Sistemul psihic uman

1. Conceptul de sistem psihic uman

2. Principalele aspecte ale activittii psihice
a) Aspectul genetic
b) Aspectul ontologic
c) Aspectul instrumental-pragmatic
3. Nivelurile activittii psihicea) Nivelul constient
b) Nivelul subconstient
c) Nivelul inconstient
1. Conceptul de sistem psihic uman
Abordarea sistemic a psihicului uman a fost pregtit de teoria sistemului functional din
fiziologie (P.K.Anohin,1970), structuralismul psihologic (gestaltism: R.Mucchielli,
J.Piaget), cibernetic (N.Wiener, 1948) si ndeosebi de teoria general a sistemelor (L.von
Bertalanffy).n viata stiintific romneasc, medicul romn Stefan Odobleja n lucrarea
Psihologia consonantist, aprut n Franta n 1938-1939 (2 volume) si psihologul Mihai
Ralea n studiul Schita unui sistem de psihologie (1964) anticip conceptele de sistem
psihic, interactiunea proceselor si nsusirilor, conexiune invers.n raport cu
macrosistemele fizic, biologic, socio-cultural ale realittii, sistemul psihic uman este un
subsistem, iar ca obiect de investigare psihologic este un sistem alctuit din subsisteme
rezultate din interactiunea elementelor, acestea din urm fiind: procese, functii, stri,
nsusiri psihice. De exemplu senzatia, perceptia, reprezentarea, gndirea, memoria,
imaginatia intercorelate formeaz subsistemul cognitiv iar acesta corelat cu subsistemele
afectiv, volitiv formeaz sistemul de personalitate.Elementul este semnificativ n dou
ipostaze: fie n relatie cu alte elemente, fie l considerm sistem, rezultat din alte
interactiuni, de alt nivel.Psihicul reprezint un ansamblu de elemente altfel spus, procese,
stri, produse corelate n baza principiilor de organizare si integrare specifice, efectul
interactiunii fiind unitatea emergent a sistemului, efect ireductibil la suma nsusirilor
elementelor care l compun.
Evolutia sistemului psihic uman trebuie s aib n vedere principalele coordonate
functionale:
1) este un sistem deschis privind schimburile energetice si informationale cu mediul, sau
din punct de vedere cibernetic este deschis comunicational;Evolutia se face n baza unei
cauzalitti de tip circular, adic de la cauz la efect si de la efect la cauz. Pe aceast baz

se elaboreaz constante crora le datorm programele pentru receptarea, decodificarea,

elaborarea comportamentelor.
2) este un sistem nchis privind reglarea si echilibrul sistemului.Pe msura constituirii
sale are tendinta de nchidere, dobndind mai mult libertate, mai mult autonomie fat
de mediu datorit posibilittilor constructive si transformatoare exercitate fat de
influentele externe (ex. ntelegerea, creativitatea n gndire, etc.)Modificrile evolutive
reclam un control continuu pentru a nu deveni fenomene entropice, dezorganiznd
echilibru si totodat pentru a sprijini trecerea de la o organizare la alta nou.Caracterul
sistemului hipercomplex, autoreglabil rezult din relatiile comunicationale, fie ntre
componentele interne ale acestuia, fie dintre sistem si mediul extern.
Sistemul psihic uman reprezint un ansamblu hipercomplex, relativ stabil, autoreglabil,
de stri si procese psihice, care funcioneaz pe baza principiilor semnalizrii, reflectrii
i simbolizrii, coechilibrate cu ajutorul unor operatori specifici de comparare, clasificare,
opunere, seriere spaio-temporar, generalizare
2. Principalele aspecte ale activittii psihiceA) Aspectul genetic
Din perspectiv cibernetic, geneza psihicului uman reclam o dubl comunicatie:a)
marea comunicatie a individului cu lumea extern, al crei rezultat este modelul
informational al realittii externe n diferitele sale forme de organizare si concretizare;b)
mica comunicatie a individului cu sine nsusi al crei rezultat este modelul informational
al propriului eu. n baza comunicatiei, de la miscrile reflexe de explorare si pn la
comportamentele superioare, de autorealizare, dezvoltarea se face dup o traiectorie de
faz a sistemului n ansamblul su; activittile psihice evolueaz de la o stare sincretic n
care perceptia, gndirea, motivatia, atentia, etc. sunt doar o unitate global, la diferentieri,
delimitri pentru fiecare dintre ele. Psihologia contemporan orientat spre abordarea
sistemic, promovnd punctul de vedere interactionist arat c odat cu evolutia de
diferentiere are loc o continu stabilire a legturilor corelative ale celor dou tipuri de
modele informationale. Se ajunge la integrare constient, forma superioar de realizare a
interactiunilor, proprie psihicului uman.
Principiul interactionist, relational n privinta determinismului si dezvoltrii vietii psihice
sustine rolul multidiconditionrii n care se coreleaz influentele externe cu structura
intern a subiectului; conditiile interne si externe aflndu-se ntr-un raport dinamic.
a) Conditiile interne sunt reprezentate de: structura morfo-functional a sistemului
nervos (neuroni, retele neuronale, segmente sau organe de la mduva spinrii, trunchi,
bulb, protuberanta care leag bulbul de mezencefal, mezencefal, cele 11 perechi de nervi
cranieni, senzitivi, motori si micsti, cerebelul, diencefalul constituit din talamus si
hipotalamus, ganglionii sau nucleii bazali care leag talamusul de emisferele cerebrale si
emisferele cerebrale; viata psihic elementar dobndit n embriogenez prin preluarea
de ctre ft, de la mam a unor informatii din mediul extern, care-i vor influenta
evolutia; structuri preoperationale reprezentate de scheme de actiune, care s-au fixat n

