MODULUL I

TEHNICI DE COMUNICARE
Comunicarea in afaceri
Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.
Toate functiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicarii, ca un proces de
intelegere intre oameni cu ajutorul transferului de informatie.
De aici rezulta cele trei aspecte semnificative ale comunicarii:
* IDEE: adica ideea care trebuie transmisa receptorului.
* EMITATOR- RECEPTOR: comunicarea implica prezenta a cel putin doua persoane fara
de care
nu are sens.
* CUVANT-INTELEGERE: utilizare cuvintelor astfel incat sa fie inteles de catre
participantii la procesul comunicarii.
Caracteristicile unui proces de comunicare
Procesul de comunicare cuprinde urmatoarele elemente:
1. Emitatorul
2. Mesajul
3. Mijlocul de comunicare
4. Linbajul comunicarii
5. Receptorul
6. Contextul
1. EMITATORUL este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege
mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sai inteleaga masajul
formulat. Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.
2. MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o
idee, un
gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea,
obtinerea unui actiuni.
Mesajul este supus unui proces de codificare si decodificare dintre cele doua
persoane, emitatorul codifica mesajul trimis iar receptorul decodifica mesajul primit.
Mesajul este elementul care contine simbolurile verbale si non-verbale are un text
care este vizibila si are muzica care poate contine o amenintare nedorita.
Exemplu: Te rog sa treci pe la mine cand te intorci!
3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs
de mesaj dinspre emitator spre receptor.
Poate fi formal comunicare ce urmeaza structura ierarhica a organizatiei si
informal cand comunicarea provine din interactiunile sociale si legaturile
informate din cadrul organizatiei.
Aceaste din urma poate imbraca forme : idei, opinii, zvonuri.

Mijlocul de comunicare cuprinde discutia de la om la om corespondenta

oficiala,sedinte,telefon
,fax,internet.
4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:
# verbal cu cuvinte,
# non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintelor
# paraverbal-prin folosire tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire
5. RECEPTORUL este persoane care primeste mesajul ,dar ascultarea mesajului
este la fel de important ca si transmiterea ei.
6. CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-un
birou decat
pe strada.Orice comunicare are contextul lui.
Relatia emitator-receptor in comunicarea manageriala
Comunicarea
manageriala implica
doi
parteneri:
managerul si
subordonatul
sau
colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emitatori sau receptori si urmaresc in
egala masura ca prin comunicare sa se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite.
Personalitatea managerului inhiba in multe cazuri comunicarea dintre cei doi parteneri.
Este important sa se determine ce rol joaca fiecare
in procesul de comunicare, care sunt obligatiile care le revin.
Managerul, prin pozitia pe care o are, exercita o putere si o influenta considerabila
asupra interlocutorului. Pentru unii dintre angajati conducatorul este primul
reprezentant al autoritatii, o persoana inteleapta care indruma, protejeaza, sustine,
da sfaturi. Acest transfer de sentimente, de obicei inconstient, explica de ce
conducatorul constituie un model caruia ise atribuie imaginea de tata pe care nu
le are intotdeauna cu adevarat. Comunicarea manageriala este puternic influentata
de relatia manager-subordonat si genereaza adesea la cel din urma o atitudine
ambivalenta atat pozitiva cat si negativa. Managerul, in calitate de emitator ,
trebuie sa-si dea seama ca influenta pe care o exercita asupra receptorilor poate fi
foarte puternica si ca exersand aceasta
influenta ia asupra sa o responsabilitate
morala considerabila.
Un specific aparte il prezinta reletia emitator-receptor in cadrul comunicarii
dintre conducatori. Dificultatea transmiterii mesajelor si informatiilor este cunoscuta in
practica de catre cadrele de conducere, de pe nivel mediu si inferior, care constituie
veriga de legatura dintre cei care raspund de activitatea organizatiei si executanti.
Pozitia managerilor de mijloc ar trebui considerat
ca un fel de brat prelungit al directorului, nu este comoda: ei sunt confruntanti
cu muneroase greutati care, de multe ori, nu sunt bine cunoscute nici de
subordonati, nici de sefii directi. Dupa conceptia conducerii de varf, cadrul mediu de
conducere face parte din randul subordonatiilor iar dupa opinia executantilor este
detinatorul puterii de comanda.
Managerii de mijloc ar trebui sa fie in masura sa transmita ascendent,
descendent sau orizontal, datele importante deoarece au sarcina sa consilieze pe unii
si sa conduca pe ceilalti.
In aceaste treapta ierarhica nevoia de informare si comunicare este deosebit de
puternica.
Pentru a satisface aceasta nevoie conducere de varf trebuie si includa in procesul de
comunicare si informare si managerii de mijloc. O asemenea comunicare asigura
un sentimant de siguranta si autoincredere, iar managerii de mijloc vad in acseata o
dovada a recunoasterii realizarlor lor.

Obiectivele comunicarii manageriale sunt :

1. receptarea corecta a mesajului
2. intelegerea corecta a mesajului
3. acceptarea masajului
4. provocarea unei reactii (o schimbare de comportament sau de atitudine)
Functiile comunicarii manageriale
Indeferent de sistem social, intr-o organizatie comunicarea indeplineste opt
functii:
informarea, socializarea, motivatia, dialogul, educatia, promovarea culturii distractia,
integrarea.
Functiile comunicarii manageriale sunt:
1. INFORMAREA
* asigurerea accesului la infomatii
* furnizarea informatiilor necesare desfasurarii unei activitati care sa permita realizarea
obiectivelor
* furnizarea informatiilor nesesare implementarii deciziilor
2. TRANSMITEREA DECIZIILOR
* comunicarea operativa a deciziilor
* crearea unui climat care sa stimuleze asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea
deciziei
3. INFLUENTAREA RECEPTORULUI
* organizarea de dialoguri cu angajatii cu asigurarea de feedback
* stimularea comunicarii dintre angajati
* impulsionarea initiativei si creativitatii
4. INSTRUIREA ANGAJATIILOT
* tranmiterea cunostintetelor necesare perfectionarii prgatirii profesionale, dezvoltarii
spirituale
* dobandire aptitudinilor si competentelor necesare exercitarii profesiei
* amplificarea capacitatii de a percepe si interpreta fenimenele,de a aborda si
solutiona eficint problemele
5. CREREA DE IMAGINE
* asigurerea informatiilor necesare crearii de imagene personala si organizationala
* formarea unei cunostinte de arartenenta la organizatie
6. MOTIVAREA ANGAJATIILOR
* furnizare informatiilor menite sa consolideze interesul si participarea angajatilor
la realizarea sarcinilor
* recunoasterea realizarilor performante
* evaluarea corecta a angajatilor
intretinerea unui climat favorabil de munca
* stimularea increderii in sine
* cresterea raspunderii personale
7. PROMOVAREA CULTURII ORGANIZATIONALE
* tranmiterea elemntelor culturii organizationale (sloganuri, norme, sisteme de valori)
* largirea orizontului cultural al angajatiilor
* dezvoltarea imaginatiei si creativitatii

