Genuri literare

Termenul de gen literar provine din latinescul genus (neam, rasa, fel, mod)
si, in literatura, numeste o clasa de opere literare. Genul literar a fost definit
avnd ca elemente de referinta relatia ce se stabileste intre cretor si lumea
inconjuratoare, precum si felul in care acesta comunica in opera respectiva
idei, sentimente, atitudini.
1. Genul LIRIC cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai
adesea, poet) comunica direct impresiile, gndurile, sentimentele, ideile si
atitudinile sale. Cel care le exprima este insusi poetul. Uneori, sentimentele
autorului intra in rezonanta cu simtamintele cititorului, intmplare fericita,
ce da valoarea operei si, uneori, viata lunga a acesteia.
Specii ale genului liric:
# cult:
- imnul -- Poezie sau cntec solemn compus pentru preamarirea unei idei, a
unui eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile religioase premaresc
divinitatea. Odata cu formarea statelor nationale, imnul devine si un cntec
solemn adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale a statului. Este inrudit
si cu oda.
- oda -- specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu
aceeasi structura metrica), in care se exprima elogiul, entuziasmul sau
admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri, fata de patrie. Oda opate
fi eroica, personala, religioasa sau sacra.
- pastelul -- specie a poeziei lirice, in care autorul descrie un tablou din
natura (priveliste, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din fauna si
flora), prin intermediul caruia isi exprima direct anumite sentimente.
- elegia -- Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete, melancolie,
regret mai mult sau mai putin dureros, de disperare, provocate de motive
intime sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice, religioase, erotice etc.
- satira -- Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale,
moravuri, caractere. satira poate fi literara, morala, sociala, politica.
- meditatia -- specie a liricii filozofice in care poetul isi exprima
sentimentele, cugetnd asupra rosturilor existentei umane si asupra unor
experiente intelectuale fundamentale in legatura cu temele majore ale
unversului.
- sonetul -- Poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 14 versuri,
repartizate in doua catrene, cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera.
1.

Intregul cuprins al poeziei este enuntat in ultimul vers, care are forma unei
maxime.
- rondelul -- A aparut in literatura medievala franceza si desemneaza, la
origine, un cntec si un dans. In acceptia lui moderna, rondelul este o poezie
cu forma fixa, avnd numai doua rime si un refren, care deschide poezia si in
care este reluat, partial si inetgral, la mijlocul si la sfrsitul ei.
- gazelul -- desemneaza o poezie lrica erotica. Originar din literatura
indiana, persana, araba, preluat de poetii europeni, gazelul este format dintrun numar variabil de distihuri, fiecare al doilea vers avnd aceeasi rima cu
cele doua versuri ale distihului initial.
# popular
- doina -- specie a liricii populare si a folclorului muzical romnesc, care
exprima un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revolta etc.
- cntecul -- specie lirica semifolclorica, avnd un caracter nostalgic, erotic,
sau care celebreaza haiducia.
- bocetul -- Lamentatie improvizata, de obicei, versificata, cntata pe o
anumita melodie, in cadrul obiceiurilor legate de inmormntare.
2. Genul EPIC cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele
autorului nu sunt transmise direct, ca in cazul genului liric, ci indirect, prin
intermediul actiunii si al personajelor. Genului epic ii corespunde, ca mod de
expunere, naratiunea. De aceea, intr-o opera epica exista trei elemente
defibitorii: actiunea (intmplarile prezentate, frecvent, in ordinea desfasurarii
lor), personajele si autorul.
Specii ale genului epic:
# cult
- schita -- specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu actiune limitata la
un singur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor personaje.
- nuvela -- Opera epica in proza, care are o actiune complexa ce cuprinde o
inlantuire de fapte, la care participa mai multe personaje, surprinse in
evolutie si prezentate in mediul lor de viata. Ca dimensiune, se situeaza intre
schita si roman. Nuvela poate fi romantica, naturalista, realista, psihologica,
umoristica, istorica.
- romanul -- specie a genului epic, in proza, cu actiune mai complicata si de
mai mare intindere dect a celorlalte specii epice in proza, desfasurata pe
mai multe planuri , cu personaje numeroase, bine conturizate.
- fabula -- Povestire scurta, in versuri sau in proza, in care scriitorul critica
anumite trasaturi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul
2.