forma unor algoritmi la indivizi ai cror predecesori de-a lungul mai multor generatii au
practicat acelasi tip de activitate; predispozitiile-dominante n raport cu viata psihic a
ftului si cu algoritmii preoperationali. Acestea sunt reprezentate de tipul de sistem
nervos, din punct de vedere al fortei, echilibrului si mobilittii, al proceselor nervoase
fundamentale-excitatia si inhibitia. De asemenea, ele sunt date de structura
morfofunctional a analizatorilor (vizual, auditiv, olfactiv etc) care influenteaz gradul de
receptare a stimulilor si forta de reactie.
Predispozitiile sunt premise de ordin formal cu caracter plastic, polivalent, n
conditionarea aptitudinilor, talentelor, a performantelor n activitate. Aceeasi predispozitie
n functie de solicitri, nvtri, exersri poate fi valorificat n aptitudini diferite.
b) Conditiile externe sunt reprezentate de ansamblul stimulilorrealittii obiective capabili
s actioneze asupra organelor de simt si s declanseze o reactie.Procesele senzoriale,
perceptive, inteligenta senzorio-motorie (0-2ani), aflate sub influenta culturii materiale,
apreciaz Paul Popescu Neveanu sunt numai conditionate social, pn la un anumit nivel
putndu-se dezvolta n conditii naturale.Procesele secundare (gndirea verbal,
sentimentele, valorile, efortul voluntar sunt determinate prin socializare, n afara creia
nu apar orict de puternice sunt conditiile interne. Principalele modalitti ale conditionrii
si determinrii socioculturale sunt:-relatiile interumane si de grup;-modelele de actiune
practic si conditiile care sprijin dezvoltarea comportamentului instrumental;-relatiile de
comunicare, nsusirea limbii;-tezaurul cunostintelor acumulate de omenire si structurarea
operatiilor intelectuale;-existentele sociale, preluarea valorilor si acomodarea subiectului
la realizarea lor, asumarea si exersarea de roluri profesionale, cettenesti.Influenta
conditiilor externe (existent material, activitate de comunicare, existent spiritual cu
caracter social) la nivelul diverselor procese, functii psihice si a diverselor etape de vrst
nu este aceeasi. Astfel, pentru perceptie hotrtoare este ambianta geografic si de cultur
material, tipul de activitate concret, cu obiectele desfsurat de subiect. Pentru
structurarea activittii motivatiei un rol mai important l au relatiile sociale,
interpersonale, conditiile ce particip la satisfacerea trebuintelor, nivelul
aspiratiilor.Evolutia intelectului (gndire, inteligent, memorie, etc.) este tributar
constructiilor lingvistice, nvtrii, nivelului solicitrilor vietii profesionale, sociale, de
ordin cultural.n relatia dintre conditiile interne si cele externe exist un mecanism al
interiorizrii si un mecanism al exteriorizrii.Mecanismele interiorizrii ne ajut s
ntelegem c ceea ce a reprezentat initial o cerint a lumii externe fat de subiect, prin
asimilare devine o cerint proprie, intern. (exemplu: dac unui subiect I se repet
frecvent un imperativ trebuie s te speli pe mini nainte de a mnca, trebuie s fi
ordonat), acestea sunt constientizate, devin stimuli interiori nct pot actiona din proprie
initiativ. Gradul de independent fat de situatiile prezente rmne totusi
variabil.Mecanismul exteriorizrii reprezint obiectivarea, concretizarea n forme de
comportament adecvate a proceselor, calittilor psihice.Abordarea sistemic a psihicului
uman ne deschide perspectiva ntelegerii nuantate a raporturilor dintre psihismul
subiectiv si comportamentul exteriorizat care sunt nu numai n interactiune ci si reciproc
convertibile.Actele comportamentale sunt imitate, preluate, asimilate pe baza nvtrii
prelucrate n acte subiective iar acestea din urm se exteriorizeaz n comportamente,

