, i
nu s-i investeasc. n acest fel, se stabilete din nou un echilibru ntre cererea i oferta de bani, numai
c la un alt punct al curbei LM.
Curba LM este curba de echilibru a pieei monetare. Ea arat toa te combinaiile posibile ntre
ratele dobnzii i venit, combinaii n care cererea i oferta de bani snt egale.

45

ECHILIBRUL IS-LM
Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate
(fig. 14.7). Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba
IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns
numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al
economiei i cel monetar.
n fig. 14.7, punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie
s le aib rata dobnzii (r) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru
ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului
general. n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul
ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i
ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investi ii i economii.

Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii
fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional.
Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu, ma jora oferta de bani.
Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea ratei dobnzii va motiva", la
rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept consecin, prin efectele
multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional.
46

ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului
investiiilor publice. Aceast cretere a inves tiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat
sporirea volu mului venitului naional.
EFECTELE politicii BUGETAR FISCALE in modelul IS_LM
statul poate influena economia prin modificarea consumului public (G) sau a taxelor (T0,t).
O politic bugetar/fiscal expansionist presupune creterea consumului public, respectiv reducerea
taxelor. Creterea consumului public duce la majorarea cererii agregate de bunuri i servicii i, ca
urmare, a PIB . Similar, o reducere a taxelor va duce la creterea venitului disponibil i deci la majorarea
cererii agregate n economie. Creterea PIB va antrena o cerere mai mare de importuri i o deteriorare a
balanei comerciale. O cretere a PIB va duce la creterea cererii de bani pentru realizarea de tranzacii
n economie i, n consecin, la o cretere a ratei dobnzii .Desigur, msura de politic bugetar/fiscal
expansionist duce i la creterea deficitului bugetar.
O politic bugetar/fiscal restrictiv presupune reducerea consumului public, respectiv creterea
taxelor i are efecte opuse politicii bugetare expansioniste.
B. Politica monetar-creditar deplaseaza curba LM. Presupunem ca banca centrala mareste
oferta de bani. Daca M creste, creste si M/P, deoarece
. Conform preferintei pentru lichiditate,
daca
, cresterea stocului de bani reali duce la scaderea ratei dobnzii. Curba LM se deplaseaza n
jos .La noul echilibru (B), venitul este mai mare si rata dobnzii este mai mica.
Deci, conform modelului IS LM, politica monetara in 747g64h fluenteaza venitul prin
intermediul modificarii ratei dobnzii. Politica monetara expansiva reduce rata dobnzii si incita la
cresterea investitiei, marind astfel cererea de bunuri.

Biletul 23. Creterea i dezvoltarea economic


CRETEREA ECONOMIC este un proces de mrire continu, pe termen lung, a cantitilor de
bunuri i servicii create la nivel de ntreprindere, ramur, economie naional sau economie mondial.
De obicei, creterea economic este exprimat prin sporirea PlB-ului (PNB-ului) total sau a PIB pe cap
de locuitor.
La analiza creterii economice se face abstracie de fluctuaiile ciclice, sezoniere sau ntmpltoare.
Astfel, o reducere, pe termen scurt, a volumului de bunuri produs nu nseamn ctui de puin
nevalabili-tatea" conceptului de cretere economic. Creterea economic exprim deci micrile de
lung durat, trendul pe termen lung.
Trendul de lung durat atest o evoluie pozitiv. Totui, pentru un interval de timp limitat (un an, un
deceniu), creterea economic poate fi de mai multe TIPURI, i anume:
1) Creterea economic pozitiv - atunci cnd Q total de bunuri produs i PIB pe cap de loc. se
mresc;
2) Creterea economic negativ - se exprim prin reducerea cantitii de bunuri (PIB) pe cap de
locuitor;
3) Creterea economic zero - se manifest n cazul n care producia de bunuri (PIB) pe cap de locuitor
nu se modific, dei poate avea loc o sporire a volumului absolut al PIB-ului.
47

n viaa real, se mai ntlnete i o cretere economic nominal, ce exist atunci cnd sporete doar
mrimea valoric a PIB-ului, fr o cretere a PIB-ului n expresie fizic. Aceast form de cretere
economic se datoreaz modificrii preurilor.
Dei pentru o perioad scurt de timp creterea economic poate fi negativ sau zero, pe termen lung ea
rmne mereu pozitiv. n general, prin creterea economic se subnelege deplasarea spre dreapta a
curbei posibilitilor de producie, a posibilitilor de cretere att a volumului de bunuri de consum, ct
i a volumului de investiii. Ca urmare, se nregistreaz o majorare a cantitilor de bunuri create, a
bunurilor de consum i a bunurilor de investiii.

