Sunteți pe pagina 1din 11

1.

Conceptul de politica de pret in industria hoteliera


2. Tehnici de stabilire a tarifului pe camera
2.1. Tehnica miimii
2.2. Formula lui Hubbart
1. Conceptul de politica de pret in industria hoteliera
Teoria preturilor si a cererii are o relevanta specifica in problemele practice ale turismului.
Particularitatile pretului in turism:
Pretul este numai unul dintre mijloacele prin care se poate influenta cererea si, ca atare,
volumul vanzarilor din turism;
Flexibilitatea in fixarea preturilor este, de regula, foarte importanta.
1.1. Politica de pret
Politica de pret poate fi definita ca o decizie sau o serie de decizii, luate de catre conducerea
firmei, bazate pe analiza prealabila a costurilor si a situatiei de piata (intensitatea cererii,
dimensiunea pietei, nivelul de preturi, competitie) si avand ca scop de a se realiza un anumit
obiectiv sau un set de obiective (un anumit volum de vanzari, un anumit profit, o anumita
incasare) in cadrul unui plan general de actiune.
Abordari ale politicii de pret
A Abordari simple
B Abordari complexe
C Abordari in trepte
A. Abordarile simple
Abordarile simple se bazeaza mai putin pe cercetari si analize de cost si mai mult pe intuitia
managerilor. Acestea nu sunt in general recomandate, dar pot fi intalnite in practica hoteliera:
1 Abordarea concurentiala este o metoda de reactie sau de tipul asteapta sa vezi (wait
and see), deoarece preturile sunt modificate in sus sau in jos, in functie de schimbarile
de pret ale concurentilor.
2 Abordarea de tip urmareste liderul este o forma modificata a abordarii concurentiale si
este folosita in general de firmele mici care asteapta ca liderul sau liderii de piata sa
introduca noile preturi si apoi isi fixeaza propriile preturi in functie de tendinta impusa de
firmele mari.
3 Abordarea intuitiva este o metoda mai putin stiintifica, deoarece nu implica nici o
cercetare asupra costurilor, preturile concurentei sau a asteptarilor consumatorilor. Multi
au numit-o abordarea curajului, deoarece se bazeaza cel mai mult pe intuitia managerului.
4 Abordarea traditionala sau regula degetului mare
Factori de influenta a preturilor
Caracteristicile consumatorului;
Obiectivele generale ale firmei;
Imaginea si pozitionarea firmei pe piata;
Volumul cererii;
Costurile actuale si costurile potentiale;
Concurenta;
Canalele de distributie;
Servicii suplimentare si facilitati;
Consecventa in raport cu elementele mix-ului de marketing.
1

B. Abordarile complexe
Abordarile complexe au in vedere consecintele pe care deciziile privind tarifarea le pot avea
asupra activitatii lor. Ele se refera in principal la tarifarea tinta bazata pe un obiectiv orientat
spre profit. Cea mai cunoscuta metoda de tarifare tinta este formula lui Hubbart.
C. Abordarea in trepte a tarifarii
Abordarea in trepte include urmatorii pasi:
1 Determinarea obiectivelor companiei si a obiectivelor specifice ale tarifarii.
2 Identificarea si analiza pietei sau a pietelor tinta.
3 Luarea in consideratie a imaginii companiei si a pozitionarii serviciilor sale fata de piata
sau de pietele tinta.
4 Previzionarea cererii pentru servicii la diferite niveluri ale pretului.
5 Determinarea costurilor de producere a serviciilor.
6 Evaluarea reactiilor posibile ale concurentei la preturile firmei.
7 Luarea in consideratie a impactului preturilor asupra agentilor de turism intermediari.
8 Luarea in consideratie a impactului preturilor asupra serviciilor suplimentare si a
facilitatilor.
9 Luarea in consideratie a impactului preturilor asupra altor elemente ale mix-ului de
marketing si a altor aspecte ale strategiei de marketing.
10 Selectarea si folosirea unei abordari a tarifarii pentru a obtine un pret final.
1.2. Modalitati de formulare a politicilor de pret
Politici de pret/tarife orientate spre costuri si profituri
Politici de pret/tarife orientate spre piata
Politici de preturi/tarife diferentiate
a) Politici de pret/tarife orientate spre costuri si profituri
In cadrul acestor politici, formarea pretului se realizeaza pe baza urmatoarelor elemente:
Cost total+profit;
Cost marginal;
Profit maxim
b) Politici de pret/tarife orientate spre piata
In cadrul acestor politici, pot fi distinse mai multe categorii de preturi:
Preturi de penetrare pe piata;
Preturi leader sau de urmarire;
Preturi diferentiate rezultate din acordarea de rabaturi sau discounturi pentru a crea un
anumit segment de cumparatori, pentru a influenta volumul de cumparari sau pentru a
evita o situatie de instabilitate pe piata.
Factorii controlabili ai pretului
Costul propriu-zis al produsului, sub care un producator nu poate sa vanda produse;
Costul de vanzare si distributie;
Costul marketingului;
Costul aferent mentinerii calitatii produsului si a imaginii;
Comunicatiile de produs.
Factorii independenti ai pretului
2