respectndu-si fiecare (mentalul si comportamentul) propriile legi de organizare si

manifestare. B) Aspectul ontologic gr.ontos=fiint, ontologia este o parte a filosofiei care
studiaz existenta ca existentForma sau modul de existent al activittii psihice este
subiectiv, activ, trit n plan mental, deci intern. Activitatea psihic mbrac dou forme
de existent:
1) a imaginilor concret senzoriale ca produse primare;
2) a constructelor general-abstractizate sub form de simboluri, formule, legi.Imaginea
este forma primar de interiorizare si pstrare a informatiilor cu valoare de mesaj,
obtinute prin relatia direct, nemijlocit a subiectului cu obiectele si fenomenele
externe.Constructele simbolic abstracte reprezint coduri rezultate din prelucrri
secundare (superioare) ale informatiei n baza relatiilor indirecte, nemijlocite.Din punct
de vedere al continutului si imaginea primar si constructele simbolice-abstracte au o
not comun, dat de faptul c sunt purttoare de informatii.Ce este informatia psihic?
Specificul ei.
Informatia psihic: nu poate exista n afara fenomenelor substantiale si energetice ale
sistemului nervos (emisferele cerebrale avnd rol hotrtor), dar nici nu se reduce numai
la acestea;exist si se manifest numai n procesul comunicrii interindividuale, n afara
acestuia exist numai potential (ne proiectm n ceilalti, valoarea proprie este apreciat,
confirmat sau nu n si prin cellalt);nu se percepe direct, nemijlocit prin efectele pe care
le genereaz asupra comportamentului propriu si interindividual;ntre latura semantic a
informatiei si latura de comand (care formuleaz ordinele, alctuieste programul prin
implicarea conexiunii inverse), trebuie s existe un echilibru, pentru c st la baza
organizrii si reglrii comportamentului n raport cu lumea si cu propria fiint; are un rol
instrumental, pragmatic, ajutndu-ne s lum n stpnire realul. i din acest punct de
vedere ontologic, trebuie realizat un echilibru ntre latura semantic, cu ajutorul creia
ptrundem n real si latura pragmatic, prin care ne distantm, transformm, participm la
marcarea sensului vital al existentei activittii psihice individuale. n privinta prelucrrii
informatiei, cele dou forme existentiale ale activittii psihice au de asemenea n comun
faptul c se realizeaz prin operatii, numai c la nivelul imagisticului sunt senzoriale,
externe iar n cealalt sunt mentale, logico-semantice, bazate pe integratorii verbali.
Din punct de vedere ontogenetic, n constituirea sistemului psihic uman se delimiteaz
dou momente:
a) de la 0-1,6/2 ani -perioada preverbal, dominat de complexe imagistice, operatii de
adecvare a vietii psihice la obiectele care o genereaz, specific principiului reflectrii sau
semnalizrii;
b) dup 1,6/2 ani- odat cu elaborarea si definitivarea caracterului semantic al limbajului
debuteaz nscrierea treptat a dimensiunii imagistice n simbolizarea abstract; creste
rolul subiectivittii active, transformatoare, se impune mai ales principiul
constructivismului n raport cu precedentul. Ontologic, sistemul psihic uman este o

