Sunteți pe pagina 1din 11

1. Fundaii pe piloi. Condiii de utilizare. Tipurile piloilor i a fundaiilor pe piloi.

Fundatiile pe piloi se realizeaza atunci cind nivelul apei subterane este ridicat, straturile
de pamint superficiale sunt slabe pentru fundare, se realiziaza constructii multi-etajate, in
deosebi in caz de actiune a fortelor de intindere.
In domeniul constructiei se desosebesc prin urmatoarele particularitati:
1. Forma sectiunii transversale: patrata, dreptunghiulara (cu sectiune plina sau cu gol centrat),
inelara, profil T si I din metal;
2. Forma sectiunii longitudinale: prismatici, cilindrici, piramida cu evazare. Prin evazare se
majoreaza capacitatea portanta a pilotului;
3. Materialul pilotului: beton simplu (piloti monoliti), beton armat (simplu sau precomprimat),
lemn si metal;
4. Dupa modul de confectionare: piloti prefabricati si piloti forati (confectionati in foraje);
5. Dupa modul de infingere in masivul de pamint: prin batere, vibrare, presare (daca se
realizeaza in apropierea unei constructii) si prin rotire;
6. Dupa caracterul de lucru, adica de transmitere a sarcinii exterioare in masivul de pamint:
piloti flotanti si piloti coloana. Pilotul se considera flotant atunci cind virful se reazema pe un
pamint compresibil, in aceasta conditie el poate sa se deplaseze sub actiunea sarcinii insa este
impiedicat de forta de frecare de la suprafata laterala a pilotului, in cazul dat pilotul transmite
sarcina atit prin intermediul virfului, cit si a partilor laterale.
Pilotii in componenta fundatiei se unesc la cap in partea superioara cu placi din beton armat
numite radiere. Radierul distribuie uniform sarcina asupra grupului de piloti, asigurind lucrul in
comun a acestora, dar totodata permite ansamblarea pilotilor cu suprastructura, cu sistemul
structural si astfel se deosebesc:
fundatii izolate alcatuite din unul sau mai multi piloti;
fundatii continuie alcatuite din siruri de piloti.
La fundatii masive (cosuri de fum) se formeaza cimpuri de piloti.
La fundatii radierul poate fi inalt, ridicat mai sus de nivelul terenului- la poduri, pentru celelalte
tipuri de constructii radierul este amplasat mai jos de nivelul terenului.
2. Constructia pilotilor prefabricati si turnati la fata locului. Avantajul si dezavantajul
lor.
Pilotii din beton armat se confectioneaza din beton de clasa C15-22,5 . Radierul in care se
incastreaza capul pilotului beton C20.
In anumite cazuri se folosesc adaosuri care maresc rezistenta pilotului la coroziune si
inghet. De regula sectiunea pilotului este patrata, lungimea pilotilor poate fi de la 6-25 m.
Procentul de armare se stabileste in functie de sectiunea si lungimea pilotului, dar si de conditiile
de manevra si de transport precum si de metodologia infingerii pilotului in pamint. Armatura
longitudinala consta din 4 sau 8 bare cu -10-16 mm, clasa A-II si A-III.
Partea superioar a pilotului se armeaz cu 3 bare 6 mm puse orizontal la distane de 5
cm una fa de alta. Aceast armatur se plaseaz cu scopul realizrii unei rezistene sporite a
pilotului. n zona unde acesta este supus la eforturi suplimentare in timpul introducerii in teren.
Masuri similare se iau si la virful pilotului unde se prevede crearea unei parti ascutite si
rezistente.
Avantajele pilotilor din beton armat:
Rezistenta in medii umede
Executarea la dimensiuni necesare in scopul propus
Capacitate portanta mare
Dezavantajul:
consumul ridicat de armatura

