Sunteți pe pagina 1din 6

"ENIGMA OTILIEI" DE G.

CALINESCU - TIP ESEU CU PARTICULARITATI


Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, despre trasaturi ale
romanului, ilustrate intr-o opera literara care apartine lui G. Calinescu,
pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie:
Perioada interbelica este una de mare inflorire a prozei
romanesti, de depasire a unui spirit oarecum provincial, o perioada de
ascensiune a romanului romanesc si de sincronizare cu valorile
europene, proza romaneasca orientandu-se dominant spre romanul de
analiza. Pentru a face legatura intre romanul "de creatie" - G.
Ibraileanu, adica "Ion" de Liviu Rebreanu si romanul "de analiza" - G.
Ibraileanu, in speta Concert din muzica de Bach de H. P.
Bengescu, G. Calinescu, pentru a demonstra vitalitatea formulei
balzaciene si a completa veriga lipsa, scrie romanul obiectiv de tip
balzacian Enigma Otiliei publicat in anul 1938. Ca romancier se
evidentiaza prin romane precum Cartea nuntii , Bietul Ioanide ,
Scrinul negru , ca istoric literar prin lucrarea Istoria Literaturii
Romane de la Origini pana in Prezent , ca publicist prin opera
Cronica mizantropului si Cronica optimismului , ca poet
prin Lauda lucrurilor si Poezie si ca dramaturg Ludovic al
XIX-lea . Fiind o specie literara a genului epic in proza, de marime
substantiala, complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin
dezvoltarea unei problematici grave, na 444e44e ratiune fictiva in care
actiunea, bazata pe evenimente reale, se desfasoara pe mai multe
planuri si este sustinuta de numeroase personaje bine individualizate,
antrenate de o intriga complicata, Enigma Otiliei isi demonstreaza
statutul de roman.
Primul argument ce sustine caracterul obiectiv balzacian al
operei il constituie atenta observatie a socialului - C. Glodeanu,
observabila in tema sociala, avand ca subteme banul, zeul la care
se inchina toti - Balzac, tema mostenirii, a clanului familial, a iubirii
osciland intre cea paterna si erotica. "Observarea umanitatii sub
latura morala"- C. Glodeanuvizeaza in cazul acesta conflictul dominant
care este reprezentat de lupta pentru mostenire. Discursul narativ se
desfasoara lent, gradat, catre punctul care va accelera ritmul si anume
caderea lui mos Costache. Tema principala vizeaza astfel viata
burgheziei bucurestene la inceputul secolului al XIX-lea,societate
degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a

romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache


Giurgiuveanu, care concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlalte
personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire.
Un alt argument ce sta in favoarea caracterului obiectiv al
acestui roman este modul de constructie al firului epic, acesta
construind"fresca Bucurestiului de dinainte de primul razboi mondial",
si fiind structurat pe doua planuri care se intrepatrund si se determina
reciproc: destinul tanarului Felix Sima si istoria unei mosteniri.
Actiunea incepe Intr-o seara pe la inceputul lui iulie 1909, cu putin
inainte de orele zece , cand Felix Sima, un tanar de optsprezece ani,
absolvent al Liceului Internat, soseste la Iasi, pe strada Antim din
Bucuresti, acasa la Costache Giurgiuveanu, tutorele sau. Secventele
ce constituie expozitiunea sunt realizate prin prisma descrierii
calinesciene, validandu-se "gustul pentru detaliu", descrierea devenind
individualizatoare, simbolica, in spatele elementelor arhitecturale, de
interior sau de exterior ascunzandu-se elemente de profil moral ale
personajelor. Prima descriere balzaciana din roman fiind cea a caselor
din Antim: Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea
cat superior , traducand lipsa de aspiratii intelectuale ale
personajelor: Titi, Aurica, Aglae, Marimea neobisnuita a ferestrelor,
in raport cu forma scurta a cladirilor traduce contrastul dintre esenta
si aparenta, dintre ceea ce vor sa para unele personaje si ce sunt in
realitate, ciubucaria ridicola prin grandoare vizeaza ridicolul,
pretiozitatea, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute
insa din var si lemn vopsit denotand zgarcenia, umezeala care
dezghioca varul si uscaciunea care umplea lemnaria traduce
decrepitudinea, ramolismentul personajelor - Simion Tulea, facea
din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice
denotand caracterul mimetic al personajelor, lipsa de originalitate - Titi
Tulea. In casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele sau, tanarul o va
cunoaste pe Otilia si pe toti ceilalti care se aflau in jurul unei mese
rotunde jucand carti si table. El se integreaza vietii ciudate din acest
spatiu si modului lor de viata. Felix se ofera sa-l mediteze pe Titi Tulea,
fiul lui Simion si a Aglaei, care la douazeci si doi de ani nu terminase
inca liceul, dar colaborarea nu dureaza niciodata mult. Olimpia, fata
mai mare a Aglaei traieste in concubinaj cu Stanica Ratiu, un avocat
care nu profeseaza din lipsa de procese. Dupa ce devin parinti si
Stanica se preface ca este bolnav de inima, Simion ii da fiicei sale
casa promisa si cei doi se casatoresc, insa copilul de doua luni este