Nivelul de pret existent pe piata;


Situatia ofertei si a cererii pe piata;
Situatia competitiei.
c) Politici de preturi/tarife diferentiate
O tehnica des folosita in stabilirea tarifului de camera este analiza punctului mort. Aceasta
tehnica se realizeaza prin stabilirea si masurarea intensitatii relatiei dintre costuri, volumul
cererii si profit. Punctul in care pretul/tariful sau cererea acopera costurile fixe si variabile
necesare realizarii serviciului de cazare este numit punct mort. Costurile fixe nu variaza in
functie de volumul vanzarilor de camere. Costurile variabile se modifica direct proportional
cu volumul cazarii. Costurile salariale si cele cu materiale folosite sunt in general costuri
variabile.
Formula de calcul a punctului mort (pragului de rentabilitate) este urmatoarea:
Punctul mort (nr. unit.) = costuri fixe totale / (tarif cost variabil unitar)
Alte politici de tarifare diferentiata cunoscute sunt:
Tarifarea promotionala;
Tarifarea cost plus (tarifarea cresterii);
Tarifarea produselor/serviciilor;
Tarifarea prestabilita;
Stabilirea unor tarife psihologice;
Tarifarea produsului leader.

2. Tehnici de stabilire a tarifului de camera


Tariful mediu de camera reprezinta pretul platit de un client pentru inchirierea unei
camere pentru o noapte.
Hotelurile stabilesc mai multe categorii de tarife de camera. In general, ele corespund
tipurilor de camera (apartament, camera cu un pat, cu doua), care sunt comparabile, din
punct de vedere al dimensiunilor si mobilierului.
Fiecarei categorii de tarif de camera i se atribuie, pe baza numarului de persoane care
ocupa camera, un tarif standard. Acesta mai este numit si tariful de suport sau de
receptie, deoarece este afisat la receptie.
Receptionerii vand camerele la pretul standard. Fac exceptie cazurile in care clientul poate
beneficia de tarife speciale de camera. Acestea pot fi:
Tarife comerciale sau de companie oferite companiilor cu care se incheie frecvent
contracte de care beneficiaza hotelul sau lantul hotelier.
Tarife promotionale.
Tarife stimulative. Acestea sunt acordate pentru promovarea unei afaceri viitoare.
Beneficiarii sunt conducatorii de grupuri, planificatorii de conferinte sau intalniri de
afaceri, tour-operatorii si alte asemenea persoane capabile sa furnizeze hotelului un venit
substantial.
Tarife de familie oferite familiilor cu copii;
Tarife de prestatii complexe. Acestea includ in pretul camerei si pe cel al unei combinatii
de evenimente si activitati.
Tarife gratuite (zero) oferite organizatorilor sau clientilor importanti.
Tehnicile cele mai folosite in industria hoteliera in stabilirea tarifului pe camera sunt:
Tehnica miimii;
Formula lui Hubbart.
2.1. Tehnica miimii
Tehnica miimii consta in stabilirea tarifului de camera la o miime din suma totala a costului
de constructie si echipare a hotelului, la un grad de ocupare de 70 %.
Dezavantaje:
Nu ia in considerare efectele inflatiei;
Nu ia in considerare contributia unor facilitati si servicii hoteliere in obtinerea profitului
dorit de hotel.
2.2. Formula lui Hubbart
Formula lui Hubbart ia in calcul urmatoarele componente:
a Costurile;
b Profiturile ce se doresc a fi obtinute;
c Camerele previzionate a fi vandute.
Formula lui Hubbart mai este denumita si tehnica de jos in sus de stabilire a tarifului de
camera, deoarece primul element care intra in calcul venitul net se obtine in partea de jos
a contului de rezultate.
Formula lui Hubbart implica urmarirea a opt pasi:
1 Calcularea profitului net, prin inmultirea ratei dorite de rentabilitate a investitiei (RI) cu
valoarea totala a investitiei.
2 Calcularea profitului brut inainte de impozitare.
4