FACTORII CRETERII ECONOMICE. Creterea economica este determinata de un ir de


factori.Printre factorii cheie se numr: progresul tehnico stiinific, resursele naturale, resursele de
munc, rata investiiilor, cererea agregat. Economitii francezi mpart factorii creterii economici n: a)
factori de baz: munca, capitalul ( investiiile), pmntul( resurse naturale), cunotin ele i b) factori
sociali i instituionali ( spiritul de ntreprinztor, sistemul de securitate social etc. Totu i , cele mai
cunoscute ipoteze cu privire la foctorii de influienta a cresterii economice sunt:
1) Legea creterii i diversificrii nevoilor umane. n acest sens, nevoile unui om contemporan snt
incomparabil mai mari dect cele ale unui individ din Evul Mediu, de exemplu. Sporirea numrului
nevoilor umane i preocuparea permanent a omului de satisfacerea lor ntr-o msur ct mai mare
constituie motivaia principal a oricrui progres, inclusiv a creterii economice.
2) Creterea permanent a numrului populaiei de pe glob, inclusiv n fiecare ar n parte. De notat
c perioadele de timp n care populaia se dubleaz se reduc ntruna.
Astfel, n urma creterii numrului populaiei, precum i a aciunii legii creterii i diversificrii
nevoilor umane, are loc o majorare continu a volumului de bunuri i servicii creat de societate.
INDICATORII CRETERII ECONOMICE
Creterea economic este msurat, n principal, cu ajutorul indicatorilor produciei materiale
(evoluia cantitilor produse n tone, metri) i ale serviciilor ( evoluia mrimilor valorice). De regul,
cel mai important indicator de msurare a creterii economice este ritmul anual de cre tere a PIB-ului
(sau PNB-ului), calculat pe ansamblul economiei, cit si pe cap de locuitor. Msurarea se face prin
compararea mrimii PIB-ului la nceputul i la sfritul anului.

48

Creterea economic se calculeaz n preuri comparabile, fapt care elimin influiena exercitat de
inflaie asupra mrimii valorice a PIB-ului. Rata creterii economice, atunci cind dep e te rata de
cretere a numrului populaiei, demonstreaz fenomenul creterii nivelului de trai al populaiei, a
veniturilor pe cap de locuitor, acesta fiind scopul oricrei dezvoltri economice.
Modelul de cretere economic reprezint expresia matematic a unui sistem relaional complex,
existent ntre factorii creterii economice.
modelul clasic al creterii economice n concepia clasicilor, factorii de producie se limiteaz la
munc, pmnt i capital. n concepia clasicilor, progresul tehnic are un rol marginal n creterea
economic, nefiind integrat n analiza global a creterii. Ricardo consider progresul tehnic un factor
distrugtor de locuri de munc, datorit nlocuirii muncii
prin capital. Alturi de factorii clasici, Marx consider c procesul creterii economice este
influenat i de factori politici, sociali i istorici.
modelul Keynesian de cretere economic Potrivit concepiei keynesiene, venitul naional crete ca
rspuns la modificarea cererii agregate. n modelul elaborat de Keynes, sporul venitului este un multiplu
al creterii investiiilor. La nivelul de agregare al venitului naional, investiia net are ca surs de
finanare economisirea, atunci cnd economia se afl n stare de echilibru. modele neokeynesiene
Preocuprile pentru dezvoltarea teoriei keynesiene asupra creterii
economice au fost deosebit de intense. Modelul Harrod-Domar se bazeaz pe idea c economisirea
gospodriilor i a ntreprinderilor este sursa investiiilor, economisirea reinvestit duce la creterea
capitalului i ca efect la cretere economic. Modelul Harrod-Domar utilizeaz trei tipuri de rate de
cretere: rata natural de cretere economic, rata garantat de cretere
economic i rata efectiv de cretere economic. Modelul Goodwin scoate n eviden influena
proporiei n care veniturile sunt alocate investiiilor ca surs a creterii economice
modelul creterii endogene Teoriile actuale ale creterii economice folosesc ca premise teoria
economiei industriale, teoria concurenei imperfecte i teoria diferenierii produciei i a economiilor de
scar. Astfel este posibil o nou modelare a
relaiilor proprii creterii economice care iau n
considerare progresul tehnic i capitalul uman ca factori ai creterii.
Teorii i modele neoclasice Aceste teorii subliniaz rolul pe care progresul tehnic l are n stimularea
activitilor economice i a rezultatelor acestora. Unul dintre primii teoreticieni n aceast direcie a fost
R. Solow, care ia n calcul progresul tehnic, dar rolul acestuia este considerat a fi exogen.
Noi modele ale creterii economice Odat cu dezvoltarea economiei ca tiin i cu explozia
tehnologiilor informaionale, au aprut teorii i modele care au cutat s nglobeze noii factori de
producie. Una dintre cele mai importante teorii de acest gen este teoria creterii economice endogene
(cunoscut i sub denumirea de Noua teorie a creterii economice) elaborat de P. Romer i R. Lucas i
care scoate n eviden faptul c progresul tehnic este un rezultat al activitilor economice (progres
tehnic internalizat), i nu un factor extern acestora. De asemenea acest model scoate n eviden
existena unor randamente cresctoare n cazul neofactorilor (n special a informaiei), spre deosebire de
randamentele descresctoare ce caracterizeaz factorii
tradiionali ai creterii economice.