uitat cu desavarsire si moare. Intr-un alt plan narativ Leonida


Pascalopol, un mosier bogat, vine zilnic in casa lui Giurgiuveanu
pentru a o vedea zilnic pe Otilia. In acelasi timp Felix se indragosteste
de Otilia si ii reproseaza acesteia familiaritatea excesiva pe care i-o
acorda mosierului. Timpul petrecut de Felix si Otlia la mosia din
Baragan a lui Pascalopol face ca iubirea tanarului sa devina din ce in
ce mai puternica, dar fata il sfatuieste sa nu se gandeasca la iubire
inainte de a-si face o cariera. Reveniti in Bucuresti, Otilia este mereu
barfita de familia Tulea, iar Felix se inscrie la Facultatea de Medicina.
Costache amana la nesfarsit sa o infieze pe Otilia si sa-i deschida un
cont in banca. Felix afla din intamplare care erau de fapt sursele de
venit ale batranului. Un alt episod se refera la Titi Tulea, care se
indragosteste de sora unui coleg, Ana, cu care este obligat sa se
casatoreasca fara stirea Aglaei. Insa proaspata nora nu este agreata si
Aglae ii ordona lui Titi sa divorteze, acesta refuzand ferm. Otilia
pleaca brusc cu Pascalopol la Paris, spre invidia Auricai, o alta fiica a
Agalei, fata batrana prin vocatie. Intre timp, Stanica ii face cunostinta
lui Felix cu Georgeta, o curtezana, cu care are o relatie amoroasa, iar
in familia Tulea, Simion este internat la un sanatoriu de boli nervoase
unde este definitiv abandonat. Dupa intoarcerea Otiliei si a lui
Pascalopol, mos Costache sufera un atac cerebral nu foarte violent,
dar care mobilizeaza pe membrii clanului Tulea care asteapta de mult
moartea batranului. Acest moment poate fi considerat un punct
culminant al diegezei. Giurgiuveanu isi revine, dar refuza sa faca
testament sau sa depuna banii la banca. Urmeaza o a doua cadere a
lui mos Costache, fiindu-i tot mai frica de Stanica. Gasind momentul
favorabil, determinand-o pe Otilia sa plece in oras, acesta intra in
camera bolnavului si il devalizeaza, intamplare fatala pentru batran si
deznodamant al desfasurarii actiunii romanului. Imediat sosesc Aglae
si ceilalti, dar eforturile lor de gasire a banilor esueaza lamentabil. Felix
o va parasi pe Otilia nemaiavand nevoie de ea, iar Otilia ii explica lui
Felix ca este prea tanar pentru ea, dar vrea sa-i demonstreze in
absenta unor acte iubirea ei, acesta respectand-o prea mult pentru a
face acest lucru. A doua zi pleaca la Paris cu Pascalopol. Finalul
romanului consemneaza destinele personajelor: Otilia se casatoreste
cu Pascalopol si ulterior devine sotia unui conte: Felix ajunge profesor
universitar si are o casatorie fericita; Stanica Ratiu se insoara cu
Georgeta si devine proprietarul unui bloc de locuinte. Felix se
intalneste in tren cu Pascalopol, acesta aratandu-i o fotografie a Otiliei,
dar acea femeie frumoasa nu era fata nebunatica pe care o stia Felix,