7
8

Calcularea costurilor fixe si a taxelor de management. Acest calcul include unele


elemente de costuri fixe:
Inflatia preconizata;
Dobanzile si spezele bancare;
Asigurarea;
Amortizarea si provizioanele;
Ipoteca pe imobil;
Impozitul pe cladiri si pamant;
Renta;
Chirii;
Taxe de management.
Calcularea cheltuielilor nedistribuite din exploatare. Acest calcul include insumarea
urmatoarelor categorii de cheltuieli:
Cheltuieli de gestiune si administratie;
Costuri generale;
Costul resurselor umane;
Costul marketingului;
Costuri cu functionarea si intretinerea hotelului;
Costul energiei.
Estimarea rezultatului brut al exploatarii altor departamente operationale ale hotelului
(mai putin a departamentului de camere) include : profitul brut al departamentului
alimentatie (food&beverage), rezultatul obtinut de departamentul de telecomunicatii
(profit/pierdere) si asa mai departe.
Calcularea venitului obtinut de departamentul camere se face prin: adunarea profitului
inainte de impozitare (pasul 2) cu costurile fixe si aferente taxelor de management (pasul
3) si cu cheltuielile totale din exploatare (pasul 4), precum si cu alte pierderi sau profituri
ale altor departamente operationale (pasul 5) si, in final, se egaleaza cu venitul cerut
pentru departamentul camere.
Determinarea incasarilor departamentului camere se face insumand venitul necesar
pentru departamentul camere (pasul 6) cu cheltuielile materiale, salariale cu alte cheltuieli
directe din exploatare ale departamentului camere.
Calcularea tarifului mediu de camera, prin impartirea incasarilor departamentului camere
la numarul camerelor care se asteapta a fi vandute.

Politica de pret - turism

Pretul este una din cele patru componente ale mixului de marketing, alaturi de produs,
distributie si promovare.
In sensul cel mai restrans, pretul reprezinta cantitatea de bani ceruta pentru un produs sau
serviciu. In sens mai larg, pretul este suma tuturor valorilor pe care consumatorii le ofera in schimbul
avantajului de a avea sau de a utiliza produsul sau serviciul. (Ph. Kotler, 1999)
Pretul, ca variabila a mixului de marketing nu reprezinta factorul de baza prin care
producatorul se adapteaza sau se impune pietei, acest rol ii revine produsului (serviciului), dar prin
pret producatorul se poate corela conditiilor pietei. Pretul este punctul de intalnire al utilitatii
produsului (serviciului) perceputa de consumatori si posibilitatile de incadrare in anumite costuri de
realizare suportate de producator.
Se apreciaza ca preturile sunt facute si nu nascute, fiind prin urmare, de cele mai multe ori
discutabile (negociabile).Nivelul lor trebuie astfel stabilit incat (Constantin Negrut, 2001):

sa
sa
sa
sa
sa

permita finantarea campaniilor publicitare si promotionale;


sprijine cercetarea, dezvoltarea si lansarea noilor produse;
faciliteze realizarea distributiei;
se poata segmenta piata in functie de sensibilitatea cumparatorilor la pret;
permita pozitionarea corecta a produsului.