constructie rezultat din integrarea imagisticului cu simbolicul, ntr-o organizare

coerent, finalist.
C) Aspectul instrumental pragmatic Viata psihic evolueaz si prin activarea unor acte,
operatii care servesc drept mijloace pentru dezvoltarea unei actiuni si obtinerea unor
efecte. Folosirea instrumentelor psihologice amplific si extinde enorm posibilittile
comportamentului. Cuvntul, de exemplu are valoare de instrument psihic. Pentru
Vgotski, cuvintele sunt instrumente spirituale ce se ncarc n procesul actiunilor
comunicative cu continut determinat. Functiile psihice superioare se construiesc pe baza
si n procesul activittii instrumentale. n subiect nu pot fi desprtite functiile cognitiv si
pragmatic, homosapiens si homofaber, exist unul prin cellalt si progreseaz n acelasi
mod. Aspectul instrumental pragmatic este relevant pentru capacittile adaptativ si
transformativ-creatoare ale SPU; acestea nu sunt posterioare cunoasterii, ci intervin ca
factor de initiere si dezvoltare a demersurilor cognitive. Mai mult chiar, toat
instrumentatia cunoasterii se subordoneaz eficientei ctre care converg att reflectarea
ct si creatia, constructivismul psihologic nscriindu-se ntr-o organizare dinamic n care
ntrebrile ce? si de ce? coexist.
3. Nivelurile activittii psihice Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si
procese psihice senzoriale, cognitive si reglatorii ce se afl n interactiune, activeaz
simultan si sunt dispuse la 3 niveluri: constient, subconstient si inconstient.
a) Nivelul constient
Nivelul constient apare ca suport fiziologic, activitatea scoartei cerebrale, a
neocortexului, formatiunea cea mai nou si fragil a sistemului nervos. Se realizeaz n
starea de veghe pentru c activismul cerebral are nevoie de o perioad destul de mare
pentru a se reface energetic.
Nivelul constient reprezint forma suprem de organizare psihic prin care se realizeaz
integrarea subiectiv-activ a tuturor fenomenelor psihice si care face posibil raportarea
continu a individului la medie. La acest nivel se realizeaz o reflectare cu stiint, adic o
reflectare n care individul dispune de informatii pe care le poate utiliza, sau si d seama
n ncercrile de a ntelege, a descifra, interpreta. Este evidentiat astfel functia
informational-cognitiv a constiintei, prin vehicularea imaginilor, ideilor, impresiilor.
Nivelul constient ndeplineste functii finaliste si anticipativ-proiective prin stabilirea si
ndeplinirea scopurilor. De asemenea, caracterul planificat al activittii constiente
evidentiaz functia reglatoare iar cel creator se exprim n functia creativ, urmrind
modificarea, schimbarea realittii reflectate si adaptarea la necesittile proprii si sociale.
Nu se poate pune semnul egal ntre sistemul psihic uman si constiinta, desi la aceasta
particip toate functiile si procesele psihice. Ea este o sintez creatoare, o integrare de
fenomene psihice, care prin ele nsele nu sunt constiente si unele nici nu devin fapte de
constiint, dar toate formeaz un cmp n cadrul cruia prin corelri ntre fenomene si
semnificatie apar efecte specifice constientizrii. Particularizrile organizrii constiente,

functiile ei subliniaz nu numai complexitatea, ci caracterul specific uman al nivelului n