49

DEZVOLTAREA ECONOMIC este un alt indicator important al dinamicii macroeconomice, care


include att creterea volumului de bunuri i servicii create, ct i schimbrile survenite n condiiile i
modalitile de organizare a activitii economice. Dezvoltarea economic cuprinde, astfel, pe lng
transformrile cantitative, un ir ntreg de schimbri calitative, cum ar fi:
- modul de gndire i compartimentul economic al oamenilor,
- modificarea structurii de producie (de exemplu, trecerea de la agricultur la industrie),
- dezvoltarea tiinei i folosirea unor noi tehnologii n producie,
- schimbarea structurii sociale a populaiei i dezvoltarea sistemului de nvmnt,
- modificarea infrastructurii etc.
Dac creterea economic reflect schimbrile ce au loc n latura cantitativ a activitii economice,
dezvoltarea economic cuprinde att modificrile cantitative, ct i cele calitative.
Toate rile lumii cunosc i creterea economic, i dezvoltarea economic. Totui, n funcie de
mrimea PIB-ului pe cap de locuitor, ntr-o ar sau alta, la un moment dat, accentul poate fi pus fie pe
cretere, fie pe dezvoltare.
Termenul cretere economic" se folosete mai cu seam n cazul rilor industrial dezvoltate, adic
n cazul celor mai bogate ri de pe glob. Pentru rile mai srace, prioritar este dezvoltarea economic,
dezvoltare care presupune efectuarea unor transformri importante n condiiile i n modul de
desfurare a activitii economice.

Biletul 24. Sistemul economiei mondiale.Piaa mondial


Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor
naionale dar i relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza diviziunii
internaionale a muncii, precum i de mecanismele, normele juridice i instituiile naionale i mondiale
conform crora se realizeaz aceste legturi.
Economia mondial constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de interdependen
n baza diviziunii interna a muncii i participrii la circuitul economic mondial
Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un fenomen
relativ nou, aprut ceva mai bine le un secol n urm.
Etapele economiei mondiale:
I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la feudalism
la capitalism, descoperirile mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor i pieelor
naionale;
II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor naionale,
statele devin subiectele de baz ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale diviziunii interna
a muncii;
III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) - aprofundarea
relaiilor economice internaionale, piaa mondial include deja i pieele muncii, capitalurilor, hrtiilor de
valoare.
50

Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane:


1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al
evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul
socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc);
2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale
(pe baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale);
3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor
economiilor naionale, internaionale, regionale i mondiale.
Componentele de baz ale economiei mondiale snt:
a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale, eterogene
dup ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie, dup nivelul de
dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului etc.
b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional,
Organizaia Mondial a Comerului etc, rolul crora este mereu n cretere.
c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale dup
proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintr-o societate
principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o mulime de filiale dependente, plasate n
mai multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, Coca-Cola, Philipps, Ford, General
Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's;
d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale", cum ar
fi Uniunea European, CSI, NAFTA.
e) Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de munc,
monetare i financiare.
Primele 4 tipuri de instituii constituie subiecii econ. mondiale, cel de al 5 este un element derivat de
conexiuni ntre subieci.