Putem aprecia ca pretul indeplineste trei roluri principale si anume (I. Lendrevie, D. Lindon,
2002):

rol de regulator al pietei (pretul este factor de ajustare al ofertei la cerere);


rol de informare in procesul de luare al deciziilor (pretul devine esential cand

informatiile sunt mai putine);

rol de indicator al calitatii (rationamentul este: daca produsul este mai scump,
inseamna ca el a costat mai mult si daca a costat mai mult inseamna ca este de calitate superioara).
1. Stabilirea preturilor si a tarifelor serviciilor
Se stie, tarifele sunt proprii serviciilor. Un produs hotelier este o combinatie de produse si
servicii, caruia, uzual, i se asociaza un pret forfetar (global).
Pentru preparate culinare si bauturi se utilizeaza notiunea de pret.
Stabilirea pretului inseamna mai mult decat tehnica fundamentarii acestora, are o dimensiune politica.
Aceasta din urma este aceea care integreaza celelalte momente implicate in realizarea procesului, caci
la fixarea pretului nu se poate face abstractie de mediul concurential, in care firma activeaza, nici de
obiectivele pretului, de alte variabile interne si externe, unele apartinand activitatii de marketing.
Cu referire stricta la activitatea de stabilire a preturilor, etapele pe care procesul respectiv le
va urma sunt (Florin Catineanu, 1998):

1) Evaluarea mediului concurential aceasta este o practica destul de riscanta, care


poate antrena vanzarea produsului sub nivelul pretului de revenire.
2) Formularea obiectivului pretului adica ce doreste firma prin stabilirea unui anumit pret.
In politica de preturi, firma isi poate propune unul din urmatoarele obiective ale pretului:

maximizarea profitului (pret ridicat);


supravietuirea, pentru firmele in dificultate (pret redus, apropiat de cost);
recuperarea investitiilor;
maximizarea volumului vanzarilor (pret redus).

3) Fundamentarea pretului dimensiunea principala a activitatii de stabilire a pretului


anticipat (de oferta).
Preturile se stabilesc avand in vedere si:
o

costurile preturile se stabilesc astfel incat sa acopere costurile de productie, distributie

si vanzare si deasemenea, sa aduca un profit pe masura eforturilor si riscurilor asumate;


o piata si cererea pretul se stabileste in functie de structura pietei si influenteaza nivelul
cererii, pretul fiind invers proportional cu cererea;
o conditiile economice starea economiei, inflatia, rata dobanzii.
2 Tarifele de cazare
Diferentierea tarifelor pe tipuri de camere, regim de ocupare, categorii de clientela si perioade
de timp genereaza unsistem de tarife.
In functie de politica adoptata, tarifele afisate (platite de clientii sositi pe cont propriu), pot fi
diferentiate si dupa etaj, vedere, suprafata, mobilier, etc. In cazul vilei International nu se
diferentiaza preturile in functie de aceste criterii.
De regula, tarifele de cazare afisate reprezinta pretul inchirierii unei camere. In cazul vilei
International preturile variaza in functie de unitatea de cazare: cel mai mic pret este pentru
garsoniera, pentru apartamente este diferentiat in functie de numarul de camere (pentru
apartamentul cu 2 camere, pretul este mai mic).
Dintre criteriile si factorii care stau la baza strategiei de preturi (tarife) in activitatea de cazare
fac parte criterii economice, factorii cererii si reglementarile legale.
Categoria criteriilor economice include acoperirea costurilor, realizarea profitului si
rentabilitatii, gradul de ocupare, cotele de reducere acordate diferitelor categorii de clientela, nivelul
anterior al tarifelor, situatia economica generala, impactul fenomenului inflationist asupra costurilor,
evolutia cursului de schimb, conditiile de plata etc. Desi se recunoaste, cea care dicteaza preturile
este piata si nu costurile, pe termen mediu si lung necesitatea acoperirii costurilor este evidenta.
Daca in anul 1990 si prima jumatate a anului urmator intreaga atentie era acordata gradului
de ocupare, in prezent activitatea este focalizata spre atingerea, deopotriva, a obiectivelor de tarif