3. Procesele care se petrec in masivul de pamint pe parcursul baterii pilotilor.


Prin crearea unor fisuri cit de mici in timpul baterii se creaza premisele distrugerii
pilotului, adica corodarea armaturii (scurtarea vietii pilotului). S-au conceput deasemenea piloti
din beton armat cu baza largita in scopul de a realiza aceeasi capacitate portanta, dar cu un cost si
un consum de material redus.
Pilotii forati
Pilotii forati se confectioneaza in foraje peretii carora in functie de conditiile de teren pot
fi sprijiniti sau liberi, daca avem paminturi slabe si ape subterane, forarea se efectuiaza sprijinind
peretii cu tuburi metalice. Aceste tuburi pot fi recuperate, dar cel mai des sunt lasate in masivul
de pamint, diametrul acestor piloti poate fi de 0,3-08 m.
Pilotii din lemn
Pilotii din lemn sunt folositi din tipurile cele mai stravechi. In prezent aplicindu-se doar
pentru fundatiile provizorii, adica fundatii in zonele mlastinoase. Pentru confectionarea pilotilor
din lemn se foloseste lemnul rotund de brad fiind drept pe o lungime de 16-20 m, motiv pentru
care justifica folosirea lui, diametrul poate fi de la 25-40cm. Virful pilotului se ascute in 3 sau 4
muchii. La virf se monteaza un sabot metalic cu scopul de al proteja in decursul patrunderii in
teren. La capul pilotului se pune un inel metalic cu scopul de a-l proteja in timpul baterii.
4. Determinarea capacitatii portante a pilotilor dupa metoda empirica din conditia de
rezistenta a pamintului.
Pilotul se considera o bara flexibila ce lucreaza la compresiune, piolotul este ferit de
posibilitatea pierderii stabilitatii datorita terenului inconjurator, care opune rezistenta la
deformarea transversala.
Determinarea capacitatii portantea pilotului din conditia de rezistenta a pamintului se
efectueaza prin metoda empirica:
1. Piloti coloana - transmit sarcina exterioar prin vrful pilotului
Fd c Ap R, kN

c = 1- coeficient al conditiilor de lucru in caz de sarcina longitudinala de comprimare asupra


pilotului.
R- rezistenta de calcul a pamintului la virful pilotului.
Se recomanda de determinat R in baza datelor experimentale. In caz de lipsa a acestor date R se
adopta R=20000 kPa.
Pentru proiectare se adopta rezistenta de calcul a pilotului P:
P Fd / g , kN
g =1,4.
2. Pilotii flotanti - transmite sarcina atit prin intermediul virfului, cit si a partilor
laterale.
n

Fd c ( CR Ap R
U cf l
i f i), kN
i 1

c - coeficient dependent de d (pentru caz general).


CR , cf =1 - coeficient care depinde de modul de introducere a pilotului in pamint (prin batere
sau vibrare).
U- perimetrul sectiunii pilotului.
R- rezistenta de calcul la virful pilotului se alege din tabel in fumctia de natura si starea
pamintului

f i - rezistenta de calcul al pamintului pe suprafata laterala a pilotului in limetele stratuluii


elementar
f i se alege din tabel in functie de adincimea medie a stratului elementar, de natura si starea
pamintului
li - grosimea stratului elementar ( li 2m.)
n- numarul de straturi care se afla in contact cu suprafata laterala a pilotului
La proiectare se adopta rezistenta de calcul a pilotului:
9.Determinarea nr.de piloti si destributia lor in fundattii isolate solicitate centric si
excentric.
Fundaii izolate pe piloi solicitate centric.
Numarul de piloti se determina cu formula:
N N rpI
n p oI
Pr
N oI - normat din proiect cu f ;
N rpI - greutatea proprie a radierului i a pmntului deasupra lui.
N 0 I f N ; 1,1
N rpI f Ar d r m
Ar

N0 I
Pr m d r

Pr P / (3d ) 2
Ar aria tlpii radierului;
Pr presiunea convenional pe talpa radierului;
P- capacitatea portant pentru proiectare.
m =20, greutatea volumic medie a radierului i a pmntului.
Valoarea obinut se rotungete pn la ntreg.
Numrul de piloi se distribuie n planul fundaiei uniform sau sub form de plase.
Fundaii izolate solicitate excentric
n cazul formulei date numrul de piloi se determin cu aceiai formul apoi lundu-se n calcul
excentricitatea numrul de piloi se nmulete cu 1,1 sau cu 1,3. Distribuia n plan a piloilor
poate fi diferit n funcie de mrimea ei:
1. Daca momentul incovoitor isi schjimba diorectia. Distributia pilotilor poate fi uniforma. In
acest caz pilotii de la marginnea radierului in directia excentricitatii vor fi solicitati la maxim,
cei din partea opusa vor fi subincarcati
2. Daca momentuil actioneaza , piloti vor fi distrinuiti neuniform, astfel lca fiecare sa fie
solicitat si una si aceiasi sarcina. In cazul dat se obtine o economie de material, dar devine
mai complicat modul de imfibgere a pilotilor
3. Momentul nusi schimba directia (ca in cazuul 2) pilotii se
distribuie uniform impreuna cu radierul se deplaseaza la o
distanta egala cu excentricitatea in diorectia actiunii
momentului. In acest caz pilotii vor fi uniform incarcati.
Pentru proiectul de curs se adimte o solutie de distributie a
eforturilor uniforma.