DIVIZIUNEA MONDIAL A MUNCII este un proces de specializare a rilor lumii n


producerea i comercializarea pe piaa mondial a bunurilor la fabricarea crora posed un anumit
avantaj, comparativ sau competitiv.
Diviziunea internaional a muncii exprim legturile dintre economiile naionale referitoare la
repartizarea ntre ele a tipurilor i formelor de specializare n activitatea economic i care determin locul
fiecrei ri i al grupurilor de ri n economia mondial.
Factorii diviziunii internaionale a muncii:
condiiile naturale, care pot influena specializarea rii n producia anumitor mrfuri
(cafea, citrice, cereale, minereuri, carburani etc.);
mrimea teritoriului i a populaiei rile au un potenial diferit i, ca rezultat, posibiliti
diferite de specializare n producie;
nivelul aparatului de producie i gradul su de diversificare, inclusiv calificarea forei de
munc, disponibilitile de capital etc.;
tradiiile economice, care pot favoriza sau defavoriza specializarea n producia de un
anumit fel;
factorii extraeconomici (rzboaiele, asuprirea colonial, meninerea unor puternice rmie
feudale sau a unor mentaliti anacronice).
Formele specializarii internationale:
1. Specializarea intersectoriala sau specializarea industrie-agricultura;
2. Specializarea interramurala presupune specializarea tarilor in anumite ramuri ale industriei,
cum ar fi ind chimica, producatoare de masini, usoara, textila etc;
3. Specializarea intraramurala se efectueaza la nivelul subramurilor, adica in cadrul aceleiasi
ramuri(2 tari se specializeaza in productia chimica, in timp ce una confectioneaza bunuri farmaceutice si
parfumuri, alta prelucreaza produse petroliere);
4. Specializarea organologica presupune specializarea tarilor nu in producerea unui bun finit, ci
doar a unor parti componente ale acestuia;
5. Specializarea intrafirma a luat amploare odata cu cresterea numarului si dimensiunilor
societatilor transnationale. Schimburile dintre filialele aceleiasi firme dislocate in diferite tari au la
51