personajelor - animale, plante, obiecte - si care are valoare educativa. Fabula

este construita pe baza alegoriei, dezvaluita prin morala (partea finala),
uneori, cu valoare de sentinta a fabulei.
- balada -- A fost cultivata de literatura medievala franceza. Are subiecte
diverse, valorifica eroicul, fantasticul, legendarul, care a fost adesea
valorificata in literatura culta. Are o forma fixa (trei strofe a cte opt versuri
si un catren final.
- poemul eroic -- specie a genului epic, in versuri, de proportii mai mari
dect balada, dar mai mici dect epopeea. Poemul eroic evoca fapte istorice
sau legendare, din trecutul unui popor, punnd in centrul atentiei figura unui
erou exceptional, in imprejurari exceptionale, care se detaseaza dintre alte
personaje cu insusiri deosebite, pe care acesta le domina.
- epopeea -- Creatie epica in versuri, de intindere mai mare dect poemul, in
care se povestesc fapte eroice, legendare, de mare insemnatate pentru viata
unui popor si la care participa, pe lnga eroii numerosi, si forte
supranaturale. Epopeea poate fi istorica, eroica, eroi-comica, filozoficoreligioasa.
- basmul -- specie in proza a epicii (populare), a carei naratiune si ale carei
personaje, fabuloase, transfigureaza realitati ale naturii si ale vietii sociale
- legenda -- specie a genului epic (popular), in versuri sau proza, prin care se
explica, apelndu-se, de obicei, la fantastic, geneza unui lucru (fiinte,
fenomen,) al unui eveniment istoric ori se evoca ispravi neobisnuite ale unor
eroi atestati sau nu de catre documente.
# popular
- basmul (povestea) -- ***
- legenda -- ***
- balada -- ***
- snoava -- scurta povestire folclorica cu continut anecdotic, inspirata din
viata de toate zilele, avnd o larga circulatie orala.
3. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare in care continutul de
idei, sensul operei sunt evidentiate prin jocul unor actori, care intruchipeaza
personajele pe o scena, in fata spectatorilor. Intre spectatori si scriitor
(dramaturgul) apare o conventie, spectatorul admitnd ideea ca pe scena apar
adevaratii eroi. Principalul mod de expunere intr-o opera dramatica este
dialogul (si monologul). Opera dramatica nu este scrisa pentru a fi citita, ci
pentru a fi reprezentata pe scena.

3.
Specii ale genului dramatic:
# cult
- comedia -- Este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care
evoca personaje, intmplari, moravuri sociale, care sunt caracterizate intr-un
mod ce strneste rsul, avnd un sfrsit vesel (happy end) si, deseori, un rol
moralizator.
- drama -- specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, cu continut si
deznodamnt grav. Fiindca imbina episoadele vesele cu cele triste, drama
exprima mai aproape de adevar complexitatea vietii reale. Tinznd sa
exprime aceasta complexitate, este mai putin supusa conventiilor dect
tragedia, si de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. Contine
tipuri diferite de personaje, sentimente, tonalitati, iar partea componenta
esentiala o constituie conflictul.
-tragedia -- specie a genului dramatic, in versuri sau proza, cu subiect grav,
patetic, cu personaje puternice, aflatde intr-un conflict violent, ireconciliabil,
cu deznodamnt nefericit, infiorator.
# popular
- Irozii- drame populare sau obiceiuri populare
- oratia de nunta - Poezie popular ritualic, ce conine urri de bine,
felicitri, recitat cu diferite ocazii
Opera liter este o creaie / un text n care autorul creeaz un univers
propriu, pornind de la elementele ale realitii, pe care le combin potrivit
propriei viziuni despre lume, sentimentelor i imaginaiei sale.
Relaia realitate - ficiune n opera literar
Universul realitii - AUTORUL :
- observ, selecteaz datele realitii
- proiecteaz asupra lor propria concepie despre lume, sensibilitate,
imaginaie;
- transfigureaz artistic realitatea.
=> astfel rezult: Universul operei.