* stimularea nevoilor etice si estetice

Functia de baza a comunicarii manageriale este INFORMAREA.
Conducerea organizatiei primeste si selecteaza informatiile primite de la surse
numeroase, pe care le interpreteaza si le transforma in indrumari sau decizii si le
transmite mai departe.
Managerii trebuie sa controleze calitatea cailor de comunicare si sa verifice
raspunsurile si reactiile la mesajele trimise
Procesul de comunicare manageriala este un proces decizional
Proces decizional
Etape
Pregatirea deciziei

Comunicare
caracteristici
Etape
Analiza situatiei
Pregatirea
Stabilire obiectivelor comunicarii
Culegere informatiei

Luarea deciziei

Eleborarea unor
Comunicarea
variante de decizii
mesajului
Analiza avantajelor
si dezavantajelor
Alegerea
variantei
optime

Implementarea
controlul aplicarii

si Aplicarea deciziei
Controlul aplicarii
Corectia necesara

Contrulul
intelegerii
mesajului

caracteristici
Alegerea
formeide
comunicare
Stabilirea
scopului
comunicarii
Stabilirea
loculuisi
momentului comunicarii
Cunoasterea receptorilor
Formulare
de
masaje
concise si la obiect
Urmarirea indicilor din
care sa rezulte daca este
inteles Utilizare
a
cu
gija
a limbajului
nonverbal
si folosire
vocii in
mod
corespunzator
Realizare de feedback

Functiile comunicarii manageriale trebuie privite si intelese in unitataea si

interconditionare
lor, astefel dupa graficul urmator mediul, sistemul managerial si sistemul
operational au legatura constransa intre ele.

Interconditionarea functiilor comunicarii manageriale

MEDIU
1
7
5

Sistemul managerial
2

Sistemul operational

1. Informare; 2. Transmiterea deciziilor; 3. Influentarea receptorului; 4. Instruire; 5.

Crearea de
imagine; 6. Motivare; 7. Promovarea culturii organizationale
Etica in comunicarea manageriala
Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonatii ca oameni,deci ca
fiinte
rationale, libere, constiente, stapane pe viata lor, resonsabile de sarcinile pe care
si le-au asumat. Factorii care determina o comunicare manageriala etica sunt:
reglementarile guvernamentale, codurile de etica, regulamentele organizatiei si
carasteristicile individului.
Factorii care influenteaza caracterul etic al comunicarii manageriale sunt:
* calitatiile pozitive ale individului ce comunica cum ar fi: credibilitetea, integritatea,
loialitatea si respectul fata de om
* respectarea sarcinilor si promisiunilor asumate
* exemplul personal al conducerii de varf
* corectitudinea informatiilor
* prejudecati
* tensiuni fizice si psihologice
Comunicarea verbala
Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumne din
cadrul
unei organizatii.

Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei

persoane fata de cei din jur.

Principii pentru crestere eficintei comunicarii verbale

1. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de
receptor, adica
emitatorul are in vedere:
* pregetirea atenta a mesajului
* folosirea unei tonalitati adecvate a vocii
practicarea uniu debit adecvat de 5 6 silabe / secunda , cu interval de separatie de
0,5 secunde intre cuvintele cheie
* verificarea intelegerii mesajului
Pregetirea receptorului consta in faptul:
* sa cunoasca ce doreste emitatorul de la el
* sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina
* sa cunoasca credibilitetea emitatorului
2. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea asculta activ
ceea ce inseamna :
* crearea inei stari de spirit favorabila ascultarii
* participarea la discutie
* concentrarea atentiei asupra esentialului
* ascultare inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra pronuntiei timbrului vocii,
gesturilor
3. Purtarea prietenoasa
De obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, oficiala care
provoaca o impresie rece. Sunt rezervati in discutie de aceea este greu sa comunici cu
ei.
Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos incat
discutia se
desfasoara de la sine.
Retete unei cumunicari eficinte poate fi zimbet, ton prietenesc, ascultare atenta,
privit in ochii interlocutorului
Un suras nu costa nimic dar infaptuieste mult spune un proverb chinezesc.
Managerii din varful piramidei au de obicei o figura serioasa.
Comunicarea de la om la om
Dialogul este o discutie planificata si controlata intre doua sau mai multe persoane,
care are
un anumti scop: transmiterea unor informatii, rezolvarea unor probleme, obtinerea de
noi informatii.
Regulile unei comunicari eficiente sunt:
* orientare pozitiva a comunicarii (pe fapte placute, stimulative)
* comunicarea trebuie sa fie bilaterala(permite schimbul de mesaje, punere de
intrebari)
* comunicarea sa fie securizata (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui asupra
celorlalti)
* concordanta comunicarii verbale cu cea mimico-gesturala
* evitarea ambiguitatilor (subintelegerilor, incertitudinilor)
* evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia pesate cuvantul celuilalt)
* constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)
Forme ale comunicarii verbale

Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe forme:

* Alocutiunea: scurta cuvantare ocazionala cu o incarcarura afectiva mare avand o
structura simpla
importanta evenimentului, impresii, sentimente, urari, felicitari.
* Toastul: foarte scurta cuvantare ocazionala in forma spontana si cu incarcare afectiva
foarte mare. EX: Pentru o seara deosebita si pentru tine in mod deosebit.

