ok, e destul de tarziu dar o sa incerc sa iti raspund cat de bine imi vine in minte

acum. Determinismul e ceva care spune ca un fenomen trebuie sa aiba o cauza

pentru ca acesta sa poata avea loc. Dar, noi aplicam aceasta chestii asupra
naturii, asupra fenomenelor din univers. Daca te duci inainte de big bang, un
numar destul de mare de oameni de stiinta sunt acum de acord ca inainte de
formarea universului nu exista timp-spatiul, ceea din ce este format universul(si
asupra caruia se aplica legile universului, inclusiv determinismul). Deci, daca nu
exista timp si nici spatiu si nici energie, si noi actualmente nu avem nici o
metoda de a detecta cum era inainte de asta, nu putem stii ce legi guvernau
deci nu putem spune ca determinismul se aplica in asemenea situatii.Si chiar
daca vrei sa aplici regula determinismului, doar fiindca oamenii de stiinta nu au
gasit inca sursa(daca chiar exista asa ceva) a big bangului , nu inseamna ca
aceasta nu exista. E mai bine pentru oameni de stiinta sa spuna nu stiu, decat sa
spuna ca stiu cand nu au destule dovezi. De asemenea, este un fizician care a
scris o carte in care explica ce se defineste in stiinta prin Nimic,( o definitie mult
mai complexa decat lipsa materiei).Si ti-am zis de atatea ori ca teoria big
bangului nu e singura teorie.(nu teorie=banuiala ci teorie stiintifica= chestie care
este formata pe baza unor dovezi si care a fost pusa la indoiala si testata)
dovezi cum ar fi expansiunea universului, sunetul care inca se aude de la big
bang, si muuulte altele.Teoria big bangului explica mai mult felul in care
universul a evoluat, si nu e asa de interesata de cum a aparut (tot e ceva foarte
important.) chiar daca a aparut din nimic sau daca un extraterestu dintr-un
univers paralel care a ragait si a format materia, asta nu schimba prea mult felul
in care a evoluat, lucruri de care suntem destul de siguri. De asemenea , atunci
cand a aparut universal, acesta era de o marime extreme de mica, si se stie ca la
nivel quantic, legile normale ale naturii nu prea mai au valoare, ci aici intra in
actiune legiile quantice. Si daca tot mergem pe respectarea determinismului,
atunci, daca dumnezeu a creat universul cine l-a creat pe dumnezeu?( intrebare
cam copilareasca, fiindca tu o sa spui ca dumnezeu a fost dintotdeauna,whateva)
Daca material nu poate aparea din nimic, ceea ce nu poate, atunci cum a reusit
dumnezeul tau sa creeze totul?( din nou, el e atotputernic si este deasupra
legilor noastre naturale, poate sa face ce vrea muschiu lui). Am invatat la
filozofie ca unii oameni cred ca spiritualul e dincolo de materie( nu uita ca
filozofia e in marea ei majoritate doar opinie, chiar daca e foarte bine gandita).
Deci, oameni aia au adus argumente destul de bune ,din cate s-ar parea , pentru
existent unui suflet, dar au uitat de stiinta, care cere dovezi, (si unele credibile,
nu oameni din mijlocul muntilor care spun ca au vazut cum zbura Krishna pe un
ponei zburator[caz extreme]). Din cauza asta stiinta nu accepta orice idee pe
care o are orice om, oricat de populara ar fi ea, si de asta filozofi nu prea sunt
priviti prea bine de oamenii de stiinta. Daca vrei sa ma faci sa cred ca exista un
spirit, de ce nu vii cu niste argumente care sa aiba sens si care sa poata fi
testate stiintific( sufletul e ceva care nu poate fi testat, sau gasit, fiindca e foarte
complex[raspunsul tau, cel mai probabil])daca vrei sa spui ca sufletul e ceea ce
ne ofera sentimente si ne lasa sa gandim, nu uita de constiinta, care porneste
din creier(nu din inima, organ care din cate stiu eu are ca principal functie
pomparea sangelui, si nu operatiile mintale). O mare majoritate din facultatile
de psihologie de prestigiu din America precizeaza la inceputurile lectiilor lor ca

cei care vor sa urmeze cursurile trebuie sa lase deoparte orice credinta ar avea
ei despre faptul ca noi gandim cu orice altceva decat creierul (cred ca oameni aia
se pricep destul de bine la ce zic, si iti mai ofera si argumente si dovezi{wow}).
In legatura cu de ce imi e asa de greu sa nu cred in existent lui dumnezeu, nu imi
e deloc greu, chiar imi e foarte usor.As putea sa iti pun exact aceiasi intrebare si
tie, (de ce iti e asa de greu sa crezi in allah, zeus, krishna, sau oricare alt zeu din
cei nu stiu cate zeci de mii pe care omenirea ia inventat de-a lungul istoriei. In
privinta asta poti fi considerat si tu ateu, numai ca tu esti numai 98% pe cand eu
zic ca de ce sa nu mergem la 100%. Si eu nu sunt numai ateu, mai zic cateodata
si cuvantul agnostic, care arata faptul ca nu posed informatii destul pentru a
spune suta la suta sigur ca un dumnezeu nu exista, fiindca nu pot. Dar sit u poti
fi considerat agnostic, fiindca nu poti spune 100% sigur ca dumnezeu exista, e
imposibil la momentul actual( dare u am auzit cuvantul lui dumnezeu si am
vorbit cu el[ la fel si musulmani si hinduisti, si la fel si oameni aia de la spitalul 4
care zic ca au vorbit cu catelul lor]). Eu a decis sa nu imi irosesc viata pe o
banuire (sau poate palnul malefic al masoniilor de a ne controla prin prezentarea
in lume a unui idol imposibil de contactat, dar care isi impune regulile asupra
celori care il venereaza!!!) si asa ca mai bine imi traiesc vietusoara mea cum
vreau eu, in limita unor reguli morale bineinteles, si ma bucur de timpul pe care il
mai am ramas, fiindca life is a one way ride.Nu cred ca am de pierdut daca nu
cred in dumnezeul in care crezi tu.(care e foarte diferit fata de dumnezeul in care
cred pana si oameni destui de apropiati de tine{Toata lume isi creaza propriul
dumnezeu, si uite asa putem vorbi despre o evolutie a religiei, ironic, cu?}) Cred
ca am zis ce am avut de zis, probabil multe din chestiile pe care le-am scris nu is
foarte bine enuntate, dar nu am chef sa citesc din nou asta, si oricum daca chiar
ai vrea sa stii mai multe lucruri, sunt oameni care explica mult mai bine decat
mine chestiile astea si care stiu mult mai multe chestii( they are called
scientists). In concluzie, la mine nu exista credinta fiindca nu pot crede in ceva
doar fiindca asa scrie intr-o foarte veche, sau fiindca mi se spune ca e bine sa
cred.