finalul romanului ramanand deschis in privinta destinului Otiliei, care


credea de la inceput ca Felix avea sa faca o cariera stralucitoare,
neincomodata de o dragoste nepotrivita .
Al treilea argument ce statuteaza caracterul obiectiv al acestui
roman rezida in "zugravirea unor caractere bine individualizate", modul
de individualizare al personajelor fiind realizat tot in descendenta
balzaciana, fiind uzitate modalitati tipice scriitorului francez, lucru care
evidentiaza si el balzacianismul romanului. G. Calinescu prezinta
lumea ca pe un spectacol grotesc, teatral, in care personajele sunt
niste masti, nu au consistenta sufleteasca, ci sunt chipuri umane,
fiecare erou al romanului fiind dominat de o trasatura de caracter
puternica , definindu-l in esenta sa morala: Costache Giurgiuveanu
este tipul avarului, Stanica Ratiu este tipul parvenitului, Aglae este
baba absoluta fara cusur in rau -N. Manolescu, Simion Tulea este
dementul senil -N. Manolescu, iar Titi Tulea este "imbecilul placid"N. Manolescu. Aceste personaje-tip urmaresc sa devina mostenitorii
personajului-pivot Costache si se caracterizeaza prin trasaturi negative
de caracter: avaritie, rapacitate, avarism, invidie, ura. Portretele sunt
realizate pe baza descrierii explicative si a interpretarii fiziognomonice.
Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului
intruchipand avarul si inscriindu-se in descendenta lui Hagi-Tudose al
lui Delavrancea, Harpagon al lui Moliere sau Felix Grandet al lui
Balzac, distantandu-se insa de acestia prin faptul ca nu este
dezumanizat din cauza patimii pentru bani. Aspectul exterior si interior
al casei paraginite trimite, cu toate detaliile descriptive: (. . . )totul in
cel mai antic stil( . . . ). Zidaria era crapata si scorojita in foarte multe
locuri , si peretii grosolan tencuiti si zugraviti cu sablonul si cu
mana , trimit catre avaritia personajului, arhitectura casei sugerand
intentia de a executa grandiosul clasic in materiale nepotrivite .
Gesturile, balbaiala, raguseala sa sunt arme de aparare, reactii
provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi pus in situatia de a da
vreun ban cuiva care ii cere. La sosirea sa, Felix descopera un om
total diferit de cel pe care si-l imaginase: un batranel subtire si putin
incovoiat , cu o chelie de portelan, cu "fata spana, buzele galbene de
prea mult fumat, cu ochii clipind rar si moale. Celelalte personaje sunt
atipice, sustinand totusi pregnant diegeza. Critica insa nu ezita sa le
eticheteze si pe acestea: Otilia este fata enigmatica, Felix este
studentul orfan, un intelectual in devenire, iar Pascalopol este barbatul
matur -N. Manolescu. Otilia Marculescu, fiica celei de-a doua sotii a lui