Conferinta

Dezbaterea

Dizertatia

Discursul: cele de mai sus sustin o tema, o idee si presupune o abordare

multidisciplinara avand
o structura complexa axata pe introducere, tratare, inchidere.
Comunicarea prin telefon
Telefonul este un mijloc de comunicare folosit foarte frecvent de foarte multi oameni.
Folosirea eficienta a telefonului are in vedere:
* pregetirea mesajului: inseamna sa realizam o detasare de la problemele care ne
preocupau pana in acel moment si definirea prealabila a siubiectului
convorbirii, obiectivul converstiei. Intr-o conversatie telefonica se include numai 2-3
idei principale;
* pregetirea pentru apelul telefonic: sa ne gandim la tonul si atitudinea pe care vom
adopta, sa avem
o pozitie comoda. Vom vorbi mai rar decat in mod obisnuit, dar nu trebuie sa vorbim
tare ci direct
in telefon;
* prezentarea corecta a mesajului:trebuie sa evitam cuvintele si formularile negative si
sa prezentam clar si la obiect mesajul;
* ascultarea interlocutorului: se asculta cu mare atentie ce ne spune interlocutorul iar
daca aceasta se opreste un timp, nu trebuie intrerupt, se va lasa timp de gandire;
* concluzia convorbirii: la sfarsitul convorbirii se reformuleaza concluzia la care
s-a ajuns. Convorbire trebuie incheiata intotdeauna intr-un climat amical, indiferent de
rezultatul ei.
Zvonurile
Sunt comunicari neoficiale care se transmit de la o persoana la alta. Zvonurile
pot avea
efecte pozitive sau pot fi fara efecte. Insa multe zvonuri au efecte negative si
genereaza sentimente
de nasiguranta si ostilitate.
Managerul eficient chiar daca nu poate elimine aparitia zvonurilor poate controla
aparitia si expansiunea lor, prin transparenta (comunicare informatiilor imediat ce le
detine)
Comunicarea verbala manager-angajat

Comunicare este esntial in stabilirea unor reletii corespunzatoare intre manager si

angajat.

Comunicarea manageriala verbala este cel mai important mod de a motiva si

dezvolta
angajatii.
Nu exista un stil de comunicare valabil pentru toti managerii sau pentru toate situatiile,
dar iata cateva reguli care pot sa creasca sansa de succes in comunicare
* o comunicare reala a managerului care are in vedere
sa-si rezerve timp dialogului
sa asigure un climat de comunicare adecvat
sa fie obiectiv
sa evite contrazicerile directe si cearta
sa dea raspunsuri clare si la obiect pentru a evita neintelegerile
sa comunice angajatiilor schimbarile care se fac si sa tina cont si de parerile
acestora
sa evite monopolizarea discutiei
* o ascultare activa din parte managerului concretizat in:
disponibilitetea de a lua in considerare punctele de vedere ale interlocutorului si
de a le accepta daca sunt bune
crearea unor ocazii de feedback, cereand interlocutorului sa explice si sa
argumenteze opiniile
sale
ascultarea masajului fara a anticipa ce va fi spus
intelegerea comunicarii nonverbale si folosirea ei pozitiva pentru a ajuta
procesul de ascultare
* o informare corecta concretizata in:
transparenta in comunicare
folosirea numai de informatii corecte
circulatie rapida a informatiilor in sens ascendent si descendent
* o comunicare tranparenta care:
sa informeze angajatii continuu asupra schimbarilor care i-ar putea afecta
sa protejeze angajatii de zvoniri si barfe
sa evit starile tensionate
sa ofere argumente rationale
Un manager competent si corect stie sa comunice cu fiecare angajat individual, stie sasi tina promisiunile facute .
Cominucarea scrisa
Comunicarea scrisa ,alaturi de cea verbal, reprezinta o componeneta a
comunicarii
umane.Caracteristicile mesajului scris sunt:
are anumite restrictii de utilizare
sa fie conceput explicit
implica in control exigent privind informatiile, faptele si argumentele folosite

poate fi exprimat sub diferite forme

este judecat dupa fondul si forma textului

Un indicator care caracterizeaza cominicare scrisa este lizibilitetea. Pentru masurarea

lui se recomanda metoda Flesch, care consta in calculul lungimii medii a
propozitiei sa al numarului mediu de silabe pentru fiecare 100 de cuvinte. Pentru
textele normale care trebuie citite si intelese
de 83% dintre oameni, media lungimii propozitiei trebuie sa fie de 15-17 civinte, cu
147 silabe la
100 de cuvinte.
Documente oficiale folosite in activitatea manageriala
Procesul verbal este un document oficial in care se inregistreaza o anumita
constatare sau
se consemneaza pe scurt discutiile si hotararile unei anumite adunari.
Minuta este un document care consemneaza anumite lucruri, asemanadu-se cu
procesul verbal de constatare. Se deosebeste de acesta prin faptul ca inregistreaza o
propunere sau actiune intreprinsa la un moment dat care urmeaza a fi completata
ulterior.
Scrisoarea de afaceri in lumea afacerilor, scrisoarea este inca unul din cele mai
eficiente moduri de transmitere a informatiei.
* O scisoare de afacere trebuie:

sa castige ATENTIA cititorului;

sa-i trezeasca si sa-i capteze INTERESUL

sa-i aprinda DORINTA pentru ceea ce-i propune scrisoarea;

sa-l indemne la ACTIUNE in directia sugerata de scrisoare.

* O scrisoare de afaceri trebuie intocmita cu multa grija, respectandu-se anumite
reguli:

redactare ingrijita si estetica;

limbaj simplu, fara a exagera in acest sens;

stilul energic pentru a sugera siguranta si incredere in sine;

evitarea amanuntelor neimportante;

evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate;

evitarea unor critici nefondate.