mediu real si a gradului de ocupare. Aplicareacotelor de reducere pentru diferitele categorii de


clientela se face la tariful afisat, platit de clientii pe cont propriu. Astfel:

pentru turistii sositi organizat pe baza de contracte, reducerea este de aproximativ 30%,

la fel si pentru invitatii Guvernului, Parlamentului, ministerelor si organizatiilor guvernamentale,


reprezentantii mass-media, reprezentantii agentiilor de voiaj etc;
pentru turistii cazati in perioada de weekend, reducerea este de 50 %;
pentru animale domestice, tariful este de 10 sau 400.000 lei in plus.
Factorii cererii cuprind aspecte legate de sensibilitatea clientului fata de

tarife.

Pentru oamenii de afaceri, motivatia voiajului si sederii la hotel este hotaratoare: daca au
venit sa incheie un contract de cumparare, chiar un tarif sensibil ridicat va fi considerat rezonabil, prin
simpla comparatie cu suma totala a contractului; daca au venit sa vanda, si este vorba despre un
produs de referinta, scump, oamenii de afaceri nu-si vor pune in pericol imaginea lor si a produsului
pe care il reprezinta cazandu-se la un hotel ieftin.
Sensibilitatea la tarife si rezistenta fata de cresterile acestora este determinata si de
alti factori. Clientii se dovedesc mai sensibili atunci cand achita serviciul in numerar sau prin cec si mai
putin sensibili daca efectueaza plata prin carte de credit sau prin virament bancar.
In Romania, reglementarile legale se concretizeaza prin sistemul tarifar al prestatiilor de
cazare asa cum a fost legiferat in ultimii ani prin ordin al ministrului turismului. Incepand cu 1996,
unitatile cu activitate hoteliera de patru si cinci stele au putut sa-si stabileasca liber tarifele. Pentru
unitatile de o stea pana la trei stele, tarifele stabilite de catre societatile comerciale potrivit
prevederilor ordinului ministrului turismului puteau fi recalculate, cel mult o data pe luna,
corespunzator ratei inflatiei pe economie.

Potrivit Ordinului nr. 16/1997 privind aprobarea politicii tarifare in structurile de primire
turistice, tarifele se determina in mod liber, pe baza cererii si ofertei si a
calitatii serviciilor
oferite, nemaiexistand plafoane tarifare.
Strategiile adoptate pot fi de urmatoarele tipuri:

strategia
strategia
strategia
strategia

tarifelor forfetare, aplicabila grupurilor de turisti;


tarifului ridicat, practicata de hotelurile de lux ;
pretului scazut, de patrundere pe piata (tarif de lansare);
tarifului diferentiat.

3. Preturile in alimentatie
Preturile in alimentatia publica nu sunt numite tarife pentru ca se comercializeaza bunuri de
consum, dar activitatea este componenta de baza a productiei turistice.