Giurgiuveanu, este personajul eponim si cel mai spectaculos al


romanului. Prezinta prin prisma tiparului narativ al lui W. C. Both din
"Retorica romanului" , Otilia este personaj tridimensional avand un
caracter complex si contradictoriu prin evolutia sa. Portretul fizic,
realizat prin caracterizare directa, sugereaza trasaturile sale morale,
de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, inocenta si maturitate:
Fata subtirica,imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar
stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii
intinse cu franchete un brat gol si delicat. . . . Otilia este un personaj
complex, cu un comportament derutant prin prezenta unor elemente
contradictorii: amestecul de inocenta si maturitate, iubire si ratiune,
detasare de planul material al existentei, dar ravnirea hainelor de lux.
Camera sa o defineste intru totul prin detalii cu semnificatii
caracteriale: o masa de toaleta , trei oglinzi mobile si cu multe
sertare, (. . . )un scaun rotativ pentru pian , ce ar putea simboliza firea
ei imprevizibila. Parerile celorlalte personaje despre Otilia sunt de
multe ori diametral opuse. Rezulta un portret realizat intre oglinzi
paralele, cu elemente care o dezvaluie si altele care o ascund,
procedeul fiind numit tehnica reflectarii poliedrice: Mos Costache o
iubeste pe Otilica , pe fe-fetita mea , Felix o considera foarte
frumoasa, culta si talentata si in plus o fata admirabila ,
Pascalopol o priveste ca o femeie in devenire, cu care are
rabdare: e ca o randunica , Stanica Ratiu o considera o femeie cu
spirit practic , Aglae o crede zanatica , dezmatata ,
stricata iar Aurica o include intr-o categorie inferioara: o fata de
conditia ei . Faptele o dezvaluie altruista, grijulie fata de cei apropiati
iar imbracamintea o arata doritoare de lux dar si de bun gust. Felix
Sima, definit chiar de Calinescu martor si actor , este personaj in
roman prin actiunile si faptele sale, dar tot el introduce cititorul intr-o
lume necunoscuta prin imaginile reflectate in constiinta sa, de aceea
are un statut complex. Portretul fizic ilustreaza trasaturile morale ale
tanarului de optsprezece ani: fata ii era juvenila si prelunga,
aproape feminina sugereaza delicatetea sufleteasca, nasul de o
taietura elenica ii dadea o nota voluntara, iar imbracamintea, desi
o uniforma de licean , ii dadea un aer barbatesc si elegant.
Comportamentul, gesturile sale contureaza o fire analitica, rationala,
lucida si un spirit de observatie dezvoltat. Ambitios, invata si face
eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional, dar ferm si
tenace devine profesor universitar si o autoritate in medicina. G.

Calinescu sustine astfel prin personajele sale celebra asertiune a lui


Balzac conform careia personajele fac concurenta starii civile .
Al patrulea argument in scopul demonstrarii caracterului
obiectiv al operei de factura balzaciana Enigma Otiliei rezida in modul
de elaborare al discursului narativ prin "naratiunea la persoana a III-a
si mentinerea naratorului omniscient" si tiparul narativ auctorial, cel
mai potrivit pentru acest tip de roman. Perspectiva narativa este
heterodiegetica cu intamplarile narate de catre un narator
omniprezent, detasat si obiectiv care nu participa la evenimente nici
ca personaj, nici ca martor, dar care prefera uneori focalizarea interna
fixa, centrata pe Felix, un narator demiurg.
Stilul uzitat este un alt argument ce coroboreaza
obiectivitatea acestui roman balzacian, stil caracterizat prin precizia
notatiei si observatiei, cu fraze ample cu multe determinari ce
alterneaza cu fraze scurte, concise, caracterul scenic al unor secvente,
naratiunea impletita cu dialogul si descrierea, cat si prin limbajul bogat
in neologisme, autenticitatea operei calinesciene fiind conferita si de
atitudinea calinesciana de homo ludens prin inclinatia spre joc si
ironie totul realizandu-se prin intermediul limbajului elegant, superior.
Considerand aceste trasaturi atenta observatie a socialului,
zugravirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului,
observarea umanitatii sub latura morala, fresca Bucurestiului de
dinaintea primului razboi mondial, naratiunea la persoana a treia si
mentinerea naratorului omniscient constituie trasaturi predilecte ale
romanului de tip balzacian, asimilate si de G. Calinescu. ce
coroboreaza si caracterul obiectiv al romanului Enigma Otiliei se poate
afirma ca aceasta este o opera obiectiva de tip balzacian, considerat
de Mircea Cartarescu si un metaroman anticipand astfel si
postmodernismul.