MI
;m
NI
Distribuind piloii n fundaie se verific sarcina N pentru fiecare pilot.
N N rPI M x y
N 0I
n
; kN
n
2
yi
e

i 1

n-numrul de piloi;
y-distana de la axa x pn la axa pilotului la care se determin sarcina N.
n

y
i 1
n

2
i

y
i 1

2
i

- distanele la ptrat de la axa x pn la axa fiecrui pilot.


3( x12 x22 x32 x42 )

Aciunea momentului se ia cu + pentru piloi aflai n dreapta de la axa x, i cu - pentru


piloii din stnga axei x.
Condiia: N max imal s fie mai mic ca P (capacitatea portant).
10.Determinarea distantei dintre piloti si distributia lor in fundatia continua.
c- distana dintre piloi.

P
c np , m
NI
unde: n p - numrul de iruri de piloi determinat cu formula:
N0
np
Fd
Np
k
n care: N 0 sarcina de calcul de la perete pe 1 m lungime a radierului
k 1,4 - coeficient de siguran a sarcinii
N p L q - greutatea proprie a pilotului
unde: L - lungimea pilotului;
q - greutatea proprie a 1 m de lungime a pilotului
N I N 0 I N rI
unde: N rI - greutatea proprie a radierului i a pmntului deasupra lui pe 1 m lungime
determinat cu formula:

N rI f m br hr 1

n care: f 1,1 - coeficient de siguran al sarcinii;

m 20...22kN / m3 - greutatea specific a radierului i pmntului deasupra lui;


hr 0,3m - nlimea radierului;
br 3d 2 - limea radierului
d 0,3m - distana de la axa pilotului pn la marginea radierului

N I - sarcina de la nivelul tlpii radierului.


P- rezistena de calcul a pilotului.

br 0, 4m; hr 0,3m
N I N 0 I N rPI
N 0 I f N ; 1,1
N rpI f br hr m

P
3d ; np 1
NI
P
3d ,
NI
Mrim numrul de iruri.
Modul de distribuie a piloilor pe fundaie cnd avem prima condiie:

11.Calculul tasarii fundatiilor pe piloti.


Calculul se face la grupa a II-a de stare limit lund n considerare sarcinile din gruparea
fundamental.
Fundaia se arat schematic la scar, dup acare se arat conturul fundaiei massive.

Valoarea medie ponderat:


h h ... n hn
m 1 1 2 2
l1 l2 ... ln
Se cere s se respecte condiia n calcul a tasrii:
S Sadm
PII R
PII

N 0 II N abcd
b l

b- limea radierului ; b

c d q (l1 l5 )tg
4

N abcd f l1 b l d II

1l1 2l2 3l3


l1 l2 l3
Dup care se calculeaz rezistena de calcul (R formula ceia lung)
Dup asta, de la capul pilotului n jos, pmntul se mparte n straturi elementare. Unde se
intersecteaz zb cu zg este zona activ.
II

12.Alcatuirea fundatiilor pe piloti si calculul radierului de rezistenta.


Alctuirea se face ca i n cazul fundaiilor de suprafa, innd cont de ncastrarea stlpului n
pahar i a pilotului n radier, de nlimea radierului, cotele tlpii i feele lui superioare.
Mrimea ncastrrii pilotului n radier (compartimentul dimensionarea pilotului). ncastrarea
stlpului n pahar (compartimentul alctuirea fundaiilor de suprafa).
Dimensiunile geometrice adoptate n mod constructive se verific prin calcul la prima grup de
stare limit (de rezisten). Se verific radierul la stpungere de ctre stlp, apoi se face calculul
la ncovoiere. Calculul radierului la strpungere de ctre stlp se face conform urmtoarei
scheme:

C1 ; C2 -distanele de la faa stlpului pn la faa interioar a piloilor, care sunt mai apropae de
stlp.
Aceast schem se verific conform condiiei:

N 1 (bs C2 ) 2 ( as c1 ) Rct
n

N Pi ; kN
i 1

Calculul radierului la ncovoiere se refer la reaciunile la faa stlpului i la variaiile nlimii


radierului, dup care se determin momentul ncovoitor.
13. Determinarea capacitatii portante a pilotilor pe paminturi loessoide.
Determinarea capacitatii portante a pilotilor
Pilotul se considera ca o bara flexibila actionata de o sarcina exterioara fiind aflat intr-un mediu
elastic (masivul de pamint). Capacitatea portanta a pilotilor caz general se noteaza prin Fdm .
Fdm c ( Ap Rb Aa Rsc ), kN

c - coeficient dependent de dimensiunile sectiunii transversale a pilotului:


d 20cm c 0,9
d f 20cm c 1
- coeficient de incovoiere longitudinala a pilotului care vine in contact cu pamintul ( =1).
Ap - suprafata sau aria sectiunii transversale a pilotului
Aa - aria sectiunii transversale a barelor longitudinala de rezistenta a pilotuilui
Rb - rezistenta de calcul la comprimare a betonului
Rsc - rezistenta de calcul de comprimarfe a armaturii.
Determinarea capacitarii portante a pilotului din conditia de rezistenta a pamintului (Metoda
impirica).
Pilotul se considera o bara flexibila ce lucreaza la compresiune, piolotuil este ferit de
posibnilitatea perderii stabilitatii datorita terenului inconjurator care opune rezistenta la
deformarea transversala.
Determinarea capacitatii portantea pilotului din conditia de rezistenta a pamintului se
efectueaza prinmetoda impirica:
3. Piloti coloana--transmit sarcina exterioar prin vrful pilotului
Fd c Ap R, kN

c = 1- coeficient al conditiilor de lucru in caz de sarcina longitudinala de comprimare asupra


pilotului.
R- rezistenta de calcul a pamintuilui la virful pilotului.
Se recomanda de determinat R in baza datelor experimentale. In caz de lipsa a acestor date R se
adopta R=20000 kPa.
Pentru proiectare se adopta rezistenta de calcul a pilotului P:
P Fd / g , kN
g =1,4.
4. Pilotii flotanti
n

Fd c ( CR Ap R
U cf l
i f i), kN
i 1

c - coeficient dependent de d (pentru caz general).

CR , cf =1 - coeficient care depinde de modul de introducere a pilotului in pamint (prin batere


sau vibrare).
U- perimetrul sectiunii pilotului.
R- rezistenta de calcul la virful pilotului se alege din tabel in fumctia de natura si starea
pamintului
f i - rezistenta de calcul al pamintului pe suprafata laterala a pilotului in limetele stratuluii
elementar
f i se alege din tabel in functie de adincimea medie a stratului elementar, de natura si starea
pamintului
li - grosimea stratului elementar ( li 2m.)
n- numarul de straturi care se afla in contact cu suprafata laterala a pilotului
La proiectare se adopta rezistenta de calcul a pilotului:
14.Calculul tasarilor fundatiilor pe piloti.
Adincimea de fundare pentru o fundatie se determina ca si in conditii obisnuite de teren.
Dimensionare fundatiei se face pe baza rezistentei convetionale s pamintului (Ro). Dimensionare
finala se calculeaza luind in considerare rezistenta de calul calculata cu formula standart:

R c1 c 2 M k z b1 II M
q d
III M
q 1 d b II M c C II
1
k
Unde caracteristicile de rezistenta se adopta in functie de conditiile de proiect, adica si C
trebuie sa corespunda.
In caz de lipsa a inundarii si C vor corespunde umeditatii stabilizate a pamintului. Apa, dupa
dimensionarea talpii fundatiei care se face dupa reguli generale, trebuie sa se calculeze inafara
tasarii, apoi se calculeaza tasarea suplimentara prin umezire:

Pentru a determina tasarea suplimentara de umezire de pe schema de calcul, unde avem fundatia
amplasata in stratul 2, pamintul il aducem la o stare saturata. Prin urmare trebuie sa determinam
presiunea geologica. Pentru a calcula tasarea suplimentara de umezire, pamintul de sub talpa
fundatiei se imparte in straturi elementare.
zg sar z
Tasarea suplimentara se calculeaza cu formula:
n