Pretul cerut trebuie sa coincida cu asteptarile clientului. Un client caruia i se cere sa plateasca
un pret peste asteptarile sale este un client pierdut pentru viitor; un client care plateste un pret sub
asteptarile sale reprezinta un castig nerealizat, o pierdere.
Intre factorii care determina strategia de pret sunt inclusi:

sensibilitatea la timp de regula, oamenii de afaceri sunt mai preocupati de timp decat

de pret, De aceea, ei sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru o masa


servita rapid,
dar ei nu cauta restaurantele tip fast-food pentru ca acestea
practica un pret scazut;
nivelul calitativ al serviciului determinat de numeroase elemente, intre care primirea si
prezentarea notei de plata, neomitand decorul, atmosfera, pregatirea si prezentarea preparatelor
culinare, curatenia, iluminatul, inventarul textil,
vesela, mirosurile, zgomotul, incalzirea
farfuriilor, rapiditatea servirii, serviciul de masa in sine;
un raport calitate-pret competitiv analiza valorii permite evitarea acelor elemente ale
serviciului care au caracterul unor cheltuieli inutile in raport cu asteptarile clientului;
factori psihologici meniurile cu pret fix au, adesea, un pret rotund (50.000 lei, 74.000
lei, 100.000 lei) sau un pret magic (49.500 lei, 74.800 lei, 99.900 lei);
alti factori categoria de clienti ai hotelului (clienti

din

afara),

popularitatea

restaurantului, raportul dintre tariful de cazare si pretul mesei, estimarea efectelor inflationiste asupra
costurilor etc.
Stabilirea pretului de vanzare se poate face:
prin

aplicarea

la

costul

de

achizitie

materiilor

prime a unui coeficient

multiplicator (este inversul ratei teoretice de achizitie). Rata teoretica a costului de achizitie este
raportul dintre costul de achizitie a materiei prime de
consumat si cifra de afaceri fara TVA, totul
inmultit cu 100;
in functie de segmentul de clientela ales si de concurenta, in acest caz marja
bruta (diferenta dintre pretul de vanzare a produsului si costul de achizitie a materiilor prime) se
exprima ca procent aplicat la costul de achizitie (adaosul
comercial) sau ca procent aplicat la
pretul de vanzare (marja bruta redusa). Adaosul comercial practicat de restaurantul International
este de 150%;
combinand variantele anterioare, asa cum adesea practica obliga.
Potrivit unui proiect de H.G.R. privind diferentierea adaosurilor comerciale in functie de
categorie de incadrere a unitatilor de alimentatie, datand de la inceputul anilor 90, cotele de adaos
comercial maximale ar fi putut fi de 300% la categoria I. Desi s-a renuntat la acest proiect, in prezent
el contravenind si Legii concurentei nr. 21/1996, nivelurile mentionate pot oferi o anumita orientare.
Utilizarea coeficientului multiplicator se face diferentiat:

sub forma unui coeficient unic pentru toate preparatele si bauturile;


se aplica un coeficient diferit de la un preparat la altul sau de la o gama la

alta, ceea ce conduce la preturile asteptate si la o sensibilitate superioara.