temelie anume exploatarea avantajelor relative ale unei sau altei tari, dar deja in cadrul unei singure #ri,
fie ca ea apartine unui proprietar individual fie colectiv;
6. Specializarea tehnologica consta in deplasarea treptata a capacitatilor industriei traditionale din
tarile occidentale in tarile in curs de dezvoltare.
PIAA MONDIAL presupune existena unui sistem de relaii bani-marf consolidate pe plan
interstatal ntre rile participante la diviziunea internaional a muncii.
Piaa mondial cuprinde toate direciile de baz ale diviziunii internaionale a muncii.
Structura pieei Mondiale
Piaa mondial contemporan se prezint ca un sistem, n cadrul cruia exist microsisteme prin care
putem enumera;
Piee mondiale caracteristice; piaa monetar, piaa valutar; piaa capitalurilor.
a) Comertul international - exprima ansamblul tranzactiilor de bunuri si servicii pe care agentii
economici dintr-o tara le fac cu exteriorul;
b) Piata internationala a capitalurilor - defineste ansamblul operatiilor legate de plasarea in (din)
strainatate a unor capitaluri sub forma de : investitii directe; imprumuturi si cumparari de titluri (hartii
de valoare).
c) Piata mondiala a muncii - cuprinde relatiile economice generate de migratia fortei de munca;
d) Piata produselor tehnico - stiintifice - cuprinde produsele care incorporeaza un nivel deosebit
de inalt de cunostinte stiintifice (tehnologii de varf). Se dezvolta rapid si tinde sa inlocuiasca importanta
economica a pietelor traditionale (cu produse si elemente de capital);
e) Piata internationala a schimburilor valutare - constand in totalitatea tranzactiilor de vanzare cumparare a monedelor convertibile ce apartin diferitelor tari.
CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL - Totalitatea fluxurilor economice internationale, privite nu
ca o simpla suma aritmetica ci in stransa lor interdependenta. Ei exprima impletirea unor forme ale
schimbului reciproc de activitati dintre diverse economii nationale, schimb care nu se limiteaza la sfera,
circuiatiei, ci cuprinde si sfera productiei, a cercetarii stiintifice.
Componentele circuitului economic mondial
Din punct de vedere al naturiii fizice, componentele circuitului economic mondial se materializeaza
in:
- fluxuri comerciale internationale (de marfiari; de servicii - turism, transporturi; transfer de
tehnologie etc);
fluxuri financiar-valutare internationale (investitii internationale, credite internationale;
sisteme de asigurari; rezerve valutare etc);
fluxuri de cooperare economica internationala.
Din punct de vedere al orientarii geografice, in timp s-au conturat:
fluxuri Nord - Nord (intre tarile dezvoltate);
fluxuri Nord - Sud (intre tari dezvoltate si tari in curs de dezvoltare),
fluxuri Est - Vest (intre tari dezvoltate si tarile Europei Centrale si de Est - in tranzitie la
economia de piata);
fluxuri Est - Sud (intre tarile Europei Centrale si de Est si tarile in curs de dezvoltare);
fluxuri Sud - Sud (intre tari in curs de dezvoltare).
FLUXURI ECONOMICE INTERNAIONALE
Multimea tranzactiilor (fluxurilor) economice pe care o tara le are cu restul lumii poate fi prezentata
ca o reuniune a fluxurilor comerciale si financiare .
Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari, ca efect al adancirii treptate
a diviziunii mondiale a muncii si al specializarii agentilor economici din diferite tari in producerea si
comercializarea de produse corporale (produse de baza si produse prelucrate), produse necorporale
(brevete de inventii, know-how, proiectare) sau de prestari de servicii de felul transporturilor si
asigurarilor internationale de persoane si de marfuri, al turismului international sau servicii profesionale.
Fluxurile financiar-monetare internationale sunt acele tranzactii dintre agentii economici apartinand
unor state distincte, care se exprima si se realizeaza prin mijloace de plati si de credit. Acestea cuprind
doua categorii de tranzactii:
52

fluxuri de compensare a tranzactiilor comerciale, astfel incat orice deplasare/cedare de produse


corporale sau necorporale sau prestari de servicii intr-un sens intre partenerii de contract are ca efect o
deplasare in sens invers a unui flux de plati;
fluxuri financiare independente fata de activitatea comerciala, se concretizeaza in miscari
internationale de capital si cuprind:

credite externe acordate sau primite;

investitii externe directe sau de portofoliu;

miscari de fonduri pe termen scurt;

venituri din plasamente financiare externe;

transferuri financiare unilaterale.

Biletul 25. Economia deschis i balana de pli extern


COMERTUL EXTERIOR este totalitatea legaturilor comerciale de cumparare-vnzare de bunuri
si servicii, ce se desfasoara ntre diferite state ale lumii pe baza diviziunii internationale a
muncii. Comertul international este o forma de legatura ntre pietele nationale, ntre producatori de
marfuri din diferite tari.
Pentru evaluarea comerului exterior snt utilizai 3 indicatori de baza:
1.
Volumul fizic si valoric al exporturilor si importurilor, exprimat in preturi curente si preturi constant
2.
Structura pe grupuri de mrfuri a importurilor i exporturilor
3.
Structura teritorial a exporturilor si importurilor.
ECONOMIE DESCHIS este considerat o economie naional m care nu exist restricii n
efectuarea schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s intre i s ias
liber din ar. h aceiai timp, economia deschis este i un concept teoretic, care studiaz influena
factorului extern asupra economiilor naionale.
n teoria economic, economiile deschise se mpart n dou categorii:
economie deschis este de dimensiuni mari atunci cnd schimbrile conjuncturii interne
influeneaz dezvoltarea altor ri. Economia american, de exemplu, este de dimensiuni mari, deoarece
reducerea economiilor interne influeneaz rata internaional a dobnzii. Economia SUA, reprezentnd
53