Referatul este documentul scris in care sunt prezentate aspecte concrete, date si
aprecieri
in legatura cu o anumita probleme, precum si propuneri de modificare a situatiei
existente. Structura sa este compusa din:

prezentarea succinta a problemei abordate;

concluzii si propuneri;

semnatura.

Raportul cuprinde o relatare a unei activitati (pesonale sau de grup). Se face din oficiu
sau
la cererea unui organ ierarhic. Se bazeaza pe cercetari amanuntite, schimburi de
experienta, documentari.
Memoriul este o prezentare amanuntita si documentata a unei probleme, a unei
situatii. Structura unui memoriu este:

formula de adresare;

numele, prenumele, functia si adresa celui care l-a intocmit;

prezentarea si analiza problemei;

solutii preconizate;

semnatura;

functia adresantului si organizatia.

Darea de seama este documentul care cuprinde prezentarea si analiza
activitatii unei organizatii, intr-o anumita etapa sau justificarea unei gestiuni. Se
prezinta lunar, trimestrial, semestrial sau annual de catre conducerea in fata
salariatilor sau a actionarilor. Materialul prezentat este critic, evidentiind dificultatile si
cauzele lor si propunand solutii de remediere.
Documente specifice folosite in activitatea manageriala
Managerul realizeaza comunicare scrisa si prin intocmirea si transmiterea unor
documente
manageriale specifice, cum ar fi:

misiunea, obiectivele, strategiile organizatiei;

regulamentul de organizare si functionare, regulamentul de ordine interioara;

analize si descrieri de posturi, fisa postului;

tabloul de bord.
Caracteristicile comunicarii scrise manageriale:
ACTIVITATEA
1. Conceperea si redactarea
documentelor

2.
Comunicarea
documentelor

10

CARACTERISTICILE

numai de catre manager,

continutul
este adaptat la specificul organizatiei

exprimare concisa si clara

modul de
redactare
asigura intelegerea si
respectarea continutului de
catre angajati
continutului
numai catre persoanele
interesate

se apeleaza la diferite
modalitati afisare, citire de catre cei
interesati si semnarea pentru luare la
cunostinta

asigurarea feedback-ului

Comunicarea grafica
Grafica manageriala urmareste ordonarea si prezentarea unui ansamblu de date
referitoare la
o anumita problema intr-o maniera sintetica, usor de perceput. Nu intotdeauna este
indicat sa apelam
la comunicare grafica dar utilizarea ei imbunatateste comunicarea si trezeste
interesul si atentia receptorului. Imaginile folosite trebuie sa fie relevante, clare si
in concordanta cu continutul mesajului.
Comunicarea

pentru

pentru

pentru

pentru

pentru

grafica este utilizata de catre manageri ca element auxiliar:

a scoate in evidenta anumite aspecte;
a pune in evidenta anumite corelatii;
a oferi o cantitate mai mare de informatii;
a facilita intelegerea mesajului;
a evita ambiguitatile.

Comunicarea manageriala grafica solicita spiritul de observare si informare facand

apel la capacitatea de gandire concreta si abstracta.
Grafica folosita de manager trebuie sa cuprinda toate datele necesare unei informari
corecte indicate prin simboluri, legende, cuvinte, cifre si sa fie expresiva si estetica.
Este recomandabil sa se apeleze la comunicare vizuala numai atunci cand este nevoie
si in
acest caz sa fie pe intelesul auditoriului, insotind-o cu un comentariu adecvat.
Cunoasterea individului prin scris
Grafologia permite sa citim cu ajutorul scrisului personalitatea celui care scrie.
Interpretarea grafologica:
Elemente ale scrisului
Interpretarea
Liniile:

ascendente

ambitie

descendente

oboseala

drepte

ordine

numeroase

economice

ondulate

viclenie
Cuvinte:

ingrosate

spatiate

numeroase

ascendente

descendente

incredere
bunatate
economice
ardoare
fatalitate

e poate interpreta caracterul unui om si facand analiza grafologica a semnaturii sale.

Asa de
exemplu:

iscalitura simpla si citeata indica un spirit sincer si drept;

iscalitura dreapta este specifica celor echilibrati fizic si psihic;

iscalitura oblica indica o persoana valoroasa, cu simtul realitatii, ier cea cu

intorsaturi un tip fara valoare;

iscalitura neciteata exprima un om ascuns, iar cea deosebita o persoana

care-si face multe iluzii.
In practica alaturi de identificarea grafologica se tine seama de particularitatile hartiei,
ale cernelii,
tocului.
Comunicarea nonverbala
Managerii folosesc nu numai cuvinte pentru a comunica. Acestia comunica si nonverbal
cu
ajutorul gesturilor, expresiei fetei, modului cum se imbraca sau cum isi aranjeaza
biroul.
Comunicarea nonverbala poate srijini, contrazice sau substui comunicarea vebala
avand si
un rol regulator si de control al acesteia. Elementele comunicarii nonverbale:
Element
Concretizare
Limbajul corpului
Expresia fetei, gesturi, pozitia corpului
Limbajul spatiului
Modul in care utilizam spatiul personal, social, intim,
public
Limbajul timpului
A veni la timp sau a intarzia la o sedinta, a alege sau
nu sa iti
petreci timpul cu cineva
Prezenta personala
Comunica prin vestimentatie, igiena personala,
accesorii
vestimentare
Limbajul tacerii
Comunica
aprobare,
dezaprobare,
pastrarea
unei taine,
admiratie, etc.
Limbajul lucrurilor
Colectiile, obiectele de uz curent (casa, masina,
biblioteca)
Limbajul culorilor
Culorile calde stimuleaza comunicarea, cele reci o
inhiba
Limbajul paraverbal
Calitatile vocii (ritm, rezonanta, viteza de vorbire).
Caracteristicile vocale (ras, plans, soptit, oftat).
Parametrii vocali (intensitate, inaltime).