4.
Autorul - Persoane se proiecteaz n Narator - Personaje.
Opera literar instituie o relaie de comunicare specific
ntre autor i cititor.
Persoane reale - aparin planului realitii:
Autor - persoana real care imagineaz i scrie un text literar.
Cititor - persoan real creia i este destinat textul literar, pe care l cunoate
prin actul lecturii.
Figuri lingvistice, semne literare - aparin planului ficiunii / universului
operei literare:
Narator - vocea delegat de autor pentru a povesti anumite ntmplri;
semn literar, proiecie ficional a emitorului mesajului.
Personaj - particip la aciunile narate. Un semn literar compus cu ajutorul
procedeelor convenionale care se traduc n indicii textuali.
Uneori, n construirea personajului, autorul folosete ca model de inspiraie
o persoan real; ntre cele dou nu se poate pune semnul egalitii deoarece
personajul este o construcie imaginar i nu exist dect n lumea ficiunii,
n textul literar.
Dac autorul vrea s dea personajului su iluzia unei persoane reale, el este
construit / caracterizat prin anume procedee: cadrul unde se proiecteaz;
rolul n aciune; o constat de comportament; o identitate, adesea dotat cu o
onomastic sugestiv; un trecut; o situaie social, o meserie; un aspect fizic
(statur, chip, vestimentaie) cu referin la codurile culturale; un punct de
vedere; o voce, un stil, particularti de limbaj; un obiect asociat,
concretiznd o nsuire moral; un caracter, o psihologie fix sau evolutiv.
Stilul stiintific
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte,
fenomene, fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte,
in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva;
accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca
functia limbajului este cognitiva;
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori,
savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice
urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale.
- are functie exclusiv referentiala;

5.
- trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente
logice, deductive, argumentate;
- respecta proprietatea termenilor;
- se folosesc multe neologisme;
- conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv,
explicativ.
- conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat
(chimis, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau
nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin
numirea publicului-tinta sau nedeterminata.
- conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane
creditabile in domeniul stiintific.
- conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie
colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).
conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru.
folosirea cuvintelor monosemantice;
claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a
propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;
utilizarea sensului propriu al cuvantului;
un grad mare de tranzitivitate;
fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati
sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si
cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva)
sau compuse cu sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora
li se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne conventionale,
formule stereotipe. Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice,
amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica,
etc); studiul; comunicarea; referatul; eseul;
Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public;
este stilul prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o
anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice, economice,
artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si

publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile

publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris);
6.
ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL,
MASA ROTUNDA, STIREA, ANUNTUL PUBLICITAR
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. are funcie de mediatizare a evenimentelor;
2. conine informaii economice, politice, sociale;
3. influeneaz opinia public (discurs persuasiv);
4. n conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa
raiunii sau afectivitii;
5. strategia persuasiv se bazeaz pe argumente: A.persuasiunea
adresat raiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauz-efect;
(cauze-situaie de analizat i/ sau problem-soluii-rezultate/
modaliti de aplicare a soluiilor); B.persuasiunea adresat
afectivitii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor
produse n raport cu altele similare, mrturia unor beneficiari ai
produsului, tradiie, grija fa de destinatar.
6. dimensiunea persuasiv ine de publicitar;
7. are funcie conativ;
8. exprim atitudini;
9. orientat spre maxim accesibilitate i actualitate.
10.utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului
cotidian;
11.receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ),
preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii),
utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri
eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice
(repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a
sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii
conjunctiilor copulative .
12.utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice,
interogatii, imagini etc)
Stilul oficial (juridic-administrativ)
A. STILUL JURIDIC
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituia, Codul penal,
Codul muncii etc), texte elaborate de organul judiciar