discutie. n realizarea acestui fenomen, constiinta, intervin toate procesele psihice:
reflectarea cu stiint arat importanta proceselor cognitive: gndirea fiind factorul
principal, scopurile exprim dorintele, necesittile, aspiratiile, angajeaz planul afectivmotivational. Psihologul romn Vasile Pavelcu (1901-1990) a relevat existenta unei
constiinte afective. Caracterul anticipat-creativ surprinde implicarea imaginatiei,
ndeosebi a celei de tip creativ iar caracterul planificat exprim rolul gndirii, al vointei.
b)Nivelul subconstient
Se situeaz sub nivelul constient; este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de
cunostinte acumulate dar care au scpat controlului constient. La acest nivel particip:
memoria potential, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul,
montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate, care cndva au fost constiente, dar
care n prezent se desfsoar n afara controlului constient.El este o rezerv si o baz
pentru activitatea constient. Subconstientul are un anumit grad de transparent, motiv
pentru care poate fi considerat o constiint implicit. P.Popescu- Neveanu sustine c
subconstientul prezint dou trsturi principale: proximitatea fat de constiint si
compatibilitatea cu ea. M.Zlate sustine c subconstientul nu este doar un rezervor, un
pstrtor al faptelor de constiint, ci are propriile lui mecanisme cu ajutorul crora
prelucreaz, restructureaz. Trecerea timpului, emotiile, distragerea de la activitatea
respectiv, aceast veritabil anestezie psihic, dup Walon fac ca amintirile, obisnuintele
reactivate s nu mai fie identice cu cele care cndva au intrat n subconstient. Totodat,
subconstientul este sediul expresiilor emotionale de tip neurovegetativ: paloarea,
nrosirea fetei, tremuratul vocii, etc.
c) Nivelul inconstient
Se afl la polul opus nivelului constient, n zonele de profunzime ale SPU. n timp ce
constiinta se orienteaz predominant asupra realittii obiective, inconstientul se
concentreaz asupra propriei fiinte, pe care o exprim direct n ceea ce are ca porniri
instinctuale, pulsiuni, trebuinte, stri afective, gnduri ascunse, fantasme profunde,
abisale sau refulate. Psihologia contemporan defineste inconstientul ca fiind o
formatiune psihic ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de
resorturile intime ale personalittii. Suportul acesteia este activitatea nervoas, la nivelul
subcortical, n special al mduvei spinrii. Nu este lipsit de organizare, numai c aceasta
difer de tip constient, este una foarte personal, ce ncearc s impun propria
subiectivitate. Activitatea inconstient se realizeaz prin: activitti automatizate,
algoritmice, prezentate de toti indivizii umani; activitti haotice, impulsive care scap
controlului.Desi se manifest spontan, impulsiv, inconstientul are structuri bine
delimitate. Psihologul francez H.Ey consider c acestea sunt:
1) sistemul neuro-vegetativ sau autonom cu functiile sale respiratie, circulatie, digestie;
2) automatismele psihologice sau inconstientul subliminal exprimat de organizarea
normal a cmpului constiintei;

3) baza inconstient a persoanei care contine stadii arhaice.

Inconstientul ndeplineste urmtoarele roluri:
rol de energizare si dinamizare a ntregii vieti psihice a individului; rol de facilitare a
procesului creator, sprijinindu-l prin procedeele de combinare si recombinare de tip
spontan (cerebratia latent din procesele creative n care inconstientul preia si mplineste
cutri constiente); rol de asigurare a unittii Eului, prin aceea c este principalul
depozitar al unor categorii de informatii si al tensiunilor motivationale care, prin
organizare specific particip la evolutia constiintei sau cum ar fi spus Mihai Ralea,
inconstientul d constiintei seva de viat de care are nevoie, acordndu-i momente de
repaus si reorganizare. ntre cele trei niveluri sunt interactiuni permanente dar nu treceri
reciproce, ci relatii dinamice de implicatie n nssi structura fiintei noastre constiente.
Inconstientul nici nu poate exista fr structura constiintei cu care este cosubstantial.
Henry Ey n acest sens sustine c raporturile constient-inconstient sunt raporturi organice
de subordonare sau de integrare, ordine care fundamenteaz miscarea de ascensiune a
devenirii constiente. Interactiunile si acomodrile ntre nivelurile functional-dinamice ale
activittii psihice nu trebuie s eludeze c legile de organizare ale constientului si
inconstientului sunt radical deosebite, ceea ce se exprim n bipolaritatea sistemului
psihic uman, unul din poli dominat de rationalul obiectiv, cellalt de psihismul bazal,
profund subiectiv.
BIBLIOGRAFIE
1. Ey H., Constiinta, Editura stiintific si Enciclopedic, Bucuresti,1983;
2. Golu M., Dicu A., Introducere n psihologie, Editura stiintific, Bucuresti, 1972;
3. Popescu-Neveanu,P.,Curs de psihologie,Universitatea Bucuresti,1976;
4. Zlate M., Introducere n psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1997;