Felul in care sunt interpretate limbajele nonverbale difera de la individ la individ, de la

un
grup de munca la altul, de la o cultura organizationala la alta cultura, drept care se
cere o folosire a acestora cu prudenta si numai de catre specialisti.
Limbajul trupului
Corpul uman vorbeste si uneori spune mai mult decat gura. Unele gesturi sunt
innascute altele se invata.De exemplu: cand oameni
sunt fericii zambesc,cand sunt suparati au o figura trista.

Gesturile omului au o semnificatie si se poate invata interpretarea lor. Daca la

negocierea
unei afaceri potentialul cumparator se lasa pe spate in fotoliul sau cu picioarele
si mainile incrucisate sau incepe sa rasfoiasca documente in timp ce partenerul sau
vorbeste inseamna ca nu este dispus sa incheie afacerea. Desfacerea hainei ca
si inclinarea capului sunt considerate manifestari spre deschidere,spre o atitudine
pozitiva.
Interpretarea gesturilor
Gest
Interpretare
Mangaierea barbii, sprijinirea
Ezitare, reflectare, evaluare
capului,
sau un deget pe obraz, un altul sub
barbie, celelalte indoite
Capul sprijinit pe mana
Plictiseala
Lasare in spate pe scaun, mainile Superioritate
dupa
ceafa
Mainile adunate cu degetele sprijinite Incredere in sine
Palma pusa pe ceafa
Exasperare
A tine inter buze un brat al ramei Castigare de timp
de
ochelari
Incrucisarea bratelor
Aparare

Exista anumite aspecte ale limbajului gesturilor care privesc pe fiecare dintre noi:

cand dai mana cu cineva, trebuie sa faci cu fermitate

cand vorbeste cineva trebuie sa-l asculti cu atentie si sa nu dai semne de

pictiseala

cand vrei sa-ti impui opiniile trebuie sa stai in picioare ,cat mai drept

cand vorbesti trebuie sa-ti retii neastamparul mainilor si al degetelor

Limbajul spatiului
In functie de spatiul personal stabilit de un manager, de distanta pe care o
alege fata de
interlocutor, de locul ales pentru birou, putem afla anumite lucruri despre
personalitatea sa, stilul de conducere practicat.
Studiul modului in care oamenii folosesc spatiul din jur, aranjeaza spatiul din
incaperi, stabilisc distanta dintre ei se numeste proxemica.
Practica arata ca fiecare om percepe spatiul in mod diferit si ca exista diferente
culturale privind folosirea spatiului.
Limbajul vestimentatiei
Exista numeroase materiale de specialitate privind felul in care trebuie sa se
imbrace
angajatul, managerul, omul de afaceri. Parerile celor in cauza asupra eficientei acestor
recomandari variaza.

Imbracamintea trebuie sa fie adecvata muncii pe care o efectuam. Este indicat

sa purtam
haine de calitate, intr-un stil care nu se va demoda usor si cateva accesorii elegante. In
functie de sex putem schimba frecvent cravata, camasa, esarfa, bluza etc. Totul trebuie
sa fie curat si calcat.
Chiar daca detinem functii de conducere, in situatii neoficiale, de lucru, putem practica
un
stil informal, la care renuntam (apelam la costum) in situatii formale.
Limbajul timpului
Dintre toate resursele pe care le au managerii la dispozitie pentru a-si desfasura in
conditii
bune activitatea, una singura este distribuita in mod egal: timpul.
Acesta, ca resursa prezinta urmatoarele particularitati:

nu poate fi inmagazinat sau stocat;

orice am face timpul se consuma in acelasi ritm: 60 minute intr-o ora, 24 ore / zi
etc.

timpul neutilizat sau utilizat nerational este irecuperabil.

Folosirea eficienta a timpului de lucru presupune prezenta unor trasaturi ca memorie,
flexibilitate, spirit de observatie, capacitate de a stabili prioritati, priceperea de a
contacta, intretine si cultiva relatii amiabile, capacitate de efort.
In functie de modul in care fiecare isi gestioneaza timpul sau, putem afirma ca
foloseste aceasta resursa pentru a comunica.
Stiinta care se ocupa cu studiul limbajului timpului se numeste cronemica.
Limbajul tacerii
A sti sa taci este o calitate a omului pretuit din cele mai vechi timpuri. Chiar si prin
tacere,
oamenii comunica ceva: aprobare, dezaprobare, discretie, ratiune, pastrarea unei taine,
admiratie.
Un manager apeleaza la tacere ca mijloc de comunicare nonverbala, deoarece:

dezaproba anumite opinii si nu vrea sa discute in contradictoriu;

considera ca exista anumite fapte, situatii, asupra carora este mai bine sa cada
tacerea;

doreste sa nu divulge un secret de serviciu, o taina;

doreste sa nu faca rau cuiva;

apreciaza ca timpul poate rezolva o situatie delicata; crede ca daca vorbeste isi
face dusmani.
Limbajul culorii
Culorile influenteaza si ele comunicarea. Ele evidentieaza atitudinea omului fata de
viata si
fata de cei din jur.
Corelatia culoare personalitate
Culoarea vestimentatiei folosita de catre manager ne comunica o serie de lucruri
despre
acesta.
Culoarea
Informatie

Rosu

om plin de sentimente

Roz

altii

imi place sa iubesc, sa fiu iubita si sa am grija de

Portocaliu

sunt organizat si hotarat sa-mi realizez planul

Galben

doresc sa discutam

Verde

imi place schimbarea

Bleu

sunt inventiv

Bleumarin

imi place sa fiu sef si sa dau ordine

Negru

stiu foarte bine ce am de facut

Ce comunica culoarea vestimentatiei?