circa 20-25% din producia mondial, are, de asemenea, capacitatea s influeneze dinamica preurilor
mondiale la unele produse, dar mai ales volumul i direciile investiiilor strine directe.
economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri. Din
contra, ea este nevoit s accepte modificrile venite din exterior. Nu numai economia RM este de
dimensiuni mici. Din punctul de vedere al ratei dobnzii, al crei nivel este determinat de economia
SUA, chiar i economiile unor ri ca Elveia sau Rusia snt de dimensiuni mici". n cazul economiilor
deschise de dimensiuni mici, internaionalul" comand, iar naionalul" ndeplinete, n acest fel,
pentru aceast categorie de ri, factorul extern a devenit decisiv, ele fiind obligate s se adapteze la
modificrile survenite pe piaa mondial, modificri generate de dezvoltarea economiilor de dimensiuni
mari".
BALANA DE PLI EXTERN
Principalul instrument cu ajutorul cruia se face evidena i controlul relaiilor economice ale unei
ri cu strintatea este balana de pli externe, numit, de obicei, balana de pli"
Balana de pli este un document statistic i contabil, care nregistreaz toate tranzaciile
economice (comerciale, monetare i financiare) ce au loc ntre agenii economici rezideni i
strintatea n decursul unei perioade de timp, de regul, un an.
Balana de pli este elaborat de Banca Central, n baza datelor prezentate de sistemul bancar i de
serviciul vamal.
Structura balanei de pli
Balana de pli, ca orice balan, este compus din dou pri:
Intrrile de valut (devize) n ar (credit) au loc n virtutea urmtoarelor tranzacii:
- exportul de bunuri i servicii;
- ajutoarele bneti sau mprumuturile acordate rii respective de o ar strin;
- banii transferai n ar de persoanele care lucreaz peste hotare;
- investiiile unor ntreprinderi strine pe teritoriul naional;
- cumprarea de aciuni sau de obligaiuni de ctre agenii economici strini pe piaa financiar
naional.
Ieirile de valut (devize) spre exterior (debit) se efectueaz n virtutea urmtoarelor operaiuni:
- plata importurilor;- investiii ale agenilor economici rezideni n strintate;
- transferul de profituri ale firmelor strine n rile de origine;- depuneri bneti ale agenilor economici
i persoanelor fizice n bncile strine;- rambursarea mprumuturilor i creditelor contractate cu bncile
i guvernele rilor strine sau cu organizaiile financiare internaionale.
Balana de pli este compus din trei conturi:
1) contul curent", 2) contul de capital", 3) contul financiar", i un titlu, numit erori i emisiuni".
n unele ri, contul de capital i cel financiar snt unite ntr-un singur cont, n schimb este evideniat
un alt cont, separat, numit contul activelor de rezerv" sau, simplu, rezervele de stat".
Contul curent nregistreaz intrrile i ieirile de bani din ar rezultate din exporturile i
importurile de bunuri i servicii, precum i din veniturile provenite din remunerarea factorilor de
producie, din balana transferurilor curente. Astfel, contul curent include urmtoarele operaiuni:
a) exportul i importul de produse materiale;
b) exportul i importul serviciilor (turismul, transportul i telecomunicaiile, asigurrile, dobnzile
etc);
c) transferurile de venituri provenite din remunerarea muncii (salarii) sau a capitalului (profituri);
d) transferurile curente de asisten public sau privat, material sau financiar.
Contul de capital i financiar nregistreaz toate ieirile i intrrile de capital i alte fluxuri
financiare dintr-o ar n alta. Acest cont reunete urmtoarele tipuri de operaiuni:
a) investiiile directe ce intr n ar ale firmelor strine i cele ale rezidenilor fcute n strintate;
b) intrrile i ieirile de investiii de portofoliu;
c) creditele i mprumuturile internaionale pe termen mediu i lung;
d) achiziionarea i vnzarea de active nemateriale.
ECHILIBRUL BALANEI DE PLI
n ansamblu, balana de pli este ntotdeauna i n mod necesar echilibrat, activul fiind egal cu
pasivul (respectndu-se principiul dublei nregistrri). n mod uzual se folosesc uneori termeni de
balan de pli excedentar(activ) sau de balan de pli deficitar (pasiv), n realitate fiind vorba de
54