Stabilirea pretului de vanzare se face avand ca punct de plecare aplicarea


unui coeficient multiplicator, sau pe baza factorilor pietei. Cele care prezinta particularitati de stabilire
a pretului sunt bauturile si, in primul rand, vinul imbuteliat.
4. Politica de distributie
Valorificarea oportunitatilor pietei si finalizarea efectiva a activitatii intreprinderii producatoare
de bunuri si servicii sunt conditionate de ajungerea marfurilor la consumatorii si utilizatorii finali, de
satisfacerea nevoilor pentru care au fost concepute. Rezultatele intreprinderii se integreaza, in mod
specific, unui anumit tip de oferta pe piata oferta de produse sau oferta de servicii, oferta de
prodfactori sau oferta de satisfactori, oferta de bunuri/servicii noi sau oferta de bunuri/servicii
traditionale etc dupa gradul de prelucrare si valorificare a resurselor intreprinderii si dupa
caracteristicile si modul de desfacere a nevoilor de consum careia le sunt destinate aceste rezultate.
Conceptul de distributie se refera, mai intai, la traseul pe care il parcurg marfurile pe piata,
pana ajung la consumatori; producatorul, intermediarii si consumatorul participanti la deplasarea
succesiva a marfurilor de-a lungul acestui traseu ceea ce, in terminologia marketingului, se numeste
canal de distributie (exista si canale fara intermediari). Daca in comert, intermediarii pot fi:
intermediarii comercianti (angrosistii si detailistii) si intermediarii agenti (brokeri, agenti angajati de
producator), in turism intermediarii sunt agentiile de turism.
Privitor la tipul de canal utilizat in cadrul procesului de distributie realizat in cazul vilei
International, acesta este producator consumator, canal specific, de altfel distributiei serviciilor,
date fiind particularitatile acestora: intangibilitatea, inseparabilitatea de producator si, in consecinta,
imposibilitatea miscarii lor in spatiu. Actul de vanzare-cumparare se realizeaza concomitent cu
producerea si consumarea serviciilor de cazare, alimentatie publica si suplimentare.
In cadrul distributiei produsului turistic componenta indispensabila este transportul. Fara un
transport
adecvat
nu
se
poate
vorbi
de
turism
modern.
Evolutia
cantitativa
si
calitativa a transporturilor a determinat multiplicarea destinatiilor turistice si, in consecinta,
intensificarea concurentei pe piata turistica.
In turism, transportul de pasageri are rolul hotarator, pentru ca realizeaza, pe de o parte,
deplasarea turistilor de la locul de resedinta permanenta la locul de sejur, iar pe de alta parte,
miscarea acestora in timpul sejurului (asigura deci atat deplasarea efectiva a turistilor, cat si derularea
formelor de agrement in timpul sejurului). Transportul de marfuri (de bunuri) are un rol subordonat, el
avand drept scop satisfacerea diferitelor necesitati ale turistilor.
In circulatia turistica, locul si rolul mijloacelor de transport este diferit si depinde intotdeauna
de psihologia si preferintele turistului, de disponibilitatile sale banesti, de rezultatele comparatiilor pe
care acesta le face intre distantele de parcurs si costul voiajului. Deci, in acest context, transporturile
trebuie sa se adapteze tuturor exigentelor si sa orienteze alegerea prin insasi oferta lor. Mijloacele de
transport utilizate in turism pentru deplasarea turistilor spre destinatiile de sejur sau agrement sunt:
feroviare, rutiere, aeriene, navale si speciale. (Ecaterina Putz, 1999) Mijloacele de transport utilizate
cel mai adesea, atat de turistii romani cat si de cei straini, care se cazeaza la vila International se
incadreaza in transportul rutier. Este vorba de aproximativ 80 % din clientii vilei International care
se deplaseaza cu mijloace rutiere. Alte mijloace folosite sunt incadrate in transportul aerian, iar

10

transportul feroviar ocupa ultimul loc. In sensul rapiditatii, comoditatii si atractivitatii calatoriilor (cu
posibilitatea alegerii libere a diferitelor itinerare la venire si la plecare), nici un alt mijloc de transport
nu poate sa satisfaca in asa masura turistii pe cont propriu si semiorganizati ca automobilul. Turistii pe
cont propriu reprezinta ponderea cea mai mare in cadrul turistilor automobilisti.
Referitor la modalitatea de distributie a produsului turistic exista trei cai de realizare a
acesteia:
a) distributie intensiva, care corespunde strategiei nediferentiate;
b) distributie exclusiva, care corespunde strategiei de concentrare;
c) distributie selectiva, care se poate aplica cu succes in cazul strategiei diversificate.
Distributia
utilizata
de
vila
International
este distributia
intensiva,
care
corespunde strategiei nediferentiate, serviciile prestate de International se adreseaza unui
segment mare de clientela. In viitor, vila International va avea in vedere distributia
selectiva pentru ca va adopta strategia diversificarii concentrice, prin atragerea de noi clienti si
adaugand la categoria serviciilor complementare servicii de tratament balneo-medicale si servicii si
activitati turistice cu caracter sportiv.

11