Semnificatia culorilor poate fi diferita in alte culturi. De exemplu: in timp ce in
Europa negrul este culoarea tristetii, in China si Japonia albul inseamna tristete.
Culorile calde (rosu, portocaliu, galben) favorizeaza comunicarea iar cele reci (gri,
verde,
albastru) o inhiba. Comunicarea se desfasoara greoi si in cazul monotoniei sau varietatii
excesive de culori.
TEORII MODERNE ALE COMUNICARII
Modelul Herzborg si Maslow arata ca relatia dintreoameni, comunicarea este o
multitudine
de nevoi: de supravietuire, de afectiune, de necunoastere, profesionala. Herzborg
aduce o noutate si anume NEVOIA DE AUTODEPASIRE. Eric Berne arata ca in
planul comunicarii conteaza atat competentele umane cat si profesionale.
Important este INTELIGENTA SOCIALA, aceea de a fi actuali.
Nevoia de autoactualizare
Nevoia profesionala
Nevoia de recunoastere
Nevoia de relatie
Nevoia de supravietuire
Cercetarile s-au facut cu copii supradotati cu IQ foarte ridicat si s-a constatat ca acestia
in
majoritatea cazurilor as condus la marginalizarea sociala,pe cand copii cu IQ normal se
descurcau mult mai bine prin relatiile pe care le stabilesc, se adapteaza mult mai bine
la mediul social.
Comunicarea este:

un schimb de mesaje

o modalitate de exprimare

sistem de referinta

Comunicarea
eficienta

Eric Berne 1970

PREZENTA C O
ASCULTARE ACTIVA
M
PUNEREA DE INTREBARI U
N
OBSERVARE I
C
A
EVALUARE R
E
A

ELEMENTE ALE
MESAJULUI NONVERBAL

AUTOEVALUARE
E
F
ECOUL(OGLINDA CELUI CU
CARE COMUNICA) C
I
MEDIERE
E
NT

PARALIMBAJ
(INTONATIE, VITEZA,
DICTIE, PAUZA,
INERJECTIE)

EMPATIE

PARAFRAZARE

ACORDARE DE
FEEDBACK (RASPUNS)
MONOTONIZARE

ASERVITATE SUMARIZARE

A citi si a scrie sunt forme de comunicare. La fel vorbirea si ascultarea. De fapt,

acestea sunt
cele patru modalitati de comunicare. Daca doriti sa va insusiti cu succes comunicarea
interpersonala trebuie sa va cultivati aptitudinea unei ascultari empatice, intemeiat pe
un caracter care sa inspire incredere, sa trezeasca dorinta in celalalt da a se
deschide.

Cautati mai intai sa intelegi si numai apoi sa fiti intelesi de Stephe

Comunicarea n cadrul grupului

Comunicare reprezint ntiinare, tire, veste, raport, relaie, legatur. Cam
acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru
comunicare. Dei pare simplu nelesul comunicarii este mult mai complex i plin
de substrat. Comunicarea are o mulime de nelesuri, o mulime de scopuri i
cam tot attea metode de exprimare i manifestare. Nu exist o definiie concret a
comunicrii ns se poate spune cel puin c, comunicarea nseamn
transmiterea intenionat a datelor, a informaiei.
Ce se nelege prin comunicare:
o provocare constant pentru psihologia social;
o activitate;
satisfacerea nevoile personale;
legtura ntre oameni, etc.
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa
spunem ca
ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat
o legatura
verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in
comunitate in virtutea lucrurilor pe care
le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deina
in comun aceste
lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun
scopuri, convingeri aspiraii, cunostine - o intelegere comuna - "acelai spirit" cum
spun sociologii. Comunicarea este
cea care asigura dispoziii emoionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare
de a raspunde la ateptri i cerine.
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri:
1. Logic
2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul
actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de
rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea,
imbracamintea etc.).
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace.
Daca insa intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul
scontat.
Tipuri de comunicare:
Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n i catre sine.
Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni.
Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si comunicarea
dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii.
Comunicarea de masa. Este comunicarea primit de sau folosita de un numar
mare de oameni.
Scopul comunicrii:
sa atenionam pe alii.
sa informam pe alii.
sa explicam ceva.
sa distram.
sa descriem.
sa convingem, etc.
Pentru a descrie numeroasele nelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim
zilnic, folosim urmatorii trei termeni:
a. Forma comunicarii
Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au sistemul lor
propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele sunt facute pe foaia de
hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi
cream cuvinte si "forma" scrierii.
b. Mediul comunicarii
Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.
Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de
controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale
comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.
c. Media
Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntr-un grup propriu.
Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele.
Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de
comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea
termenul mass-media identifica acele mijloace
ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel care comunica si cel
care recepteaza. Limbajul este codul cu care este transmis informatia, reprezint
unealta comunicrii.
n prima categorie intr limbajul. Limbajul reprezint codul comunicrii,este
liantul ntre cel ce transmite informaia ,emintor, i cel ce primete informaia,
receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri:

Limbaj scris.

Limbaj verbal.

Limbaj nonverbal.
Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de
interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza
importanta limbajului, ca mecanism fundamental
in devenirea sinelui si judecatii.
Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane i
o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.
Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitaii deoarece in ziua de azi
individul se
defineste in functie de ceilali iar comportamentul reprezinta o constructie
a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaiune atrage concomitent comunicare.
Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei
situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici
individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice
evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se
crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre
societate i integrarea n aceasta.

Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faa de grup, echipa, societate, etc.
Daca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem
parte este un grup. Grupul nseamna reguli, reputaie, el, munca n echip, etc
. Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o
buna comunicare exist i un randament maxim, ns dac aceasta lipsete se poate
ajunge la disensiuni sau, chiar mai ru.
Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite
parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea
chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat
datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza
pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul
modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze"
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne
nastem. Noi nvatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce nvatam ca
sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si
schimb de ntelesuri. Aceste ntelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se
pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" ntelesul tuturor actiunilor
umane. Observarea si ntelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai
constienti referitor la ce se ntmpla cnd comunicam.
Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de
procese sociale de
adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale
de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In
nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate
exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune
(care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in
construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult
mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si
mentinea societatea.
Comunicare si procese de grup
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa
spunem ca
ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat
o legatura
verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in
comunitate in virtutea lucrurilor pe care
le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deina
in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa
aib in comun scopuri, convingeri aspiraii, cunostine - o intelegere comuna "acelai spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este
cea care asigura dispoziii emoionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare
de a raspunde la
ateptri i cerine.
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri: logic, paraverbal si nonverbal. Dintre
acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de
comunicare; 38% are
loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal
(expresia faciala,
pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa
intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Specialistii disting mai multe tipuri de comunicare:

- comunicarea intrapersonala : este comunicarea n i catre sine;

- comunicarea interpersonala: este comunicarea ntre oameni.
- comunicarea de grup: este comunicarea ntre membrii grupurilor si
comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii;
- comunicarea de masa: este comunicarea primit de sau folosita de un numar
mare de oameni.
Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restranse si permite
schimburide idei si emotii, ofera conditii pentru impartasirea experientelor,discutii
in vederea aplanarii unor conflicte
sau
identificarea unor solutii de
rezolvare
a
problemelor. Cercetarile au scos in evidenta raportul dintre informatie,
circulatia acesteia si dinamica grupului. Specialistii au dovedit faptul ca la nivelul
grupului, comunicarea globala este o iluzie, indiferent de mijloacele de comunicare la
care apeleaza. A introdus conceptul de valenta in comunicare si aceasta
reprezinta numarul de persoane cu care un individ poate comunica (la receptare
sau la emitere). Capacitatea de receptie a unei fiinte umane este data de raportul
dintre informatie si timp, evaluata la 40 biti/sec. Al doilea concept introdus este
capacitatea de transmitere, definita prin raportul intre informatia primita si cea
transmisa . Sociologii prezinta grupurile dintr-o perspectiva informationala,
identificand doua tipuri: grup egalitar si grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se
stabileste pe baza bilantului informational al fiecarui individ, bilantul fiind
diferenta dintre influentele pe care le primeste individul si cele pe care le exercita
acesta. Cand bilantul este egal pentru toti membrii grupului, grupul este egalitar,
iar daca bilantul este diferit, grupul este ierarhizat. Se defineste influenta ca
"rezultanta unui schimb informational intre unul si mai multi indivizi, influenta celui
dintai fiind masurata prin efectul produs de schimbul informational asupra
comportamentului celorlalti."
Fara a fi o reteta sigura ,se poate vorbi despre o strategie care permite conturarea unui
cadru eficient de munca, comunicare, relationare in grup. Directiile de interes sunt:
activitatile de formare
a grupului, respectiv activitatile de mentinere a acestuia.
Activitati de formare a grupului
Obiectivele importante ale acestor activitati sunt:
- cunoasterea reciproca si cunoasterea de sine;
- cunoasterea si constientizarea stilului personal de invatare;
- stimularea si constientizarea gradului de participare la activitateade grup;
- stimularea empatiei;
- asigurarea asumarii rolului /sarcinilor in grup.
Pentru a eficientiza activitatea grupului, pentru a-l face sa lucrezeca o echipa, este
binevenita preocuparea de a identifica rolul potrivit membrilor sau rolul potrivit
subgrupurilor. Se considera ca rolurile asumate in grup sunt: lucrator in echipa,
evaluator, finalizator ,lucrator in companie,
cercetator tehnic, modelator, presedinte.

Lucratorul in echipa - este garantia cooperarii eficiente prin calitatilesale

de bun
ascultator,prin capacitatea de a se adapta cu usurinta,prinflexibilitatea si
empatie; isi aduce contributia la indeplinireaobiectivelor si are un bun exercitiu de
diplomatie.
Evaluatorul - gandeste critic si ia decizii in urma unei analize consistente Ocupa posturi
cheie
care cer seriozitate si consecventa.
Finalizatorul - se angajeaza in activitati cu finalitate clara, stabileste prioritati si
lucreaza cu acuratete. Face analiza fina a lucrurilor si acorda atentie detaliilor.
Lucratorul in companie - este foarte eficient datorita disciplinei, puterii de
autocontrol, preferintei pentru munca grea. Dovedeste loialitate.
Cercetatorul - se orienteaza spre ceea ce este util si este receptive la ideile
celorlalti, dezvoltandu-le cu usurinta. Este apreciat pentru aptitudini de conducere si
pentru competenta, la a caror punere in valoare ii ajuta faptul ca e extrovertit.
Tehnicul - mentine standardele de calitate si manifesta preocupare
constanta pentru
asimilarea de cunostinte tehnice si de specialitate. Are un rol determinant
in echipa, este indispensabil intrucat cunoaste in detaliu problemele. Se
ingrijeste de propria-i activitate si nu deoameni.
Modelatorul - persoana extrovertita care are drept obiectiv sa castige. Are multa
energie,
mobilizeaza pe ceilalti indemnandu-i la actiune si fiind pregatit sa
depaseasca obstacolele. Actioneaza chiar si sub presiune si aduce schimbari utile.
Presedinte - persoana care lucreaza individual exploatandu-si spiritual creator,
inteligenta. Este slab in comunicare si reactioneaza violent la critici. Isi apara
propriile idei, ofera idei si le dezvolta. Se implica eficient in rezolvarea problemelor
complexe.
Activitati de mentinere a grupului
Aceste activitati vizeaza cu precadere:
- asigurarea coeziunii grupului si construirea unei relatii de colaborareprin
evitarea
"bisericutelor";
- promovarea identitatii de grup printr-o atitudine pozitiva si o imaginepozitiva
despre ei insisi;
- asigurarea participarii membrilor grupului la discutii;
- formarea abilitatilor de ascultare activa in vederea atingeriiobiectivelor mai sus
amintite se pot folosi chestionare, fise de lucru.
Exista foarte multe tehnici de comunicare in cadrul grupului, insa, chiar daca
au aplicare
generala si isi propun sa atinga obiective bine definite, nu pot raspunde in
totalitate tuturor asteptarilor, fiind necesara adaptarea organizarii comunicarii si
sustinerii unor dezvoltari personale, unor realitati concrete.
Printre aceste tehnici, amintim, foarte pe scurt:
- tehnica blazonului: in functie de anumite caracteristici, persoane sau un grup de
persoane se definesc prin aceasta tehnica cu suport metaforic: blazonul. Sunt puse la
dispozitie steme, unde, prin desen, elemente figurative, cuvinte/fraze,in urma unui
efort de gandire valorizanta asupra ei insisi, fiecare persoana va face referire la
elemente relevante prezentarii sale. Instructiunile vor viza

