Locuinta romaneasca Sunt case in care noi am stat zile multe gi care totusi radmin in amintirile noastre strdine si reci, neprielnice evo- carii vreunei stdri sufletesti, decoruri la care privind, parcd altcineva ar fi trdit in ele. Altele, dimpotrivd, sunt in me- moria noastré oaze calde in care ne regisim, in care se continud ceva din noi, in care ne intoarcem cu gindul pen- tru a privi in oglinzile pline de umbré adincimea timpu- lui trecut. Sunt case sub al céror acoperis am stat de-abea 0 zi, ori numai o noapte, cildtori grabiti ce suntem mereu. To- tusi ele sunt pe harta drumurilor noastre lduntrice ca po- pasuri fericite de unde am plecat mai voiosi inainte. Si sunt case in care unii din noi trdiesc de ani si ani de zile in cenusiul monotone; datorii, pe care nici nu le vad, nici n-ar putea sé le descrie. Cind fac 0 casé pentru cineva, un cineva anonim, de care nu stiu prea mult, pe care-1 ghicese pufin cit imi tre- buie pentru a-i infelege dorinfele, ma gindesc intot- deauna la acea inriurire a caselor, a camerilor, a spafiilor locuite, cu propria lor sonoritate, cu deosebita lor luminé, asupra acestor amintiri, acestui trecut mereu mérit si in vegnicd transformare din care ni se compune personali- tatea. Incere sd infeleg de ce anumite ferestre se deschid astazi pentru mine pe privelistele suriziitoare ale farilor dgdduintei, de ce unele camere la anumite ore aveau ceva64 Izvoare si popasuri solemn in cresterea intunerecului care le cuprindea, de ce unele sciri puneau hotare intre caturi in loc ca sé le lege, de ce unele usi prea mari inspiimintd de pared ele ar tre- bui sé se deschidé numai pentru un alai, de ce unele case sunt locuite de sufletul vremurilor, pe cind de altele nici- odata nu se prinde viata ? Imi pun toate aceste intrebari gi totusi nu raspund, nu pot réspunde la fiecare én parte, dar din suma lor incere si-mi fac 0 intuitie care va fi cheia cu care voi nédijdui a patrunde in lumea a ceea ce numim noi, cu totul fara socoteald, a obiectelor neinsufletite. Céici nimic nu este mai vi, sau ar trebui sd fie mai viu decit 0 casi, Dar cine da casei acest suflet initial ? Cei cari 0 lo- cuiesc ? Nu, Atunci? e treaba ta, tu care esti arhitect, sd dai fatadelor priviri si incdperilor sonoritatea viefii. Nu- mai cu aceasta condifie arhitectul este un creator... de nu, el réimine un simplu facttor de decoruri tot atit de artifi- ciale ca cele de pe scena unui teatru. A face decoruri se poate invita. Sunt reguli, calapoade, ba chiar refete pentru acest soi de meserie. A da viafii inst unei case, fie ea cit de simpld, nu se invafd. E un dar pe care-l ai sau nu, cu care te nasti... un har care nu se gdseste nici la scoald, nici in biblioteci, e un soi de simf al spafiilor si al destinului care se patrund, dind nastere acestui joc de forme care se chiamé ,arhitectura*. Fac casa unui om... deci hotdrnicese un spatiu, 0 pe- rioada de timp care se chiama viata acestui om. Creez 0 intimitate, dau premisele unui ritual al viefii zilnice. Voi colora, dupa felul cum va cdidea lumina in casa pe care 0 voi zidi, amintirile ba chiar speranfele, ndzuinfele celui care va trai cu ai sdi in spatiile dispuse de mine. Fac casa unui om... asta nu inseamnd numai cd il apar de intemperii si ca ti pun la dispozifie ceea ce se cheama confort". Trebuie sai ti mai dau posibilitatea de a uita cdi eu am fost vreodata partas la facerea casei lui, trebuie st ti dau toate sansele de asimilare a operei mele... céici numai atuncea dinsa va fi valabild, Céci va veni ziua cind fiul acestui om va spune : ...casa tatélui mew $i in mintea copi- lului aceasta casa va fi intr-adevar infaptuirea tatdlui séuLocuinta roméneasca si nicidecum a cutdrui sau cutdrui arhitect... si numai asa va fi bine gi va fi drept. Fac casa unui om... dau deci o infafisare nézuinfelor sale, Fac un soi de portret abstract, marturisese pentru dinsul ceea ce poate cé nici dinsul nu stia c& avea de mar- turisit. IL pun in fafa dorinfelor sale, le exprim pe cit se poate. Il pun in fafa maniilor sale... le combat -pe cit se poate. $i din rezistenta mea $i din voinfa lui, se face o casi. E un soi de colaborare intre doi stréini, un joc magic al intuitiei. Fac casa unui om... las deci oragului in care el trdieste intipdrirea voinfei sale. In conglomeratul social al unui oras, schifez ideograma unei personalitdfi. Casa terminata ea va deveni cu totul a lui. Va fi casa cutdrui, prin fata cireia si eu voi trece odatd, uitind aproape c& am. facut-o. Si cind casa va fi gata, cind ultimul timplar, ultimul elec- trician ori zugrav va fi iegit dintr-insa, ma voi retrage si eu pe virful picioarelor, ca sd nu se auzd ci am plecat gi totodatd si se uite cd am fost. [Din conferinta finuta in studioul Societ- fii de difuziune radiotelefonici din Roma- nia, 1 aprilie 1937.) 5 —lzvoare g1 popasurt