S sl Esli hi k sli ; m
i 1

Pi zg zp

hi - stratul elementar care trebuie sa fie mai mic sau egal cu 2 m


k sli - coeficient care depinde de latimea talpii
P P
k sli 0,5 1,5( n sl )
P0
P0 100kPa
S S sl Su
Daca conditia nu se respecta adoptam urmatoarele masuri:
Marim adincimea de fundare
Marirea ariei talpii de fundatiei
Ameliorarea pamintului loisoid
Strapungerea strstului loisoid si amplasarea fundatiei in urmatorul strat
Adoptarea altui tip de fundatie
15. Necesitatea imbunatatirii terenului de fundare. Metode mecanice de intarire. Metode
chimice de imbunatatire a terenurilor de fundare.
In cazurilor terenurilor dificile una din caile care pot fi urmate pentru realizarea unui
sistem de fundare sigur in conditii economice competitive este imbunatatirea pe cale artificiala a
paramatrilor fizico-mecanici a terenului. Pentru cladirile indistriale si civile imbinatatirea
terenului inseamna marirea stabilitatii, adica sporirea unghiului de frecare interioara si a
coeziunii, evitarea influentei negative a variatiilor de umeditate asupra caracteristicilor mecanice
ale paminturilor. Prin imbunatatire se urmareste micsorarea permiabilitatii terenului pentru a
reduce la minim debitul apelor de infiltratie in timpul executiei si consecintele pomparii cu
viteze mai mari a apelor din sapatura.
Imbunatatirea terenului de fundare se realiziaza prin 2 procedee:
1. Mecanic
2. Chimic si electric
Prin procedee mecanice de imbunatatire se urmareste compactarea mecanica a terenurilor
afinate, ceia la schimbarea raportului intre componentele pamintului (minerale, apa, aer).
Prin compactare se realiziaza sporirea volumului ocupat de scheletul mineral indetrimentul
volumului de aer. In cazurile paminturilor sensibile la umezire, prin compactare se realiziaza
distrugerea structurii macroporice.
Principalele procedee de compactare mecanica se impart in 2 grupe mari:
I Compactarea de suprafata- se refera la imbunatatirea stratului superficial ale terenului pe
grosimi diferite de la citiva centrimeti pina la citiva metri.
II Compactarea de adincime- se refera la imbunatarirea strului de pamint in profunzime (pina la
20-25m) prin introducerea in pamint a pilotilor de pamint pe o retea suficient de deasa diametrul
pilotuluii fiind de 30cm, distanta dintre ei de 1m.
Exista 2 metode de compactare de suprafata:
1. Statica- se realiziaza cu cilindri compresori care se deplaseaza de mai multe ori pe terenul
care trebuie compactat. Cilindrul poate avea greutatdea de la 5-15 t.
2. Dinamica- se realiziaza prin batere cu dispozitive de diferite greutati lasate sa cada de la
inaltime. Eficienta baterii este in functie de greutatea dispozitivului si inaltimea de cadere. In
cazul dat compactarea se realizaza in straturi mai groase pe o adincime mai groasa.
16. Utilizarea pernelor si coloanelor de pamint in scopul ameliorarii terenurilor de fundare.
17. Metodele chimice de imbunatatire a terenurilor de fundare (silicatizarea si cimentarea
paminturilor).

Metodele chimice se bazeaza pe imbunatatirea calitativa a paminturilor, prin interactiunea chimica a


