Sunteți pe pagina 1din 1

Inoportunitatea pedepsei capitale

Viata este cel mai de pret dar pe care l-a primit omul de la Dumnezeu.
Daca analizam cu atentie proto-istoria si istoria neamului omenesc vom
observa numeroase motive care sustin inlaturarea pedepsei capitale. Una
dintre operele fundamentale ale omenirii ne releva solutia pe care a luat-o
Dumnezeu cu primul ucigas: este vorba despre Cain, fiul primei perechi de
oameni, Adam si Eva, care l-a ucis pe fratele sau Abel din invidie.
Dumnezeu insusi pronunta pedeapsa impotriva lui Cain, dar nu il ucide, ci il
condamna sa fie zbuciumat si fugar pe pamant, si chair ii pune semn ca
animalele salbatice sa nu-l ucida pe Cain.
Mai tarziu Dumnezeu transmite omenirii prin Moise ,,Decalogul care in
porunca a sasea ne spune foarte clar: Sa nu ucizi! Porunca este foarte
lapidara, dar din analiza ei rezulta ca nu exista niciun motiv, fie chiar si
omorul care sa justifice omuciderea. Crestinismul socoteste omuciderea
intre pacatele strigatoare la cer, unele dintre cele mai grave delicte.
Chiar daca crestinismul a propovaduit inca de la inceputurile sale legea
iubirii si a iertarii crestinesti, oamenii nu au renuntat usor la pedeapsa
capitala care ne duce cu mintea la primitiva lege a talionului: ochi pentru
ochi si dinte pentru dinte.
Luand in considerare faptul ca in vechime de foarte multe ori au fost
condamnati la moarte oameni complet nevinovati, putem obtine si din istorie
un argument solid impotriva pedepsei capitale.