conceptii, aspiratii, caracterizari,dificultati, lipsuri, valori, constrangeri, reflectii asupra

unor proiecte
existentiale, individuale sau colective, asupra unor profesii. In cadrul grupului sau
al subgrupului, indivizii isi prezinta stemele, explica, pot spune sau raspunde la
intrebari, pot coopera la elaborarea unui blazon al grupului/subgrupului. Blazoanele se
expun.
- comunicarea rotativa: ofera sansa unei bune comunicari si initiaza o forma
dinamica de
subgrupare, asigura coeziunea grupului si coerenta unui studiu. Se formeaza mai
multe subgrupuri intre care se urmareste stabilirea unei comunicari regulate in
cadrul activitatii de reflectare sau elaborare. Exercitiul presupune mai multe etape,
de durate egale, la sfarsitul fiecareia o persoana din fiecare subgrup se indreapta spre
alt subgrup - fiecare isi va schimba grupul o singura data. Pentru a pastra o oarecare
stabilitate a subgrupului, un "secretar - pivot" nu-si schimba grupul. Exercitiul se
desfasoara dupa un plan precis, punand in discutie o anumita tema. Prin el se
evita inchiderea in grupulete, "bisericute".
- broasca testoasa: fiecare subgrup are 1-2 purtatori de cuvant desemnati dupa
ce a fost
exprimata pozitia de ansamblu fata de o tema comuna. Se reuneste grupul
mare, iar purtatorii de cuvant fac un scurt raport si se implica in discutii. Discutia este
urmarita si dirijata de propunator. "Negocierile"sunt reluate de catre purtatorii de
cuvant si grupuri.
-studiul riscurilor sau al obstacolelor: se pun in discutie riscurile care ameninta un
proiect
sau o activitate, urmand ca fiecare participant sa-si enunte parerea. Se noteaza totul
pe o folie de flip- chart, se clasifica riscurile, pentru solutionarea fiecarei categorii
formandu-se subgrupuri. Se face o unificare a solutiilor.
n cadrul unui grup se formeaza retele de comunicare care evidentiaza toate tipurile
posibile
de comunicare ntre membrii componenti. n orice grup apare reteaua de
comunicare formala (cu caracter oficial) sau informala (care ncearca sa
suplineasca deficientele comunicarii formale sub forma brfelor si a zvonurilor). Din
punct de vedere al interactiunii, ntlnim retea n forma de lant,
n Y, n X, sau n forma de cerc.
Reteaua n forma de lant asigura o legatura secventiala ntre membrii grupului
si este specifica grupurilor cu structura ierarhica nalta, n care informatiile sunt
transmise de la leader-ul grupului, pas cu pas, la persoana de pe ultimul nivel ierarhic.
Aceasta retea ia forma unui lant formal
al comenzii, fiind diferentiate clar pozitiile ocupate n cadrul grupului.
Reteaua n forma de Y si n forma de X sunt practicate tot n grupurile
centralizate. Liniaritatea retelei este modificata, ceea ce ofera posibilitatea ca o
persoana centrala sa poata comunica simultan cu alti membrii ai grupului. Toate
informarile se fac prin intermediul leader-ului, care ocupa pozitia de centru, iar ceilalti
membri au unele restrictii n comunicare.
Reteaua circulara asigura un grad ridicat de descentralizare si ofera fiecarui participant
sanse
egale de a comunica cu ceilalti. Nici unul nu ocupa o pozitie de leader, ceea ce ofera
un grad de satisfactie mai mare. Reteaua n cerc este specifica grupurilor neformale
si creative, cu un stil de conducere participativ.
Diferitele retele de comunicare n cadrul grupurilor pun n evidenta si directia
transmiterii
mesajelor: verticala si orizontala.
Comunicarea verticala are loc pe baza lantului comenzii si poate fi de sus n jos (prin
care se transmit dispozitii, instructiuni sau directii de actiune) si de jos n sus
(rapoarte asupra activitatii, rezultatele obtinute, propuneri, initiative, feed-backul
performantelor). Deoarece comunicarile de

acest tip pot conduce la un climat nefavorabil grupului, leader-ul este obligat sa
supravegheze n
permanenta realizarea obiectivelor, dar si identificarea reactiei membrilor fata de
masurile adoptate.
De fapt, normalizarea relatiilor n grup ramne o ndatorire importanta leader-ului.
Comunicarea orizontala sau laterala se realizeaza ntre persoane aflate pe
acelasi nivel ierarhic. Acest tip de comunicare asigura coordonarea si consultarea
ntre membrii grupului si se concretizeaza sub forma dialogului si a sedintelor.
Dialogul este o cale de promovare a colaborarii la locul de munca, n timp ce
sedinta este o metoda de comunicare pentru rezolvarea sarcinilor de lucru.
Sedinta are caracter formal si se organizeaza dor atunci cnd exista un scop
anume. Alte cerinte de organizare a sedintei sunt: solicitarea participantilor de a veni
pregatiti, alocarea timpului necesar fiecarui subiect de pe ordinea de zi,
ncurajarea exprimarii opiniilor, interzicerea monopolizarii discutiei de catre o
singura persoana, evitarea discutiilor n afara ordinei de zi stabilita.
Indiferent de tipul de retea sau de directia de transmitere a mesajului, indiferent
de orice factor ce isi exercita influenta asupra grupului, este esential ca respectivul
grup sa comunice si sa se comunice: un grup fara comunicare este doar o simpla masa
de oameni.