unor substante cu particule solide din teren, precum si cu apa din complexul de absorbtie. Prin
procedeele chimice se obine o mbuntire a terenului in profunzime.
Alegerea procedeului de mbuntire se face in funcie de natura terenului de fundare. Metodele folosite
sunt silicatizarea si cimentarea.
Silicatizarea - consolidarea terenurilor poroase prin injectarea unei soluii de silicat de sodiu i de
clorur de calciu si se aplica in general la nisipuri fine si consta in solidarizarea particulelor minerale cu
ajutorul unui liant rezistent, format artificial prin reactia chimica dintre silicatul de sodiu solubil si un
electrolit. Introducerea acestor substante in pamint se face prin mijloace corespunzatoare proprietatii
acestuia, respectiv prin injectare sub presiune.
Cimentarea consta in injectarea sub presiune a unei suspensii de ciment cu un grad de diluare din ce in
ce mai scazut, care indeparteaza apa din pori, se foloseste la terenuri nisipoase, la roci tari patrunse de
fisuri, la consolidarea fundatiilor existente, la remedierea defectelor la constructiile subterane. Tehnica
injectarii consta in executarea unor gauri de foraj cu diametrul de la 35- 100 mm si apoi injectarea prin
presiune prin intermediul unor tuburi metalice a unui lapte sau mortar de ciment.
18. Cauzele degradarii fundatiilor si micsorarii rezistentei terenurilor de fundare la
constructiile existente.
1. Actiunea agresiva a apelor subterane si a terenului de fundare.
2. Alegerea unui sistem de fundare necorespunzator;
3. Supraetajari ale cladirilor existente.
4. Reducerea capacitatii portante a terenului prin umezire.
5. Executia proasta a fundatiilor (nerespectarea proiectului).
6. Amenajari de subsoluri noi.
7. Realizari de lucrari sub cladirile existente (galerii pentru metrou, sisteme de canalizare etc.)
8. Afuierea fundatiilor (eroziunea) la pilele si culeele de poduri
9. Efectul vibratiilor
10. Nerespectarea adancimii de inghet.
11. Lipsa unor masuri de precautie la terenuri acvifere.
12. Plantarea unor pomi in jurul constructiilor
Un rol important, in comportarea complexa a pamanturilor, il reprezinta factorul climatic, deoarece, in perioadele calde (secetoase), are loc o evaporare a apei din scheletul pamantului, ceea ce
conduce la contractia si apoi la fisurarea lui. Procesul invers, si anume acela de umflare, are loc
in perioadele ploioase atunci cand, datorita infiltrarii apei in scheletul pamantului, fisurile se
inchid. Acest lucru nu conduce neaparat si la eradicarea totala a contractiei pamantului indusa in
perioadele calde.
Prezenta apei in scheletul pamantului are ca efect scaderea capacitatii portante deoarece se interpune intre particulele masei de pamant slabind fortele de atractie dintre acestea. Fortele de
atractie dintre particule depind atat de forma particulei cat si de compozitia chimica si
mineralogica a pamantului. Deci, comportarea pamantului depinde de toate cele trei faze
constituente (faza solida, lichida, gazoasa) precum si de interactiunea intre si in cadrul fazelor.
19. Posibilitati de consolidare a fundatiilor si a terenurilor de
fundare la constructiile existente
1. Largiri ale fundatiilor existente. Sunt multe cazuri cand
fundatiile cladirilor existente au o cota de fundare
corespunzatoare, dar capacitatea portanta a terenului este
depasita, sau datorita tasarilor diferentiate sunt fisuri, crapaturi si
chiar dislocari.

In acest caz, este mai economic sa centuram fundatiile la nivelul talpii sau cel putin la nivelul
cotei de inghet. La cladirile usoare, centurarea fundatiilor se poate face pe o singura parte
(asimetric), iar la cladirile cu incarcari mari centurarea se face pe ambele parti.
2.Realizarea de reazeme intermediare
din piloti armati
Aceste solutii se folosesc in special la
cladirile vechi cu incarcari foarte mari; de
obicei pilotii sunt prefabricati din tuburi de
beton armat executati din tronsoane cu
lungimea de 1 m.
Pilotii se introduc in teren prin presare cu
utilaje speciale de mici dimensiuni care pot
sa incapa si in subsolul constructiilor.
Pilotii, in functie de situatia din
amplasament, pot fi dispusi pe o singura
parte a fundatiei sau pe ambele parti.

Consolidarea terenurilor
Exista situatii cand fundatiile existente se afla intr-o stare foarte buna, dar capacitatea portanta a
acestora nu pot prelua noile incarcari. In aceasta situatie se
recurge la consolidarea terenului de fundare, de obicei prin
injectii cu diferite solutii.
Injectiile in terenul de fundare sunt foarte eficiente in cazul
pamanturilor necoezive si in cele semicoezive (prafuri
nisipoase, prafuri argiloase). Nu dau rezultate bune injectiile
in terenuri argiloase. Totusi, la ora actuala s-au dezvoltat
tehnologii care realizeaza injectiile solutiilor la presiuni de
2-3 atmosfere sau mai mari; acestea produc fracturarea
terenurilor argiloase, in anumite conditii controlate putanduse obtine rezultate corespunzatoare.
Injectiile se realizeaza de obicei din lapte de ciment la care
se mai adauga silicat de sodiu.
20. Gradul de intensitate seismica si stabilirea lui in
functie de tipul si starea paminturilor.
Intensitatea seismic pune n eviden prin grade de intensitate seismic efectele pe care le are un
anumit cutremur asupra oamenilor i construciilor de pe o anumit zon geografic bine
delimitat si care variaza de la 1-12 grade. Intensitatea seismic ine seama de condiiile specifice
unui anumit amplasament (adic distana epicentral, condiiile geologice). Ea variaz de la valori
imperceptibile, sesizate doar de aparate foarte sensibile, pn la valori violente cu efecte
dezastruoase asupra oamenilor, construciilor i configuraiei terenului.