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

7.
-funcie referenial
-enunuri cu form impersonal
-coninut normativ;
-enunuri clare, lipsite de ambiguitate;
-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definii;
-folosirea clieelor formale;
-utilizarea unor cliee care indic atitudinea necesar (se completeaz cu majuscule, se
scrie numai n chenarul albastru, se va completa, se
scrie cu litere de tipar etc);
-respect proprietatea termenilor;
-folosete terminologia de specialitate;
-folosete neologisme;
-n raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;
-conform relaiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emitor - specializat, adic
organul legislativ; n acest tip de text, emitorul d receptorului instruciuni n legtur
cu modul n care trebuie neles textul. Instruciunile sunt realizate prin mijloace lexicale
(trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau prin mijloace formale (art. 1,2).
Receptorul este de obicei specializat - cel care trebuie s aplice legea, dar i
nespecializat - cel care vrea s cunoasc legea.
-conform efectului mesajului: Acord, fiindc autorii sunt persoane credi-tabile n
domeniul juridic. Emitorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de
discurs unde funcia perlocuionar este controlabil).
-conform funciei mesajului: informare, educare.
-conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru, prohibitiv.
CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul
administrativ.

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

enunuri cu form impersonal
coninut normativ
enunuri clare, lipsite de ambiguitate
inventar lexical cu termeni clar definii
prezena clieelor
respect proprietatea termenilor
folosete terminologia de specialitate
Stilul artistic (beletristic)

Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a

limbajului (expresiva, sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.
CUPRINDE: operele literare n proz, versuri i operele dramatice; tot aici
pot fi incluse eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:
8.

1. libertatea pe care autorul i-o poate lua n raport cu normele limbii

literare;
2. contrastul dintre sensul denotativ i sensul conotativ al cuvintelor (n
special n poezie, prin modul neobinuit n care se folosesc cuvintele);
3. caracterul individualizat al stilului;
4. unicitate i inovarea expresiei;
5. bogie lexical - din punct de vedere statistic;
6. sensuri multiple ale aceluiai cuvnt;
7. nglobeaz elemente din toate stilurile funcionale, dar i din afara
limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente
de jargon);
8. mesajul are funcie poetic, centrat asupra lui nsui, asigurndu-i
acestuia o structur care l face perceptibil la nivelul formei i adesea
uor de fixat n memorie. Prin funcia poetic, un mesaj nu mai e un
simplu instrument, un vehicul pentru informaie, ci un text interesant
n sine: plcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnana mesajului e
produs de simetrii, repetiii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcia
poetic se manifest desigur n poezie, dar nu numai n ea; e prezent
n vorbirea curent, n expresii i locuiuni populare, n sloganuri,
proverbe etc.
9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite
calitati, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii,
sentimente;
10.o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si
faptul ca fiecare autor isi are propriul stil;
11.bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical,
termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou
etc);
12.extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor
termeni;
13.cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
15.
CALITILE GENERALE ALE STILULUI:
-Claritate: exprimarea clar a gndurilor i a sentimentelor.
9.

-Proprieti: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gndurilor i sentimentelor.

-Corectitudine: respectarea normelor limbii n organizarea comunicrii.
-Precizia: utilizarea riguroas a termenilor n organizarea enunurilor.
-Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literar.
Dictionarului de termeni literari, din fr. style, lat. stylus, cu sensul
"condei, compozitie". In poetica traditionala nsemna modul de exprimare
scrisa sau orala.
Se pot distinge:
1. stilul propriu unui gen sau unei specii literare (stilul dramatic, epic,
liric)
2. stilul unui curent artistic (romantic, clasic, realist etc)
3. stilul epocii
4. stilul national
Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice,
sintactice, topice) poate caracteriza un vorbitor sau o colectivitate (grup);
Tudor Vianu definea stilul ca fiind expresia unei individualitati.
n limba romana contemporana exista cinci stiluri
functionale: stiintific, oficial (juridic-administrativ),
publicistic,beletristic (artistic), si colocvial (familiar).
1. Stilul stiintific
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte,
fenomene, fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte,
in lucrarile stiintifice; comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva;
accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc., astfel ca
functia limbajului este cognitiva;
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori,
savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice
urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale.
10.
CARACTERISTICI:

1. are functie exclusiv referentiala;

2. trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor
rationamente logice, deductive, argumentate;
3. respecta proprietatea termenilor;
4. se folosesc multe neologisme;
5. conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv,
explicativ.
6. conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi
specializat (chimis, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este
specializat sau nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi
determinata de emitator prin numirea publicului-tinta sau
nedeterminata.
7. conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane
creditabile in domeniul stiintific.
8. conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar
(functie colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant
inainte).
9. conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru.
10.folosirea cuvintelor monosemantice;
11.claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a
propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;
12.utilizarea sensului propriu al cuvantului;
13.un grad mare de tranzitivitate;
14.fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati
sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme
si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat ,
contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide (biolog,
geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri,
simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre
compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica
(filozofica, economica, politica, botanica, etc); studiul; comunicarea;
referatul; eseul;
PARTICULARITATI LINGVISTICE:
Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme,
prefixoide;
11.
Morfologice:Substantive abstracte, pluralul
autorului; Sintactice: Coordonarea si subordonarea; Stilistice:fara figuri de
stil si digresiuni.

Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic (terminologie cu caracter

orientat practic), limbajul religios (terminologie arhaica, solemna,
conservatoare si cu incarcatura emotiva), limbajul poetic (terminologie
accesibila si cu tehnici persuasive).
Nota! -Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte
(argumentativ, descriptiv, informativ, explicativ, injoctiv). -Argumentarea
este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele argumentative
afirma sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false,
idei, convingeri, atitudini. Intr-un text stiintific argumentarea are functie
referentiala, dar intr-un text jurnalistic ea are functie conativa.
2. Stilul oficial (juridic-administrativ)
A. STILUL JURIDIC
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituia, Codul penal,
Codul muncii etc), texte elaborate de organul judiciar.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:
-funcie referenial;
-enunuri cu form impersonal
-coninut normativ;
-enunuri clare, lipsite de ambiguitate;
-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definii;
-folosirea clieelor formale;
-utilizarea unor cliee care indic atitudinea necesar (se completeaz cu
majuscule, se scrie numai n chenarul albastru, se va completa, se
scrie cu litere de tipar etc);
-respect proprietatea termenilor;
-folosete terminologia de specialitate;
-folosete neologisme;
-n raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;
-conform relaiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emitor - specializat,
adic organul legislativ; n acest tip de text, emitorul d receptorului
instruciuni n legtur cu modul n care trebuie neles textul. Instruciunile
12.
sunt realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau
prin mijloace formale (art. 1,2).

Receptorul este de obicei specializat - cel care trebuie s aplice legea, dar i
nespecializat - cel care vrea s cunoasc legea.
-conform efectului mesajului: Acord, fiindc autorii sunt persoane creditabile n domeniul juridic. Emitorul poate controla efectul mesajului asupra
receptorului (tip de discurs unde funcia perlocuionar este controlabil).
-conform funciei mesajului: informare, educare.
-conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru, prohibitiv.
PARTICULARITI LINGVISTICE
Lexicale:terminologie specifica Morfologice:substantive provenite din
infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a trebui", verbul "a putea";
-Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexivpasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme
impersonale; -Expresii verbale impersonale. Sintactice:Coordonare
sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze coordonate; Stilistice:clisee;
-elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.
B. STILUL ADMINISTRATIV
CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul
administrativ.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:
enunuri cu form impersonal
coninut normativ
enunuri clare, lipsite de ambiguitate
inventar lexical cu termeni clar definii
prezena clieelor
respect proprietatea termenilor
folosete terminologia de specialitate
are un numr mai mare de formule fixe dect stilul juridic (cerere,
telegram etc.)
obiectiv i impersonal
accesibil, clar i precis
conform relaiei E-R beneficiar. Emitor - specializat adic organul
legislativ. Receptorul este de obicei specializat - cel care trebuie s aplice
legea.
conform efectului mesajului: Acord, fiindc autorii sunt instituii
creditabile n domeniul administrativ, (act oficial)
13.
Not! n cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului

vizeaz acordul/ dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare.