un dezechilibru la nivelul unor pli din balana de pl i (balan a comercial, contul curent, contul de
capital i financiar). Dezechilibrele din balana de pli externe se pot rsfrnge asupra economiei
interne, genernd perturbatii pe piaa valutar , pe piaa monetar, pe piaa creditului, pe piaa de capital
etc.; n plus o balan cronic deficitar diminueaz ncrederea creditorilor internaionali n capacitatea
rii n cauz de a-i onora obligaiile de plat ce-i revin.
Politici de echilibrare a balantei de pli :
Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor din
balana de pli externe:
Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de banca central, rezervele
bancare obligatorii. Aceste politici pot avea o influen direct asupra fluxurilor de capital n sensul
atragerii lor printr-o cretere a ratelor de dobnd
Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se poate realiza
printr-ofiscalitate sporit sau printr-o mai bun colectare a fondurilor datorate statului) i reducerea
cheltuielilor bugetare. Aceste politici au rolul de a limita dimensiunea deficitului bugetar intern, care de
mai multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate (mai ales n cazul rilor n curs de
dezvoltare).
Devalorizarea cursului de schimb- parte integrant a politicii monetare are ca efect direct ncurajarea
exporturilor i descurajarea importurilor. Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare ca
creterea preurilor interne.
Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea cantitativ a
importurilor.
Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export, credite de export i
subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de export etc.) conduce la
reechilibrarea balanei comerciale.
Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperirii unui deficit comercial printr-un
credit extern acordat n ipoteza unor cursuri de schimb stabile.
Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanei de pli
prin capitalul strin injectat n economie, care poate reduce din presiunile asupra cursului de schimb
generat de o balan comercial deficitar.
Biletul 26. Piaa valutar, cursul de schimb i politica valutar
Piaa valutar este o pia pe care are loc vmzarea-cum-prarea de valut strin i de diferite
tipuri de credit (acreditive, cecuri, cambii etc).
Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz, practic, fr ntrerupere, 24 de ore din 24. n
fiecare ar, piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale.
Pe piaa valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special valutele
liber convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut.
Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori:
a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri materiale i
servicii;
b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului i a
materiei prime de peste hotare;
c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare;
d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei
naionale. n cele mai multe cazuri, economiile snt pstrate n valut liber convertibil, n general n
dolari i euro;
e) de operaiuni speculative;
f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n bncile
strine.
Oferta de valut este alimentat" de:
a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii;
b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;
c) investiiile strine care intr n ar;
d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec. publici
i privai de peste hotare;
e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil.
55

Componentele pietii valutare sunt:


# bursa valutara
# casele de schimb(cumpara sau vnd valuta nelimitat de la banci pentru clinti);
# bancile autorizate de Banca Nationala (BN)
Curs valutar sau curs de schimb este preul la care o moned naional se schimb pe moneda alte
ri.
Curs valutar fix (oficial)se stailete de ctre BN la un anumit pre fa de valut. BN ia asupra sa
obligaiunile s cumpere sau s vnd orice cantitate de valut naional la cursul stabilit. De obicei, BN
stabilete limitele oscilaiilor libere a cursului valutar n scopul stabilizrii macroeconomice.
Cnd preul valutei se apropie de nivelul minim este necesar ca BN s intervin n felul urmtor:
1)cnd cursul valutar se apropie de nivelul minim este necesar ca BN s cumpere aceast valut n
schimbul celei strine;
2)cnd cursul se apropie de nivelul maxim, BN trebuie s vnd moned naional n schimbul celei
strine.
Curs de schimb flexibil (de pia, mobil) se stabilete n urma confruntrii dintre cerere i ofert ca pre
de echilibru a valutei pe piaa valutar.
n cazul cursurilor mobile oscilaiile cursului de schimb nu sunt limitate i ca rezultat este greu de
prognozat modificarea exportului i importului, modificarea balanei comerciale a contului curent, a
balanei de pli in ntregime, ceea ce poate avea efecte destabilizatoare a economiei.
n sistemul cursului de schimb flexibil creterea preului de echilibru se numete scumpirea valutei, iar
reducerea preului se numete deprecierea valutei.
n sistemul cursului de schimb fix creterea preului se numete revalorizarea valutei, iar micorarea
preului se numete devalorizarea valutei.

56