conform scopului: funcie conativ.( care este rezultat din experiena
personal, din context;)
conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru, prohibitiv.
PARTICULARITI LINGVISTICE
Lexicale:Terminologie specific: adeverin, adres, cerere, certificat,
domiciliu, dosar indemnizaie
Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui",
verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la
diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si
expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale.
Sintactice: - constructii infinitivale; -fraze coordonate;
Stilistice -fara figuri de stil
3.Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public;
este stilul prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o
anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice, economice,
artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt: monologul scris (in presa si
publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral (dezbaterile
publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris);
ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL,
MASA ROTUNDA, STIREA, ANUNTUL PUBLICITAR
CARACTERISTICI ALE STILULUI
-are funcie de mediatizare a evenimentelor; conine informaii economice,
politice, sociale; influeneaz opinia public (discurs persuasiv); n
conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raiunii sau
afectivitii;strategia persuasiv se bazeaz pe argumente:
A.persuasiunea adresat raiunii aduce argumente de specialitate, de tip
cauz-efect; (cauze-situaie de analizat i/ sau problem-soluii-rezultate/
modaliti de aplicare a soluiilor);
B.persuasiunea adresat afectivitii aduce argumente de popularitate,
superioritatea unor produse n raport cu altele similare, mrturia unor
14.
beneficiari ai produsului, tradiie, grija fa de destinatar.

dimensiunea persuasiv ine de publicitar;; are funcie conativ; exprim

atitudini; orientat spre maxim accesibilitate i actualitate ; utilizarea limbii
literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian; receptivitatea la
termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru
inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite
a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un
singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii, enumeratii,
exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare
sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative ;utilizarea unor
mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini
etc)
Textul ficional/literar
-este reprezentarea imaginaiei scriitorului
-are caracter subiectiv
-scopul: s plac, s atrag cititorul, s-i stimuleze emoiile, sdezvolte un
adevr general ascuns ntr-unul particular;s emoioneze
-are caracter expresiv
-mesajul este codificat prin intermediul mijloacelor stilistice(procedeelor
expresive)
-limbajul este format de bogie lexical; sunt folosite cuvinte cu
sensconotativ, secundar, figurat (care dau natere la imagini poetice,ntruct
se adreseaz sensibilitii); un cuvnt are sensuri multiple,contextual
valabile.
Textul ficional/literar
-este reprezentarea imaginaiei scriitorului
-are caracter subiectiv
-scopul: s plac, s atrag cititorul, s-i stimuleze emoiile, sdezvolte un
adevr general ascuns ntr-unul particular;s emoioneze
-are caracter expresiv
-mesajul este codificat prin intermediul mijloacelor stilistice(procedeelor
expresive)
-limbajul este format de bogie lexical; sunt folosite cuvinte cu
sensconotativ, secundar, figurat (care dau natere la imagini poetice,ntruct
se adreseaz sensibilitii); un cuvnt are sensuri multiple,contextual
valabile.
15.

Textul nonficional/nonliterar
-conine relatarea unor informaii
-are caracter obiectiv
-scopul: s informeze
-are caracter explicativ
-comunicarea este clar, concis, fr ambiguiti; posibilitatea
deinterpretare este redus
-limbajul este un standard, riguros, cuvintele sunt folosite cu sens propriu,
denotativ, cptnd valoarea unor concepte; cuvintele suntspecializate,
specifice domeniului profesional cruia i aparin
Text memorialistic
Lucrare beletristic cu caracter evocator, coninnd nsemnri asupra eveni
mentelor petrecute n timpul vieii autorului (i la care a luat i el parte)
texte care fac parte din scrierile personale alturi de jurnal, biografie i autobiografie
; instanele comunicrii (autor, narator, personaj) se regsesc n aceeai persoan;
identitatea dintre cele trei instane ale comunicrii (autor, narator, personaj) face ca
textuls aib funcie referenial (contextul este situaia n care are loc
transmiterea mesajului;funcia referenial se refer la obiectul comunicrii - respectiv
referentul - adic elementulrealitii selectat de emitor pentru coninutul mesajului)
; n acest context evenimentele prezentate tind spre obiectivare;
coninutul memoriilor are n centru o privire retrospectiv asupra vieii celui care le scrie;
dac evenimentul narat se refer la viaa public a emitorului, atunci el va fi
prezentatntr-un aspect care corespunde de obicei rolului social pe care acesta 1-a avut n
epoc

16.